3
Nr. 6, Ianuarie 2009
INTERSECŢII
„
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;”
Tot ce facem, tot ce se întâmplă în jur, toate sunt niştecurburi, cercuri. Un lanţ din zale ce se tot repetă înunicitatea lor. Zale ce alcătuiesc o armură, ce împiedicăa străpunsă linia timpului. O armură din vise, speranţe,căderi şi zboruri. O armură transformată în armă fără adeclanşa a păcii dură alarmă.Aşa a trecut şi 2008, cu tot ce a avut pentru a da cevom avea. Deseori spun că, anul e acelaşi, doar cifra seschimbă. Ultimele clipe ale anului m-au găsit în PiaţaMarii Adunări Naţionale din Chişinău, uitându-mă laoameni, la reacţiile lor, încercând să citesc pe feţe ce escurgerea timpului. Observaţii ce la rândul lor m-au făcutsă recit în gând
Glossă
de Mihai Eminescu şi să mă mir câtde neschimbător e totul deşi totul în jur se schimbă.De ceva timp, nu mă mai mişcă această sărbătoare, aîntâmpinării noului an. E un fel de ritual şi o convenţie.Vedeam o mulţime de oameni adunaţi în Piaţă doar pentrucă au ştiut că şi alţii vor acolo. Mă întreb oare câţi dintrecei prezenţi doreau cu adevărat să e la acea oră în acelloc? Oare câţi nu ar vrut să stea acasă, la călduţ şi să simtăcă a mai trecut ceva, fără fală şi mândrie, fără ipocrizie şifalsă bucurie?
„
Ce e rău şi ce e bineTu te-ntreabă şi socoate;”
Oameni, zeci, sute, aşteptând sunetul orologiului.Aşteptând acea iremediabilă şi ireversibilă numărătoareinversă. Numărătoare ce întâi creează emoţie, necesitate,apoi rând pe rând teamă, panică şi eliberare. Şi toate acesteadoar în acele 10 secunde numărate în cor. Acele secundece se scurg şi parcă nu ai mai vrea să le rosteşti pentru cănu vrei să păşeşti înainte să o iei iarăşi de la capăt. Dar totuşi dacă nu ai mai număra, nu ar însemna că timpul nuse va scurge . Te simţi atunci privind în urmă, luându-ţirămas bun cu batista albă de la tine însuţi. E ca un jocTetris trecerea anilor. Înaintăm, şi cu ece nivel cifra dindreapta creşte şi totul se mişcă mai repede. Dar ai aceleaşiguri pe care trebuie să le pui la locul lor. Aceleaşi găuri,aceleaşi probleme ce necesită rezolvare. Abia aştepţi clipacând nivelul se va schimba, crezând că ai scăpat. Şi iată,nivelul se schimbă. Punctele se acumulează. Experienţacreşte, apoi apare nostalgia pentru primele niveluri, atuncicând ştii că te apropii de sfârşitul jocului. Nivelurile încare piesele cădeau mai încet şi aveai timp să le întorci şi poate să le plasezi acolo unde ai vrut.
„
Nu spera şi nu ai teamă,Ce e val ca valul trece;”
Ciudaţi suntem noi,oamenii. Mereu credem că poate altfel, atunci când ciocnim cupele cu şampanie. Când neurăm ceea ce ne-am urat şi de Crăciun, şi de Paşte şi lazilele de naştere şi de toate sărbătorile. Sperăm că acum putem şterge totul pentru a o lua de la capăt. Şi de ecaredată este la fel – la început: vai ce aşteptări am, va anulmeu, anul în care voi rezolva toate problemele, când mise vor împlini toate dorinţele. Ca apoi să ajungem iar laintersecţie şi să ştergem iar. De parcă am duce în spatecoşuri de gunoi – la început de an sunt goale, curate şimiere ai linge în ele, ca în decursul anului să le umplem, săle murdărim şi să ne e silă de ele. Apoi iar le golim, uitămce a fost în ele şi iar lingem miere.Revelionul e speranţă de schimbare, speranţa că tot ce afost mai rău a rămas în urmă.
„
De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece.”
Am văzut în Piaţa Marii Adunări Naţionale oameni ce seaau acolo doar pentru focurile de articii – acele licăriri
de moment ce vestesc începutul noului an. Acele lumini ce
pentru câteva secunde îţi umplu ochii de culoare pentru a
decolora ceea ce a fost.
Am văzut bătrâni ce se amestecau printre tineri voinda se simţi şi ei tineri, dansând mai mult de frig decât de bucurie – era concert.
„
Tot ce-a fost ori o să e În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicieTe întreabă şi socoate.”
Nu facem altceva decât să ierarhizăm anii şi cu cât suntmai îndepărtaţi, cu atât devenim mai nostalgici, aducându-ne aminte de momentele frumoase care au fost şi încercândsă le uităm pe cele triste.
„
Căci aceloraşi mijloaceSe supun câte există,Şi de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă;”
Anul Nou este o atitudine – asta mă învaţă poezia luiEminescu, publicată în decembrie spre sfârşit, pe care o
folosesc acum spre a invoca începutul.
Bucuraţi-vă de ceea ce sunteţi şi intraţi în Noul An aşacum sunteţi.La Mulţi Ani!
Alex Lebedev
REVELaţii REVELionice
Leave a Comment