• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
ORGANIZATII
Organizatiile sunt grupuri de oameni care îsi organizeaz
ă
si coordoneaz
ă
 activitatea în vederea realiz
ă
rii unor finalit
ăŃ
i relativ clar formulate ca obiective(întreprinderile economice, partidele politice,
ş
colile, institu
Ń
iile de cercetare, armata,spitalele). Desprinderea lent
ă
a oamenilor din animalitate este determinat
ă
de organizarealeg
ă
turilor dintre primele fiin
Ń
e gânditoare, capabile s
ă
realizeze prin propria lor ac
Ń
iune,alte obiecte decât cele existente în natur
ă
. Pe de alt
ă
parte, fiecare om fiin
Ń
eaz
ă
de la începutul vie
Ń
ii sale într-o multitudine de organiza
Ń
ii coexistente sau succesive (familia,
ş
coala, sistemul professional etc).Organizatiile sunt considerate sisteme deschise: orice este relationat cu oricealtceva în grade diferite de reciprocitate si tensiune. Organizatia preia resurse (inputs), leprelucreaza (proceses) ,obtine rezultate (outputs) utilizabile altundeva în afara ei si, astfel,interactioneaza cu sisteme mai cuprinzatoare, operand într-un mediu dat. Faptul c
ă
însocietatea contemporan
ă
munca
ş
i cei care muncesc sunt tot mai mult controla
Ń
i deorganiza
Ń
ii, care au subordonat intereselor lor importante, resurse sociale
ş
i materiale,face ca rolul organiza
Ń
iilor s
ă
creasc
ă
considerabil.Organizatiile au aparut din intersectarea strategiilor de actiune colectiva cuabilitatile individuale agregate. In conditiile în care eficienta muncii individuale a devenittot mai dependenta de rezultatele activitatii specializate a altora, de necesitatea procurariisi prelucrarii de informatii multiple, de implicarea în tranzactii sau negocieridiversificate, datorita extensiei si diviziunii persoanelor si activitatilor din acelasidomeniu, organizarea si conducerea au devenit obiective ale reflectiei si actiuniiindividuale si comunitare.Performantele unei societãti depind de gradul si modul sãu de organizare, pentruca acestea, la rândul lor, sã fie influentate de institutii si constrângeri institutionale, adicãde regulile care reglementeazã relatiile dintre oameni si distributia drepturilor deproprietate. Implicatia este simplã: pentru a atinge performante înalte în dezvoltare estenevoie nu numai de resurse naturale, tehnice si umane, ci si de forme eficiente deorganizare si conducere. De la sfârsitul secolului al XIX-lea si mai ales în secolul XX,organizatia rationalã de tip instrumental - legal s-a rãspândit în toate domeniile deactivitate, migrând din industrie în educatie, sãnãtate, culturã sau protectie socialã, pentrua consacra acelasi tip de organizare si de organizatie. Societatea a devenit treptat osocietate a organizatiilor, iar persoanei umane individuale i se cerea cu insistentã sã seafirme ca “om organizational”, adica sa apartina si sa lucreze în organizatii,sa îsidetermine cursurile propriilor actiuni prin mecanisme de organizare si conducere, sa seintegreze în, sa participe la si sa beneficieze de functionarea diverselor organizatiieconomice, politice, culturale.Rationalitatea unicã a început a fi înlocuitã cu rationalitãtile multiple, iarorganizarea bazatã pe structura unicã si universalã de organizatie a trebuit sã facã locunor noi alternative. Trãind într-o societate în tranzitie, observãm cum apar si opereazãnoi institutii în economie, politicã sau culturã, dar mai ales cât de inertiale sunt formeletrecute de organizare si conducere a productiei, distributiei sau consumului.Construite fiind pe ideea de distantare si despãrtire sistematicã fatã de ceea cereprezintã obisnuitul, norma, familiarul, confortabilul (fie cã acestea se referã la produse,servicii, abilitãti, procese sau relatii sociale si chiar la organizatiile însesi), organizatia se
 
constituie ca o sursã generatoare de tensiuni la nivelul comunitãtilor si al societãtilor încare functioneazã. Organizatiile sunt astfel surse si forme ale schimbãrii sau inovãriisociale. Întrucât .cultura. (sistemul de norme si valori) a organizatiei este determinatã demisiunea pe care o are de îndeplinit si nu de comunitatea în care este aceasta îndeplinitã,tocmai prin mijlocirea propriei culturi, organizatia va transcende comunitatea. Dacã se vaproduce o ciocnire între valorile comunitãtii si cele ale organizatiei va triumfa culturaorganizatiei. Dacã nu s-ar întâmpla asa ar însemna cã organizatia nu-si poate îndeplinimisiunea si deci nu-si va putea aduce propria contributie socialã în sprijinul comunitãtii sial societãtii, o contributie de care depind însã toti membrii ei. Importanta, dominanta siputerea organizatiei prin raportare la alte institutii sociale sunt date tocmai de capacitateaacesteia de a induce schimbarea prin actiune.
Structura organiza
Ń
iilor
Dup
ă
gradul lor de structurare, formele de organizare se împart în dou
ă
maritipuri: informale
ş
i formale. Trebuie precizat de la început c
ă
:- practic sunt greu de depistat forme pure, informale sau formale, ale organiza
Ń
iilor,fiecare organiza
Ń
ie cuprinzând, în propor
Ń
ii variabile, ambele forme de organizare;- este mai judicios s
ă
vorbim despre
ş
i s
ă
analiz
ă
m distinct planul informal
ş
i planulformal al unei organiza
Ń
ii.Planul informal al unei organiza
Ń
ii se alc
ă
tuie
ş
te din rela
Ń
iile spontane, nedefinitesau slab definite dintre membrii acesteia. Normele, regulile informale sunt acceptatespontan
ş
i tocmai prin aceasta, nefiind impuse, acceptarea este intens
ă
, gradul deadeziune fiind ridicat. În chip similar, membrii organiza
Ń
iei pot accepta un lider(conduc
ă
tor) informal, altul decât cel oficial, care întrune
ş
te o lung
ă
adeziune prinautoritatea sa profesional
ă
, prin prestigiul moral, prin capacitatea de a stabili rela
Ń
iistimulative, adecvate cu colegii s
ă
i.Planul formal al organiza
Ń
iei vizeaz
ă
structura oficial
ă
a acesteia, clar definit
ă
prindescrierea normelor de construire
ş
i de comportament, a rolurilor
ş
i rela
Ń
iilor dintremembrii organiza
Ń
iei (de putere, autoritate
ş
i responsabilitate), prin indicarea liderilor, aierarhiei, prin precizarea condi
Ń
iilor de acces, de evolu
Ń
ie
ş
i de ie
ş
ire din organiza
Ń
ie(organiza
Ń
iile care se apropie cel mai mult de tipul formal sunt cele birocratice).Planul informal este subsumat
ş
i poate fi utilizat pentru consolidarea
ş
i evolu
Ń
iapozitiv
ă
a planului formal, deoarece:- faciliteaz
ă
realizarea scopului organiza
Ń
ional prin adeziunea sporit
ă
a membrilororganiza
Ń
iei;- determin
ă
un climat organiza
Ń
ional s
ă
n
ă
tos, cooperant;- ofer
ă
liderilor organiza
Ń
iei elemente de control, de feed-back asupra st
ă
rii reale aorganiza
Ń
iei.
Relatiile dintre institutii si organizatii:
Ambele ofera cadre structurale pentru initierea si desfasurarea interactiunilorumane. Aceasta înseamna ca o interactiune, oricare ar fi ea, se constituie nu numai într-uncadru institutional (sa zicem, în economie sau în educatie), ci si (de regula) într-oorganizatie ( firma sau scoala), mai ales în conditii de expansiune a societatiiorganizatiilor. In timp ce prin institutii se formuleaza regulile sau cadrul normativ al
 
interactiunilor, organizatiile sunt principalii actori colectivi care modeleaza strategii sipromoveaza actiuni si interactiuni în contextul institutional dat. Organizatii precum celepolitice (partide, parlamente, consilii), economice (firme, uzine, ferme, asociatii saucooperative agricole), culturale (teatre, cinematografe, atenee) sau educationale (scoli,universitati) sunt grupuri de oameni care desfasoara activitati specializate, pentruatingerea unor scopuri comune. A analiza astfel de organizatii înseamna a detectamodurile lor de conducere, de participare si control social, strategiile subiective deactiune si interactiune ale oamenilor, sursele motivatorii ale acestora, generarea sirezolvarea conflictelor.Relatiile dintre institutii si organizatii iau cel putin trei forme:1) Institutiile constituie baza generativa a organizatiilor, în sensul ca, prin sistemul lornormativ, ofera oportunitati de initiere si functionare organizata a agentilor colectivi, darsi constrangeri (in)formale asupra variabilitatii profilurilor si performantelororganizatiilor. Unui sistem normativ institutional dat îi corespund anumite organizatii sinu altele, întrucat institutiile genereaza tipuri de organizatii.2) Prin functionarea lor, tinzand sa-si realizeze obiectivele fixate, organizatiile devinagenti ai schimbarii institutionale. O regula ce s-a probat a fi restrictiva sau nefunctionalasi o lege juridica, prin care se reglementeaza negocieri sau interactiuni sectoriale,ramanand în urma experientelor efective de viata din organizatii, devin obiect alschimbarii. In felul acesta, experientele din organizatii conduc la noi cristalizarinormative, generand noi institutii, prin procese intersubiective de conflict si negociere desemnificatii, prin tranzactii, angajari si dezangajari, evaluari si replieri, destructurari sirestructurari de sensuri, semnificatii si reguli. Viata sociala din organizatii este sursa ainstitutionalizarii, adica a procesului de generare sau schimbare institutionala.3) Proprietatea principala a institutiilor este reproductibilitatea. Prin rutina sau prinmodele rutiniere de comportare si relationare, institutiile consacra statornicia. Odataregula institutionala asimilata, raportarea individuala la ea este rutiniera, pasiva pîna lainconstienta: nu se activeaza decat modelul de comportare care-i corespunde, în absentaconstiintei regulii generative subiacente. Multiplicarea blocajelor interactive sau abaterilerepetate de la norma duc, însa, la actualizarea normei sau a regulii institutionale, larevizualizarea sau la scoaterea ei din pasivitatea rutiniera. Incepe, astfel, un proces denegociere intersubiectiva de semnificatii si actiuni care ia forma institutionalizarii.Aceasta se deruleaza la nivelul cognitiv (al mentalitatilor), la nivel afectiv (între gradelede atasament emotional fata de ceva care are traditia ca suferinta), dar si la nivelulactiunilor si interactiunilor efective. Proces de durata lunga, institutionalizarea nu sefinalizeaza, pur si simplu, în formularea regulii sau normei alternative, pentru ca atuncitoate schimbarile sociale s-ar opera prin promulgarea de legi juridice. Institutionalizarea într-un caz normativ dat se finalizeaza atunci cand norma actioneaza automat prinmodelele comportamentale ce îi corespund, fiind de la sine înteleasa si inconstientpracticata. Organizatiile sunt cadrul în care se deruleaza atat institutionalizarea cat sidezinstitutionalizarea. Altfel spus, organizatiile reproduc institutiile, dar le si schimba.
Perceptie, instituire,rezultate
Mediile organizationale nu existã ca atare, în mod obiectiv si exterior organizatiei,ci ele sunt percepute si instituite, astfel cã ajung sã aibã efecte asupra organizatiei. Într-unmediu pot actiona multi factori, dar numai cei perceputi pot avea efecte asupra modului
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...