Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Alejo Carpentier - Recursul La Metoda

Alejo Carpentier - Recursul La Metoda

Ratings: (0)|Views: 5|Likes:
Published by aristiphan

More info:

Published by: aristiphan on Apr 28, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/11/2013

pdf

text

original

 
 
AlEJO CARPENTIER
 
RECURSUL LA
 
METODĂ
 
Cu un cuvint înainte al autorului Traducere şi note «le DAN
IIENHAND
 
PrclOţtt d€ ANDREI lONESfO
 
BBcurcşti • 1977
 
istoria ne-romanfata „Recursului io metoda"
 
Atejo Carpentier
EI. RKCURSO DEL METODO Editorial de Arte y Literatura. La Habana, 1974
 
 Toate drepturile asupra acestei i'crsiuiU sint rezervate Edituri)
VNIVERS
 
E
VENIMENTUL CE AVEA
SA AIBĂ CEA
 
mai mare importanţă istorică, pentru oamenii din generaţia mea, a fost, fără îndoială, Marea Revo
-
luţie din Octombrie
.
 
 Primele ştiri despre revoluţie sosite în lumea latino
-
americană la început (eu aş spune chiar pînă înanul 1920) erau confuze. Agenţiile de presă din ţările capitaliste ne intoxicau cu informaţii false,imagini pesimiste şi negative de oameni şi fapte,
„analize" mincinoase ale unei „si
tuaţii haotice" care,după părerea perfect dirijată
ş
-i
orientată de cei ce se temeau cel mai mult de întîmplările din Rusia,„nu se putea menţine multă vreme", condamnînd la un eşec zdrobitor ceea ce putea fi socotit, în
celmai bun caz, preagenerosul dar irealizabilul efort al unui popor foarte chinuit (asta, trebuia s-o
admitem), dar lipsit încă de maturitate, de capacitatea ae a duce la capăt transformarea radicală a structurilor sale sociale, a instituţiilor şi econ
omiei sale.
 
 In ciuda confuziei pe care presa burgheză încerca s
-
o strecoare cu multă abilitate în minţile oame
-
nilor, în America Latină (adică în zona de la frontiera de nşrd a Mexicului pînă la capătul de sud al continentului) avea loc un neaşteptat fenomen, începînd cu 1921, cu o uluitoare rapiditate, iau naştere primele noastre partide comuniste, care grupează în jurul a ceea ce putea fi socotit atunci doar omare speranţă nu numai muncitorii oraşelor şi satelor, ci şi importante nuclee de studenţi şi
 
intelectuali... Frumoasă, dar prea multi
-
 
fSî 
 
 faţetică pentru a fi relatată în amănunţime aici, a fost istoria creării partidelor noastre comuniste,hotărîte, de la început, să sprijine moral şi material ceea ce, mai tîrziu, avea să se numească XJ.R.S.S. E de ajuns să arăt aici că, înscriindu
-
 se în curentul general ce acţiona pe întreg continentul, în Cuba,datorită fervoa
-
rei şi tenacităţii revoluţionare a veteranului luptător muncitor Carlos Balino şi atânărului şi energicului lider studenţesc Julio Ant 
onio Mella, partidul comunist s-a constituit în 1925
 şi, în curînd, la rîndurile sale a aderat activ poetul Ruben Martinez Villena, unul dintre cei mai nobili şi mai de seamă reprezentanţi ai tinerei intelectualităţi cubaneze a vremii. (Şi alte partide com
uniste
luaseră fiinţă în America Latină începînâ cu sfîrşitul anului 1921, deşi poate cu mai puţin dina
mism
decît cel cubanez, care începuse lupta făţişă contra dictatorului Machado, la puţină vreme după
constituirea sa.)
 
 In această rapidă înmulţire a partidelor comuniste în ţările Americii Latine, trebuia văzut ceva maimult ăeăt un justificat entuziasm în faţa marilor evenimente istorice pe care le trăise Busia. Şi aceasta, pentru că spiritele cele mai lucide ale epocii, privind realitatea unei revoluţii
perfect realizate
(ceea
ce, din nefericire, nu se mai întâmplase în cazul revoluţiilor anterioare, înăbuşite în sînge şi foc derepresiunea burgheză), se văzuseră invitate să analizeze istoria aşa
-numitului ,,Nou Continent" prin
 prisma gînăirii marxist 
-
leniniste şi, foarte curînd, aveau să constate că întreagă această istorie era o prelungită şi perfectă ilustrare a unei neîntrerupte lupte de clasă ce durase mai bine de patru veacuri.
 
 într-
adevăr, schematizînd mult, deoarece nu acesta e locul pentru a intra în amănuntele unui lung şi
per
 severent pi*oces, în America lupta de clasă s
-a mani
 festat din zilele descoperirii şi cuceririi sale
de
către europeni (spanioli, portughezi, englezi, francezi...), printr 
-
o neîntreruptă succesiune de
 
 
antagonisme : cel
dintre autohtoni şi colonizatori, cel dintre sclavii africani aduşi. în Lumea Nov.S (cum i se spunea, deşt,
 
ffil
 
deseori, civilizaţiile de aici emu anterioare celor din Vechiul Continent), pentru, a înlocui o mină delucru indigenă decimată sau exterminată de noii stăpîni
lupta oamenilor smulşi de pe părnîniul natal, aduşi pe meleaguri ale căror limbi nici măcar nu le cunoşteau, contra marilor moşieri şi proprietari; şi e interesant de semnalat numărul mare de răscoale ale sclavilor negri, de la
in
 stituirea oficială a negoţului de sclavi, în 1518, şi abolirea lui la date diferite, de la ţară la ţară, în
secolul al XlX-lea; antagonismul dintre clasa „cre
olă" (oameni născuţi în America, fii de albi sau denegri ori metişi rezultaţi din încrucişarea
 
acestora cu rase indiene) şi clasa colcnialistă, reprezentantă
omni
 potentă
— gâ
deseori, complet ineptă
a Coroanei spaniole ; antagonismul generat de
 Războaiele de Independenţă, dintre o mică burghezie abia născută şi o clasă „creolă" aristocratică,
ce urmase clasei coloniza
torilor în exploatarea ţărănimii sărace. Şi,
 îr.
 sfîrşit, în veacul nostru,dificila şi dureroasa luptă a unui proletariat de la oraşe şi sate, sprijinit de multe sec
toare ale
„intelighenţiei" şi de o mică burghezie, adesea victimă a aceloraşi abuzuri, contra marii burghezii,a moşierilor, latifundiarilor, a marilor comercianţi şi industriaşi, toţi aliaţi ai Statelor Unite ce promovau deja în America Latină politica lor de infiltrare economică şi culturală, punînd stăpînire pe bogăţiile acestor ţări şi încereînd să le impună obiceiurile şi tradiţiile Ier, produsele, concepţiile
 şi adesea, ca în cazul nostru, limba lor.
 
 Războaiele de Independenţă din America Latină s
-
au produs cu o surprinzătoare rapiditate, ca nişteexplozii în lanţ, între 1810 şi 1824
data hotărîtoarei Bătălii de la Ayacucho, care i
-a azvîrlit pespanioli de pe continent
deşi alte ţări, mai mici ca întindere, datorită poziţiei lor geografice, n
-auputut sâ-
 şi cîştîge libertatea decît mult 
 
mai tîrziu, cu preţul unor eroice şi crîncene lupte. Acesta este şicazul Cubei, al cărei prim Război de Independenţă, ce avea să dureze zece ani, începe în 1&68, întimp ce al doilea, însufleţit de
 
[7]
 
 gîndirea călăuzitoare a lui Jose Marti, va începe de
-abia în 1895, terminîndu-
 se cu o independenţă
foarte rela
tivă, deoarece stăpînirii coloniale hispanice i
-
a urmat în insulă stăpînirea economică nord 
-
americană. (Cuba nu s
-
a putut considera o naţiune realmente liberă şi independentă pînă la triumful 
Revol
uţiei din 1959, condusă de Fidel Castro...)
 
 întoreîndu-
ne, din nou, privirea spre istoria Americii Latine din vremea Războaielor de Independenţă,
cuprin
 zând o epocă ce ar include şi prezentul, asistară la un spectacol insolit : o monstruoasă
proliferare de dicta
turi, născute aproape întotdeauna în dogoarea "anei revolte de tip militar izbucnită în vreo cazarmă. Dacă priveşti tabloul dictaturilor schiţat pentru noi de remar 
cabilul istoric
 şi sociolog marxist Georges Fournial, specializat în chestiunile la
tino-
americane, îţi vine greu să crezi: din primele zile de independenţă şi pînă azi, în ţările noastre s
-au înregistrat 222 de dictaturi, maimari sau mai mici, mai lungi sau mai efemere, sprijinite de 535 de lovituri militare
.'...
Din punct devedere al duratei acestora
ca să nu cităm decît exemplele cele mai însemnate
 sînt de reţinut urmă
toarele : Porfirio Diaz [Mexic], 35 de ani la putere; Rafael Leonidas Trujillo [Republica
 Dominicană], 31 ; Juan Vicente Gâmez [Venezuela], 27 ; Manuel Estrada Ca
brera [Guatemala], 22;Antonio Guzmdn Blanco [Venezuela], 18; Alfredo Stroessner [Paraguay], 23 ; Jean Pierre Boyer[Haiti], 25 ; Jorge Ubico [Guatemala], 14 etc, etc, etc.
 
în faţa acestei înspăimântătoare panorame, astăzi, apărătorii imperialismului sub
toate formele sale,
obişnuiesc să spună : „Asta demonstrează în mod clar, că în momentul Războaielor de Independenţă, America Latină nu era suficient de matură pentru a fi condusă de guverne democratice"... Nimic mai
fals ! în secolul al XlX-lea, America
 Latină a cunoscut însemnate perioade de libertate şi progres social, ca acelea din timpul preşedinţiei lui Domingo Faustino Sarmiento (1811
—1888), în Argentina,
 sau a lui Benito Juărez (1806 
1872), în Mexic. Şi dacă aceste perioade n
-au fost
 
mai numeroase, aceasta s-
a datorat faptului că fiecare guvern progresist, Iezind sau afectînd 
interesele mare
lui capital naţional sau străin, s
-
a înfruntat cu o mur': burghezie capabilă să subvenţioneze revolte ale unor generali aliaţi ei sau să solicite pur şi simplu
(e ilustrativ ceea ce s-a
întîmplat, de curînd, în Chile), ajutorul Statelor Unite pentru a instaura o Dictatură militară saucivilă, favorabilă intereselor, investiţiilor şi privilegiilor acestei mari burghezii. în acest proces clar şi
simplu, de sute
de ori repetat, pînă astăzi, îşi află esenţa toată tragedia Istoriei Americii Latine.
 
 
 
 în romanul
Recursul la metodă
am încercat să zugrăvesc portretul 
-tip al Dictatorului latino-american,
 pe baza trăsăturilor caracteristice ale cîtorva dintre dictatorii amintiţi mai sus, consideraţi cadeosebit de reprezentativi pentru fauna căreia îi aparţin. Aş putea spune cititorilor mei români că seaflă în faţa unui roman istoric şi neistoric, totodată. Neistoric. Neistoric, pentru că ţara unde se petrece acţiunea s
-a
r putea situa în orice loc din zona Caraibilor sau din America Centrală (ba chiar  şi din nordul Americii de Sud), prin peisaj, geografie şi fizionomia oraşelor înfăţişate. Ro
man
neistoric, de asemenea, pentru că Dictatorul pe care îl prezint aici şi al cărui nume nu se pronunţă,
nua existat exact,
aşa cum este înfăţişat în carte.., Şi totuşi, roman istoric, pentru că tot ce se povesteşte
 în carte
s-a petrecut în realitate
 într-
o ţară sau alta a Conti
nentului sau din zona Caraibilor, în
 perioada cuprinsă între jumătatea veacului trecut şi anii 1930
40 aproxi
mativ, epocă în careacţiunea se subţiază o dată cu bătrîneţea şi decăderea Demnitarului răsturnat de la putere. Romanistoric, de asemenea, pentru că atît sub aspect fizic cît şi intelectual, personajul este un fel ăc „robot" alcătuit din piese fabricate după modele autentice. Dictatorul din acest roman este exagerat de ataşai
-
culturii franceze (şi nu de cea mai bună calitate), ca
Guzmăn
 Blanco şi Porfirio Diaz, şi, la fel ca ei,
are
o
casă la Paris şi moare în acest oraş (Porfirio Diaz şi
 
m
Guzmăn Blanco sînt înmormîntaţi în cimitire pariziene). Ambianţa familială este cea a lui LeonidasTrujitta, cu o fiică şi fii pe care nu
-
i interesa soarta mizerabilă a patriei unde se născuseră. Totalaneînţelegere a mişcărilor sociale ale epocii, teama aproape iraţională de comunism, confiscarea„cărţilor roşii" (aşa cum o povestesc), cultul pentru Statele Unite care în cele din urmă, cînd încetează să le mai fie util, îl lasă în plata Domnului, corespund istoriei
dictatorului GerardQ
 Machado din Cuba (mort în 1939). Metodele sale de represiune poliţienească, neîncrederea în„intelighenţia" pe care încerca, totuşi, să şi
-o apropie, printr-o apa
rentă aplecare spre cultură, erau
caracteristice tiranului guatemalez E
 strada Cabrera. Şi o serie de episoade ce ar putea părea dedomeniul închipuirii, ca stagiunea de operă, sechestrarea vapoarelor germane, starea de război cu
Ungaria, inaugurarea Capitoliului etc,
efe.
sînt fapte strict autentice înserate în povestire... în
ceea
ce
 priveşte Studentul, este personificarea, prototipul noii generaţii tinere apărută în jurul anilor '29,care, împreună cu luptătorii muncitori şi ţărani a fost făuritoarea primelor partide comuniste din America Latină.
 
Unii dintre cititori mi-ar
 putea spune că tema dicta' turilor din America Latină este o temă tragică,
repro-
 şîndu
-
mi că am tratat 
-
o cu o anumită doză de umor în această carte. Nu este vorba însă de un
umor bine
voitor, îngăduitor, ci de un umor critic. Şi nu cred că umorul critic es
te o atitudine ce nu
 poate fi adoptată în faţa anumitor realităţi sordide. Poate că
• şi
-mi
 face plăcere să cred asta
atitudinea mea umorist-
critică în faţa unui dictator latino
-
american, se datorează, în parte, sîngelui
rusesc ce-mi curge în vine dinsp
re partea mamei. De mic copil, pe cînd hălăduiam pe cîmpuri, înCuba, mama mă familiariza cu nuvele de Gogol sau povestiri de Cehov, unde conflicte, tragice în fond, erau tratate cu o voită ironie pentru a scoate parcă şi mai mult în evidenţă, prin contras
te de
umor şi mîhnire pro
-
 
[10]
 
 fundă, dramatismul autentic al anumitor realităţi instalate în istoria cotidiană a unui popor.
 
în realitate, toţi dictatorii din America Latină, după ani de aroganţă, fumuri, exhibiţionism, discursuri
sfo
răitoare, veşminte
 
luxoase, chipiuri şi epoleţi au avut un sfîrşit mizerabil: abandonaţi de toţi (chiar  şi de Statele Unite...), urîţi de noile generaţii, priviţi cu dez
gust de posteritate.
 
în schimb, personaje ca Studentul au rămas vii. Azi îşi au monumente în parcuri, unde se joacă copii, plăci comemorative pe zidurile caselor natale, pentru că ei %u fost făuritorii primelor partide
comuniste de pe continentul latino-american... Partide comuniste ce pot considera ca o victorie
comună mersul înainte al Revoluţiei cubaneze,
într-
o mică ţară care a fost capabilă să demonstrezelumii că, împotriva tuturor părerilor contrarii, se poate înfăptui o revoluţie socialistă la 90 de mile de
Statele Unite, deschizîndu-se astfel
3
nouă eră în istoria Americii Latine.
 
ALEJO CARPENTIKR
 
Fn coiiceri Daroc al revoluţiei lalinoamei icaiie
 P
RECURSOR ŞI MAEST
RU INDISCUTABIL AL
 
„noului roman" latinoamerican, Alejo Carpentier a devenit „marele clasic modern al Americii hispanice", cum l-a numit
romancierul şi eseistul mexican Carlos Fuentes. Este cel dintîi scriitor latinoamerican care şi
-
a asumat experienţa propriului

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->