Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
7Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Despre rabdare

Despre rabdare

Ratings: (0)|Views: 145|Likes:
Published by cathy_mary

More info:

Published by: cathy_mary on Apr 10, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/12/2011

pdf

text

original

 
Despre rabdare
Despre rabdare
"Casa sufletului este rabdarea, fiindca in ea viaza sufletul; hrana sufletului estesmerenia, caci cu ea se hraneste sufletul", a grait sfantul Ilie Ecdicul. Intocmaihranindu-ne cu sfanta hrana a smereniei, putem ramane in sfanta casa a rabdarii;iar cand aceasta hrana este neindestulatoare, sufletul iese din casa rabdarii. Ca unvifor il rapeste tulburarea, il poarta unde vrea, il invarteste. Precum valurile, seinalta in el felurite ganduri si simtaminte patimase, il ineaca in adancul cugetarilor,visarilor, cuvintelor si faptelor nechibzuite si pacatoase. Sufletul ajunge intr-o starede slabanogire, de trandavie intunecata, adesea se apropie de prapastiiledeznadejdii ucigatoare si desavarsitei netocmiri.Vrei sa ramai in sfanta casa a rabdarii si sa nu mai iesi de acolo ? Aduna-ti merindeaneaparat trebuincioasa pentru aceasta: dobandeste si inmulteste in tine gandurile sisimtamintele smerite. Acel chip al smereniei care il pregateste pe om pentrurabdarea necazurilor inca dinainte de venirea lor si il face in stare sa le rabde cuinima buna dupa ce vin este numit de catre Sfintii Parinti defaimare de sine. Sa nedefaimam pe noi insine inseamna sa ne invinuim pentru pacatosenia cea de obste atuturor si pentru pacatosenia noastra aparte. Facand aceasta, este bine sa neamintim si sa insiram in minte incalcarile Legii lui Dumnezeu pe care le-am faptuit,afara de caderile si poticnirile ce sunt legate de patima curviei, a caror aducereaminte amanuntita nu este iertata de Parinti, fiindca innoieste in om simtireapacatului si indulcirea de el.Defaimarea de sine este lucrare calugareasca, este lucrare a mintii, care lucreazaimpotriva bolnavicioasei insusiri a firii noastre cazute care face ca toti oamenii, chiarsi pacatosii cei mai invederati, sa se straduie a face pe dreptii si a-si dovedidreptatea cu ajutorul tuturor vicleniilor cu putinta. Defaimarea de sine este o siluirea firii cazute, la fel ca rugaciunea si celelalte nevointe calugaresti, prin careimparatia Cerurilor se sileste, si prin care silitorii o rapesc pe ea (Mt. XI, 12).Defaimarea de sine are, la inceputul indeletnicirii cu ea, caracterul unui mecanisminconstient, adica este rostita numai de limba, fara cine stie ce impreuna simtire ainimii, chiar impotriva simtamantului acesteia; dupa aceea, putin cate putin, inimaincepe sa se obisnuiasca a simti in potrivire cu cuvintele defaimarii de sine; in celedin urma, defaimarea de sine ajunge sa fie rostita din tot sufletul, cu un imbelsugatsimtamant de plans, sa micsoreze inaintea noastra si sa ascunda de noineajunsurile si greselile aproapelui, sa ne impace cu toti oamenii si cu toateimprejurarile, sa adune in lucrarea pocaintei gandurile imprastiate prin toata lumea,sa aduca o rugaciune trezvitoare, plina de strapungere, sa insufleteasca si sainarmeze cu o nebiruita putere, rabdarea.
 
Cu smerite ganduri de defaimare de sine sunt pline toate rugaciunile BisericiiOrtodoxe. Monahii, insa, au o parte din zi pe care o pastreaza tocmai pentrudefaimarea de sine. Ei se straduie ca prin mijlocirea acesteia sa se incredinteze pesine ca sunt pacatosi: firea cazuta nu vrea sa creada acest lucru, nu vrea sa-siinsuseasca aceasta cunostinta. Pentru toti monahii indeobste este de folosdefaimarea de sine; si pentru noii incepatori, si pentru cei sporiti, si pentru ceiinchinoviati, si pentru sihastri. Pentru acestia din urma, cea mai primejdioasapatima, care nimiceste toata lucrarea lor, este semeata cugetare; dimpotriva, faptabuna de temelie pentru ei, pe care se zidesc si se tin toate celelalte, estedefaimarea de sine. Tocmai de aceea Avva isihastilor din Nitria spunea ca cea maide capetenie lucrare a lor, dupa socotinta lui, era defaimarea de sine.Ajungand la deplinatatea sa, defaimarea de sine dezradacineaza pentru totdeaunarautatea din inima, dezradacinand din ea cu desavarsire viclenia si fatarnicia, carenu inceteaza a trai in inima atata vreme cat indreptatirea de sine isi afla in ea loc.Preacuviosul Pimen cel Mare a spus ca urarea vicleniei se cuprinde in a indreptatiomul pe aproapele, iar pe sine a se invinui in orice imprejurare. Aceasta spusa esteintemeiata pe cuvintele Mantuitorului. Mantuitorul a numit "fatarnic" pe oricine isiosandeste aproapele (Mt. VII, 5). Prihanindu-se pe sine, sihastrul ii vede sfinti siingeri pe toti oamenii, iar pe sine se vede pacatosul pacatosilor si se cufunda, caintr-un adanc, in strapungere neincetata.Minunate pilde ale defaimarii de sine avem in Tanguirile Preacuviosului IsaiaPustnicul si in al XX-lea cuvant al Sfantului Isaac Sirul. Sfantul Isaac, a carui cartecuprinde indeobste povete pentru sihastri, isi intituleaza astfel cuvantul: "Cuvantcare cuprinde prea-trebuincioasa si preafolositoare pomenire de toata ziua pentrucel ce se linisteste in chilia sa si vrea sa ia aminte numai la sine". "Un frateoarecare", spune Sfantul Isaac, "a scris urmatoarele lucruri, pe care pururea lepunea inaintea sa spre pomenire: intru nebunie ai petrecut viata ta, om vrednic detot raul! Macar de acum pazeste ceea ce a mai ramas din zilele tale cele aduse jertfa desertaciunii, lipsite de lucrare buna, imbogatite in lucrare rea. Nu intreba nicide aceasta lume, nici de starea ei, nici de monahi, nici de lucrarea lor ce fel este,nici de multimea nevointei lor, nu iti fa griji pentru nici un lucru de acest fel.Iesit-ai din lume in chip tainic, socotitu-te-ai mort pentru Hristos; de acum nu maivia pentru lume, nici pentru ceea ce este al lumii, ca sa te intampine odihna si sa fiiviu in Hristos. Fii gata sa porti toata ocara, toata dosadirea si defaimarea si dojanadin partea tuturor..Primeste toate acestea cu bucurie, ca unul ce este cu adevaratvrednic de ele. Sufera, multumind lui Dumnezeu, toata durerea, tot necazul sinevoia venite de la demoni, a caror voie ai implinit-o. Cu barbatie rabda toatastramtorarea si amaraciunea pricinuite de fire. Cu nadejde in Dumnezeu poartalipsa celor trebuincioase trupului, care se vor preface in gunoi curand. Toate acesteaprimeste-le cu buna voie, nadajduind in Dumnezeu, fara a astepta izbavire, nicimangaiere, de la altcineva. Arunca spre Domnul grija ta (Ps. LIV, 25) si in toateispitirile tale osandeste-te pe tine insuti ca fiind pricina lor. De nimic sa nu tesmintesti si nu mustra pe nimeni din cei care te necajesc, ca ai gustat din pomul celoprit si ai dobandit feluri de patimi.Cu bucurie primeste amaraciunile acestea; fie ca ele sa sa te scuture putin, ca sa tebucuri mai pe urma. Vai tie si slavei tale puturoase! Sufletul tau cel plin de totpacatul l-ai lasat fara ingrijire, neosandit, iar pe altii i-ai osandit cu cuvantul si cugandul. Lasa aceasta hrana porceasca, din care te-ai infruptat pana azi. Ce ai tu cuoamenii, necuratule ! Cum nu te rusinezi ca traiesti cu dansii impreuna, avand viata
 
dobitoceasca ! Daca vei lua aminte la toate acestea si le vei pazi, poate ca te veimantui, cu ajutorul lui Dumnezeu; iar daca nu, te vei duce in latura cea intunecoasa,in locasurile dracilor, a caror voie ai plinit-o cu toata nerusinarea. Iata, ti-am datmarturie despre toate acestea. Daca Dumnezeu, dupa dreptate, i-ar porni impotrivata pe oameni ca sa iti rasplateasca pentru toate ocarile si defaimarea pe care le-aigandit si le-ai rostit impotriva lor, intreaga omenire ar trebui sa se scoale impotrivata.Deci, inceteaza de acum (sa faci ceea ce faceai inainte) si rabda rasplatirileingaduite sa vina asupra ta. Toate acestea si le amintea fratele in fiecare zi ca sa fiein stare a rabda, multumind lui Dumnezeu si folosindu-se sufleteste, ispitirile sinecazurile, atunci cand veneau asupra lui. Sa rabdam si noi cu recunostinta ceea ceDumnezeu ingaduie sa vina peste noi, si sa primim folos prin harul Iubitorului deoameni Dumnezeu". Defaimarea de sine are acea insusire aparte, prea folositoare sitainica de a aduce in amintire si pacatele pe care le uitasem cu desavarsire sau pecare nu le luasem deloc in seama.Indeletnicirea cu defaimarea de sine face ca aceasta sa devina un obicei. Atuncicand pe cel ce a dobandit acest obicei il loveste vreun necaz oarecare, indata prindea lucra in el obiceiul, si necazul este primit ca un lucru meritat. "Ce mai mare pricinaa oricarei tulburari", spune Preacuviosul Avva Dorotei, "daca cercetam cu deadinsul,este faptul ca nu ne defaimam pe noi insine. Din aceasta nu ne aflam niciodataodihna, din aceasta ni se pricinuieste toata tulburarea si scarba. Asadar, nu este demirare ca auzim de la toti sfintii: nu este alt drum decat acesta. Nu vedem cavreunul dintre sfinti sa fi aflat odihna mergand pe alta cale !Iar noi vrem sa avem odihna si sa tinem calea cea dreapta fara a voi vreodata sa nedefaimam pe noi insine. Adevarat zic, ca de ar face cineva mii de bunatati, dar nuva tine drumul acesta, niciodata nu va scapa de intristare, nici nu se va putea pazisa nu scarbeasca pe altul, prapadind prin aceasta toate ostenelile sale. Dimpotriva,cel ce se defaima pe sine, oriunde s-ar afla, totdeauna este vesel si linistit. Cel ce sedefaima pe sine, precum a zis si Avva Pimen, orice i s-ar intampla, sau paguba, saunecinstire, sau oarecare scarba, mai dinainte socotindu-se vrednic de ele, nicicandnu se tulbura. Oare este ceva mai lipsit de grija decat aceasta stare ? Dar poate vasa zica cineva: "Cum voi putea sa ma defaim pe mine insumi cand ma mahnestevreun frate, daca cercetandu-ma aflu ca nu i-am dat nici o pricina pentru aceasta ?"Adevarul va zic, ca de se va ispiti cineva cu de-amanuntul si cu frica ie Dumnezeu,va afla ca in tot chipul i-a dat pricina cu perul sau cu cuvantul sau intr-un alt chipoarecare.Iar iaca i se va parea, cum spune, ca in vremea de fata cu iunie nu l-a mahnit,atunci alta data l-a scarbit pe acesta sau pe alt frate in aceeasi privinta sau intr-alta,si trebuie sa patimeasca pentru aceasta, ori pentru vreun alt pacat, precumadeseori se intampla. Asa este ! De se va cerceta cineva cu frica de Dumnezeu,precum am zis, si va ispiti constiinta sa, se va afla vinovat in tot chipul". Minunatlucru ! Incepand sa ne defaimam pe noi insine in chip mecanic, silit, sfarsim prin aajunge la o defaimare de sine atat de convingatoare si care lucreaza asupra noastraintr-un chip atat de puternic, incat cu ajutorul ei rabdam nu doar necazurileobisnuite, ci si nenorocirile cele mai mari. Ispitele nu mai au aceeasi putere asupracelui care sporeste, ci, dupa masura sporirii, se fac mai usoare, chiar de ar fi maigrele in sine. Dupa masura sporirii, sufletul se intareste si primeste puterea de asuferi cu rabdare ceea ce i se intampla. Puterea aceasta o da, ca o mancaredeosebit de hranitoare, smerenia adancita in suflet, si ea este tocmai rabdarea.

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
amarandi liked this
Manuela Chircu liked this
Alex Popescu liked this
piticuviolent liked this
mdunareanu liked this
grecu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->