Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Julio Cortazar - Trebuie să fii realmente prost ca să...

Julio Cortazar - Trebuie să fii realmente prost ca să...

Ratings: (0)|Views: 392 |Likes:
Published by Olivian Breda
De ani de zile mi-am dat seama şi nu-mi pasă, dar niciodată nu mi s-a năzărit să scriu pentru că prostia mi se pare o temă foarte nesuferită, mai ales dacă prostul e cel care o expune. Se prea poate ca termenul „prost" să fie cam tare, însă prefer să-l folosesc de la bun început, chiar dacă prietenii îl socotesc exagerat, şi să nu pun în loc oricare altul, cum ar fi tont, sărac cu duhul sau debil mintal, iar apoi prietenii să spună că n-am nimerit-o.

In realitate nu-i grav, dar faptul de a fi prost te face să ocupi un loc cu totul aparte şi, chiar dacă are părţile lui bune, e limpede că la răstimpuri te copleşeşte un fel de nostalgie, un dor de a trece pe trotuarul de vizavi, unde prieteni şi rude sunt înfrăţiţi prin aceeaşi inteligenţă şi înţelegere, şi de a te freca puţin de ei ca să simţi că nu-i nici o diferenţă apre­ciabilă şi că totul merge cum nu se poate mai bine.
De ani de zile mi-am dat seama şi nu-mi pasă, dar niciodată nu mi s-a năzărit să scriu pentru că prostia mi se pare o temă foarte nesuferită, mai ales dacă prostul e cel care o expune. Se prea poate ca termenul „prost" să fie cam tare, însă prefer să-l folosesc de la bun început, chiar dacă prietenii îl socotesc exagerat, şi să nu pun în loc oricare altul, cum ar fi tont, sărac cu duhul sau debil mintal, iar apoi prietenii să spună că n-am nimerit-o.

In realitate nu-i grav, dar faptul de a fi prost te face să ocupi un loc cu totul aparte şi, chiar dacă are părţile lui bune, e limpede că la răstimpuri te copleşeşte un fel de nostalgie, un dor de a trece pe trotuarul de vizavi, unde prieteni şi rude sunt înfrăţiţi prin aceeaşi inteligenţă şi înţelegere, şi de a te freca puţin de ei ca să simţi că nu-i nici o diferenţă apre­ciabilă şi că totul merge cum nu se poate mai bine.

More info:

Published by: Olivian Breda on Apr 29, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/02/2014

pdf

text

original

 
 Julio Cortazar - Trebuie să fiirealmente prost ca să...
De ani de zile mi-am dat seama şi nu-mi pasă, darniciodată nu mi s-a năzărit să scriu pentru că prostia mi separe o temă foarte nesuferită, mai ales dacă prostul e celcare o expune. Se prea poate ca termenul „prost" să fiecam tare, însă prefer să-l folosesc de la bun început, chiardacă prietenii îl socotesc exagerat, şi să nu pun în locoricare altul, cum ar fi tont, sărac cu duhul sau debil mintal,iar apoi prietenii să spună că n-am nimerit-o. In realitate nu-i grav, dar faptul de a fi prost te face săocupi un loc cu totul aparte şi, chiar dacă are părţile luibune, e limpede că la răstimpuri te copleşeşte un fel denostalgie, un dor de a trece pe trotuarul de vizavi, undeprieteni şi rude sunt înfrăţiţi prin aceeaşi inteligenţă şi înţelegere, şi de a te freca puţin de ei ca să simţi că nu-inici o diferenţă apreciabilă şi că totul merge cum nu sepoate mai bine. Partea tristă e că totul merge cum nu se poate mai răucând eşti prost, bunăoară la teatru, mă duc la teatru cunevasta şi cu vreun prieten; e un spectacol de pantomimăcu artişti cehi sau unul de balet thailandez, şi precis că abia începe reprezentaţia şi eu o să găsesc că totul e minunat.Mă amuz sau mă înduioşez îngrozitor, dialogurile saugesturile sau dansurile îmi par viziuni supranaturale,aplaud de mi se înroşesc palmele şi uneori am lacrimi înochi sau râd până aproape mă scap pe mine, şi în tot cazulmă bucur că trăiesc şi c-am avut norocul să mă duc înseara asta la teatru sau la cinema sau la o expoziţie de
 
pictură, oriunde sunt oameni extraordinari ce fac ori aratănişte lucruri pe care înainte nu şi le-ar fi imaginat niciodată,inventând un loc de revelaţie şi de întâlnire, ceva care tespală de momentele când nu se întâmplă nimic în plus faţăde ceea ce se întâmplă de obicei. Şi stau aşa, uimit şi atâtde fericit că, atunci când se face pauză, mă ridic entu-ziasmat şi-i aplaud mai departe pe actori, şi-i spun nevesteică mimii cehi sunt o minunăţie şi că secvenţa în carepescarul aruncă undiţa şi se vede un peşte fosforescentcam pe la mijlocul scenei este absolut nemaipomenită.Nevastă-mea s-a distrat şi a aplaudat şi ea, dar deodată îmidau seama (clipa asta are ceva de rană, de gaură aspră şiumedă) că amuzamentul şi aplauzele ei n-au fost ca alemele, şi unde mai pui că aproape întotdeauna mai e cu noivreun prieten care şi el s-a distrat şi a aplaudat, darniciodată ca mine, şi-l aud cum spune cu mult bun-simţ şiinteligenţă că spectacolul e frumos şi actorii nu-s răi, darcă, bineînţeles, ideile nu sunt prea originale, fără să maivorbim de culorile costumelor care sunt mediocre şipunerea în scenă destul de neinspirată şi altele de genulăsta. Când nevastă-mea sau prietenul spun aşa ceva — ospun pe un ton amabil, deloc agresiv -, eu înţeleg că suntun prost, dar ce-i mai rău e c-am şi uitat cât de tare m-amminunat înainte, aşa încât recăderea bruscă în starea deprostie mă face să mă simt ca dopul care şi-a petrecut lunide zile în pivniţă însoţind vinul din sticlă şi pe nepusă masăpoc! îl scoate cineva şi iată că acum sunt ca dopul rămassingur. Mi-ar plăcea să sar în apărarea mimi-lor cehi sau adansatorilor thailandezi, fiindcă mi s-au părut admirabili şim-au făcut atât de fericit, încât toate cuvintele inteligenteşi pline de bun-simţ ale prietenilor sau ale nevestei mă dorde parcă mi-ar rupe unghiile şi pe deasupra înţeleg perfectcâtă dreptate au şi că spectacolul n-a fost aşa de bun cummi s-a părut mie (dar în realitate mie nu mi s-a părut nici
 
bun, nici rău, nici altcumva, pur şi simplu eram transportatde ceea ce vedeam, ca un prost ce sunt, şi n-aveam nevoiedecât să ies puţin ca să dau o raită pe unde am chef ori decâte ori pot, şi pot atât de rar). Şi niciodată nu-mi trece princap să mă cert cu nevastă-mea sau cu prietenii, fiindcă ştiucă au dreptate şi că de fapt au făcut foarte bine că nu s-aulăsat pradă entuziasmului, căci desfătările inteligenţei şisensibilităţii trebuie să izvorască dintr-o judecată chibzuităşi mai cu seamă dintr-o atitudine comparativă, să se întemeieze, după cum zice Epictet, pe ceea ce e cunoscut în prealabil pentru a judeca ceea ce tocmai vei cunoaşte,căci asta şi nimic altceva înseamnă cultura şi înţelepciunea.În nici un caz n-am de gând să mă cert cu ei, cel mult mărezum la a mă îndepărta câţiva metri ca să nu mai ascultcomparaţiile şi judecăţile ce urmează, pe când măstrăduiesc să mai reţin încă ultimele imagini ale peşteluifosforescent care plutea în mijlocul scenei, chiar dacă acumamintirea mea e inevitabil schimbată de criticile extrem depertinente pe care de-abia le-am ascultat şi nu-mi rămânealtceva de făcut decât să admit mediocritatea celor văzuteşi că m-am entuziasmat numai fiindcă îmi place tot ce areculori şi forme puţin mai deosebite. Îmi dau din nou seama că sunt prost, că orice fleac e de-ajuns să mă facă să mă bucur de viaţa asta împărţită înpătrăţele, şi atunci amintirea a ceea ce mi-a plăcut şi m-abucurat astă-seară se tulbură şi devine complice, operă aaltor proşti care au pescuit sau au dansat ca niştenepricepuţi, cu costume şi coregrafii mediocre, şi aproapecă e o consolare, dar o consolare sinistră, faptul că suntematâţia proşti care în seara asta ne-am adunat în sală sădansăm şi să pescuim şi să aplaudăm.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->