Psihopatologia Migratiei

Fenomenul migratiei reprezinta unul dintre marile drame ale timpurilor moderne,fenomenul fiind favorizat de posibilitatile mari de transport,de circulatia informatiilor,de tensiunile sociale si situatiile economice precare.Desi migratia a existat practic in toate timpurile,modificarile sociale impuse de revolutia tehnico-stiintifica au facut din migratia interna si chiar externa unul dintre marile fenomene umane in care psihiatria sociala este profund implicata. Cuvntul nostalgie provine din limba greaca si el se traduce prin "a suferi pentru reintoarcere".Deplasarile,subliniaza Sivadon,sub forma migrarii individuale si colective,temporare sau permanente,spontane sau fortate,interne sau externe au schimbat fata lumii.Acest fenomen al migratie a devenit caracteristic omului actual (1/3 din locuitorii SUA isi schimba intr-o perioada de 10 ani domiciliul).Migratia duce la modificari socio-economice si culturale,ceea ce determina modificari temporare sau definitive a realitatii umane,migratia schimbnd modul de viata si caracterul personalitatii ca si dinamica grupelor sociale,att a celor care vin ct si a celor care primesc,ceea ce duce la o continua reajustare a organizarii sociale,la probleme de asimilare sau rejet. Fenomenul migratiei formeaza o adevarata mobilitate geografica,o miscare de translatie,situatia de migrant fiind adesea ca o adevarata situatie experimentala in care att personalitatea premorbida ct si schimbarile socioculturale au un mare rol.Imigrantii pot fi volulntari sau involultari.Cei voluntari trec de la o cultura la alta,conservnd inca un sistem de valori a locului lor de origiune.Imigrantii fortati sau persoanele deplasate nu mai au posibilitatea reintoarcerei,desradacinarea fizica fiind completata de pierderea valorilor sociale.In acest caz,tendinta desradacinatului este mai degraba de a se dispersa dect de a cauta o colonie din aceiasi origine etnica,el facnd totul pentru a uita trecutul,rusinea si mizeria. Termenul de migratie arata Berner defineste o modalitate geografica si se refera la oameni care se deplaseaza izolat sau in mici grupuri,iar uneori in masa.Este,spune Sorokin,o deplasare orizontala care nu implica pierdere sau cstig de prestigiu social,desi este totusi o schimbare verticala.Termenii de transplantare sau desradacinare implica mai mult tonalitatea negativa a fenomenului.Acelasi sens il are si termenul de desinsertie.Berner deosebeste urmatoarele categorii de migratii: 1.Imigrantii sau emigrantii care au parasit tara de origine pentru a se fixa in alta tara pe o perioada determinata si cu posibilitatea teoretica de a se reintoarce; 2.Muncitorii straini care lucreaza in alta tara si care sunt decisi a se reintoarce in tara de origine,motiv pentru care ei au o alta situatie psihosociala; 3.Persoanele deplasate,persoane constrnse de a trai in afara patriei din ratiuni politice (deportati,persecutati etc); 4.Migratia interna (de la sat la oras,de la centru la periferie); 5.Migrarea temporara a navetistilor; Fenomenul migratiei actuale,arata Berner,evidentiaza o serie de modificari ca:cresterea migratiei continentale in defavoarea celei intercontinentale,migrarea din fostele colonii spre fostele metropole,punerea

pe primul plan a problemelor lingvistice,cresterea fara precedent a migratiei interne.

Date epidemiologice
Calculnd indicele brut in snul populatiei musulmane africane,imigrante,Daumezon si colab.constata indicele de imbolnavire psihica de 2,7%o,fata de 1,15%o la populatia generala.Trebuie subliniat ca evolutia imbolnavirilor psihice la imigranti nu se bucura intotdeauna de o cercetare stiintifica din cauza a numeroase interese si a lipsei de onestitate,datorita masurilor protectioniste impotriva strainilor,problemele psihopatologiei migratie fiind inca incomplet studuate.Totusi,subliniaza Berner si Zapotoczki,aparitia fenomenelor psihopatologice la transplantati a pus intr-o lumina noua rolul factorilor socio-culturali in evolutia bolilor mintale (att in ceea ce priveste etiopatogenia ct si semiologia).Malzberg studiind internarile in spitalul de psihiatrie din New-York a gasit la 100.000 de locuitori 115,1 straini albi bolnavi psihici,fata de 58,7 pentru autohtoni.Utilizarea factorilor de ponderatie a scazut mult insa aceasta diferenta.Parker si Kleiner,Malzbery,din contra,constata o incidenta mai mare a bolilor psihice la indigeni,ceea ce presupune ca "socul cultural" nu este totusi o explicatie plauzibila si ca nu duce la declansarea bolilor psihice dect in situatii particulare.Totusi majoritatea autorilor constata ca numarul de boli psihice este mai mare la migranti,dect la populatia autohtona.Norvegienii din Minesota,arata Ameil,au o incidenta mai crescuta a bolilor psihice dect a acelora din Norvegia.Studiile ecologice au evidentiat ponderea mai mare a schizofreniei in zonele urbane,cu populatie mobila si nivel socio-economic scazut (Hollingshead si Redlich). Asa cum am mai aratat,studiile de epidemiologie in domeniul psihopatologiei migratiei sunt inca deficitare,majoritatea sprijinindu-se pe inregistrarea internarilor in spital,in timp ce aceia care nu se adreseaza medcului (situatie frecventa la emigranti) este deobicei ocolita. Migratia interna este de asemenea putin studiata,iar pe de alta parte,arata Berner si Zapotoczky,conditiile de viata se schimba foarte repede astazi chiar si in regiunile de origine.Psihiatria sociala a notat o crestere notabila a imbolnavirilor psihice in rndurile migrantilor,notnd si particularitati psihopatologice la aceste categorii de pacienti.Insasi populatia autohtona realizeaza migratia ca pe o amenintare asupra propriei lor stabilitati.

Etiopatogenia
Un prim pas spre explicarea sindroamelor psihopatologice legate de migratie a fost facut prin observarea asemanarii clinice a acestor stari,cu starile reactive clasice,mai ales cu formele acute (evolutie reversibila,aspect clinic).Chiar sindroamele paranoide sau confuzionale dispar fara urma,aceasta evolutie nefiind specifica migratiei ci corespunznd unor stari reactive.Exista o lipsa de relatie obligatorie dintre simptome si evolutie (Berner). Intr-adevar se poate afirma ca starile psihopatologice la migranti apar intr-un context stresant,uneori foarte intens.Formele de manifestare (anxioase,confuzive,paranoiac-paranoide,depresive) corespund evolutiei si contextului unor stari reactive (Langfeldt,Stromgreen). Ca si in cazul altor categorii asemanatoare (prizioneri,deportati) nici in cazul migrantilor nu psihozele endogene sunt acelea care cresc.In prima faza simptomele somatice sunt mai frecvente (cresterea nevoii de somn,oboseala

crescuta,tulburarile de apetit,dureri musculare),pentru ca in faza a 2-a sa apara adevarate stari reactive (paranoiace,depresive,agresive,revendicative). Vorbind de importanta personalitatii in acest context,Berner subliniaza ca numeroasele sindroame clinice pot fi interpretate ca simple exagerari cantitative a unei constitutii,moduri de reactii personale fata de o situatie stresanta.Gordon,Tyhurst spun ca nu se poate vorbi de veritabile boli psihosomatice la migranti in ciuda bogatiei de simptome fizice.Murphy si Mezer au vorbit de specificitatea cresterii numarului de sinucideri la transplantati.

Importanta factorilor socio-culturali

Importanta factorilor socio-culturali este una dintre ipotezele cele mai plauzibile in explicarea fenomenelor psihopatologice la migranti.Acest lucru se explica fie prin cresterea generala a fenomenelor psihopatologice la migranti fie prin diferite maniere specifice de manifestare.Exista cresteri ale morbiditatii legate de anumite grupe etnice,legate de anumite subgrupe de migranti. In cadrul importantei factorilor socio-culturali se impune detailarea unei serii de factori speciali: 1.Importanta mediului familial.Familia are un rol foarte mare in etiologia psihopatologiei la migranti,cu rol favorabil sau nefavorabil.Stabilitatea si soliditatea relatiilor familiale au rol pozitiv.Krupinski si Stoller observa raritatea tulburarilor psihice a migrantilor in Europa meridionala la care structura familiei este solida.Weinberg subliniaza importanta mediului familial la emigrantii din Istrael iar Daumzon constata la emigrantii musulmani o crestere a tulburarilor psihice atunci cnd din motive politice nu-si mai puteau vizita familia.Migrarea in familie are un efect mai favorabil. 2Situatia socio-profesionala.Mobilitatea verticala,pierderea prestigiului social avut anterior,un nivel social mai scazut,creste posibilitatea unor tulburari psihice.Acelasi lucru se poate spune si despre incadrarea profesionala.Imposibilitatea de a recapata nivelul social si profesional anterior apare drept cauza foarte frecventa.Amenintarea cu somajul agraveaza si mai mult situatia. 3.Stresul cultural.Este reprezentat de diferenta dintre mediul cultural de origine si acela de primire.O diferenta mare duce la cresterea marcata a morbiditatii,acest lucru explicnd in mare masura pentru ce anumite grupe etnice sunt mai atinse dect altele.Cu ct mediul de provenienta este mai inapoiat sau diferentele sunt mai mari,traditiile mai rigide,morbiditatea psihiatrica este mai mare.Acest lucru este lesne de constatat in special la emigrantii din Istrael,care vin din tari cu niveluri culturale si traditii foarte diferite. 4Aculturatia si dorinta de asimilare sunt foarte importante.Aculturatia fortata este periculoasa si stresanta,adaptarea trebuind sa se faca in lipsa oricarei constrngeri.Aceasta maniera are rol protector.Dorinta de asimilare este de asemenea un factor important pentru reusita integrarii si pentru echilibrul psihic.Refuzul aculturatiei se rasfrnge nu numai asupra unui individ ci a intregii familii (mai ales a copiilor).Aculturatia rapida are si ea rol patogenetic,deoarece duce la sensatia de pierdere a identitatii. Fenomenul de asimilare este adesea perturbat de idei preconcepute,att ale migrantilor ct si a mediului de primire.Parker si Kleiner arata rolul nefast al unor sperante exagerate ale migrantilor.

In cadrul mediului de primire un rol important il au conditiile insuficiente de locuit,noile moduri alimentare,problemele sexuale,noul climat geografic,problemele tinnd de climatul politic,de evenimentele politice din tara de primire si cea de origine.Daca aculturatia a progresat suficient,diferentele cantitative si calitative ale morbiditatii psihice se estompeaza.Totusi,arata Berner,problemele psihiatrice ale migrantilor sunt mult mai complexe pentru a putea fi reduse la un simplu "soc cultural",concept care priveste tulburarile psihice ale migrantilor ca psihoreactive,legate de diferentele culturale dintre mediul de origine si cel de primire. 5.Coeziunea grupului este un element important in prevenirea tulburarilor psihice,afilierea migrantului la un grup putnd alcatui un mediu socio-cultural care sa le protejeze echilibrul mintal. Apartenenta la un grup are o influenta de asigurare,de perpetuare a ritualurilor si obisnuintelor ca si a sistemului de valori a mediului de origine.Incetinirea aculturatiei evita astfel socurile sau crizele de identitate (Berner).Totusi apartenenta la un grup poate sa frneze asimilarea,poate perpetua existenta prejudecatilor. In interrelatia dintre mediul vechi si nou,Berner subliniaza in mod schematic,existenta a trei elemente cu rol patoplastic si patogenetic: 1.Modurile de expresie a mediului de origine,cunoscnd ca felul de manifestare a bolilor psihice este determinat si de "stilul de viata" desvoltat in cadrul mediului socio-cultural de origine.Mecanismele de aparare ale personalitatii se desvolta in cadrul sistemului de referinta sociocultural,deoarece aceste mecanisme se bazeaza pe maniera in care cei din jur pot fi manipulati pentru satisfacerea nevoilor personale.In conditiile unui mediu socio-cultural nou,o serie de elemente semiologice pot avea caracter neobisnuit si sa conduca astfel la diagnostice eronate.In acest cadru trebuiesc privite de exemplu multitudinea de fenomene somatice,stari apatice,stari stuporoase sau confuzo-onirice,aparute in cadrul migrantilor din tarile slab desvoltate care vin in mediul industrializat (la care se poate aplica teoria isteriforma),raritatea interpretarilor paranoide la migrantii italieni dar mai frecvent la nord-africanii din Franta,starile confuzionale excitate la spanioli sau portughezi (Pomme,Blanche,Daumzon). 2.Adoptarea modurilor de expresie a mediului de primire,ceea ce duce la reactii psihopatologice asemanatoare. 3.Alegerea de forme de expresie noi.Daca mediul de primire este "surd" la simptomele individului,acesta va recurge la mecanisme mai elementare,care nu sunt obisnuite nici in mediul de origine si nici in cel de primire (Berner).

Tabloul clinic
Bernard si Zapotoczky propun abandonarea termenului de "psihopatologie a migratiei",in favoarea aceleia de "psihopatologia transplantarii",ceea ce implica faptul ca acesti indivizi si-au schimbat complet mediul social. In studiul psihopatologiei migratiei este necesar a se stie carei categorii de migratie ii corespunde persoana respectiva,concluziile asupra psihopatologiei transplantarii fiind foarte dificil de generalizat. Este oare posibil a descrie un sindrom specific migratiei care sa poata fi,de exemplu denumit,"sindromul de desradacinare" sau "raul de tara"? Exista in acest domeniu o literatura bogata.S-a vorbit de melancolia lui Ovidiu,de

reactiile psihice ale lui Ulise,de nostalgia soldatilor siliti sa lupte departe de tara lor.Ameil vorbeste de "criza de desradacinare" care apare la migrant,indiferent de natura migrarii.Astfel,brusc, desradacinatul,in conditiile unei desradacinari bruste va reactiona prin tendinte regresive,fenomen care apare ca un reflex de aparare a personalitatii.Regresiunea se traduce prin atitudini infantile,nevoia de protectie,reducerea interesului,egocentrismul, diminuarea capacitatii de integrare in spatiu si timp,individul desradacinat dnd primordialitate nevoilor de securitate si constanta a personalitatii asupra nevoilor de schimb si autonomie.In acest context,arata tot Ameil,dispozitia regresatului este schimbatoare,depresiva,egocentrica,cu ignorarea celorlalti nu mai exprima dect regrete si nostalgia trecutului,tristete,sentimentul de inferioritate,autodepreciere iar comportamentul este inert,abulic,uneori suicidar.Ignorndu-se pe el,desradacinatul trece altuia responsabilitatea esecurilor si acest lucru se poate face si in maniera agresiva sau revendicativa,mergnd la rebeliune si chiar la sabotaj. Sindromul de desradacinare apare deci datorita rupturii legaturilor afective,schimbarii mediului,pierderii reperelor familiale,ceea ce declanseaza un sentiment de izolare sociala.Acest fenomen dureaza in mod normal 6 luni.In caz ca nu se poate adapta,individul va percepe in jurul sau o lume ostila,heterogena,va resimti o maleza anxioasa care se fixeaza si devine greu de eliminat.Pe acest fond pot apare stari nevrotice sau psihotice (in special delirante). Nostalgia sau "raul de tara" descris de Jaspers,in 1910 apare ca o stare de inertie si abulie,astenie,pna la o adevarata stare de prostatie (cu amimie,stupoare,mutism,refuz alimentar).Individul este trist si are idei depresive,fixate pe tematica locului pierdut,insomnie si,arata autorul,totul se poate termina prin deces daca repatrierea nu survine repede. Sindroamele clinice de transplantare,arata Ameil,au fost considerate ca fenomene psihoreactive.Astfel,la inceput migrantul are sperante preconcepute,este euforic,ascunzndu-si astfel sensatia de insecuritate si anxietate.Primele deceptii il fac sa devina circumspect,sa urasca.Apar acuma simptome somatice,oboseala,tulburari afective,dureri musculare.Daca integrarea nu se face rapid,urmeaza a 2-a faza caractrizata prin indoiala,neincredere in altii si in primul rnd in autohtoni,egocentrism, introversiune, acompaniate de pasivitate,resemnare,nostalgie,depresie.Daca situatia de desradacinat se mentine mult,apare egoismul,absenta compasiunii,anestezia afectiva (Minkowski) iar personalitatea tinde a se uniformiza si monotoniza in ceea ce privesc reactiile psihice. Desi,asa cum subliniaza Gordon,lipsesc adevarate boli psihosomatice,incidenta tulburarilor psihosomatice este foarte mare la migranti. In afara sindromului de desradacinare,in cadrul psihopatologiei migratiei se mai descriu si alte entitati,dintre care vom enumera cteva.Este dificil a alcatui o clasificare a tulburarilor psihice la emigranti.Aplicarea sistemului nosologic kraepelinian,este inadecvat,mai ales ca el este format in cadrul culturii Europei Occidentale (filonul principal al sistemaicii kraepeliniene nu se respecta,spune Berner).Exista,de exemplu,deliruri cronice sistematizate sau procese schizofreniforme care dispar brusc,fara nici o urma la migranti.Multe sindroame de transplantare se diferentiaza de psihozele clasice,desi,uneori,in interesul unei analogii fortate se trece peste masura.Tulburarile psihice la migranti au un caracter mai emotional si mai

isteriform (demonstrativ).Coloritul schizofreniform sau melancolic fac adesea mai adecvat termenul de psihoza schizo-afectiva. Nevroza deplasarii a fost descrisa la evreii din Istrael,de catre Maller.Indivizii se prezentau intr-o stare de "turmentare" din cauza rupturii in respectarea traditiilor si de aceea a fost numit "socul libertatii",caracterizat prin atractia fata de mediul prezent si nostalgia schimbarii mediului din care au plecat.Este vorba,spune autorul,de o dubitatie intre dorinta de a se adapta dar si frica de a-si pierde identitatea si de a nu mai putea juca rolul social invatat anterior. Sentimentele ambigui traite de individ apar ca obstacole serioase in fata readaptarii, putnd duce la reactii depresive importante,inclusuv la tentative de sinucidere.Se pot declansa,de asemenea tulburari de comportzament cu agresivitate,ura,acte delictuale, revendicativitate etc. In acest context,tinerii sunt mai putin atinsi dect adultii iar femeile mai putin dect barbatii.Frustratiile noului mediu supun individul la reactii de adaptare importante,mai ale daca este vorba de o persoana imatura si dependenta. Dat fiind nespecificitatea sindroamelor psihopatologice la migranti,tablourile lor clinice se pot imparti in tablouri psihopatologice acute si cronice.

Tablouri psihopatologice acute

Sunt tablouri clinice de intensitate crescuta si evolutie scurta,caracterizate prin disparitia totala a fenomenelor morbide.Berner si Zapotoczky imparte aceste stari in trei grupe: 1Stari depresive acute cu puternica amprenta anxioasa,acompaniate de agitatie pronuntata.Uneori tabloul clinic poate lua aspectul unor stari anxioas-stuporoase,cu mutism,refuz alimentar,stare de prostatie fizica.Pacientii evoca indepartarea de familie,de locul de origine.Apar pe acest fond idei fobice,ipohondrice,scaderea elanului vital pna la suicid.Foarte frecvente sunt plngerile somatice (Poeck). 2.Stari delirante acute care apar in bufee delirante polimorfe care se desfasoara pe fondul unei tonalitati anxioase si agitate,posibilitatea raptusurilor.Ideile delirante sunt nesistematizate si reproduc in mod discontinuu istorii traite,situatii profesionale,aspecte persecutorii. 3.Stari confuzionale avnd cel mai frecvent aspect oniric ca si in cazul psihozelor carcerale cu predominenta aspectului teatral si demonstrativ.Starile confuzionale apar frecvent in timpul voiajului sau imediat dupa debarcare,ceea ce subliniaza pe de alta parte Epstein le face a fi considerate drept tipul cel mai specific de psihoza la emigranti.Dominanta tabloului clinic ramne desorientarea si tonalitatea anxioasa care,arata Berner si Zapotoczky ar reprezenta o tendinta de a scapa de o realitate greu de acceptat. In toate aceste situatii psihopatologice acute se poate obtine o vindecare rapida prin rezolvarea situatiilor declansatoare (repatrierea,de exemplu).

Tablouri psihopatologice cronice

Este vorba de tablouri psihopatologice care pot sa urmeze unui tablou acut sau sa aiba o instalare insidioasa.Ar fi vorba dupa acesti autori in principal de 2 tablouri clinice mai impoartante: 1.Stari depresive prelungite caracterizate prin depresie

persistenta,tulburari somatice (cenestopatii),idei ipohondrice,fenomene care pot domina tabloul clinic,umbrind identitatea depresiei,ca fenomen psihologic.Sivadon si colab.introduc pentru acest sindrom denumirea de "stari depresive pseudopsihastenice ale transplantatilor"caracterizate prin scaderea interesului pentru anturaj,o inertie abulica,pna la un adevarat autism depresiv (Gillon si colab). 2.Stari delirante cronice cu aspect paranoid,cu idei delirante de persecutie,de infidelitatea partenerului.Tabloul clinic,arata Berner si colab.se aseamana cu ceea ce se gaseste la autohtoni,dar frecventa este mai mare.In alte situatii apar in familiile de migranti psihoze induse.La francezii musulmani,imigranti,Panget si colab.subliniaza frecventa starilor delirante de persecutie cu evolutie trenanta (tematici de otravire,prejudiciu). In afara acestor tablouri psihopatologice Berner si Zapotoczky mai descriu la migranti si alte comportamente psihopatologice. Alcoolismul cronic si toxicomania apar intr-un procentaj crescut,uneori cu efecte dezastruoase la fostii abstinenti (musulmani).Toxicomania este mai frecventa la musulmani. Tulburari de comportament nepsihotice apar sub forma unor modificari caracteriale cu agresivitate,controlul dificil al pulsiunilor,tendinta la cverulenta,explozivitatea verbala,stari coleroase.Aceste comportamente sunt dirijate in special contra familiei sau a vecinilor. Berner subliniaza ca "modificarile de comportament" la migranti au un caracter "psihopat" (agresivitate,modificari caracteriale,comportament criminal,promiscuitate,prostitutie etc).Tot el subliniaza aparitia in acest context a unor persoane asociale si antisociale dar si a unor persoane solitare,cu o amprenta bizara.Jaspers vorbea in 1919 de aparitia unor asa zise "crime prin nostalgie",avnd ca motivatie dorinta de a scapa de o situatie apasatoare de izolare si de ura fata de mediu de primire (furturi,delictele femeilor de serviciu etc). Starile maniacale (de intensitate mica) sunt mai rare la emigranti dect la populatia localnica.Si obsesiile,fobiile,reactiile isterice sunt mai rare la migranti dect la localnici dar in schimb sunt mai frecvente cenestopatiile,anxietatea,depresiile.O frecventa mai mare ar avea grupul schizofreniilor si a paranoiei. Dementele senile si ASC sunt de asemenea mai frecvente la migranti la care si moartea prin leziuni cerebrale vasculare este mai mare.Pflanz subliniaza ca si HTA si ulcerul duodenal ar fi de asemenea mai frecvente la emigranti. Facnd deci,o viziune de ansamblu asupra psihopatologiei migratiei,putem conchide ca in acest cadru avem 2 categorii de manifestari,si anumea: 1.Procese psihopatologice acute sau cronice manifetndu-se in conformitate cu structura procesului patologic din mediul cultural de provenienta. 2.Stari psihopatologice legate specific de procesul migrarii dintre care Pauget si colab.citeaza alcoolismul,starile depresive,delirante,tulburarile de comportament.Aceste stari apar ca urmare a esecurilor sociale si profesionale,tulburarilor in cadrul familiei si ele se inscriu ca transformari profunde ape personalitatii migrantului.Nu este vorba,subliniaza autorii,doar de o simpla schimbare a locului existentei,ci de profunde modificari ale

personalitatii,de tulburarea relatiei dintre eu si lume,de tulburari privind profesia,identitatea.Din acest motiv este foarte greu a se folosi cadrul nosologiei clasice,fara riscul de a gresi (americanii fac din schizofrenie cadrul privilegiat pentru emigranti). Berner a pus in circulatie entitatea de "alienat migrator".Este vorba de o personalitate care si-a pierdut coordonatele spatio-temporare,care sunt caracteristice "crizei de identitate" datorat saltului de la un sistem de valori la altul.In acest context apare adesea ceea ce in psihopatologie se numeste "limbajul corpului",fenomene psihice,tendinte refulate,manifestndu-se sub forma unor tulburari psiho-fiziologice.

Aspecte psihologice si psihopatologice la diferite grupe de migranti

Asa cum am mai subliniat,migratia nu este omogena,migrantii fiind de mai multe categorii.Aceasta situatie se reflecta att in cadrul psihologiei individuale ct ti a psihopatologiei. Imigrantii.Studiile vechi indicau o mare incidenta a tulburarilor psihice,dar prelucrarile statistice moderne,utilizarea indicilor de ponderatie au dus la o mai justa apreciere.Totusi existenta unui indice de imbolnavire psihica mai ridicat este unanim acceptata.Krupinski si Stoller vorbesc de incidenta crescuta a schizofreniei,a tulburarilor reactive,mai ales la adolescenti,a tulburarilor de personalitate.Curba schizofreniei si depresiei,arata autorii,ar avea 2 vrfuri,la 1-2 ani de la migratie si la 5 ani.Srole subliniaza ca imigrantii din mediul rural au o incidenta de 2 ori mai mare a tulburarilor psihice dect cei din mediul urban.Frecventa este si mai mare daca imigrantul este separat de familie,amenintat cu somajul.Factorii etnici si sociologici ai mediului de origine au un mare rol. Muncitorii straini ocupa o pozitie intermediara intre imigranti (gata de a accepta sistemul de valori locale) si persoanele deplasate,atasate inca de patrie. De obicei calificarea muncitorilor straini nu este att de mare,ei au o inteligenta mai scazuta,greutati de limbaj.Ei manifesta ostilitate fata de mediul de primire,au sentimentul de insecuritate sociala.Accidente mici,boli fara importanta,esecuri profesionale sau sentimentale pot determina la ei reactii anxioase (Poeck).Apare o fuga spre tot ceea ce este legat de patrie iar la femei se constata o izolare totala (in cadrul locuintei). Ca tablouri clinice frecvente apar starile ipohondrice (digestive,cardiovasculare,sexuale),depresie prin scaderea sentimentului vital,stari crepusculare,onirice,stuporoase.Delirul cronic si alcoolismul sunt frecvente. Persoanele deplasate (deportate) au o pozitie aparte din cauza ca au fost fortati sa se expatrieze.La persoanele deplasate din Algeria,Tunisia,Berner noteaza mai ales marea frecventa a cenestopatiilor,depresiei,anxietatii difuze,a ideilor delirante.Aceste fenomene sunt motivate de imposibilitatea de a mai avea nivelul profesional si social anterior,impresia ca nu sunt intelesi (chiar daca nu exista probleme lingvistice),probleme de locuit. Migratia interna are si ea un anumit rol patogenetic.Malzberg,pentru USA,gaseste o incidenta psihopatologica mai crescuta dect a populatia localnica.Sunt interesate mai ales persoanele care vin singure,care evita grupul.La acestia creste incidenta fenomenelor psihosomatice,alcoolismul.Berner mai subliniaza importanta declansatoare

pentru anumite boli psihice a "marii migratii turistice estivale".

Tratamentul
Terapeutica sindroamelor psihopatologice legate de migratie este dificila,rezolvarea radicala a problemei implicnd factori care depasesc puterea medicala,tinnd de factorii socio-economici si politici care sunt foarte complicati. Explicatia reactiva a psihosindroamelor indruma medicul sa recomannde psihotraumele si sa incerce rezolvarea lor.In situatii acute si de durata sau de mare intensitate,repatrierea se impune ca masura decisiva pentru salvarea vietii pacientului. Tratamentul propriuzis a starii psihoreactive implica utilizarea medicamentelor tranchilizante,antidepresive si sedative,metode prin care se obtine o ameliorare temporara a starii pacientului,la care se mai adauga caracterul securizant al internarii in spital. Psihoterapia individuala si de grup joaca un rol important in stabilirea echilibrului sufletesc al individului,in redesteptarea unor sperante. O mare importanta o are discutia cu familia,cu grupul de prieteni,cu persoanele interesate in revenirea pacientului in societate. Preventia tine de masuri sociale,de organizarea primirii si a impactului migrantului in cadrul mediului de primire,masurile urmnd a fi luate la nivelul organizatorilor sociali,aceasta implicnd necesitatea unor fonduri si a unor programe deosebite.