• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
CUVÎNT ÎNAINTECartea lui Francois Chamoux, Civilizaţia greacă în epocile arhaica şi clasică a apărut cu mai bine de două decenii înurma. De atunci a fost de mai multe ori tipărita, iar Academia Franceză a dis-tins-o cu unul din premiile sale. Ea s-aimpus ca o lucrare clasică în vastul domeniu al antichităţilor greceşti, prin aceea că, intr-o aleasă formă literară, facecu erudiţie şi inspiraţie, cu pondere şi cu avînt, cu luciditate şi căldura', portretul unei civilizaţii, al acelei civilizaţiicăreia lumea de azi îi datorează deopotrivă categoriile gmdirii şi o bună parte a configuraţiei spirituale.Acum pîţiva ani, în i981, Francois Chamoux n e-a dat şi a doua parte a bogatei fresce a lumii elene: Civilizaţiaelenistica, istoria şi realizările spiritului grec de la Alexandru cel Mare pînă la căderea Egiptului, ultimul regatelenistic, în stă-pînirea Romei.Editurii Meridiane este deci în măsură sa prezinte publicului românesc cele două lucrări ale distinsului savantfrancez, oferindu-i astfel o imagine completă asupra Greciei şi elenizării lumii antice p î na cînd acest elenism vadeveni, în totalitatea lui, parte integrantă şi integratoare a stapmirii romane. Aşa cum Chamoux însuşi precizeazăla începutul fiecăreia din cele două că'rţi ale sale, este imposibil ca un singur om să scrie sau să fie infor-5 mat înamănunţime asupra tuturor cunoştinţelorprivitoare la Grecia miceniana, arhaica, clasică şl elenistica. Pentru aceasta există enciclopedii, unele mai mult decîtcentenare, mereu aduse^ la zi, şi vaste biblioteci de specialitate. Cercetătorul cel mai bine intenţionat pierde însădeseori din vedere, în elanul specializării sale tot mai stricte, imaginea de ansamblu pentru precizarea căreia îşirafinează necontenit eforturile. Este rostul unor astfel de cărţi să-i aducă aminte cărei cauze slujeşte, în ce chip şi cîtde eficient. Publicului cultivat de oriunde, asemenea lucrări, niciodată destule, îi propun numeroase teme demeditaţie asupra comportamentului indivizilor şi grupurilor sociale.Perioada elenistică este una dintre cele mai complexe şi hotărîtoare pentru destinul civilizaţiei umane din bazinulmediteranean şi zonele învecinate. Istoria ei fiind complicata, iar informaţia de care dispunem vastă, este fireasca şipluralitatea punctelor de vedere, a viziunilor de ansamblu.Lucrările traduse acum în româneşte încununează opera de o viaţă a lui Fraaţois Chamoux, născut în 1915,profesor la Facultatea de litere din Nancy (1952—1960) şi apoi la cea clin Paris, unde predă în prezent literaturagreacă, în afara unor studii şi materiale publicate, ca urmare a săpăturilor arheologice efectuate în Grecia şi Libia, în mari periodice de specialitate cum sînt Bulletin de correspondance hellenique, Revue de etitdes grecques şiRevue archeologique, Francois Chamoux este cunoscut prin două monografii, prezentate anterior ca teze dedoctorat: Cyrene sous la monarchie des Battiades, Paris, 1952, şi L'Attrige de Delpbes, lans 1955, precum şi printr-un album comentat, intitulat An grec, Paris-Lausanne, 1966. Graţie valoni scrierilor sale, Francois Chamoux a deve-nit de curînd membru al Institutului Franţei.Pentru lectura instructivă, atrăgătoare şi edificatoare ce i se oferă, sîntem convinşi că publicul romanesc vaconsidera fericită iniţiativa de a adaugă o amplă sinteză de referinţă la seria celor despre marile civilizaţii aleantichităţii.MIHAI GRAMATOPOLPREFAŢA EDIŢIEI FRANCEZECivilizaţia greaca în epocile arhaică şi clasica de Francois Chamoux este cel de al doilea volum al seriei „Maricivilizaţii", Inaugurata în chip strălucit de editura Arthaud prin publicarea Civilizaţiei romane a lui Pierre G rimai.Lucrările, facîn-du-şi reciproc pereche, îmbogăţesc ambele cunoştinţele noastre despre lumea antică. Se remarcă însă de îndată o deosebire în modul conceperii şi tratării subiectelor. Destinul Romei şi al lumii romane a fostcuprins în ansamblu, într-o singura carte; aici studiul şi expunerea privesc, începînd cu Micene, Grecia vremurilorarhaice şi clasice. Creta nu figurează, iar lumea elenistică va forma obiectul unui nou studiu, unei a doua lucrări. Enevoie de o lămurire.Pînă acum se obişnuia a fi privite împreună civilizaţiile aşa-zise preelenice, cele ale Cretei şi Micenei, care formeazăun fel de strălucită prefaţă a istoriei poporului grec. Ele se succed imediat în timp, iar Micene a primit în foartemare măsură moştenirea lumii cretane. Iată însă că o descoperire capitală, neîndoielnic cea mai importanta dinaceastă jumătate de veac, a permis descifrarea scrierii miceniene, numită şi linearul B, care ne-a dezvăluit faptul cămicenienii vorbeau un dialect grecesc de tip arhaic şi că ei cunoşteau şi adorau marile divinităţi ale panteonuluielenic. în consecinţă, civilizaţia miceniană intra în chip ne-tăgăduibil în cadrul lumii greceşti. Singura Creta trebuie să ră'm'înă în afara lui căci, cu toate că silabarul ei e încănedescifrat, mu ne putem îndoi ca el transcrie o limbă negrecească, cretanii repre-zentînd o populaţiemediteraneana ce merita pe drept cuvînt numele de preelenica. Studierea Cretei va figura deci în volumul acesteicolecţii care va fi consacrat protoistoriei Orientului Apropiat.Cît priveşte tăietura de la începutul epocii elenistice, ea îşi afla explicaţia în natura evenimentelor şi realităţilor.Civilizaţia Romei, în ciuda întinderii ei în timp şi spaţiu, păstrează un profund şi faptic caracter unitar. Nuacelaşi lucru se în-tîmplâ şi cu civilizaţia greacă. Există în ea o tăietură foarte adîncă, cea care însoţeştecuceririle lui Alexandru. Cu acel prilej întreaga viaţă ele-nică se transformă sub ochii noştri. Micile cetăţi cu
1
 
teritorii restrînse ale Greciei propriu-zise se vor afla de atunci înainte dominate de vaste state cu populaţiiconsiderabile, cu mari bogăţii, preponderent orientale prin situarea şi caracterul lor. Poziţia, rolul individului,care fusese covîrşitor, fundamental în cadrul cetăţii greceşti, se diminuează, se şterge. Din cetăţean devinesupus al statelor monarhice în care suveranul concentrează în persoana sa toate puterile, toate drepturile, înacelaşi timp se răstoarnă şi centrul de gravitate al religiei, cultul suveranului atrage mulţimile într~o devoţiune cutotul străina mentalităţii vechii Grecii. Istoria şi-a schimbat deci cursul, iar lumea elenistică merita o cercetareaparte.Lucrarea de faţă urmează planul obişnuit al cărţilor acestei colecţii, cuprinzînd un expozeu istoric, apoi o frescă acivilizaţiei însăşi, în fine un indice detaliat, un fel de dicţionar lesnicios la consultare, precum şi tabele cronologice.Indicele şi tabelele au fost elaborate cu ajutorul d-rei Viviane Regnot, membră a Şcolii franceze de la Atena. Obogată ilustraţie însoţeşte expunerea. încă din primele pagini, Franşois Chamoux ne dezvăluie intenţia sa de a oferi cititorului un fel de meditaţie asupraprincipalelor aspecte ale elenismului arhaic şi clasic, într-adevar, o lungă inti- 8mitate cu ţara şi poporul grec, o adîncă simpatie pentru civilizaţia de care atîtea legături ne apropie capătă expresiede-a lungul expunerii ale cărei sobrietate şi eleganţă sînt pe deplin demne de lumea la care se referă. Ovastă şi sigură informaţie literară, epigrafică şi arheologică, rezultat al cercetărilor şi descoperirilor proprii, susţineşi alimentează întruna ţesătura lucrării, conferindu-i un caracter bogat, precis şi concret. Aşa se explică ceea ce neizbeşte cel mai mult aici: chipul în care, ca printr-un fel de firească necesitate, consideraţiile şi ideile generale iaunaştere din cunoaşterea directă a locurilor, a persoanelor, a obiectelor.Din expunerea evenimentelor se degajă impresia că Grecia, ţară extrem de fărîrniţată, a fost teatrul unor războaieşi lupte neîncetate. Particularismul politic a produs dezordinea, slăbiciunea şi în cele din urmă aservirea. Adevăruleste că grecul a avut drept cadru fundamental de viaţă cadrul cetăţii; cetate cu populaţie şi teritoriu restrîns, care-idomină însă întreaga existenţă. El. lupta pentru ea, acolo-şi cinsteşte zeii pe care şi-i simte aproape şi cu care întreţine un dialog zilnic, participînd direct la gospodărirea şi conducerea ei. Astfel a ştiut grecul să defineascălimpede raporturile dintre stat şi individ şi să propună ca ideal al oricărei vieţi politice armonia dintre cetăţeni întru respectarealegilor.Cu toate acestea, dincolo de frontierele cetăţilor, cu prea multă gelozie închise unele faţă de altele, sentimentulsolidarităţii a ştiut deseori să ridice întregul popor grec împotriva invadatorului. Atare sentiment se întemeia pe comunitatea de limbă şi de credinţe religioase. Dar, mai mult dedt oricare altele, poporul grec, noteazăpe buna dreptate Francois Chamoux, a avut nevoie de pro-pria-i literatură şi artă pentru a deveni pe deplinconştient de sine. în aceste două domenii, înzestrări de excepţie şi necontenite reuşite au afirmat de timpuriuunitata lui spirituală. Extremei frumuseţi a ţării, clarităţii luminii ei le-a corespuns stra-9 lucirea creaţiilorspiritului şi a operelor de artă.Astfel se întregeşte sub ochii noştri tabloul viu pe care Francois Chamoux a ştiut să-1 facă unuia dintre momenteleistoriei umanităţii către care se îndreaptă cel mai des amintirile şi ataşamentul nostru.Cartea lui îmi pare hărăzită duratei şi aducerii unor mari servicii. Nu ştim cum i-am putea mulţumi.RAYMOND BLOCHINTRODUCEREDatoria lumii moderne faţă de poporul grec este imensă. Categoriile gîndirii, care ne aparţin încă, au fost definitede el întîia oară. îi datorăm esenţialul instrumentarului intelectual şl deopotrivă principiile morale. Chiar învăţătura creştina, care stă şi astăzi la baza întregii civilizaţii occidentale, ni s-a transmis prin intermediulgîndirii greceşti care i-a elaborat si sistematizat datele fundamentale. Aceasta din urmă a făcut inteligibil pentrutoţi caracterul universal al creştinismului, devenind agentul său de propagare rapidă si eficientă: să nu uitămcă limba greacă a fost limba începuturilor Bisericii. Aici, ca şi în alte domenii, Roma a jucat mai întîi un rolsecundar înainte de a prelua ştafeta şi a deveni în cele din urmă, graţie contribuţiei propriului ei geniu, stăpînă sicălăuză a Occidentului, Nimeni nu pune la îndoială că din moştenirea comună pe care gînditorii şi artiştiinoştri au sporit-o vreme de cincisprezece veacuri, cu felurite rezultate, partea elenismului este de primordin.Astfel, curiozitatea contemporanilor noştri ră-mîne vie faţă de un popor si o civilizaţie cărora, simţim că le datorămatît de mult. Atare curiozitate poate ii din belşug satisfăcută deoarece izvoarele noastre de cunoaştere a Grecieiantice sînt excepţional de bogate şi variate. Limba greacă este 11 reprezentată, fără întrerupere, de texte literare da-tind din sec. VIII î.e.n. pînă în zilele noastre. Recenta descifrare a tăbliţelor miceniene ne permite chiar să coborîm în timp (adevărat că doar prin documente pur administrative şi greu interpretabile) pînă cel puţin în sec. XV î.e.n.Nici o alta limbă omenească nu poate oferi studiului o literatură atît de bogată, întinsă pe o perioadă istorică aşa delungă, însumînd aproape trei mii cinci sute de ani. Alături de izvoarele scrise, arheologia ne pune la îndemînă, înce priveşte Grecia, o documentaţie deosebit de abundentă şi, în mare, foarte bine clasată. Monumentele care
2
 
formează obiectul studiului acesteia, după scoaterea lor din pămînt, nu prezintă numai interesul de a ne informaasupra civilizaţiei ale cărei mărturii sînt, ci păstrează, pe deasupra, adeseori, o valoare estetică faţă de care sîntem siastăzi sensibili, în ciuda marii distanţe în timp. în fine, şi acesta nu este faptul cel mai lipsit de importanţă, ţara însăşi în care grecii att trăit, în care si-au elaborat concepţia despre lume si etica, ne este lesne accesibilă. Nimic maiuşor în zilele noastre decît să faci o călătorie în Grecia, avînd privilegiul, pentru cîtăva vreme încă, să descoperi fărămultă osteneală pe solul grecesc, sub înfăţişarea lor autentică, cruţate, cit priveşte esenţialul, de uniformizarea vieţiimoderne, aceleaşi peisaje pe care le-au văzut Homer, Sofocle sau Pi aton.Acestea sînt pentru omul de astăzi, preocupat sa cunoască mai bine obîrşiile îndepărtate ale propriei sale gîndiri,mijloacele pe care le află ia îndemînă. Neîndoielnic că amploarea studiului uimeşte pe profan: ea poate pe dreptcuvînt să-l facă să dea înapoi chiar pe elenistul de profesie, conştient de precaritatea ştiinţei lui şi de puţinătateaforţelor sale, evident disproporţionate faţă de o sarcină atît de mare. Este oare acesta un motiv pentru a aminanecontenit o încercare de sinteză a cărei dificultate e în afara oricărei îndoieli, dar a cărei urgentă necesitate aparelimpede oricui presimte nevoia atîtor oameni ai veacului nostru de a adera în chip lucid la propria lor istorie? împotriva pericolelor ce-i asaltează, trebuie 12să le sădim încrederea în vigoarea si perenitatea, unei civilizaţii care ne-a făcut ceea ce sîntem şi căreia prea adeseariscăm să-i nesocotim originalitatea si valoarea ei universală. Fie ca puternicul sentiment al unei astfel de necesităţia vremii noastre să constituie pentru autorul acestei cărţi scuza de care avea nevoie spre a trece la realizarea ei.Se înţelege ca scopul pe care şi-l propune nu este si nu poate fi acela de a face suma, redusă la dimensiunile unuisingur volum, tuturor cunoştinţelor despre Grecia antică, dobîndite prin munca eleniştilor, arheologilor, filologilorşi istoricilor. Pretenţia ar fi ridicolă si autorul o respinge cu toată tăria. Truda unei vieţi n-ar fi de ajuns si, cu toatăgrija acordată, o astfel de lucrare ar suferi în orice caz de vreo lacună importantă ori de un grav defect de proporţie.Ar fi cazul mai degrabă să oferim cititorului, sub o formă accesibilă si antrenantă, un fel de meditaţie asupraprincipalelor aspecte ale elenismului arhaic şi clasic, aşa cum îi apar acestea astăzi unui om care de douăzeci de anisi-a făcut o meserie din studierea lor. Substanţa acestor reflecţii, extinderea şi sensul ce-l vor lua depind în maremăsură de temele de cercetare oferite autorului de neprevăzutul carierei sale. Iată de ce anumite dezvoltări arputea surprinde prin amploarea căpătată în detrimentul altor subiecte ce vor părea poate pe nedrept neglijate.Totuşi e 'mai bine sa acceptăm deschis acest risc decît să introducem în chip forţat un echilibru înşelător şi livresc.Dacă orice realizare omenească este imperfectă, această carte se doreşte a fi, prietene cititor, cel puţin o carte „debună credinţă".Nu mai gîndim astăzi, ca Taine, că totul sau aproape totul se explică prin influenţa cadrului natural si a climatului.Oamenii sînt cei ce făuresc istoria şi ei profită de condiţiile geografice pe măsura perseverenţei şi ingeniozităţii lor.Este adevărat însă că aceste condiţii le uşurează mai mult 54W mai puţin munca şi că în chip indirect contri-CiW ^ LesbosCgL^'eneFig. 1. GRECIA ŞI INSULELE MARII EGEEbule la modelarea caracterului popoarelor. Or, cine a vizitat Grecia şi împrejurimile ei nu se mai poate îndoi căaceastă regiune a Mediteranei n-a exercitat asupra străvechilor ei locuitori cea mai binefăcătoare înrîurire. Dacăpentru moderni, dotaţi cu atîtea mi]loace diferite spre a se sustrage exigenţelor solului sau capriciilor vremii,seducţia lumii egeene rămine atît de puternică, cum va fi fost ea intr-o epocă în care dependenţa omului decondiţiile naturale era mult mai accentuată decît a2i? Să reamintim în linii mari cum se prezintă acest pămîntprivilegiat.Grecia propriu-zisă formează extremitatea sudică a peninsulei balcanice, întinderea ei este mică: nu sînt mai multde 400 km între masivul Qlimpu-lui din nordul Tesaliei si capul Tenaros (sau Ma-tapan) din extremul sud alPeloponesului. Dar mica ţară este foarte compartimentată din pricina re- 14liefului ei muntos si a coastelor adine fierăstruite. Astfel ea dă celui ce o parcurge astăzi impresia că ar fi cu multmai mare decît ar lăsa să se creadă dimensiunile ei pe hartă. Felurimea peisajelor, în care aproape întotdeaunaintervine elementul vertical al munţilor, toarte adesea îmbinat cu planul apei perspectivelor marine, întăreşte şimai mult sentimentul vastităţii si al spaţiului care-l încîntă pe privitor.Grecia continentală, prelungită dincolo de golful corintic de peninsula Peloponesului (sau Mo-rea), este într-adevăr aproape peste tot acoperită de munţi care chiar dacă nu sînt foarte înalţi (nici unul nu atinge 3 000metri) sînt deosebit de abrupţi. Singurele două cîmpii ceva mai însemnate sînt cea a Beoţiri, din care înantichitate lacul Copais, astăzi golit, ocupa o mare parte, şi, ceva mai la nord, cîmpia Tesaliei, unica unde adesea se întîmplă să nu zăreşti la orizont bariera munţilor. Peste tot în altă. parte nu descoperi între munţi şi coline decîtmici bazine interioare sau terase lito-rale cu lungimea depăşind rareori 20 kilometri. Intre atare bazine, jărîmiţarea reliefului favorizează de obicei treceri înguste de-a lungul coastelor ori prin văile întortocheate sipieptişe. Din fericire, marea, ce se strecoară adine printre munţi, oferă o cale de comunicaţie lesnicioasă: niciun punct al Greciei propriu-zise nu se află la mai mult de 90 kilometri de ea.Grecia insulară este complementul natural al celei continentale. Mai mult decît insulele ionice, puţin cam
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...