PARTIDELE POLITICE

Definitie

Benjamin Constant: "Partidele sunt o reuniune de oameni care profeseaza aceeasi doctrina politica." Hans Kelsen: "Partidele sunt formatiuni care grupeaza oameni cu aceleasi opinii pentru a asigura o influenta veritabila asupra gestiunii afacerilor politice" Francois Gognel: "Partidul este un grup organizat pentru a participa la viata politica, pentru a cuceri partial sau total puterea, facand sa triumfe ideile sale si interesele membrilor sai." Maurice Duverger: "Un partid nu este o comunitate ci un ansamblu de comunitati, o reuniune de mici grupuri diseminate in teritoriu; sunt sectiuni, comitete, asociatii locale legate prin institutiile lor coordonatoare." Max Weber: "Un partid constituie relatiile de tip asociativ cu apartenenta bazata pe recrutare libera, obiectivul lui fiind asigurarea puterii conducatorilor lui intr-o forma institutionalizata in vederea realizarii unui ideal sau a obtinerii de avantaje materiale pentru militantii sai." Raymond Aron: "Partidele politice sunt grupuri voluntare mai mult sau mai putin organizate, care pretind in numele unei anumite conceptii a interesului comunsi al societatii sa-si asume singure sau in coalitie functia de guvernare." Partidele pot fi definite: - ca organizatii: Edmund Burke considera ca "partidele politice sunt un ansamblu de oameni uniti pentru a lucra in comun in interes national dupa un principiu asupra caruia s-au pus de acord". - prin intermediul rolurilor: conform lui Merke partidele indeplinesc urmatoarele roluri: 1. recrutarea de personal de conducere; 2. generarea de programe politice; 3. coordonarea si controlul organelor guvernarii; 4. partidele politice satisfac si impaca cererile de grup; 5. integrarea sociala a indivizilor; 6. partidele deviaza particularitatile revolutionare. Pe scurt, partidele politice au urmatoarele caracteristici: 1. au scopul de a obtine puterea, singure sau intr-o coalitie; 2. cauta sa obtina sprijinul popular prin intermediul alegerilor; 3. sunt organizatii permanente. O clasificare a partidelor politice: Maurice Duverger clasifica partidele politice in partide de masa si partide de cadre. Partidul de cadre reuneste personalitati. Acestia sunt oameni influenti in sustinerea candidatului, pentru castigarea voturilor, ei sunt oameni de afaceri necesari in finantarea campaniei si tehnicieni

initiati in arta de a manipula votanti si de a conduce campanii. Intr-un partid de cadre este foarte importanta calitatea membrilor, ce se traduce prin prestigiu, abilitate si avere. Partidul de masa a aprut odata cu aparita votului universal. Astfel putem ajunge la o definitie mai compacta a partidului politic.
Partidul politic reprezint o grupare de oameni constituit pe baza liberului consimmnt, ce acioneaz programatic, contient i organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupuri sociale, comuniti umane, pentru dobndirea i meninerea puterii politice, n vederea organizrii i conducerii societii, conform cu idealurile proclamate n platforma program.

Un partid politic este o organizaie care ncearc sa obin putere politic n cadrul unui guvern, de obicei prin participare n campanii electorale. Unele partide nu ncearc s ctige putere prin alegeri deoarece nu au dreptul sau nu doresc s participe n sistemul electoral, i uneori utilizeaz alte metode, chiar i terorismul. Multe partide sunt centrate n jurul unei ideologii, ns pot i s fac parte dintr-o coaliie cu interese mixte. ntr-un sistem parlamentar de guvernare, majoritatea partidelor politice au un lider ales care n cazul n care partidul su ctig, devine eful statului. ntr-un sistem preedinial, preedintele poate fi ales ca un reprezentativ a partidului su, dar n unele ari e forat s renune la legturile sale cu orice partid politic cnd devine eful statului. n unele situaii electorale, un guvern de coaliie poate fi format, cu membri din partide diferite. Acest fenomen este ntlnit mai des n sisteme cu reprezentare proporional dect ntr-un sistem de tipul first past the post. Nivele de organizare Partidul are mai multe nivele de organizare in functie de numarul de membri si de influenta electorala. In privinta raportului cu membrii partidul politic apare ca o conventi care stabileste cat de stransa este relatia dintre partid si individ. Primul nivel al participarii la viata politica este constituit de electorat. Electorii reprezinta forma cea mai slaba de atasament fata de partid, ei nu sunt juridic membri dar sprijina partidul. Al doilea nivel este constituit de catre simpatizanti, acestia nu sunt membri dar spre deosebire de electori participa la reuniunile publice (si varsa ocazional sume de bani). Al treilea nivel este reprezentat de membri .Membrii sunt persoane care fac juridic parte din partidele politice, varsa periodic sume de bani numite cotizatii, aceasta fiind cea mai stransa legatura cu partidul.Un partid isi formuleaza lista cu membri in functie de cotizanti. Un al patrulea nivel este reprezentat de militanti, adica acei membri care isi dedica o parte din timp activitatilor de partid: imprastie presa, scriu scrisorile si declaratiile, participa la campaniile electorale.Dintre militanti sunt selectionati functionarii care sunt platiti. Al cincilea nivel esta reprezentat de conducere . Liderii de partid sunt acele persoane care au dreptul sa reprezinte partidul in raport cu tertii si cu statul si care determina strategia si stabilesc tacticile partidului . Ei fac parte din elita politica . Functiile partidelor : Clasificarile functiilor partidelor politice difera in functie de criteriile folosite. O prima clasificare atribuie partidelor 3 functii: 1. Functia de elaborare de doctrine, ideologii si programe politice care se manifesta prin: o redactarea de platforme, programe sau a unui discurs politic coerent si sistematizat;
2

o propaganda politica; o actiune politica nemijlocita, concreta. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre partide liberale, conservatoare, crestin-democrate, de centru, socialiste si social-democrate, comuniste, ecologiste si extremiste de dreapta. 2. Functia de exercitare a puterii politice care urmareste: o buna desfasurare a activitaii tuturor institutiilor si cetatenilor; o stabilirea regulilor de conduita dintre intreprinderi si oameni; o siguranta si stabilitatea nationala; o cooperarea cu alte state. 3. Functia de control si de critica asupra asupra autoritatii executive si legislative: o aceasta functie revine de obicei opozitiei, care are tentative de a bloca sau de a revizui anumite initiative legislative prin: interpelari si discutii cu partidele aflate la putere, prin conducerea spre solutii de compromis sau prin temporizare. O alta clasificare atribuie partidelor 6 functii, indeplinite in majoritatea sistemelor politice: 1. Reprezentarea ideilor politice Multi indivizi si grupuri politice au interese si cerinte legate de alocarea valorilor (morale, sociale, economice, politice). O functie cruciala este aceea de a agrega si a simplifica aceste cerinte numeroase in cateva pachete alternative clare. 2. Facilitarea socializarii politice a indivizilor in cadrul culturii politice respective. 3. Legarea individului de sistem Mai mult decat in cazul oricaror alte grupuri, functia partidului este de a formula, agrega si comunica un pachet coerent de cereri si de sustinere. Majoritatea indivizilor se bazeaza pe pe un grup politic sa le reprezinte interesele in cadrul sistemului politic. 4. Mobilizarea si recrutarea activistilor politici Partidele politice sunt cele care selectioneaza candidatii pentru pozitiile din cadrul sistemului politic. 5. Coordonarea optiunilor guvernamentale Partidul politic poate incuraja sau solicita membrilor sai sa lucreze impreuna pentru atingerea telurilor politice comune. 6. Rolul de opozitie In sistemele multipartidiste, partidele politice care nu participa la guvernare pot servi ca sursa explicita de opozitie si au rolul de a mentine treaza atentia electoratului asupra alternativelor de guvernare. In Romania art.8 din Constitutie stipuleaza ca partidele politice contribuie la definirea si

exprimarea vointei publice a cetatenilor. Aceasta functie esentiala se dimensioneza in raport de valorile democratiei constitutionale astfel cum sunt ele definite in art.1 si in art.8 din Constitutie: 1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garntie a democratiei constitutionale 2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definitivarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei Dispozitii juridice privind partidele politice prevazute in Constitutia Romaniei si in Legea Partidelor Intr-un stat democratic si de drept consacrarea prin Constitutie a unor reguli privind partidele politice devine obligatorie. In art.8 si art.40 din Constitutia Romaniei se stipuleaza: ARTICOLUL 8 - Pluralismul si partidele politice (1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale. (2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei. ARTICOLUL 40 - Dreptul de asociere (1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica. (4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise. Dispozitiile constitutionale trebuie detaliate printr-o lege a partidelor politice . Legea trebuie sa contina obligatia ca prin statutul care-l prezinta cu prilejul inregistrarii sa se specifice explicit calitatea de partid politic. Altfel spus sa existe obligatia legala, ca la inregistrare asociatiile sau organizatiile ce vor sa se organizeze in partide politice sa declare oficial si expres acest lucru. Aliantele politice se pot realiza numai intre partidele politice pe baza unui protocol, ce se depune la Tribunalul Municipiului Bucuresti, solicitandu-se inscrierea in Registrul de evidenta a aliantelor politice. Incetarea activitatii partidelor politice poate fi voluntara, prin autodizolvare sau ordonata in cazul dizolvarii decise pe cale judecatoreasca sau de catre Curtea Constitutionala . Incetarea prin inactivitate intervine in situatia in care un partid politic nu desemneaza candidati, singur sau in alianta, in doua mandate electorale succesive, in cel putin 10 circumscriptii, sau nu a tinur nici o adunare generala timp de 5 ani. Incetarea activitatii unui partid, in toate cazurile, este constatata de Tribunalul Municipiului Bucuresti. Resursele partidelor politice Prima resursa a unui partid este sigla sa ( da recognoscibilitate unui partid politic si asigura publicul asupra valorilor, principiilor si actiunilor pe care le promoveaza acel grup). Cea de a doua

resursa este data de bani care asigura in conditii concurentiale capacitatea unui grup politic de a raspunde exigentelor electorale. Numarul de membrii este o a treia resursa a grupurilor politice. Orice partid isi afirma in public numarul de membri pentru a demonstra propria capacitate de mobilizare. Competenta este o alta resursa a partidelor si consta in capacitatea partidelor de a atrage tehnicieni pentru rezolvarea unor probleme si pentru elaborarea unor anumite politici coerente. O a cincea resursa este informatia care presupune atat accesul la informatiile necesare pentru maximizarea competentei cat si capacitatea partidului de a oferi partenerilor si mass-mediei informatii specifice. Alte doua resurse sunt imaginea grupului si sustinerea electorala . Categorii si variante de partide politice In functie de criteriul apartenentei si orientarii membrilor ce le compun si platformele, pot fi : 1) partide confesionale - au drept criteriu de constituire credintele religioase 2) partide regionale - reprezinta interesele locale ale diferitelor regiuni, state, parti ale unui teritoriu national neajuns inca la unificare (interesele unei regiuni unificate, nu sunt suficient reprezentate) 3) partide nationale - sunt organe de protest impotriva structurii statelor in care iau nastere 4) partide de clasa - reprezinta interesele unei clase sociale 5) partide etnice sunt partidele din care fac parte numai minoritatile etnice din statele in care se nasc. - In functie de compozitia partidelor, avem : 1) partide de cadre - unesc notabilitatile, reprezentantii elitelor sociale 2) partide de masa - sunt efectul introducerii votului universal, au un numar mare de membri. Partidele se mai clasifica in : partide unice, dominante, unificate : 1) partide unice - sunt acele partide care constituie un ansamblu omogen supus unei directii unice 2) partide dominante poate exista acolo unde partidului i se recunoaste sau i se stabileste pozitia dominanta 3) partide unificate sunt o uniune de partide care, regrupate intr-un cadru nou, accepta un program comun , adesea putin elaborat ; Principalele doctrine politice Clivajul stanga-dreapta Liberalismul Conservatorismul Social-Democratia Crestin-Democraia Clivajul stanga-dreapta Acest concept isi are originea in modalitatea prin care s-a adoptat o decizie majora in cadrul Adunarii Constiuante a Frantei, in anul 1789. In ideea simplificarii procedurii de numarare a voturilor, adeptii conservarii prerogativelor regelui s-au asezat in dreapta Presedintelui Adunarii, in timp ce adversarii lor s-au asezat in stanga. 1. Stanga Astfel inca de la inceput stanga a fost asociata ideii de transformare, facea apel al modernizare, la progres. Deci, in conformitate cu semnificatia initiala, stanga contesta ordinea sociala existenta la acea data, luptandu-se pentru schimbare. Adeptii ei se inspirau din conceptiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform carora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, insa sistemul in care traieste nu ii este favorabil.

Zona stanga a spectrului politic a forst ocupata cu timpul, de partide din familia socialista, aparute catre sfarsitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie in prezent stangii sunt: reforma, dreptate sociala, egalitate, libertate. 2. Dreapta Adeptii dreptei au fost cei ai sustinerii status-quo-ului, facand apel la traditie, ordine, morala. Spre deosebire de viziunea optimista a stangii, dreapta are o viziune mai pesimista asupra naturii umane si, fara sa considere ca omul este neaparat rau, pleaca de la ideea ca ceea ce este rau in interiorul sau constituie o primejdie permanenta. Ideile care i se atribuie in prezent dreptei sunt cele de ordine, morala, credinta, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei. Liberalismul Doctrina liberala are cea mai indelugata istorie, exercitand o influenta covarsitoare asupra vietii politice a secolului trecut. Liberalismul este centrat pe individ si: - are drept premise libertatea individuala, initiativa privata si limitarea puterii statului; - se bazeaeza pe increderea in virtutile "mainii invizibile" care regleaza relatiile dintre oameni fara interventia inoportuna a statului; - privilegiaza mecanismele de piata, considerate ca fiind singurele forme ce permit existenta unei societati capabile sa asigure libertatea individuala; Din punctul de vedre al adeptilor liberalismului interventia statului trebuie limitata in baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera ca "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranta si securitatea comunitatii si ale bunurilor si integritatii personale a fiecarui cetatean".

Conservatorismul Este considerat ca fiind o tendinta cu totul fireasca a gandirii politice, ca reactie la liberalism. Esenta conservatorismului este continuta in faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci cand nu este necesar sa schimbi nimic, este necesar sa nu schimbi nimic". Pentru Edmund Burke, fondatorul gandirii conservatoare, trasaturile credo-ului conservator sunt: a. omul este fundamental o fiinta religioasa si religia este fundamentul societatii civile; b. societatea este produsul natural,organic al evoultiei istorice treptate; institutiile existente intruchipeaza intelepciunea generatiilor trecute; c. omul presupune, alaturi de ratiune, instinct si emotie; prudenta, judecata, experienta si obiceiul sunt calauze mai bune decat absractia; d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor deriva din indatoririle lor; e. raul este inradacinat in natura umana,nu in instituiile sociale; f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexa si presupune existenta diferitelor clase si grupuri;

Social-Democratia Conceptul a fost insotit de-a lungul timpului de termenul de socialism si chiar se confunda cu socialismul sau mai bine spus cu anumite forme ale acestuia. Ideile socialiste izvorau din dorinta de a se gasi modalitati de a fi conciliate libertatea si egalitatea, astfel incat sa aiba loc o distribuire echitabila a avutiei nationale catre toti cetatenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinata de cresterea numerica a proletariatului industrial. Un moment important pentru familia socalista europeana l-a constituit primul congres al Internationalei Socialiste de dupa cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Decalaratia emisa la sfarsitul acestui congres a marcat indepartarea ideologica de marxism. Crestin-Democraia Originile doctrinare al acestui curent trebuie cautate intre pricipiile si ideile propovaduite de catolicismul politic. Partidele crestin-democrate au aparut ca reactie la atacurile asupra bisericii si catolicismului. Democratia crestina a facut cariera in Europa, dupa cel de-al doilea Razboi mondial, incercand sa umple golul dintre liberalsm si socialism, dintre individualism si colectivism, avand, in acelasi timp, si valori independente de aceste curente de gandire, cum ar fi morala crestina sau subsidiaritatea. Crestin democratia este asociata in multe tari ideii de neoconservatorism, putandu-se semnala un corespondent functional intre cele doua curente dat fiind ca promoveaza respectul fata de valorile traditionale: credinta, familie.

La ora actuala in lume exista 4 tipuri majore de sisteme de partide.

1. Sistemul bipartite Este caracterizat prin alternarea la guvernare a doua partide politice principale. In sistemul cu doua partide exista de obicei o diferenta ideologica semnificativa intre cele doua partide. Cele mai bune exemple il constituie sistemul de partide din Marea Britanie - cu partidele Laburist si Conservator, si cel din Statele Unite ale Americii - cu partidele Democrat si Republican. 2. Sistemul multipartit Este caracterizat de existenta a mai mult de doua partide, a caror participare poate fi esentiala pentru formarea guvernului si activitatea acestuia. Astfel in crearea unei majoritati legislative poate fi necesara coalizarea a doua sau mai multe partide. Este sistemul de partide care functioneaza in cea mai mare parte a Europei Occidentale si este caracteristic democratiilor cu sisteme electorale proportionale. 3. Sistem cu partid dominant Este caracterizat prin acapararea puterii de catre acelasi partid. Acest fapt se datoreaza capacitatii sale de a acapara suficient de multe voturi si locuri in parlament cu toate ca in competitie pot intra mai multe partide. 4. Sistem cu un singur partid In acest caz partidul aflat la putere este singurul partid legal.

Concluzii Partidele politice reprezinta o realitate a vietii politice moderne . Totodata ele reprezinta unul din criteriile de clasificare a statelor totalitare sau democratice. Daca pentru primele caracteristic este partidul unic de obicei de tip comunist, pentru statele democratice se poate observa o mare diversitate doctrinara, partidele fiind liberale, conservatoare, social-democrate, crestin-democrate, uneori chiar socialiste si comuniste . In romania se poate observa un fenomen original : numarul mare de partide de diferite orientari doctrinare, ceea ce nu reprezinta neaparat un lucru rau . Se poate spune ca fenomenul se datoreaza lipsei de libertati de exprimare din perioada comunista, imposibilitatii se imtarire a structurii centrale a partidelor datorate divergentelor de opinii, proastei legislatii in domeniu dar si experienta perioadei de tranzitie spre o societate democratica. Pe de alta parte numarul mare de partide poate semnifica incaapacitatea sistemului de a se institutionaliza, ceea ce este un factor negativ in procesul de democratizare. Un lucru este cert : partidele politice reprezinta una dintre cele mai importante castiguri ale democratiei din Romania, desi lupta pentru putere dintre aceste partide nu se duce mereu in limitele legii dau nici in ale bunului simt. BIBLIOGRAFIE 1. Ioan Moraru Drept constitutional si institutii politice, Ed. ACTAMI, Bucuresti, 1998. 2. Cristian Parvulescu Curs de stiinte politice la Facultatea de Stiinte Politice, S.N.S.P.A. 3. Constitutia Romaniei