Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Fericirile

Fericirile

Ratings: (0)|Views: 96|Likes:
Published by cathy_mary

More info:

Published by: cathy_mary on Apr 10, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/03/2015

pdf

text

original

 
Fericirile - noua invitatii la fericirea luiHristos
Fericirile - noua invitatii la fericirea lui Hristos
 Fericirea are un singur Nume: Iisus Hristos. Poate necunoscut sau neinteles de catre preamulti dintre noi. Un Nume pe care sfintii l-au catalogat a fi drag, scump, dulce etc. Estefericirea in sine, asa cum nu a fost si nu va mai putea fi vreodata. Este tot ceea ce isi poatedori omul. Mai mult nimeni nu poate cere si absolut nimeni nu poate primi. Este TOT! Dacainima omeneasca este insetata de vesnicie, atunci El este vesnicia. Daca este infometata deAdevar, atunci Hristos este Adevarul cel mai curat si mai pur. Daca sufletul suspina dupalumina, atunci la El va gasi Lumina cea care il va imbratisa si il va mangaia o vesnicie. Sidaca, pur si simplu, omul vrea doar sa fie fericit, atunci nu are decat sa-I ceara lui Hristos saSe apropie, sa vina, sa-l primeasca si sa-i ofere in dar tot ceea ce de la inceputul veacurilor apregatit pentru el. Fara sa-i ceara ceva in schimb, caci omul este nevolnic si mult preaneputincios. Fara sa-l traga la raspundere pentru ce a facut pana sa-l intalneasca, caci fiintaomului este atat de mult imbibata de pacate incat adeseori nici el nu stie ce mai este bun sice mai este rau in el.
 
Omul vrea sa fie fericit. Chiar si cand alearga in directia opusa lui Hristos, de fapt tot pe el ilcauta. Tot pe El il striga si tot de El ii este dor. Fericirea este sensul vietii lui. O clipa dedurere si o masura de neasteptata suferinta il intuneca, il dezamagesc si il fac vecin cuneantul. Daca omul uraste ceva pe lumea aceasta, atunci doar suferinta proprie o uraste.Inima lui e facuta sa se umple cu bucurie si cu lumina. Este ca o camara in care trebuie saintre Hristos. Si, in acel moment, inima gusta Fericirea si nu mai cauta nimic. Nu mai vreanimic. Nu o mai intereseaza nimic din ceea ce o interesa pana atunci. Este fericita. Iubeste sieste iubita. Are cerul in ea si uita pamantul. Are raiul in ea si uita pacatul. Are pe Hristos cusine si se uita pe sine...
 
Oare cati ne dam seama ca sufletul nostru este ca un copil care scanceste si suspinamolcom dupa ceva sau, mai bine zis, dupa Cineva? Zi si noapte. Vrea mereu ceva si nu esteniciodata multumit. Vrea mangaierea lui, dar noi nu stim cum sa i-o dam. Vrea o bucurieaparte, pe care noi o cautam in lume si tot nu o gasim. Iar sufletul ramane trist uneori oviata intreaga. Unii, poate ca cei mai multi, o luam pe drumuri gresite. E drept ca scrie peele fericire, dar nu este ceea ce vrea sufletul nostru. El vrea pe Hristos. Iubirea si iertareaLui. Nu-L cunoaste, dar il banuieste. Iar noi ii dam altceva. Mereu altceva. El plange un timpsi apoi amorteste. Tace si uita ca mai exista. Pentru ca noi ii dam doar fericirea care bucuratrupul. Ii dam o hrana mincinoasa, care nu-l satura si nu-l bucura.
 
Placerea trupeasca nu da nimic sufletului. Noi credem ca da si ne aruncam in tot mai multaplacere a trupului. Oricare ar fi aceasta: desfrau, alcoolism sau pur si simplu body-building. Trupul devine de acum copilasul care scanceste si suspina dupa tot mai multa fericire si tot
 
mai multa mangaiere. Iar sufletul se vede uitat. Iar daca el nu il are pe Hristos, nu mai vreanimic. Tace si uita. Se ascunde in noi si se pierde in gandurile noastre. Nu ne reproseazanimic. Nu ne supara cu nimic. Asteapta doar o clipa de "neatentie" a noastra si maiscanceste din cand in cand. Cu o lacrima ce curge in inima si se revarsa pe ochii lui Hristos.Dar noi nu ne amintim de el. Am uitat cum plange sufletul nostru. Si credem ca tot trupuleste cel care a plans. Si o luam de la capat.
 
Ne hranim cu nefericire un timp, o viata, desi Fericirea este mereu in umbra noastra, mereugata sa intre in noi, sa ne invadeze cu lumina si cu adevar. Hristos este singurul Care stiecum se creste, cum se mangaie, cum se hraneste si cum se bucura un suflet. Este Tata siMama in acelasi timp. Are pentru noi bucurii pe care nici nu le banuim. Este Cel ce ne dasens si mantuire. Trebuie doar sa vrem. Cu dinadinsul. Asa cum un copilas, atunci cand isivede mama, nu se mai uita la nimic si la nimeni doar ca sa ajunga in bratele ei. Nu conteazaca se impiedica si ca nu stie sa mearga. Caci stie instinctiv ca acolo este hrana simangaierea lui. Acolo ii va fi cald si bine. Si oricat s-ar fi jucat, oricat ar fi alergat, tot debratele materne ii este dor. Asa si sufletul... vrea la Hristos! Instinctul spiritual ii spune clipade clipa ca acolo este locul lui.
 
Hristos nu este un mit. Nu este o idee. Si nu este un simplu om ce a trait acum doua mileniisi care ne-a invatat sa fim mai buni sau, din contra, cum zic unii, sa traim in patimi care neumplu de neputinte. El este Fiul lui Dumnezeu. Este Dumnezeu adevarat si Om adevarat.Este Persoana care poarta in Sine toata Fericirea, toata Lumina si toata Bucuria unei vesnicii.De dinainte de om si o vesnicie dupa el. Este Cel ce S-a apropiat de om ca sa Se daruiascape Sine. Este exact ceea ce ii trebuie omului. Insa cum acesta, poate ca prea des, ratacestespre fericiri inexistente, El a spus si continua sa-i spuna omului ce este Fericirea. Din respectsi din iubire fata de el nu-l bruscheaza, nu-l trage de maneca si nu-l leaga de Sine. Doararunca raze de iubire peste ochii sufletului nostru si ne invita sa fim liberi. Sa acceptam ca inafara de El nu avem nici macar o sansa sa fim fericiti. Vesnic fericiti! Asa cum si El este! Neroaga sa ne uitam o clipa in ochii Lui si tot o clipa sa uitam de noi insine si de ceea ce amconsiderat a fi fericire.
 
Ne invita sa gustam din iubirea Lui. O invitatie tacuta si usoara. O invitatie pe care scrieexact numele fiecaruia dintre noi. Nu se manie daca n-o deschidem si nu ne condamna dacaprimim "invitatiile" altora, fara nume si fara expeditor. Ne invita sa uitam macar o clipa dinviata noastra de ceea ce ne bucura pana atunci si sa Il luam in serios. Sa vrem a ascultascancetul sufletului propriu si sa ne intoarcem de acolo de unde am plecat.
 
Pentru a nu avea pricina de ratacire, Hristos ne-a spus absolut tot despre fericire. N-a ascunsnimic. Nu a pastrat nimic pentru Sine. Cel ce avea sa mearga pe Cruce tocmai pentru caomul sa poata sa fie fericit i-a aratat omului unde sta fericirea. Nu l-a amagit cu vorbe marisi a cautat sa nu idealizeze A spus totul brut. Realitatea care, desi doare si provoaca, esteasa numai pentru ca omul se incapataneaza sa caute alta fericire. Nu asa cum Hristos vrea,ci dupa cum el vrea. Omul se minte, in timp ce Domnul nu ne poate minti. Si continua sarepete pana la sfarsitul veacurilor cele 9 Fericiri. Cele 9 modalitati de a gusta fericirea luiHristos. Nu exista alte posibilitati si nici alte drumuri nu duc la El. Omul tot vrea sa ocoleascasi s-o ia pe scurtatura. Dar Hristos nu poate oferi mai mult decat a oferit deja. Nu Se poateanula pe Sine doar pentru ca omul vrea mereu o zecea fericire: cea carnala, a trupului!Hristos n-a cunoscut-o si nu o poate accepta si nici intelege. Trupul Lui a fost pe Cruce siacum este in altarele bisericilor. Nu provocator de placere, ci ca si un Leac, un Medicamentcare sa ne intareasca macar pe unul din cele noua drumuri spre Fericire.
 
Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor
 
 
Unii se grabesc sa sustina ca, prin aceste vorbe, Hristos i-ar ferici pe nebuni, pe cei alienatipsihic. Nici vorba! Hristos nu a vorbit in limba romana, limba in care expresia „a fi sarac cuduhul" are o oarecare conotatie ironica. Ci a vorbit in aramaica. Adica a fericit pe cei ce auramas doar cu duhul lor, cu sufletul lor. Altceva nu le-a mai ramas. Traiesc in lume ca si cumnu ar fi de aici.
 
Imparatia cerurilor este a celor ce nu au uitat ca au un suflet. Unic si vesnic. Este comoaralor. Este rostul lor. Exact ca si o mama insarcinata, care nu-si uita nicio clipa copilul dinpantece. Este totul pentru ea. Ea exista numai pentru acel copil. Asa stau lucrurile si cusufletul. Sa vrei sa-l simti, sa il lasi sa fie totul pentru tine. Sa nu-l ingropi in rutina ta zilnicasi sa nu inveti treptat a-l uita. Cine isi uita sufletul si pe Dumnezeu il uita. Nu se poate altfel!Si de aici intervine saracia de care aminteste Domnul. Nu trebuie decat sa-ti inchipui unbatran parasit la margine de drum, flamand si fara adapost. O fiinta aflata la mila oricui. Asasi cu cel sarac cu sufletul...
 
Am spus ca Hristos nu ne-a indopat cu idealisme si cu false sperante. Oricare dintre celenoua Fericiri este de fapt un dublu mesaj: vei fi fericit daca implinesti ceva care acum iti vaaduce in mod sigur suferinta. Enorm de multa suferinta. O Cruce ca si a Mea pentru o inviereimpreuna cu Mine...
 
A trai pentru sufletul tau chiar presupune multa suferinta. Esti trimis la marginea acesteilumi si acolo te hranesti doar din resturile ei de bucurie si de frumusete. Nu-i ceri nimic si nuastepti nimic. Ai un singur ideal: sufletul tau. Nu exista nimic mai important. Este nu doar peprimul loc in viata ta, dar chiar pe singurul loc. Este la mijloc insasi vesnicia ta. Caci, spuneHristos, ce ii va folosi omului daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau si-l va pierde?Lumea este doar azi. Poate si maine. Dar sufletul tau... nu are timp.
 
Si inveti sa renunti la multe de dragul sufletului tau. Hristos nu a spus: Fericiti cei ce Macauta, ca a lor este imparatia cerurilor... Ci a pus sufletul nostru pe prim plan. Ai grija de el site vei mantui. Asculta-l, apara-l, nu-l rani, nu-l uita etc. Este "biletul" tau pentru vesnicie. Nu-l rataci printre lucrurile acestei lumi prea trecatoare. Nu-l ingropa in griji si in nimicuri carenu lasa nimic in urma lor. Si, repet, asa inveti sa renunti. Si de aici se naste suferinta...
 
Renunti la ceea ce altii au din plin: distractii facile, placeri trupesti, goana dupa vant... Iaracesta provoaca durere. Rupi din tine. Te rupi de ceilalti. Esti judecat sau batjocorit. Esti datla o parte si categorisit in termenii cei mai duri. intr-o lume in care sufletul nu mai reprezintanimic, mult prea greu este sa te ridici si sa te dai la o parte pentru a avea grija de propriulsuflet! inseamna a fi altfel. A iesi in evidenta. Adica a suferi. Si unde mai pui ca rasplata dela Hristos nu vine aici si acum, caci El a spus foarte clar ca imparatia cerurilor va fi a celuisarac cu sufletul. Parca a accentuat ca totul este undeva in viitor. Acum doar saracia cusufletul. Eu si sufletul meu. Atat! Eu si sufletul in mijlocul unei lumi ca o furtuna de placeri side fericiri prezente. In jur toti au acum si aici raiul, iar eu trebuie sa astept si sa lupt pentruceva parca mult prea indepartat...
 
Hristos n-a putut sa ne cheme la El decat pe drumul pe care a venit la noi. Poate ca nuintelegem nimic din suferinta Lui. Poate ca ne-a impresionat pe moment filmul lui Mel Gibson"Patimile lui Hristos". Dar atat. Suferinta o inteleg doar cand intra in noi, cand ne invadeazasi ne umple de neputinta si de chinuitoare intrebari: De ce?, Chiar trebuie?, Cat va maidura?, Dar daca nu sunt pe drumul cel bun? etc. Nu ne ramane decat sa credem ca Hristosnu ne-a mintit. Ca exista langa cei saraci cu duhul si ca a pregatit fericirea unei imparatii acerurilor...
 
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia
 

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Gabriela Özkır liked this
piticuviolent liked this
george_140 liked this
Myhihg liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->