Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ana Savin - Totul se intampla inainte de 6 ani

Ana Savin - Totul se intampla inainte de 6 ani

Ratings: (0)|Views: 28 |Likes:
Published by Cristina Petre
Ana Savin - Totul se intampla inainte de 6 ani
Ana Savin - Totul se intampla inainte de 6 ani

More info:

Published by: Cristina Petre on Apr 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/06/2014

pdf

text

original

 
Page1 of106 Totulse întâmpînainte de şase ani
TOTUL SE ÎNTĂMPLĂ ÎNAINTE DE 6 ANIPSIHOLOGIA COPILULUI
Sper ca aceasta carte să-ţi fie de folos în educarea lui AlexandruCu mult drag Ana Savin2005
 
Page2 of106 Totulse întâmpînainte de şase ani
PSIHOLOGIA COPILULUI
NOTĂ PENTRU PĂRINŢI
Societatea contemporană nu oferă, practic, nici o posibilitate de calificare în meseria de părinte.În momentul în care o femeie devine mamă este ca şi cum societatea i-ar spune brusc: “sunteţi părinte;nu v-am învăţat mare lucru despre asta, dar încercaţi să vă descurcaţi cât mai bine.”A fi părinte înseamnă a fi totodată psiholog şi profesor într-un mod cu totul special.Sunteţi psihologul copilăriei deoarece aveţi nevoie să înţelegeţi cum funcţionează mentalulcopilului dumneavoastră. De asemenea sunteţi şi cel mai influent profesor pe care îl va avea acest copil.Sunteţi primul său educator. Lucrurile pe care îl învăţaţi ( chiar si cele de care nu sunteţi conştientă căle învaţă de la dumneavoastră) reprezintă lecţiile cele mai importante care depăşesc ca valoare lecţiileşcolare.Precum majoritatea femeilor, probabil că şi dumneavoastră vă lipsesc informaţiile şi experienţanecesară exercitării cu succes a “meseriei de părinte”. Dvs. trebuie să învăţaţi lucrurile care vă vor conduce la deplina înţelegere a nevoilor nou-născuţilor şi copiilor.Un psiholog sau un profesor lucrează în medie 8 ore pe zi. In fiecare zi sau la sfârşit de săptămână autimp liber.În fiecare an au vacanţe.Nu este şi cazul dumneavoastră. Asta ar fi suficient să vă frustreze puţin chiar de la început. Pe de altă parte, psihologii şi profesorii lucrează cu un număr mare de copii,astfel încât sentimentele care îi incearcă în prezenţa lor sunt mult mai estompate faţă de cele ale uneimame. Iar faptul că acei copii nu le aparţin, înţelegerea şi rezolvarea problemelor acestora nu îi implicăafectiv la fel de profund. Nu există în societatea noastră o muncă mai dificilă decât de a fi polivalent, de a lucra 24 din 24 când psiholog când profesor şi educator. Asta este meseria de mamă.A fi părinte este de fapt un curs deschis permanent. În momentul în care deprinzi o nouă tehnică – fie este vorba de a conduce o maşină, de a cânta la un instrument sau de a creşte un copil- nu progresezi decât făcând greşeli şi învăţând din ele. Totuşi, în acest caz, sistemul încercare-eroare estecel mai puţin eficient. Intenţia mea este de a vă comunica ceea ce m-au învăţat cei 20 de ani deactivitate profesională şi propria mea experienţă de părinte. Pentru ca această lucrare să poată stabili uncontact între autor şi cititor, ea trebuie să se prezinte sub forma unui dialog pozitiv. De aceea amintenţia să anticipez întrebările dvs, şi să ghicesc momentele în care câteva datele stiinţifice vor părea potrivite. Încerc scriu această carte pe tonul conversaţiei între prieteni, ca şi cum dumneavoastră şicu mine ne-am afla faţă în faţă, discutând şi servind o cafea. Spre exemplu, voi cita din când în cândexperienţele pe care le-am avut cu proprii mei copii. Am citat, desigur, şi câteva lucrări fundamentale în psihologie, dar am încercat reduc la minim acest gen de citate. Stiu majoritatea cititorilor nuagreează o lucrare burduşită cu note savante sau referiri la experienţe ştiinţifice.Mi-am îndreptat atenţia în mod special asupra a două categorii de mame care vor citi aceastăcarte: prima este mama care nu a avut încă copii.Probabil că aceasta va citi această carte în cel mai potrivit moment posibil. Va putea învăţa multe lucruri care o vor ajuta înainte de a trebui seconfrunte cu problemele ridicate de creşterea şi îngrijirea unui copil. De asemenea, trebuie ţinut cont că
 
Page3 of106 Totulse întâmpînainte de şase ani
nu se poate învăţa cum să creşti un copil numai din lectura acestei cărţi, la fel cum nu se poate conduceun automobil numai după lecturarea instrucţiunilor. Informaţiile cuprinse în această carte trebuieadaptate realităţii palpabile constituite de venirea pe lume a unui copil. Ţineţi cont de faptul că acestcopil nu se va asemănă cu nici un altul. Este o fiinţă unică. Această carte, precum toate celelalte lucrăricare tratează teme de educaţie, nu poate fi decât o descriere generală în raport cu realitatea impusă decătre copilul dumneavoastră O mamă îşi cunoaşte copilul mai bine decât oricine, de aceea deşi unele pasaje vin în întâmpinarea sentimentelor dumneavoastră materne uitaţi cele citite şi urmaţi-văinstinctul.Cu toţii avem tendinţa, ca atunci când ne însuşim cunoştinţe noi, să ne îndoim de noi înşine şi sădorim ca altcineva să impună reguli pentru a ne arăta ceea ce trebuie să facem. Odată cu experienţadevenim mai încrezători. Începem să distingem locurile unde regulile trebuie schimbate pentru a seadapta situaţiilor particulare.Bazându-mă pe propria experienţă de părinte, vă pot asigura că vă veţi simţi mult mai sigură pedumneavoastră crescând cel de-al doilea sau cel de-al treilea copil, decât crescându-l pe primul.Motivul este că primul copil ne-a învăţat câteva lucruri pe care le putem aplica celui de-al doilea sau altreilea. Odată cu primul copil câştigăm ceva, iar pe de altă parte pierdem ceva. Facem greşeli dar avemşi momente de inspiraţie. Aparent se poate aprecia că facem mai multe greşeli cu primul copil decât cuceilalţi. De îndată ce vă daţi seama că aţi reacţionat “stângaci” faţă de copil, atunci veţi fi conştientă deapartenenţa dumneavoastră la clubul “ gaffeurilor” pe care îi numim părinţi. Bun venit în club!Aceasta mă aduce la cea de-a doua categorie de mame care vor citi această carte. Cele care auun copil mai mic de 5 ani dar şi unul sau mai mulţi copii mai mari. Câteva pasaje din această lucrare levor face să exclame: “Mi-aş fi dorit să citesc această carte cu câţiva ani in urmă!Acum realizez ce gafăam făcut când Sofia nu mergea încă în picioare.Îmi dau seama că nu era cea mai bună soluţie.” Este posibil să se simtă puţin vinovate şi să-şi facă câteva reproşuri. Sper că nu este cazul. Nici un părinte numerită să fie blamat. Cu toţii încercăm să ne creştem copiii cât mai bine. Dacă luăm în considerarefaptul că cei mai mulţi dintre noi nu avem nici un fel de experienţă, după părerea mea, facem totuşi unlucru extraordinar. De asemenea sper că veţi fi indulgentă cu dumneavoastră înşivă vis-à-vis degreşelile pe care credeţi că le-aţi comis apropos de copil.Din partea mea, experienţa pe care o am, deseori obţinută în mod dureros, îmi permite să văspun că poţi fi doctor în psihologie şi să faci greşeli mari crescând primul copil. Din fericire, odată cuexperienţa primului născut vine şi asigurarea că în viitor veţi greşi mai puţin faţă de următorii copii.Tot experienţa mă face să mă gândesc la povestea psihologului care la începutul carierei aveaşase teorii şi nici un copil, iar la sfârşitul carierei s-a regăsit cu şase copii şi nici o teorie.In orice caz, sentimentul culpabilităţii nu favorizează exercitarea meseriei de părine. Tot timpultrebuie să ne gândim că facem ceea ce este mai bine. Însuşi faptul că aţi găsit timp să citiţi aceastălucrare arată că vă preocupă copilul dumneavoastră ; altfel n-aţi fi făcut-o.De-a lungul anilor, atunci când părinţii îmi vorbeau de puericultură în timpul lecţiilor demedicină sau în timpul dezbaterilor care urmau cursurilor mele, am descoperit un mare număr de mameşi de taţi care comiteau o greşală majoră faţă de psihologia modernă. M-am gândit că ar fi util săabordăm acum câteva neînţelegeri, înainte de a merge mai departe. Aşa că, înainte de a vorbi desprerolul psihologiei în puericultură, să discutăm puţin despre ceea ce psihologia “refuză să creadă”Psihologia modernă “refuză să creadă” că este bine ca părinţii să fie liberali, iar prin acestliberalism înţelegem permiterea copilului de a face tot ceea ce are chef să facă. Nici un psiholog normaln-a susţinut vreodată o asemenea idee. Dar, oricât de incredibil ar putea părea, am întâlnit părinţi care permit copiilor să deseneze pe pereţi deoarece ei cred că ar produce un rău psiholgic copilului dacă ar 

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
val63 liked this
alina_tod liked this
Cristina Petre liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->