• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
"Cerurile dupã cuviinþã sã se veseleascã ºi pãmântul sã se bucure, ºi sã prãznuiascã toatã lumea cea vãzutã ºi cea nevãzutã: cã a înviat Hristos,veselia cea veºnicã."
 
 r 
 
 i 
 
 s
 
 t 
 
 o 
 
 s a î 
 
 n 
 
 v 
 
 i 
 
 a 
 
 t 
 
responsabilitateaunei
 
mãrturisiri
 Hristos a înviat!
Vremea Postului Marea fost ºi va fi întotdeauna operioadã binecuvântatã. Ovreme în care fiecare dintrenoi ne-am angajat într-unefort spiritual, iar acest eforta avut ca scop dobândirea virtuþilor. Po-doabele sufleteºti pe care am cãutat sã ledobândim în vremea postului au fost rezu-mate în rugãciunea Sfântului Efrem Sirul.Ne-am strãduit sã scãpãm de trândãvie, degrija de multe, de iubirea de stãpânire ºigrãirea în deºert ºi am cãutat sã punem înlocul lor curãþia, gândul smerit, rãbdareaºi dragostea, vederea propriilor pãcate ºineosândirea aproapelui. Acum e vremeabucuriei ºi a veseliei, e vremea sã nebucurãm de Învierea Domnului IisusHristos ºi de învierea noastrã, sã ne bu-curãm cã Hristos Dumnezeu ne-a trecutpe toþi din moarte la viaþã ºi de pe pãmântla cer. Iar acest fapt este simþit ºi perceputcu adevãrat doar de cei care într-adevãr aureuºit în vremea postului care a trecut mã-car într-o micã mãsurã sã se spele de no-roiul pãcatului. Cãci, dupã cuvântulSfântului Ioan Gurã de Aur,
conºtiinþa cu-ratã face sãrbãtoarea
.Acum suntem îndemnaþi sã ne bucu-rãm ºi sã ne veselim de darurile Învierii.Însã trebuie sã fim cu bãgare de seamã canu cumva, din prea multã veselie, sã ne întoarcem prin neglijenþã la pãcatele pecare le-am fãcut înainte de post ºi pentrucare ne-am pocãit ºi am primit iertare.Pentru a nu ne fi ostenit în zadar, sã avemºi pe mai departe atenþia treazã ca, pã-strând ceea ce am dobândit de la Dum-nezeu, sã adãugãm la acestea ceea ce nedã Învierea Domnului, cãci Învierea esteluminoasã, dãtãtoare de bucurie, aducepace ºi binecuvântare.În bisericile noastre rãsunã cântarea:
 Ziua Învierii ºi sã ne luminãm cu prãz-nuire ºi unii pe alþii sã ne îmbrãþiºãm. Sãzicem "fraþilor" ºi celor ce ne urãsc penoi, sã iertãm toate pentru Înviere ºi aºasã strigãm: "Hristos a înviat din morþi cumoartea pe moarte cãlcând ºi celor dinmorminte viaþã dãruindu-le!" 
Pentru cabucuria noastrã sã fie deplinã, sã urmãm îndemnului acestei minunate cântãri: sãne luminãm cu prãznuirea ºi sufletelenoastre sã salte de bucurie, sã ne îm-brãþiºãm unii pe alþii cu îmbrãþiºare sfân-tã, sã-i numim fraþi chiar ºi pe cei ce neurãsc, îndepãrtând orice urmã de rãutatedin viaþa noastrã, sã iertãm toate pentruÎnviere. Pentru cã, dacã nu iertãm, înzadar ne-am ostenit cu postul. Dacã nuiertãm nici noi nu vom fi iertaþi, dupã cumne-a fãgãduit Dumnezeu, iar fãrã iertarenu vom putea primi nici bucuria.
Anul III, nr. 27aprilie 2009
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº
aparecu sprijinul
CMYK
Intraþi
 
în
 
bucuriaDomnului!
 
Mâncãm ca sã trãim, nutrãim ca sã mâncãm, spune ovorbã înþeleaptã. Cum se mani-festã patima lãcomiei pânte-celui ºi cum se poate trata,aflaþi din
pag. 11.
Credinþa partenerului de viaþãeste un criteriu prea puþin bãgat în seamã de multe ori, deºi a aveaun partener necredincios nu estedeloc uºor.
(pag. 9)
Sã nu uitãm, ca ºi creºtini, cesãrbãtorim de Paºti ºi sã letransmitem ºi copiilor aceastãbucurie.
(pag. 10)
Dumnezeul din stomacEste important capartenerul sã fiecredincios?Activitãþi cu copiiide Paºti
Editorial de Pr. Ovidiu Bostan
Din cuprins
(pag. 4-5)
 
Când sufletul ce s-a trezit ºi s-a pocãit este curãþitde pãcat, se aprinde de negrãitã dragoste pentru Zi-ditorul sãu. Nu vrea nici mãcar o clipã sã se despartãde El, ci arde de dorinþa de a se uni cu El pururea.Aceastã unire se poate înfãptui prin gânduri, princuvinte ºi prin fapte, adicã prin minte, prin simþãminteºi prin voinþã. Împãrtãºire sau cuminecare înseamnãunire. Prin ce Îl putem iubi pe Dumnezeu - prin aces-tea ne putem ºi uni cu El.Dar omul nu se poate uni cu Dumnezeupânã ce nu se desparte de toate cele pãmânteºti,de tot ce este vremelnic ºi muritor. Omul seuneºte cu Dumnezeu prin minte atunci când seosteneºte a cugeta fãrã viclenie la tot lucrul, aºacum singur Dumnezeu cugetã. ªi mai mult seuneºte omul cu Dumnezeu cu mintea când segândeºte neîncetat la El, la însuºirile Sale, laputerea, înþelepciunea, bunãtatea ºi veºniciaSa. Omul se uneºte cu Dumnezeu prin inimãcând aceasta se umple de dragoste, de dragostepentru Dumnezeu ºi pentru tot ceea ce iubeºteDumnezeu. Iar pe cine ºi ce iubeºte Dumnezeuni s-a fãcut cunoscut din descoperirea Adevã-rului. Însã inima întinatã nu-L poate vedea, niciiubi pe Dumnezeu, numai inima curãþitã detoatã patima ºi de mincinoasa iubire vremel-nicã. Omul se uneºte cu Dumnezeu prin sufletatunci când cu bucurie împlineºte toate dum-nezeieºtile porunci ºi pe toate se osteneºte a le învãþa, ca pe toate sã le poatã împlini, pânã lacea din urmã.ªi aºa, fraþilor, trei sunt felurile unirii sau împãrtãºirii noastre cu Dumnezeu. Unul estegândit, al doilea este simþit, iar al treilea estelucrãtor. Dar culmea unirii noastre cu Dum-nezeu este împãrtãºirea cu Trupul ºi SângeleFiului lui Dumnezeu. În aceasta sunt toate, eaeste totul. Aceastã unire cuprinde toate cele-lalte feluri de unire, aceastã împãrtãºire cu-prinde toate celelalte împãrtãºiri. Dumnezeu,fraþilor, S-a arãtat în trup pentru ca noi, cei tru-peºti, sã ne putem uni cu Dânsul, împãrtã-ºindu-ne din Trupul ºi Sângele Sãu. Poate fi,oare, iubire mai mare decât aceasta?Curãþirea urmeazã dupã pocãinþã - ºi anume, dupã pocãinþa cea mare ºi desã-vârºitã. Pocãinþa cea micã este ca o scãrpinare a rãnii care-l arde ºi îl mãnâncã peom. Curãþirea este tãmãduirea rãnii. De îndatã ce omul se pocãieºte cu adevãrat depãcatele fãcute, are douã dorinþe: sã ºteargã cumva din trecut negrele sale pãcate ºisã nu le mai sãvârºeascã niciodatã. Cum îºi va ºterge omul pãcatele din zilele celede demult, din vremile care nu se întorc? Poate un om care stã pe un mal al lacu-lui sã spele o pânzã care se aflã pe celãlalt þãrm? Zilele care s-au dus nu se aflã substãpânirea noastrã, ci sub stãpânirea lui Dumnezeu. ªi numai Unul-Dumnezeu,Atotþiitorul poate spãla ºi albi zilele noastre negre din trecut. Domnul lucreazã, cudragoste, curãþirea tuturor celor care i-o cer. Precum maica îºi spalã cu bucurie ºicu dragoste pruncul care a cãzut în noroi ºi s-a murdãrit, ce vine plângând ºi-oroagã sã-l spele ºi sã-l curãþeascã, aºa ºi milostivul nostru Tatã Ceresc îi curãþeºtepe pãcãtoºii care strigã cãtre El, întinaþi fiind.Numai Unul-Dumnezeu cel Viu poate sã ierte pãcatele ºi sã le ºteargã din viaþanoastrã, numai El poate mai vârtos decât zãpada sã albeascã sufletul nostru, dupãcuvintele psalmistului. Dar Bunul Dumnezeu ne-a poruncit ºi ostenealã pe mãsuraputerii ºi înþelegerii noastre. Fiul lui Dumnezeu a arãtat limpede voia lui Dum-nezeu: Osteniþi-vã cu postul, cu rugãciunea, cu milostenia, cu plângerea, cu iertareapãcatelor celorlalþi, cu înfrânarea, curãþia trupeascã ºi duhovniceascã, cugetarea laDumnezeu, cu pomenirea morþii ºi a Înfricoºatei Judecãþi a lui Dumnezeu, cucugetarea la fericirea veºnicã a dreptului ºi la cumplitele munci ale pãcãtosului îniad, ºi cu toate celelalte poruncite din Evanghelie.Toate acestea slujesc la curãþirea sufletului de pãcate. Celui ce trece una dintreacestea cu vederea, cu anevoie i se vor vindeca rãnile pãcatului. Trezirea înseam-nã vederea rãnilor sufletului. Pocãinþa înseamnã tãierea ºi deschiderea acestora.Curãþirea înseamnã cã omul a fãcut totul ca sã scoatã tot puroiul din ranã, ca aceas-ta sã se poatã tãmãdui. ªi, atâta vreme cât rãnile sufletului nu se vor tãmãdui, tre-buie sã ne cãim ºi sã ne curãþim ºi, fie de vrem, fie de nu vrem, sã ne gândim laaceste rãni. Cât trebuie sã se cãiascã omul? Câtã vreme rãnile nu se curãþesc ºi nuse vindecã pe deplin, ºi pânã ce piere urma lor. Cãci cãinþa este deschiderea neîn-cetatã a rãnilor sufletului. Rãnile nu se pot curãþa de puroi dacã nu le deschidemmereu. De aceea, nu poate fi curãþire fãrã pocãinþã. Când rãnile s-au curãþit ºi s-auvindecat pe deplin, atunci nu mai sunt rãni, ºi nici cãinþã. Atunci încetãm a ne maigândi la pãcatele sãvârºite. Aºa cum nu ne mai gândim la rãnile pe care le-am avutcândva pe trup ºi acum s-au vindecat, aºa nu ne mai gândim nici la pãcatele careau trecut ºi care s-au ºters din sufletul nostru.Dar, cu toate ostenelile ºi chinurile noastre pentru curãþirea sufletului, nici-când nu ne-am curãþa fãrã puterea dãtãtoare de har a lui Dumnezeu.
 3. C 
 
 u 
 
 r 
 
 ã 
 
 þ 
 
 i 
 
 r 
 
 e 
 
 a 
 „Poate un om care stã pe un mal al lacului sã spele o pânzã care se aflã pe celãlalt þãrm?“ 
4. Îm 
 
 p 
 
 ã 
 
 r 
 
 t 
 
 ã 
 
 º
 
 i 
 
 r 
 
 e 
 
 a 
 „Poate fi, oare, iubire mai mare decât aceasta?“ 
 
Viaþa în Hristos
2
Trepte spre mântuire (2)
 Înainte de a pleca la Domnul, la rugãmintea fierbinte a obºtii sale,Sfântul Naum al Ohridei le-a lãsat acestora patru "aºezãminte", trepte spre mântuire pe care cel care vrea sã se mântuiascã trebuie sã le urce. Ele ne-au fost transmise de cãtre Sfân- tul Nicolae Velimirovici, care le-a prelu- at "dupã o predanie strãveche din Makedonia"; versiunea româneascã a apãrut la editura Predania. Dupã ce în numãrul trecut aþi putut citi despre primele douã trepte, trezirea ºi pocãinþa, cuvântul Sfântului Naum continuã cu celelalte douã, curãþirea ºi împãrtãºirea.
Fericit cel ce se împãrtãºeºte cu mulþãmitã.Fericit cel ce se desparte de lumea aceasta trezit,pocãit, curãþit ºi împãrtãºit. Trezirea este vede-rea rãnii sufletului. Pocãinþa este tãierea ºi des-chiderea acestor rãni. Curãþirea este deplina tã-mãduire a rãnilor fãcute de pãcate. Iar Împãrtã-ºania este, fraþilor, revãrsarea înlãuntrul nostrua unei vieþi noi, a unei sãnãtãþi ºi puteri noi.
 A consemnat Natalia Corlean
 
3
Eveniment
Iniþiativa MitropolituluiAndrei ªaguna
S-a scurs mai mult de unsecol ºi jumãtate de când, la pro-punerea Mitropolitului Andreiªaguna, s-a inaugurat în spaþiultransilvãnean cântarea coralã, întrucât:
"În biserica sa catedra-lã, ªaguna a introdus mai întâicântarea choralã dupã note (1850)iar în 1854 a tipãrit cântãrile Li-turghiei Sfântului Ioan Chrisostom pentru chor mixt în patru voci" 
.Introducerea cântãrii corale înBiserica Ortodoxã transilvãneanã s-adatorat în mare parte spiritului de reformãde care a fost cuprinsã întreaga societateromâneascã în secolul al XIX-lea.De atunci ºi pânã astãzi iniþiativelemitropolitului au prins contur în bisericileortodoxe din cuprinsul eparhiei sale.Polifonia coralã s-a manifestat pregnant înÞara Fãgãraºului odatã cu înfiinþarea coru-lui mixt, în 1871, care - sub conducereateologului Vincenþiu Grama - "de maimulte ori a cântat liturghia în bisericã".Prin acþiunile organizate sub egidaASTRA la Fãgãraº s-au þinut cursuriledirijorale din vara anilor 1935 ºi 1936 real-izate prin strãduinþa, priceperea ºidestoinicia profesorului Iorgu Sandu.Pregãtirea celor 40 de absolvenþi-învãþã-tori a amplificat ºi generalizat fenomenulmuzical coral în arealul fãgãrãºean, orga-nizându-se anual concursuri ale formaþi-ilor corale.
Pe urmelevrednicilor înaintaºi
Festivalul de cântãri religioase "BunaVestire" organizat an de an la Viºtea deSus este o dovadã incontestabilã a faptuluicã spiritul ºagunian alãturi de strãduinþavrednicilor înaintaºi, dascãliide muzicã ºi dirijorii fãgãrã-ºeni, dãinuiesc ºi sunt mereuprezente în conºtiinþa con-temporaneitãþii. Existenþacorurilor parohiale, în ma- joritate sãteºti, fac dovadaelocventã a acestui fapt.Ediþia a IV-a a Festivalul"Buna Vestire", þinut înDuminica a treia din Post, închinatã Sfintei Cruci, areunit coruri din protopopi-atele Fãgãraº ºi Avrig. Cele13 formaþii corale prezenteau interpretat, monodic ºi polifonic, piesereligioase ºi pricesne populare în cinsteaBunei Vestiri ºi a Sfintei Cruci, arãtând cãvestea cea bunã a mântuirii neamului ome-nesc se realizeazã prin jertfa de pe Cruce aMielului nevinovat, Fiul lui Dumnezeu întrupat, ºi vestind în chip profetic cã "prinsufletul Maicii va trece sabia".
Recunoaºterea osteneliiºi dãruirii
Alãturi de organizatori, preºedinteleJuriului, Prea Sfinþitul Andrei Fãgãrãºea-nul a înmânat premiile celor mai reprezen-tative formaþii corale ºi dirijorilor care le-au îndrumat, încurajând ºi binecuvântândosteneala ºi dãruirea celor care se jertfescpe altarul credinþei prin artã ºi prin cânt, înefortul comun de exprimare cantabilã,polifonicã, a rugãciunii:
Premiul I:
Corul Parohiei din ªincaNouã - dirijor: Prof. Gheorghe MaleneCorul Parohiei din Viºtea de Sus - diri- jor: Prof. Liviu Boantã
Premiul II:
Corul Parohiei din Viºteade Jos - dirijor: Prof. Gheorghe MaleneCorul „Armonia“ al Parohiei „Sf. Ilie“din Victoria - dirijor: Prof. Ioan Timoftã
Premiul III:
Corul Parohiei din Drãguº- dirijor: teolog Alexandru BobeicaCorul Parohiei din Sâmbãta de Sus-Rãsãriteanã - dirijor: Alina MoldovanPiesele corale ºi pricesnele care aurãsunat la Viºtea de Sus au avut menireade a înãlþa sufletele cãtre Dumnezeu, prinrugãciune în cânt ºi armonie, uºurând dru-mul spre Înviere.
 Prof. Drd. Gheorghe Malene
Cânt în duh de rugãciune la Viºtea de Sus
Bucurii duhovniceºti ºi arhiereascãbinecuvântare pentru locuitorii comuneiCincu. Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit cade Buna-Vestire, acest praznic al bucuriei pecare îngerul Gavriil a adus-o din cer ºi ne-a împãrtãºit-o prin Maica Domnului, sã avemcinstea de a-l avea în mijlocul nostru pe PreaSfinþitul Pãrinte Andrei Fãgãrãºeanul, la tainaSfântului Maslu, cu ocazia celui de-al doileahram al parohiei noastre.Ne-am bucurat cã, în mai puþin de doi ani,un arhiereu a poposit în mijlocul nostru, vizitaPrea Sfinþitului Andrei fiind o binecuvântare,o mângâiere pentru iubiþii noºtri credincioºi ºiun semn al preþuirii ºi dragostei. Prea Sfinþitulne-a vorbit din inimã pentru inimile noastredespre Buna-Vestire, taina cea din veacascunsã ºi de îngeri neºtiutã, pe careDumnezeu a descoperit-o prin zãmislireaFiului Sãu în pântecele Fecioarei Maria.Aceastã zi de mare sãrbãtoare pentru parohia noastrã s-a încheiat cu o agapã la carea luat parte Prea Sfinþitul Andrei cu preoþii slujitori ºi membrii Consiliului parohial, împreunã cu primarul comunei.
 Pr. paroh Florin ButumTradiþia continuã la Viºtea de Sus, unde duminicã, 22 martie, în duminica prece- dentã sãrbãtorii Bunei Vestiri, a avut loc cea de-a patra ediþie a Festivalului de cân- tãri religioase "Buna Vestire". Situat în duhul tradiþiei inaugurate în vremea Mitro- politului Andrei ªaguna, festivalul a adunat în acest an 13 coruri din douã judeþe.
Vizitã arhiereascã la Cincu
   F  o   t  o  :   A   l  e  x  a  n   d  r  u   P  o  p  a  -   V   i  º   t  e  a   d  e   S  u  s
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...