INVATACELUL HANANI

de Ion Pribeagu

Într-un cartier din Lemberg

Cu grădini scăldate-n soare
Pripăşitu-s-a într-o vreme
O femeie încântătoare

Nimeni nu ştia de unde-i

Din ce ţări îndepărtate
Însă şopteau că-n casa-i
Se întâmplau lucruri ciudate

Stăruia un zvon: că chipu-i

Plin de patimi şi dorinţi
A înnebunit bărbaţii
Şi i-a scos pe toţi din minţi.

Că adeseori în noapte
Uşi ascunse se deschid
Şi câte un bărbat de seamă
Lunecă discret prin zid.

Încât grupul de neveste

Caste dar înspaimantate
Adunatu-s-au în grabă
Şi s-au dus la rabin, toate:

- Înţeleptule prea vrednic

Tu al Celui Veşnic sol
Peste cartierul nostru
A căzut foc şi pârjol!

C-a venit o vrăjitoare

Chip de drac, ispită în gene
Şi ne ademeneşte soţii
Cu privirile-i viclene

Scapă-ne de ea, goneşte-o

Că-i primejdie tuturora
Şi ne ameninţă pedeapsa
Din Sodoma şi Gomora

Rabinul şi-a pus caftanul

S-a încins peste veşminte
Şi şi-a luat învăţăcelul
- Mergi Hanani?
- Merg, Prea Sfinte.

Cum ajunseră la stratul

Care împodobea grădina
I-a întâmpinat din uşă
Chiar femeia cu pricina.

Au intrat la ea în casa
Cu miresme in toate cele
- Bucuroasă sunt de cinstea
Care-o faceţi casei mele.

-Află, doamnă, - a spus Rabi

Şi îndoială nu încape
Că în oraş circulă zvonuri
Care te privesc de-aproape

Şi supus Celui din ceruri

Fie-i prea slăvit cuvântul
Am venit să stăm de vorbă
Şi de schisma să te mântui

- Cu smerenie asculta-voi
A răspuns ea drăgălaş
Şi vă rog poftiţi alături
Să luaţi loc în salonaş…

- Tu Hanani – zice Rabi

Către învăţăcelul său
Ai să stai la uşă strajă
Să nu intre duhul rău!
Şi a stat, a stat Hanani
Dus pe gânduri neînţelese
De aşteptare îi ies ochii
Însă Rabi nu mai iese.

Şi a mai stat un ceas Hanani

Ba mai mult, a stat cu drag
În sfârşit se crapă uşa
Şi apare Rabi-n prag.

Emotionat e sfântul
Şi zburlit, si-aprins la faţă :
- Dumnezeu să ne păzească
Pururi de năpastă-n viaţă!

- Ei, ce-ai hotărât cu dânsa?

A întrebat învăţăcelul
O gonim de-aici cu pietre?
Sau să o judece orăşelul?

- Vai de mine !- exclamă Rabi

După al legii legământ
E o femeie minunată
Cu credinţă în Domnul Sfânt.

Are o inimă de aur

Care pe învăţaţi încântă
Darnica şi cuvioasasă
Ca o sfântă, ca o sfântă!

- Rabi, dacă zici că-i sfântă

Tu cunoşti mai bine slova
Şi lumina ta e harul
Din scriptura lui Iehova

- Doamne iartă, spuse Rabi

Fiind cinstită şi virtuoasă
S-o lăsăm cu Domnul-n pace
Si să mergem către casă.
- Mergem, a răspuns Hanani
Da, înainte dacă vrei
Sa te inchei la veşminte
C-ai uitat să ţi le închei !