Amintirile Giuseppe Ungaretti

Amintirile, un inutil infinit Singure, ns, i limpezi pe marea neatins n mijlocul mugetelor nesfrite... Marea, Glas al unei mreii libere, Dar nevinovie potrivnic amintirilor, Grbit s tearg dulcile urme Ale unui gnd credincios... Marea, dezmierdrile-i indiferente, Att de slbatice i att de mult ateptate, i-n agonia lor, Mereu prezent, mereu nnoit, n treazul gnd agonia... Amintirile, Zadarnic revrsare De nisip mictor, Ce nisipul n-apas Ecouri scurte necontenite, Mute ecouri ale rmasului bun De la clipele ce fericite preau...

CAIN
Giuseppe Ungaretti

Fuge pe nisipul fabulei i piciorul lui este uor. O, pstor de lupi Ai dinii luminii scurte Ce-neap zilele noastre. Terori, avnturi, Horcit de pduri, acea mn Ce despic foarte uor batrni stejari, Eti fcut dup imaginea inimii. i cnd ceasul e foarte ntunecos, Trupul acela vesel Eti tu printre arborii vrjii? i n timp ce crp de dorin, Se schimb timpul, te agii bnuitor mi scapi cu pasul meu. S dormi, ca o fntn n umbr! Cnd dimineaa e nc secret, Vei fi primit, suflete, De o und odihnit. Suflet, voi putea vreodat s te potolesc? Niciodat nu voi vedea n noaptea sngelui? Fiic indiscret a plictiselii, Memorie, memorie neostoit,

Norii pulberii tale Nu-i vnt s-i duc departe? Ochii mi-ar redeveni inoceni A vedea primavara etern i, n sfrit, nou, O, memorie, ai fi neptat.