Pãstorul Arhidiecezei 1

Scrisoarea Pastoralã
Paºti, 2009
Ceremonia luminii, Liturgia Cuvântului, Liturgia Botezului
ºi Liturgia Euharisticã sunt momentele speciale pe care le trãim
în comunitãþile noastre parohiale în Noaptea Paºtelui, când
ne adunãm la bisericã sã începem sãrbãtoarea cea mai mare
a credinþei noastre.
Ceremonia lumini
luminiii începe în afara zidurilor bisericii, prin
sfinþirea focului, de la care preotul aprinde Lumânarea Pascalã
spunând: „Lumina lui Cristos care învie plin de mãrire sã
risipeascã întunericul inimii ºi al minþii”. Îndatã dupã aceastã
rugãciune începe procesiunea spre altarul bisericii unde va fi
aºezatã Lumânarea Pascalã. În timpul acestei procesiuni preotul
sau diaconul cântã de trei ori zicând: „Lumina lui Cristos!”, la
care toþi rãspund „Mulþumim lui Dumnezeu!”
Dupã ce se cântã a doua oarã „Lumina lui Cristos!”, ministranþii ºi
preoþii aprind lumânãrile lor de la Lumânarea Pascalã ºi apoi dau mai
departe lumina, ca toþi sã aibã lumânãrile aprinse, rãmânând astfel
cu ele în mânã pânã când se va termina vestirea solemnã a Învierii, Cristos înviat, de Agostino Cottolengo
acesta fiind punctul central din ceremonia luminii, rugãciune de laudã
adusã Sfintei Treimi ºi mãrturisire de credinþã în Învierea lui Cristos: începutul a toate, Isus Cristos!”; “Dumnezeule, care ne pregãteºti
„Aceasta este noaptea în care Cristos, sfãrâmând lanþurile morþii, pentru celebrarea misterului pascal prin cuvintele Vechiului ºi ale
se înalþã biruitor din adâncuri (...) Puterea sfinþitoare a acestei nopþi Noului Testament, dã-ne sã înþelegem îndurarea ta!”; “Dumnezeule
alungã nelegiuirile, spalã orice vinã, celor cãzuþi în pãcat le redã care dai strãlucire acestei nopþi preasfinte prin slava Învierii Domnului,
nevinovãþia ºi celor întristaþi bucuria; stinge duºmãniile, aduce întãreºte în Biserica ta duhul înfierii, pentru ca noi, fiii tãi, reînnoiþi cu
înþelegerea, frânge silnicia (...) O, noapte cu adevãrat fericitã, în care trupul ºi cu sufletul, sã-þi slujim în curãþia inimii!” Cu aceastã rugãciune
cerul se uneºte cu pãmântul, Dumnezeu se uneºte cu omul”. Ceremonia din urmã se începe Liturghia din Noaptea Paºtelui, dupã ce înaintea
luminii ne introduce în tãcerea interioarã, în meditarea lucrãrii lui ei s-a cântat imnul „Mãrire în Cer lui Dumnezeu”.
Dumnezeu care a cãlãuzit istoria lumii de la începuturi ºi pânã astãzi Liturgia Cuvântului se încheie prin proclamarea Epistolei ºi a
ca o luminã ce nu cunoaºte apusul. Evangheliei din Noaptea de Paºti.
Liturgia Cuvântului continuã tema luminii, fãcând – prin Liturgia Botezului începe îndatã dupã predicã. Fie cã este
lecturile din Vechiul ºi din Noul Testament – sã treacã prin faþa ochilor sau nu botezat cineva în cadrul acestei celebrãri, acest al treilea
minþii noastre diferitele etape ale Istoriei Mântuirii începând cu Creaþia moment liturgic cuprinde Litania Sfinþilor, binecuvântarea apei de
cea dintâi ºi ajungând la Noua Creaþie împlinitã de Cristos Mort ºi Înviat. Botez ºi reînnoirea fãgãduinþelor de la Botez. Invocând numele mai
Ascultãm cu inimi liniºtite cuvântul lui Dumnezeu, cântãm psalmi, ne multor sfinþi în cadrul Liturgiei Botezului ne gândim fiecare la acea
rugãm. Lecturile din Scripturã ne duc mai întâi cu gândul la începutul clipã când la Botez ni s-a dat numele. În mulþimea sfinþilor imploraþi
lumii ºi treptat fac din noi martori ai Creaþiei, ai Îndurãrii ºi ai se reflectã imaginea tuturor botezurilor din toate timpurile.
Rãscumpãrãrii prin Cristos cel Înviat. Apa Botezului nu a încetat niciodatã sã curgã; ea ne-a spãlat ºi
Recitarea sau cântarea psalmilor ne oferã prilejul de a ne pe noi. Sfinþind apa de Botez preotul spune: „ªi acum te rugãm,
întoarce ºi reîntoarce la cele ascultate din Scripturã, pentru a le fixa priveºte la faþa Bisericii tale ºi binevoieºte a-i deschide izvorul Botezului:
mai mult în sufletele noastre ca pe niºte jaloane de luminã care sã fie ca aceastã apã sã primeascã de la Duhul Sfânt harul Fiului tãu
ne stea la îndemânã. Rugãciunea, de laudã ºi implorare, ne ajutã Unul-nãscut pentru ca, prin Taina Botezului, omul, creat dupã chipul
sã ne simþim Bisericã adoratoare care spune: „Dumnezeule, putere tãu, sã fie spãlat de toatã prihana strãvechiului pãcat ºi sã se
neschimbãtoare ºi luminã fãrã de asfinþit, priveºte cu bunãtate la învredniceascã a învia ca fãpturã nouã din apã ºi din Duhul Sfânt.
taina minunatã a Bisericii întregi ºi sãvârºeºte cu pace lucrarea Te rugãm, Doamne, sã coboare în aceastã apã, prin Fiul tãu,
mântuirii pe care ai hotãrât-o din veºnicie... prin Cel care este puterea Duhului Sfânt, pentru ca toþi, înmormântaþi fiind împreunã cu
2 Pãstorul Arhidiecezei

Cristos prin Botez, sã învie împreunã cu Paºti, Isus Cristos. El nu înceteazã a se

El la viaþa dumnezeiascã. Prin Cristos,
Domnul nostru. Amin”.
Înainte de a fi stropiþi cu apã în
amintirea Botezului nostru, preotul ne
îndeamnã spunând: „Fraþilor preaiubiþi,
prin misterul pascal am fost înmor-
mântaþi împreunã cu Cristos prin Botez,
ca sã trãim împreunã cu El întru
înnoirea vieþii. De aceea acum, la
în care cerul se uneºte cu pãmântul,
sfârºitul celor patruzeci de zile de
pocãinþã, sã ne reînnoim fãgãduinþele
fãcute la sfântul Botez, fãgãduinþe prin
care ne-am lepãdat odinioarã de
Satana ºi de faptele lui ºi ne-am obligat
sã-i slujim lui Dumnezeu în sfânta
Bisericã catolicã”.
Liturgia Euharisticã este
punctul culminant al întregii vegheri din
Noaptea de Paºti. Este masa pe care
Domnul a pregãtit-o poporului sãu prin
Moartea ºi Învierea Sa.Este aducerea
de mulþumire a tuturor botezaþilor
luminaþi de cuvântul lui Dumnezeu;
glasul recunoºtinþei lor va dãinui pururi
în Biserica lui Dumnezeu, glas la care se unesc ºi glasurile noastre,
mai ales „în acest timp sfânt în care a fost jertfit Mielul nostru de
Aceasta este noaptea
în care Cristos,
sfãrâmând lanþurile morþii,
se înalþã biruitor din adâncuri.
O, noapte cu adevãrat fericitã,
Dumnezeu se uneºte cu omul.
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
aduce jertfã pentru noi ºi ne este pururi
apãrãtor înaintea ta, cãci, jertfit o datã,
El nu mai moare ºi, dat fiind morþii,
rãmâne pururi viu”.
Aceste cuvinte din Prefaþa de Paºti
ne vor lumina mereu cugetele în timpul
pascal, fãcându-ne sã trãim în Taina
Sfintei Liturghii cea mai adâncã ºi
strânsã comuniune cu Isus, Învierea ºi
Viaþa.
Pe Isus care este Preot, Altar ºi Miel
de jertfã îl rog sã-i binecuvânteze cu
iubirea ºi îndurarea Sa pe toþi cei care
prin mila Domnului mi-au fost
încredinþaþi, fiii Bisericii din Arhidieceza
noastrã, laici ºi clerici, persoane
consacrate. Tuturor sã vã dea bunul
Dumnezeu harul unor Sãrbãtori
Fericite.
„Revarsã asupra noastrã, Doamne,
Duhul iubirii tale, pentru ca noi, care am
fost hrãniþi cu Tainele pascale, sã fim
mereu uniþi prin iubirea ta”.
Cristos a Înviat!

TELEGRAMA ÎPS IOAN ROBU ADRESA TÃ P

ADRESATÃ APEI BENEDICT AL XVI-LEA
PAPEI
CU OCAZIA SOLEMNITÃÞII ÎNVIERII DOMNULUI 2009

SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA PONTIF SUPREM

Sfinte Pãrinte,
apropiindu-se solemnitatea Învierii Domnului, meditând cu multã credinþã, împreunã cu
Apostolul Neamurilor, misterul lui Cristos cel Rãstignit, ”Puterea lui Dumnezeu ºi Înþelepciunea
lui Dumnezeu”, ºi bucurându-ne de victoria Lui, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti,
împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi
femei ºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale, îºi mãrturisesc iubirea sincerã, deplina
comuniune ºi ascultarea filialã faþã de Succesorul Sfântului Apostol Petru la cârma întregii
Biserici a lui Cristos.
Prin rugãciuni continue ºi fervoroase implorãm pentru bunul nostru Pãrinte ºi Pãstor suprem
o sãnãtate cât mai bunã, belºugul bucuriilor pascale ºi revãrsarea darurilor Sfântului Duh, prin
mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii ºi ajutorul poporului creºtin.
Pentru lumea de astãzi chinuitã de aºa mari încercãri, pentru Biserica noastrã localã, pentru
Patria noastrã ºi pentru poporul nostru cerem cu umilinþã Binecuvântarea Apostolicã.
Bucureºti, 5 aprilie 2009
Ioan ROBU
Arhiepiscop - Mitropolit

Mesajul Nunþiului Apostolic
E.S. Francisco-Javier Lozano
cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009
Bucureºti, Paºti 2009
Celebrarea misterului Pãtimirii, Morþii
ºi Învierii Domnului Nostru Isus Cristos este
centrul credinþei noastre. Domnul a învins
pãcatul ºi moartea ºi prin glorioasa sa
înviere ne deschide porþile Paradisului.
Acesta este sensul Sfintelor Paºti, ºi doresc
sã le adresez tuturor membrilor Bisericii
Catolice din România urãrile cele mai
cãlduroase ºi cordiale de pace ºi bucurie
în Domnul Înviat.
Isus cel Înviat este speranþa noastrã.
Învierea lui Cristos este o explozie a iubirii lui
Dumnezeu care inundã întreaga lume.
Îndreptarea inimii ºi a credinþei asupra
Rãstignitului înviat a clãdit ºi alimentat
speranþa poporului creºtin timp de douã mii
de ani .
„Învierea lui Cristos – ne aminteºte
Papa Benedict al XVI – lea nu este deloc o
simplã reîntoarcere la viaþa noastrã
pãmânteascã; în schimb este cea mai
mare ’mutaþie’ care s-a petrecut vreodatã,
e ’saltul’ decisiv cãtre o dimensiune a vieþii
profund nouã, intrarea într-o ordine cu totul
diferitã, care se referã în primul rând la
Isus din Nazaret, dar odatã cu El ºi la noi,
la întreaga familie umanã, la istorie ºi la
întregul univers” (Omilia 19.X.2006).
Dragi fraþi ºi surori, în solemna
sãrbãtoare a Sfintelor Paºti din 2009, înge-
rul Domnului le vesteºte, încã o datã, cato-
licilor din România: “Nu vã temeþi, ºtiu cã-l
cãutaþi pe Isus cel rãstignit. Nu este aici, cãci
a înviat dupã cum a zis” (Mt 28, 5-6).
Acesta este un mesaj de încurajare, care
ne în-deamnã la încredere, care îi îndeamnã
pe toþi creºtinii sã dea mãrturie despre Cristos
cel Înviat, unica speranþã de mântuire pentru
lumea noastrã, chinuitã de conflicte,
nedreptãþi, lipsuri ºi pãcate.
ªi cum sã nu ne amintim, în acest an,
perioada Paºtelui de acum zece ani, când
Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a
fãcut memorabila, istorica ºi neuitata vizitã
pastoralã în România? Prezenþa Papei în
mijlocul nostru pentru a ni-l vesti pe Cristos
cel Înviat a fost un moment de har pentru
Bisericã ºi societate.
Prin primirea sa iubitoare ºi generoasa
ospitalitate faþã de Succesorul lui Petru,
poporul român a arãtat lumii cele mai mari
virtuþi ale spiritului sãu creºtin, valorile perene
ale culturii sale, voinþa sa de a trãi în armonie,
fraternitate, unitate.
Cu ocazia acestei a zecea aniversãri a
vizitei Papei în România vã invit sã
redescoperiþi încã o datã conþinutul
mesajelor pe care el le-a adresat Bisericii,
Bisericilor, societãþii. Sunt mesaje de iubire
ºi de pace, de fraternitate, de înþelegere,
de dialog, de toleranþã. Prin vizita sa el a
deschis noi orizonturi de speranþã spre
unitatea tuturor creºtinilor, pentru a
transpune în fapte cuvintele lui Isus de la
ultima cinã: „Ut unum sint” (In 17,20).
În amintirea Sfântului Pãrinte Papa Ioan
Paul al II-lea ºi a vizitei sale istorice în
România, acum zece ani, vã încurajez pe
toþi sã fiþi discipolii lui Cristos cel Înviat. Sã
faceþi din sfintele celebrãri ale Pãtimirii,
Morþii ºi Învierii Domnului un prilej de reflecþie
ºi rugãciune pentru a fi mãrturisitori cât mai
fideli ai valorilor evanghelice în societatea
româneascã.
Suntem conºtienþi de problemele,
dificultãþile pe care, astãzi, le întâmpinã
Biserica în lume, în România, în societate, în
familie. Dar suntem convinºi ºi de faptul cã
Nunþiul Apostolic în România 3
harul lui Dumnezeu e cu mult deasupra
rãului ºi a pãcatului. Dumnezeu, chiar ºi în
întunericul durerii ºi al suferinþelor, nu
înceteazã sã ne fie Tatã ºi prin cruce ne
conduce la Înviere.
Provocãrile secularizãrii, ale laicismului,
ale relativismului moral, ameninþãrile unei
culturi care vrea sã nege rãdãcinile creºtine
trebuie sã facã sã renascã ºi mai puternic
în comunitãþile noastre energia, en-
tuziasmul, voinþa de jertfã care i-au însufleþit
pe martirii ºi mãrturisitorii acestei þãri sã
dea mãrturie despre Isus Cristos,
vãrsându-ºi sângele din fidelitate faþã de
Bisericã ºi din iubire faþã de fraþi.
Învierea Domnului, care învinge
pãcatul ºi moartea, dorim sã fie în
continuare centrul vieþii Bisericii noastre,
al parohiilor ºi al comunitãþilor noastre.
Fãrã ajutorul lui Cristos cel Înviat nu putem
face nimic (cf. In 15,5); de aceea ne
îndreptãm spre El, plini de încredere în
mijlocirea maternã a Preasfintei Fecioare
Maria, umilã slujitoare a Domnului, care
ne aminteºte cã „la Dumnezeu nimic nu
este cu neputinþã” (Lc 1,37).
Cu sentimente de recunoºtinþã ºi iubire
în Cristos, vã adresez tuturor cea mai sincerã
urare pentru un Paºte Fericit ºi Sfânt!
FRANCISCO-JA VIER LO
FRANCISCO-JAVIER ZANO
ZANO,,
LOZANO
Nunþiu Ap
Apostolic
ostolic
4 Pelerin la Vatican
Un Pontif al realismului ºi al speranþei
pentru Africa ºi întreaga lume
Benedict al XVI-lea, al
treilea Papã în continentul
african
Sfântul Pãrinte s-a aflat, între 17 ºi 23
martie, în prima sa cãlãtorie apostolicã în
Africa, fiind al treilea episcop al Romei, din
timpurile moderne, care a fãcut vizite
pastorale în continentul african.
Primul a fost Papa Paul al VI-lea care,
în urmã cu 40 de ani, între 31 iulie ºi 2
august 1969, s-a aflat în Uganda, în
centrul continentului. Apoi, Papa Ioan Paul
al II-lea – între 1980 ºi 2000 – în cele 16
cãlãtorii apostolice în Africa a vizitat 42 din
cele 53 de þãri africane, plus un dominion
francez, La Réunion.
„Instrumentum laboris”,
încredinþat personal
episcopilor africani
Pelerinajul lui Benedict al XVI-lea în Africa
a cuprins douã etape: prima, între 17 ºi 20
martie, în Camerun, þarã cu circa 200 de
grupuri etnice ºi având ca limbi oficiale
franceza ºi engleza. Cãlãtoria a fost prilejuitã
de publicarea ºi consemnarea docu-
mentului Instrumentum laboris, textul de
lucru pentru cea de-a II-a Adunare specialã
pentru Africa a Sinodului episcopilor, care
se va desfãºura de la 4 la 25 octombrie în
Vatican.
Documentul de lucru pentru sinodul cu
tema: „Biserica din Africa în serviciul
reconcilierii, dreptãþii ºi pãcii. Voi sunteþi sarea
pãmân-tului… Voi sunteþi
lumina lumii” (Mt 5, 13.15) a
fost încredinþat personal, de
Papa Benedict al XVI-lea,
preºedinþilor Conferinþelor
Episcopale naþionale ºi
regionale din Africa. Acest
eveniment, fãrã precedent
pentru Africa, a avut loc la
finalul Sfintei Liturghii celebrate
pe 19 martie, la Yaoundé,
capitala statului Camerun.
Pe 20 martie, Episcopul
Romei ºi-a luat rãmas bun
de la Biserica ºi populaþia
Camerunului în ceremonia de pe aeroportul
capitalei, îndreptându-se spre capitala
Angolei, Luanda, pentru cea de-a doua
etapã a cãlãtoriei apostolice în Africa. În
Angola se aflã una dintre cele mai vechi
comunitãþi catolice din Africa sub-
ecuatorialã.
Rãnile Africii
ºi speranþa vindecãrii
O primire încântãtoare ºi entuziastã –
dupã cum s-a putut vedea în transmisiunile
TV ºi din relatãrile multor ziariºti – a unui
Papã care nu a ezitat sã vorbeascã, cu
claritatea-i caracteristicã, despre temele
calde ale Africii.
Camerunezii ºi angolezii au ascultat
cuvintele unui Pontif care le cunoaºte durerile,
care ºtie foarte bine care le sunt problemele
ºi speranþele. Papa Benedict al XVI-lea a
pus accentul pe necesitatea
solidaritãþii internaþionale dar
ºi a unui progres care sã se
inspire din principii precum
corectitudinea, dreptatea ºi
cinstea ºi care sã nu slujeascã
corupþiei ºi intereselor unui
foarte mic numãr de per-
soane. Un Papã care a privit
cu mult realism la rãnile sân-
gerânde ale Africii ºi tocmai
de aceea atât de convingãtor
în rãspândirea virtuþii speranþei în acest
continent.
El s-a adresat populaþiei africane în
general, dar a avut mesaje specifice pentru
tineri ºi femei, care reprezintã protagoniºtii
viitorului ºi centrul unei dezvoltãri autentice
a întregului continent, a unei Africi puse sub
ocrotirea Maicii Domnului.
Realism ºi idealuri pentru
Africa ºi lumea toatã
Comentând recenta vizitã a Papei în
Africa, pãrintele Federico Lombardi,
directorul Sãlii de Presã vaticane, care a fost
prezent în aceastã cãlãtorie, a vorbit despre
realism ºi speranþã în descrierea acestei
vizite. Într-un interviu la Radio Vatican a spus
cã „Papa a privit spre realitatea Africii
într-un mod foarte concret, punând în luminã
toate marile sale probleme, îndemnându-i
totodatã pe africani – într-o cheie creºtinã –
sã priveascã departe”.
Aceastã vizitã a fost un dar de speranþã
pentru toþi creºtinii din lume, dar cu o atenþie
specialã pentru Africa, unde existã
probleme dramatice. De aceea, îndemnul
la speranþã este deosebit de urgent ºi este
just faptul cã Papa a amintit marea valoare
a acestei virtuþi pentru toþi creºtinii activi ai
acestui continent.
Prezentare de
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

În cadrul întâlnirii plenare a
Congregaþiei pentru Cler ce s-a desfãºurat
în a doua parte a lunii martie, în Vatican,
Sfântul Pãrinte a proclamat Anul
Preotului
Preotului, ce va fi dedicat rolului ºi
misiunii preotului în viaþa Bisericii ºi în
societatea epocii contemporane
contemporane, un an
pentru a sublinia cã fiecare preot trebuie
sã tindã la „desãvârºirea spiritualã” pentru
ca slujirea sa sã fie rodnicã. Este important
ca preotul sã fie bine format pe fãgaºul
învãþãturii Conciliului Vatican II ºi sã poatã
fi mereu recunoscut, în moralitate ºi
înfãþiºare, a afirmat Papa.
A sfinþi, a învãþa, a conduce. Sunt „tria
munera”, cele trei îndatoriri ale vieþii ºi
slujirii preotului. Din momentul în care un
episcop îi pune mâinile pe cap în actul
sacramental al hirotonirii, viaþa unui preot
trebuie sã dea mãrturie despre aceste trei
valori care, a afirmat Benedict al XVI-lea,
„înainte de a fi o obligaþie, o sarcinã de
îndeplinit” sunt „un dar”, datoritã cãruia
preotul participã la o „viaþã nouã”,
dobândeºte acel „stil” care a fost al lui Isus
Anul Preotului:
iunie 2009 - iunie 2010
ºi apoi al Apostolilor. Aceastã „participare”
la viaþa lui Cristos devine ºi o putere ce
face sã devinã „necesarã, mai mult,
indispensabilã” „tendinþa spre desã-
vârºirea moralã”.
Tema aleasã este Fidelitatea lui Cristos,
fidelitatea preoþilor. Papa a decis ca Anul
preotului sã se deschidã cu celebrarea
Actualitate 5
Vesperelor din 19 iunie 2009, în solemnitatea
Preasfintei Inimi a lui Isus, în prezenþa
relicvelor parohului din Ars. Ceremonia de
încheiere va avea loc exact un an mai târziu,
pe 19 iunie 2010, cu o Întâlnire Mondialã a
Preoþilor, în Piaþa San Pietro.
Acest An coincide cu cea de-a 150-a
comemorare a morþii sfântului paroh de
Ars, Ioan Maria Vianney, adevãrat exemplu
de pãstor în serviciul turmei lui Cristos, pe
care Papa îl va proclama, în mod oficial, ca
„sfântul patron al tuturor preoþilor din lume”.
În acest An va fi publicat un directoriu
pentru confesori ºi pentru îndrumãtorii
spirituali, alãturi de o compilaþie de texte
papale pe teme esenþiale pentru viaþa ºi
misiunea preoþilor în vremurile moderne.

“Un cuvânt de lãmurire”

Papa le explicã episcopilor catolici
de ce a ridicat excomunicarea celor patru episcopi lefebvriºti
La 10 martie, Papa Benedict al XVI-lea le-a adresat episcopilor
Bisericii catolice o scrisoare legatã de ridicarea excomunicãrii celor
patru episcopi consacraþi în mod valid, dar nelegitim, în 1988, de
monseniorul Marcel Lefebvre. O scrisoare intensã, pentru a aduce
„un cuvânt de lãmurire” asupra cazului - scrie Papa – “care a suscitat,
în interiorul ºi în afara Bisericii Catolice, o discuþie de o atare
vehemenþã cum de multã vreme nu se mai verificase”. Benedict al
XVI-lea vorbeºte despre „perplexitãþile” multor episcopi cu privire la
ridicarea excomunicãrii, a urgenþei ºi a oportunitãþii ei.
al papilor”. „Trebuie sã fie foarte clar pentru Fraternitate” - continuã
Pontiful - cã „nu se poate îngheþa autoritatea magisterialã a Bisericii
la anul 1962”. „Dar unora dintre aceia care se declarã mari apãrãtori
ai Conciliului - adaugã - trebuie, de asemenea, sã li se aminteascã
faptul cã Vatican II poartã în sine întreaga istorie doctrinarã a Bisericii.
Cine vrea sã fie ascultãtor faþã de Conciliu, trebuie sã accepte
credinþa mãrturisitã în decursul secolelor ºi nu poate tãia rãdãcinile
din care arborele trãieºte”.
Însã, în faþa acestor mari prioritãþi - explicã - „un gest umil al
Paginã realizatã de CRISTINA ªOICAN

„Unele grupuri”, în schimb - se afirmã în scrisoare - l-au acuzat
„deschis pe Papa cã vrea sã se întoarcã înapoi, înainte de Conciliu”
declanºând „o avalanºã de proteste, a cãror amãrãciune a dat
la ivealã rãni vechi”. „O împrejurare nefericitã, imprevizibilã pentru
mine - afirmã Papa - a fost cazul Williamson care s-a suprapus
cu ridicarea excomunicãrii”.
Faptul cã Fraternitatea Sfântul Pius al X-lea nu are o poziþie
canonicã în Bisericã - ºi de aceea „slujitorii sãi de cult nu exercitã
funcþii legitime în Bisericã” - se bazeazã nu pe raþiuni disciplinare ci
doctrinare. „Prin aceasta este clarificat cã problemele care trebuie
acum sã fie tratate sunt de naturã esenþial doctrinarã ºi privesc mai
ales acceptarea Conciliului Vatican II ºi a magisteriului post-conciliar
unei mâini întinse” a dat naºtere „unui adevãrat vacarm”. Cu toate
acestea - se întreabã Papa - este atât de greºit sã ieºi în
întâmpinarea fratelui care „are ceva împotriva ta ºi sã cauþi
împãcarea?”
Benedict al XVI-lea terminã scrisoarea citând invitaþia sfântului
Paul cãtre Galateni la a se iubi ºi respecta: „dacã vã muºcaþi ºi vã
mâncaþi între voi” - spune Apostolul neamurilor - aveþi grijã sã nu
vã nimiciþi unii pe alþii” (Gal 5,15). Din pãcate - a adãugat Papa -
acest „a se muºca ºi a se mânca” existã ºi astãzi în Bisericã, drept
expresie a unei libertãþi rãu înþelese”.
„Trebuie sã învãþãm mereu – încheie Papa - prioritatea
supremã: iubirea”.
6 Din viaþa Arhidiecezei

Pãrintele ªerban TTarciz

arciziu: Doctor în filosofie
arciziu:
Vechi ºi preþios colaborator al revistei noastre, pãrintele ªerban Tarciziu, profesor de ªtiinþe biblice la
Institutul Sfânta Tereza din Bucureºti, a obþinut o Diplomã de studii aprofundate în ºtiinþe biblice la Institutul
Catolic din Paris ºi o Diplomã de studii aprofundate în istoria creºtinismului la Universitatea din Sorbona. A
absolvit apoi ªcoala doctoralã la Universitatea din Sorbona ºi pe cea de la Institutul catolic din Paris.
Ca o încununare a atâtor ani de studii ºi de formare, la 5 martie a obþinut titlul de Doctor în filosofie la
Universitatea din Bucureºti, cu o tezã intitulatã “Dimensiunea lingvisticã, eticã ºi teologicã-creºtinã a metaforei
militare în Biblie”. La susþinerea lucrãrii doctorale a þinut sã fie prezent ºi Arhiepiscopul Ioan Robu, împreunã cu un
grup de preoþi din Bucureºti.

Preasfinþintul Cornel Damian viziteazã comunitãþile Arhidiecezei

Preasfinþintul Cornel Damian continuã vizitele în parohiile Arhidiecezei. În luna
martie, Episcopul auxiliar de Bucureºti a vizitat comunitãþile catolice din Craiova (15
martie), Tulcea (22 martie) ºi Sulina (22 martie).
Împreunã cu pãrintele Fabian Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în cadrul
Arhidiecezei de Bucureºti, Episcopul Cornel le-a prezentat familiilor catolice diferite
momente din viaþa Apostolului Paul, subliniind importanþa familiei creºtine în
transmiterea credinþei.
„Pentru a vesti Evanghelia este necesar ca aceasta sã fie trãitã ºi vestitã mai
întâi în casele noastre”, le-a explicat PS Cornel tulcenilor, pe care i-a încurajat sã
aibã curajul de a vorbi despre Cristos ºi în afara casei ºi a Bisericii.

Misiuni populare în parohia Sfântul Anton

din Mihail Kogãlniceanu

Pentru o mai bunã pregãtire a credincioºilor pentru sãrbãtoarea Învierii

Domnului, în perioada 20-22 martie au avut loc misiuni populare în parohia
Sfântul Anton din localitatea Mihail Kogãlniceanu, organizate de pãrintele
paroh Anton Alecu. Predicator a fost preotul salezian Tiziano Baracco.
Duminicã, 22 martie, la încheierea misiunilor, comunitãþii din Mihail
Kogãlniceanu i s-a alãturat un grup de tineri din Constanþa, însoþit de pãrintele
paroh, monsenior ªtefan Ghenþa. Ei au purtat în procesiune Relicva Sfintei Rugãciu
Rugãciunene la sfântul Iosif
Cruci pânã în bisericã, unde a fost expusã spre a fi veneratã de credincioºi.
„În acest fel - ne-a explicat monseniorul Ghenþa -, în drumul de pregãtire
în întreaga Arhidiecezã
pentru Sãrbãtoarea Paºtelui, credincioºii din Mihail Kogãlniceanu au avut
„La tine alergãm, fericite Iosife” este rugãciunea
posibilitatea sã se roage ºi sã cinsteascã lemnul Sfintei Cruci, prin care Isus
pe care o vor rosti de acum înainte, la sfârºitul fiecãrei
ne-a dobândit mântuirea”.
Sfinte Liturghii, înainte de binecuvântare, preotul
„Predicile ascultate, participarea la Sfintele Liturghii, binecuvântarea
împreunã cu credincioºii. Aceasta este dorinþa ºi
solemnã ºi posibilitatea de a atinge ºi de a sãruta cu veneraþie Relicva Sfântã
decizia pe care Arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS Ioan
au întãrit dorinþa tuturor de a-l urma pe Isus pe Calea Crucii ºi de a duce o
Robu, a exprimat-o în timpul Liturghiei Pontificale din
viaþã de mãrturie creºtinã”, a adãugat monsenior ªtefan Ghenþa.
sãrbãtoarea sfântului Iosif, patronul catedralei
Arhidiecezei. „Rugãciunea aceasta - a spus
Arhiepiscopul - sã ne ajute în apãrarea noastrã ºi a
Bisericii, Trupul lui Cristos, împotriva rãului din lume”.
La Liturghia solemnã, prezidatã de Înalt
Preasfinþitul Ioan Robu, în seara zilei de 19 martie,
catedrala s-a umplut de credincioºi, laici ºi
persoane consacrate, iar altarul pãrea
neîncãpãtor pentru numãrul mare de preoþi veniþi
la sãrbãtoare din întreaga Arhidiecezã.
 Biserica în România 7
Nou episcop romano-catolic de Oradea

Sâmbãtã, 7 martie, a avut loc, în catedrala romano-catolicã din Oradea, consacrarea noului
episcop al Diecezei romano-catolice de Oradea, PS Laszlo Bocskei. Principalul consacrator a fost
episcopul de Timiºoara, PS. Martin Roos, iar episcopi co-consacratori au fost ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop
ºi mitropolit de Bucureºti ºi ÎPS Balázs Bábel, arhiepiscop de Kalocsa-Kecskemet (Ungaria).
La celebrare au luat parte Nunþiul Apostolic în România, E.S. Francisco-Javier Lozano, numeroºi
episcopi din þarã ºi din strãinãtate, preoþi, persoane consacrate ºi autoritãþi civile, printre care ministrul
Culturii ºi Cultelor, Theodor Paleologu. Din partea arhidiecezei noastre au participat, în afarã de
Arhiepiscopul Ioan Robu, ºi preoþii Cazimir Budãu ºi Petru Husariu.
La încheierea celebrãrii, ÎPS Ioan Robu, în calitate de preºedinte al Conferinþei Episcopale Române,
i-a urat noului episcop bun venit în Conferinþã. În momentul de faþã Conferinþa Episcopalã Românã
este formatã din 16 episcopi: 9 de rit latin ºi 7 de rit bizantin.
Noul episcop a slujit mai mulþi ani ca vicar general în Dieceza de Timiºoara ºi îl înlocuieºte acum pe
PS Tempfli Jozsef, care s-a retras din motiv de vârstã, dupã ce a condus Dieceza latinã de Oradea din
1990. PS Laszlo Bocskei este cel de-al 82-lea episcop al Diecezei Romano-Catolice de Oradea.

Rãspunsul Bisericii Italiene la scrisoarea ÎPS Ioan Robu

“Mulþumindu-vã pentru gestul de atenþie, pot sã vã asigur de stima ºi apropierea Bisericilor italiene faþã de Bisericile din România,
conºtienþi fiind de angajarea comunã pentru contrastarea oricãrei forme de violenþã ºi ilegalitate”.
Cu aceste cuvinte rãspunde cardinalul Angelo Bagnasco, preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene, la scrisoarea pe care
arhiepiscopul Ioan Robu, preºedintele Conferinþei Episcopale Române, a trimis-o Bisericii Italiene luna trecutã, în care condamna actele
criminale sãvârºite în Italia de unii cetãþeni români.
“Mulþi italieni – continuã cardinalul Bagnasco – nu de mult, au fost imigraþi în þãri strãine în cãutarea unui loc de muncã, pentru a
garanta un viitor mai demn familiilor lor”. De aceea – adaugã prelatul - “îi apreciem pe cei care vin în Italia pentru a-ºi aduce contribuþia
pentru edificarea unei societãþi mai drepte”.

Nunþiul Apostolic în mijlocul Poziþia Bisericii Catolice cu privire la

catolicilor din vestul þãrii dezincriminarea prostituþiei ºi a incestului

Într-un Comunicat de presã, dat publicitãþii la 10 martie, Arhiepiscopia

Nunþiul Apostolic în România, E.S. Francisco Javier
Lozano, a vizitat, la sfârºitul lunii februarie ºi începutul
lunii martie, diecezele romano ºi greco-catolice din
vestul þãrii noastre.
În perioada 20-22 februarie, Nunþiul s-a aflat la
Cluj, unde a participat la ceremonia de decernare a
titlului de Doctor Honoris Causa, cardinalului Zenon
Grocholewski, Prefect al Congregaþiei pentru Educaþie
Catolicã, din partea Universitãþii Babeº-Bolyai.
La Cluj, Excelenþa Sa a vizitat Catedrala Schim-
Romano-Catolicã de Bucureºti îºi exprimã dezaprobarea faþã de dezincri-
minarea prostituþiei ºi a incestului în noul Cod Penal, „considerând-o ca
un drum liber ºi justificabil spre dispreþul ºi abuzul faþã de fiinþa umanã”.
„Biserica – se adaugã în comunicat - nu a încetat ºi nu va înceta sã
apere demnitatea persoanei umane ºi sã dezaprobe prostituþia ºi inces-
tul. Astfel de fapte (...) prolifereazã datoritã dictaturii relativismului moral,
care caracterizeazã societatea modernã”.
Citând Catehismul Bisericii Catolice (CBC) în comunicat se aratã cã
incestul “corupe relaþiile familiale ºi indicã un regres spre animalitate”
(nr. 2388), iar în cazul în care actului incestuos îi cad pradã copiii, “greºeala
Pagini realizate de CRISTINA GRIGORE

barea la Faþã ºi Sediul Episcopiei de Cluj-Gherla, unde
a avut o întâlnire cu PS Florentin, PS Vasile Bizãu, de
la Blaj, cu preoþi ºi profesori de la Facultatea de
Teologie greco-catolicã.
La 7 martie, Nunþiul Apostolic a participat la
consacrarea ºi intronizarea noului episcop romano-
catolic de Oradea, PS Laszlo Bocskei. Duminicã, 8
martie, Nunþiul a vizitat comunitatea catolicã din Zalãu,
iar a doua zi a mers la Oradea, unde a concelebrat
Sfânta Liturghie alãturi de PS Virgil Bercea, episcop
greco-catolic de Oradea.
e dublatã de o implicare scandaloasã adusã integritãþii fizice ºi morale”
a acestora, “care îi va marca toatã viaþa, ºi de o violare a responsabilitãþii
educative” (CBC, nr. 2389).
„Prostituþia este consideratã de Bisericã o formã de sclavie modernã
(...) ºi o degradare a trupului care, în viziunea creºtinã, este locuinþa
Duhului Sfânt. (...) Legalizarea prostituþiei – se aratã în comunicat - ar
însemna acceptarea unei culturi care banalizeazã sexualitatea umanã”.
Aceastã poziþie de dezaprobare publicã a prostituþiei ºi a incestului –
care, în Biserica Catolicã se bazeazã pe legea moralã naturalã, pe învãþã-
tura Sfintei Scripturi ºi pe tradiþia Bisericii – a fost împãrtãºitã ºi de Episcopia
Romano-Catolicã de Iaºi, prin persoana Episcopului Petru Gherghel.
8 Biserica în lume

Redescoperirea duminicii
Înscriindu-se pe linia protecþiei sociale ºi a luptei împotriva abuzurilor din partea patronatelor, Biserica
Catolicã, alãturi de sindicate, susþine asigurarea duminicii ca zi liberã. Comisia Conferinþelor Episcopilor
din Comunitatea Europeanã (are 24 de delegaþi la Bruxelles) alãturi de Biserica Protestantã a Germaniei
(EKD) ºi de Biserica Angliei salutã iniþiativa cu privire la “protecþia duminicii” ºi garantarea ei ca zi liberã,
depusã la Parlamentul European de cinci deputaþi europeni de mai multe naþionalitãþi.
Declaraþia scrisã privind pãstrarea duminicii ca zi liberã a fost susþinutã de mai multe argumente: acest principiu este considerat un
stâlp de bazã al modelului social european ºi o parte a moºtenirii culturale europene; în conformitate cu legislaþia UE, duminica este ziua
sãptãmânalã de odihnã pentru copii ºi adolescenþi; instituþiile, organismele ºi agenþiile europene nu lucreazã duminica, încã de la
crearea lor ºi nu intenþioneazã sã facã acest lucru în viitor, în ciuda diversitãþii contextului religios, cultural ºi etnic al funcþionarilor ºi al
factorilor de decizie din Uniunea Europeanã.
Semnatarii invitã statele membre ºi instituþiile Uniunii Europene sã protejeze ziua de duminicã, ca zi sãptãmânalã de odihnã, în
cadrul viitoarei legislaþii naþionale ºi comunitare privind programul de lucru, cu scopul de a spori protecþia sãnãtãþii lucrãtorilor ºi reconcilierea
muncii cu viaþa de familie. Pentru a fi adoptatã ca declaraþie oficialã este necesarã semnarea ei de majoritatea parlamentarilor europeni,
înainte de 7 mai 2009.

Întâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritate Congres Internaþional dedicat

Pe 24 martie 2009, Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun a organizat femeilor
un concert de orgã, susþinut de maestrul Felician Roºca, în care au fost incluse Pe 20 martie a început, la Roma, primul
lucrãri de Johann Sebastian Bach, Franz Liszt, Johannes Brahms, Johann Congres Internaþional dedicat femeilor, care a
Pachelbel, George Enescu. Concertul, care s-a desfãºurat în biserica Sfânta avut ca temã: „Viaþa, familia, dezvoltarea: rolul
Fecioarã a Carmelului din Traspontina, Roma, s-a înscris în seria de “concerte femeilor în promovarea drepturilor umane”.
de recunoºtinþã”, grupate sub numele generic “Întâlnirea cu celãlalt. Demnitate Evenimentul a fost organizat de Consiliul
ºi solidaritate”, oferite de Ambasada României pentru reprezentanþii Bisericii Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, în colaborare
Catolice în semn de recunoºtinþã pentru susþinerea comunitãþilor creºtine cu World Women Alliance for Life and Family
româneºti din Italia. (WWALF) ºi World Union of Catholic Women’s
Cu aceastã ocazie, cardinalul Renato Raffaele Martino, preºedintele Consiliului Organizations (WUCWO).
Pontifical pentru Justiþie ºi Pace, a primit Ordinul Steaua României în grad de Mare Într-un mesaj transmis prin cardinalul
Cruce, oferit de preºedintele României, Traian Bãsescu. În mesajul transmis cu Renato Raffaele Martino, preºedintele
aceastã ocazie, preºedintele român ºi-a exprimat recunoºtinþa pentru “solidaritatea Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace,
demonstratã de Biserica Catolicã faþã de românii din diaspora, fie ei ortodocºi, Sfântul Pãrinte a afirmat cã rãspunsul la
romano-catolici sau greco-catolici”, precum ºi pentru sprijinul oferit de Sfântul Scaun, actualele atacuri împotriva vieþii poate fi dat
de dicastere, de Vicariatul de Roma ºi de Conferinþa Episcopalã Italianã mai ales de femei, prin intermediul unui “nou
numeroaselor parohii româneºti din întreaga Italie”. feminism”, care sã apere drepturile umane ºi
Potrivit preºedintelui român, parohiile nu sunt doar locuri în care se gãseºte sã respecte cu tãrie viaþa.
sprijin spiritual, ci ºi locuri în care credincioºii învaþã sã îºi demonstreze loialitatea Papa a declarat cã una din misiunile
faþã de comunitatea ºi statul care i-au primit ºi le-au oferit solidaritatea. Preºedintele femeii creºtine este aceea de a “corecta orice
Bãsescu i-a mulþumit cardinalului Martino pentru poziþia echilibratã, deschisã ºi neînþelegere cu privire la faptul cã religia
profund umanã exprimatã în calitatea de preºedinte al Consiliului Pontifical pentru creºtinã este doar o colecþie de porunci ºi
Pastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor, funcþie pe care a ocupat-o pânã în luna interdicþii”. “Cele Zece Porunci nu sunt o serie
februarie, ºi al Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace în contextul recentelor de nu, ci un mare da spus iubirii ºi vieþii”, a
dezbateri pe tema imigraþiei în Italia. mai spus Pontiful.
Cardinalul Martino a subliniat cã, în
momentul de faþã, problema socialã nu poate fi
separatã de aceea a familiei ºi a vieþii, ºi cã în
aceste amândouã subiecte se intersecteazã
aceea a demnitãþii femeii. Apoi a afirmat cã “noul
feminism” trebuie sã fie “capabil sã lanseze
umanismul integral ºi solidar, care sã fie prieten
al vieþii, prieten al familiei ºi al iubirii conjugale,
care sã fie mereu gata sã lupte împotriva
nedreptãþii ºi a opresiunii”.
 Biserica în lume 9
În Spania, campanie în favoarea vieþii
Conferinþa Episcopala Spaniolã (CEE) a lansat pe 16 martie o campanie cu tema Apãrã-
mi viaþa!, care a atras atenþia asupra riscului de a apãra viaþa animalelor ºi de a nu-i
proteja, în schimb, pe copiii nenãscuþi.
„Se aºteaptã modificãri legislative care, dacã vor fi aprobate, vor duce la o situaþie
în care nou-nãscuþii vor fi mai puþin protejaþi decât sunt în legislaþia actualã. În acelaºi
timp, se pare cã acceptarea socialã a avortului este într-o continuã creºtere”, se explicã
într-o notã emisã de Biroul de Informaþii al Conferinþei Episcopale pentru a prezenta
campania.
În continuarea notei s-a atras atenþia asupra faptului cã în societatea actualã este
mereu crescândã sensibilitatea faþã de necesitatea de a apãra embrionii diferitelor specii
animale, fapt care este demn de laudã. Dar, ca un paradox, viaþa persoanei umane care
trebuie sã se nascã este obiectul unei lipse de protecþie tot mai extinse.
Campania, ce a avut ca protagoniºti o fiinþã umanã ºi un linx, ºi-a propus sã fie vocea
celor ce n-au voce, dar care au dreptul sã trãiascã. Iniþiativa s-a înscris în contextul Zilei
pentru Viaþã, ce s-a celebrat pe 25 martie în toate diecezele din Spania, ºi în mai amplul proiect al Anului de Rugãciune pentru
Viaþã, iniþiat în luna ianuarie a acestui an.

Semne de speranþã
Lanþ de rugãciune în Þara Sfântã
pentru Biserica Catolicã din Cuba
La iniþiativa unor institute de viaþã consacratã ºi a
În Cuba a fost aprobat un proiect ce prevede restaurarea unor biserici
unor congregaþii religioase prezente la Ierusalim ºi
catolice. Într-o þarã cum este Cuba, aprobarea, de cãtre Guvern, a unei
la Betleem a fost iniþiat un lanþ de rugãciune “pentru
restructurãri radicale a patru mari biserici din Havana a fost privitã ca un semn
Benedict al XVI-lea, pentru ca viitoarea sa vizitã
promiþãtor al unei îmbunãtãþiri a relaþiilor dintre liderii catolici ºi administraþia
pastoralã în Þara Sfântã sã aducã roade de înnoire
condusã de Raul Castro.
spiritualã, pace ºi stabilitate”.
La câteva sãptãmâni dupã aprobarea proiectului, asociaþia catolicã de
Acesta este modul în care persoanele
caritate Kirche in Not, care se ocupã de creºtinii persecutaþi ºi în suferinþã, a
consacrate din Þara Sfântã se pregãtesc sã-l
donat 60.000 de euro în acest scop.
primeascã pe Sfântul Pãrinte. “În fiecare zi, la ora
Un purtãtor de cuvânt al Kirche in Not a afirmat: “faptul cã aceste lucrãri de
18, fiecare dintre noi, în locul în care ne aflãm, îºi
restaurare – care vor dura mult timp – au primit undã verde, reprezintã un pas
întrerupe activitatea ºi recitã rugãciunea Tatãl nostru.
fundamental pentru relaþiile dintre Stat ºi Bisericã (...). Demonstreazã cã, de
Se creeazã astfel un lanþ de rugãciune care sperãm
când Raul Castro l-a înlocuit pe fratele sãu, Fidel, ca Preºedinte, începe sã
cã poate sã-l îmbrãþiºeze pe Papã ºi sã facã rodnicã
aparã o nouã relaþie cu Biserica, iar catolicii - ºi creºtinii, în general, - nu mai
aceastã cãlãtorie. Creºtinii de aici îl aºteaptã cu
sunt vãzuþi în mod automat ca duºmani ai Statului. Cu siguranþã cã mai este
nerãbdare, sunt dornici sã-i asculte cuvintele de
drum lung de fãcut, dar sunt motive de speranþã”.
încurajare ºi de îmbãrbãtare pentru a merge mai
Aprobarea proiectului de restaurare a celor patru biserici vine dupã câteva
departe, în ciuda tuturor problemelor”, a spus sora
semnale ale modificãrii atitudinii guvernului faþã de Bisericã. În februarie 2008,
Sara, care se aflã de 2 ani la Betleem.
Secretarul de Stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, a inaugurat un
“Lipsa pãcii ºi a siguranþei pentru viitor, a mai spus
edificiu ecleziastic nou - o reºedinþã episcopalã ºi birouri pentru Dieceza de
sora, nu-ºi gãseºte soluþia în emigrare. Creºtinii
Guantanamo.
pãrãsesc acest teritoriu ºi, din acest motiv, au nevoie
Toate aceste gesturi
sã fie încurajaþi.
dau o nouã speranþã,
Plecarea le poate da o mânã de ajutor, din punct
dupã aproape treizeci
de vedere economic ºi al siguranþei unui loc de
de ani în care Fidel
muncã, atât de necesare ºi vitale, dar ºi sprijinul
Castro a exilat mulþi
credinþei. Iatã de ce este nevoie de rugãciune ºi de
preoþi ºi numeroase
mijlocire. Papa ºtie acest lucru ºi, de aceea, suntem
persoane consacrate ºi
siguri cã aceastã vizitã le va insufla curaj ºi credinþã”.
a confiscat biserici,
Sfântul Pãrinte va vizita Þara Sfântã în perioada
marea majoritate a
8-15 mai.
acestora fiind ºi astãzi în
proprietatea guvernului. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Sfânta Scripturã
Duminica Învierii
În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a mers
în zori la mormânt ºi a vãzut piatra luatã de pe
mormânt. A alergat, deci, ºi s-a dus la Simon Petru ºi
la celãlalt ucenic, pe care îl iubea Isus, ºi le-a zis: „L-
au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-au
pus.” A ieºit deci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au mers la
mormânt… Celãlalt ucenic a alergat înainte…, a ajuns
cel dintâi dar n-a intrat. A sosit ºi Simon Petru ºi a intrat
în mormânt ºi s-a uitat la giulgiurile puse jos, iar linþoliul
care fusese pe capul lui era… deoparte, înfãºurat
într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt ucenic… ºi a vãzut
ºi a crezut (In 20,1-9).
Evenimentul Învierii a avut loc. Nimeni nu a asistat la el.
Învierea, însã, a lãsat suficiente urme pentru ca apropiaþii lui
Isus ºi, prin ei, toþi oamenii sã înveþe a-I simþi prezenþa ºi mai
ales lucrarea: piatra temniþei mormântului înlãturatã,
giulgiurile morþii pãrãsite, linþoliul chipului pãmântesc lãsat,
împãturit, de-o parte. Acestea sunt nu doar dovezi ale Învierii,
ci ºi semne ale unei identitãþi noi, dobândite de Isus Cristos,
identitate pe care numai ochiul de credinþã o poate
recunoaºte.
Pentru fiecare din persoanele amintite de fragmentul
evanghelic al acestei Duminici, va fi necesarã o pedagogie
aparte pentru a descoperi chipul de Înviere al Învãþãtorului. Astfel,
Mariei Magdalena, venitã la mormânt, conform sfântului Ioan,
din imbold de pietate ºi de tandreþe, nu-i va fi suficient sã vadã
piatra mormântului datã deoparte pentru a întrezãri o altã
perspectivã decât aceea ca Domnul sã fi fost luat din mormânt
ºi dus într-un loc neºtiut. Va fi necesarã o întoarcere cãtre Domnul
ei ºi de o chemare pe nume – Marie! – (In 20,14.16) pentru ca
ochiul ei sã descopere Noutatea de neimaginat ºi sã se
transfome într-o martorã a Învierii preaslãvite a Mântuitorului.
Cât îi priveºte pe Petru ºi pe ucenicul pe care Isus îl iubea, ei
sunt prezentaþi, încã de la începutul Pãtimirii lui Isus, în imediata
Lui apropiere. Activi de-a lungul pãtimirii, ei vor fi ºi mai mult în
descoperirea misterului Învierii.
O deosebire între ei existã totuºi, deosebire care îi va permite
celuilalt ucenic sã ajungã mai repede decât Petru la
mormânt ºi aceasta este iubirea. Aceasta îi va
permite sã treacã mai uºor de la „a vedea”
semnele învierii (giulgiurile), la „a crede” (el
a vãzut ºi a crezut...) cã Isus Cristos a
înviat. Pentru Petru, deºi a fost primul
care a intrat în mormânt, devenind
astfel un martor indiscutabil
pentru Bise-rica primarã, el va
avea nevoie de un nou demers,
cel din In 21,1-14.15-23, pentru ca
sã-l des-copere pe Domnul ºi sã
se lase învestit martor al Învierii
sale.
Duminica a II-a a Paºtelui (B)
Fiind searã, în ziua aceea, întâia a sãptãmânii, ºi uºile
fiind încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, a
venit Isus ºi a stat în mijloc ºi le-a spus: „Pace vouã!” ªi
spunând aceasta, le-a arãtat mâinile ºi coasta. Aºadar
s-au bucurat ucenicii vãzându-l pe Domnul. Le-a zis deci
iarãºi: „Pace vouã! Precum m-a trimis pe mine Tatãl, ºi Eu
vã trimit pe voi”. ªi, zicând acestea, a suflat asupra lor ºi
le-a zis: „Primiþi pe Duhul Sfânt. Cãrora le veþi ierta pãcatele,
vor fi iertate; ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute.”
Dar Toma, unul din cei doisprezece, zis Geamãnul, nu
era cu ei când a venit Isus. Deci, i-au spus ceilalþi ucenici:
„L-am vãzut pe Domnul!” El, însã, le-a spus: „Dacã nu voi
vedea în mâinile lui urma cuielor ºi nu îmi voi pune degetul
în urma cuielor ºi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu
voi crede!”... (In 20,19-31).
Urmarea acestei pericope, în care refuzul apostolului Toma de
a crede în mãrturia celorlalþi ucenici despre întâlnirea lor cu Isus
Cristos Înviat, ne este tuturor arhicunoscutã. Opt zile mai târziu, în
acelaºi cadru al primei întâlniri cu ucenicii sãi, Isus Cristos îl va
interpela pe Toma, prezent de aceastã datã, cu aproximativ aceleaºi
cuvinte prin care el îºi exprima refuzul de a crede: Adu-þi degetul
aici ºi vezi mâinile mele ºi adu-þi mâna ºi pune-o în coasta mea ºi
nu fi necredincios, ci credincios. O astfel de interpelare, de-a lungul
cãreia degetul ºi mâna apostolului au reiterat traseul cuielor la
rãstignire ºi a lãncii ostaºului la strãpungea inimii, avea sã producã
în el o transformare surprinzãtoare. Prin gesturile sale Toma fãcea
mai mult decât sã verifice autenticitatea rãnilor ºtiute de el în trupul
preasfânt al Învãþãtorului sãu. Necredinciosul „repeta” rãstignirea
Mântuitorului, „repetare” care a trezit în el, probabil, un simþãmânt
de vinovãþie. Doar un astfel de simþãmânt putea provoca acea
exclamaþie atât de plinã de cãinþã, dar ºi de speranþã: Domnul meu
ºi Dumnezeul meu!
ªi totuºi, prima parte a pericopei acestei Duminici ne oferã câteva
din consecinþele care decurg din victoria lui Isus Cristos asupra morþii.
Astfel, Învierea preaslãvitã este pentru ucenici – ºi nu numai – sursã
de pace (Pace vouã!). Or, ucenicii (din toate timpurile) care au fost
(sau sunt) alãturi de Isus în pãtimirea Lui, aveau (au) atâta
nevoie de aceastã Pace. Odatã obþinutã, însã,
aceastã Pace, apostolii, asupra cãrora a fost
suflat Duhul Sfânt, trebuie sã o poarte
tuturor oamenilor prin iertarea pãcatelor.
Doar o astfel de iertare a pãcatelor,
acordatã în virtutea Duhului Celui
Înviat, este aducãtoare de acea Pace
care îi „redã viaþa” celui vinovat. Iar
apostolul Toma ne este prezentat ca
unul din cei care, de-a lungul
experienþei sale, a ajuns nu doar sã
creadã în Învierea glorioasã a lui
Cristos, ci chiar sã „guste” Pacea sa.

Duminica a III-a a Paºtelui (B)
Ucenicii au povestit ce li se întâmplase pe drum ºi cum
l-au recunoscut la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei
acestea, Isus însuºi a stat în mijlocul lor ºi le-a zis: „Pace
vouã!”. Dar ei, încremeniþi ºi înspãimântaþi, credeau cã vãd
un duh. ªi El le-a spus: „De ce sunteþi tulburaþi ºi de ce se
ridicã îndoieli în inima voastrã? Vedeþi mâinile ºi picioarele
mele, cã eu sunt cu adevãrat...” ªi, spunând aceasta, le-a
arãtat mâinile ºi picioarele...
ªi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grãit
când eram încã cu voi: cã trebuie sã se împlineascã toate
cele scrise în Legea lui Moise, în profeþi ºi în psalmi despre
mine.” Atunci le-a deschis mintea ca sã înþeleagã Scripturile.
ªi le-a zis: „Aºa este scris: Cristos trebuie sã pãtimeascã ºi
sã învie din morþi a treia zi ºi sã se vesteascã în numele lui
convertirea spre iertarea pãcatelor, la toate neamurile,
începând din Ierusalim. Voi sunteþi martori ai acestor lucruri”
(Lc 24,35-48).
Sfântul evanghelist Luca a cunoscut principalele tradiþii ale
Învierii glorioase a Mântuitorului, tradiþii pe care le-a organizat pe
parcursul unei zile, prima a sãptãmânii (Lc 24,1), în jurul unei
menþiuni a frângerii pâinii. Prin aceasta, sfântul Luca ne sugereazã
cã, pânã în momentul redactãrii acestei evanghelii, comunitatea
creºtinã înþelesese cã orice celebrare euharisticã actualizeazã nu
doar Pãtimirea ºi Moartea lui Isus Cristos, ci ºi Învierea ºi chiar
Înãlþarea Lui la cer (Lc 24,51).
Cât priveºte, însã, Învierea preaslãvitã a Mântuitorului, ºi pentru
sfântul Luca, la fel ca ºi pentru ceilalþi evangheliºti, rãmâne un
mister pe care o serie de evenimente, trãite de ucenicii Sãi, îl lasã
sã se întrezãreascã ºi aceasta doar în anumite condiþii. Astfel, de
vreme ce Învierea l-a transformat în mod profund pe Isus, care a
intrat în slava sa, ea nu poate fi perceputã de cãtre ucenici decât
printr-un act de credinþã. Numai aºa se poate explica, la început
îndoiala ºi, mai apoi, dificila trecere de la necredinþã la
recunoaºtere. La începutul acestui drum se aflã iniþiativa lui Isus
care le ureazã (le aduce) ucenicilor încremeniþi ºi înspãimântaþi
pacea. ªi pentru cã credinþa nu a încolþit în inimile lor, Isus Înviat
va fi nevoit sã le aducã dovezi ale identitãþii sale: arãtându-le rãnile
rãstignirii pe care trupul sãu de înviere le purta ºi mâncând înaintea
lor o bucatã de peºte fript. Cea de-a doua parte a întâlnirii cu cei
adunaþi în numele lui este alcãtuitã dintr-un discurs al lui Isus
Cristos Înviat (v. 44-49), prin care duce la bun sfârºit recunoaºterea
Sa (v. 44-45) urmatã de trimiterea în misiune a celor unsprezece
ºi a însoþitorilor lor (v. 46-49).
Noi, cei de astãzi, ne fondãm credinþa pe învierea lui Isus
Cristos, pornind de la mãrturia martorilor aleºi de mai înainte
(Fap 10,41), dar ºi de la evenimente, în care ochiul nostru de
credinþã întrezãreºte lucrarea de reînnoire a Celui Înviat. Mai
mult, atunci când am descoperit-o ºi am trãit-o, El ne cheamã
sã dãm mãrturie celor care nu au cunoscut-o ºi, prin urmare,
nu au gustat Pacea ei.
Sfânta Scripturã 11
Duminica a IV-a a Paºtelui (B)
IV-a
În vremea aceea Isus a zis: „Eu sunt Pãstorul cel bun.
Pãstorul cel bun îºi pune viaþa pentru oile sale. Dar nãimitul,
ºi care nu este pãstor ºi oile nu sunt ale lui, vede lupul venind
ºi lasã oile ºi fuge, iar lupul le rãpeºte ºi le risipeºte. Aceasta
pentru cã este nãimit ºi nu-i pasã de oi. Eu sunt Pãstorul cel
bun ºi le cunosc pe ale mele ºi ale mele mã cunosc pe mine.
Dupã cum Tatãl mã cunoaºte pe mine, ºi Eu îl cunosc pe
Tatãl ºi viaþa mea o pun pentru oi. Mai am ºi alte oi, care nu
sunt din staulul acesta. ªi pe acelea trebuie sã le aduc ºi
glasul meu îl vor auzi ºi vor fi o turmã ºi un pãstor. De aceea
mã iubeºte Tatãl, pentru cã Eu îmi pun viaþa, ca iarãºi sã o
iau. Nimeni nu o ia de la mine, ci Eu o pun de la mine însumi.
Putere am sã o pun ºi putere am ca iarãºi sã o iau: aceastã
poruncã am primit-o de la Tatãl meu” (In 10,11-18).
Evanghelia celei de-a patra duminici a Paºtelui se prezintã sub
forma unei alegorii care, prin intermediul imaginii pãstorului iubitor ºi
atent faþã de oile sale, ne ilustreazã o ipostazã ineditã a iubirii ºi grijii
pe care Isus Cristos Înviat (ºi glorificat la dreapta lui Dumnezeu) continuã
sã o manifeste faþã de cei încredinþaþi Lui de cãtre Tatãl. Astfel,
definindu-se ca Pãstorul cel bun, Isus Cristos îi asigurã pe ucenicii din
toate timpurile ºi din toate locurile cã îi cunoaºte pe fiecare
(cu problemele, grijile dar ºi cu bucuriile sale) ºi cã
fiecare ajunge într-o zi sã-L cunoascã (sã-i
cunoascã prezenþa ºi lucrarea mântuitoare), cu
o cunoaºtere la fel de profundã cum este aceea
dintre El ºi Tatãl; cã, pentru a-i salva pe cei
ameninþaþi, Isus Cristos îºi continuã dãruirea
jertfelnicã mergând pânã la a-ºi pune viaþa; cã
dãruirea jertfelnicã de sine ºi Învierea Sa
glorioasã au menirea, conform poruncii primite
de la Tatãl, sã îi adune pe ucenicii sãi, de oriunde
s-ar afla, pentru a alcãtui o singurã turmã
condusã de un singur pãstor.
Prin urmare, în spatele acestei alegorii,
suntem invitaþi sã recitim nu doar o istorie a
lucrãrii de mântuire pe care Isus Cristos a
sãvârºit-o într-un anumit moment al istoriei
în favoarea locuitorilor unei þãri, ci sã
înþelegem mai bine ce este Biserica ºi, mai
ales, în ce fel Cel Înviat continuã sã alcãtuiascã
poporul pe care sã-l prezinte glorificat Tatãlui
care L-a trimis. O astfel de definire a Bisericii,
din care noi cei înviaþi ºi glorificaþi împreunã
cu Cristos (Ef 2,6) facem parte, este dãtãtoare
de mângâiere ºi de sperenþã, mai ales atunci
când avem de traversat experienþe cumplite
ale vieþii. El ne asigurã de iubirea, de grija ºi,
mai ales, de prezenþa lui salvatoare.
Pr
Pr.. dr
dr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
12 Universul familiei

Reformarea
cuvintelor (XVI)

Încrâncenarea terapeuticã
„Tare ca moartea e iubirea. Puhoiuri de ape nu pot sã o stingã” (Ct 8,6-7). Versetele biblice din Cântarea Cântãrilor sunt amintite în
cartea de rugãciuni „Calea cerului”, la staþiunea a IV-a din Calea Sfintei Cruci. Privirea Mamei, Maria, ºi privirea Fiului, Isus, se întâlnesc.
Întrezãrim în acest schimb de priviri dorinþa mamei de a lua asupra sa suferinþa fiului condamnat la moarte. Ce n-ar face o mamã ca fiul
sã-i fie salvat? Poate ar prelungi la nesfârºit sosirea ultimei clipe. Sau ºi-ar da viaþa în locul lui. Iubirea e ºi mai tare decât moartea.
Încrâncenarea terapeuticã ar putea fi o faþetã a iubirii mamei faþã de fiu, ca dorinþã de a-i prelungi viaþa. Însã, între cele douã situaþii,
nu existã corespon-denþã, ci o mare contrapunere. În primul caz, dorinþa e fireascã, în cel al încrân-cenãrii terapeutice motivaþiile menþinerii
în viaþã pot fi departe de raþiunile iubirii, uneori chiar absurde.
Odatã cu dezvoltarea medicinei poate fi amânatã tot mai mult clipa finalã. Graniþa „obºtescului sfârºit” poate fi mutatã puþin mai
încolo. Indefinit. Se poate recurge la reanimare sau chiar la conser-varea artificialã a vieþii. Viaþa unui bolnav, în fazã terminalã sau în
stare ireversibilã, ar putea fi prelungitã sine die.

O confuzie. Încrâncenarea sã trezeascã un profund dispreþ în Asemãnarea e frica, pe care bine a intuit-o
terapeuticã vine pe fondul ideii cã moartea societate”. Nietzsche, în primul caz - de moarte, în al
e un faliment, un mare insucces ºi, de Între a conserva viaþa cu orice preþ ºi a doilea de viaþã.
aceea, se impune amânarea sa cu orice capitula în faþa pierderii sensului vieþii existã Apropierea dintre încrâncenare ºi
preþ. În fond, uitãm cã a muri e natural. un abis dar ºi o cutremurãtoare asemãnare. eutanasie þine, de asemenea, de apar-
Jurnalele amintesc sporadic de faimoºi Pe un tãrâm al abisului se aflã ataºamentul tenenþa la acelaºi ambient cultural. ªi una
pacienþi, supuºi încrâncenãrii, a cãror disperat faþã de viaþã, iar pe altul dispreþul ºi alta sunt semnul voinþei de putere a omului.
existenþã ajunsese la sfârºitul natural faþã de viaþa aflatã în condiþii precare. ªi una ºi alta sunt un mod de a afirma
(Franco, Tito, Tancredo Neves, iar mai puterea omului
recent Ariel Sharon). De cele mai multe ori, asupra morþii, fie prin
încrâncenarea tulburã în mod inutil amânarea ei
pacientul ºi-i aduce suferinþe supli- (încrâncenare), fie
mentare. prin anticiparea ei
F.W. Nietzsche, în Crepusculul idolilor, (eutanasie).
se situeazã la polul opus, anticipând Existã, totuºi, o
crudul laxism al promotorilor eutanasiei: antitezã clarã între
„Bolnavul - spune el - e un parazit pentru cele douã. Una e
societate. În anumite condiþii, a trãi mai comandatã de
mult nu e decent. În cazul în care viaþa logica vieþii cu orice
continuã într-o fricoasã dependenþã de preþ, chiar cu costuri
medici ºi de practicile lor, dupã ce sensul enorme ºi fãrã
sãu a fost pierdut, dreptul la viaþã ar trebui ameliorare. Alta de

logica morþii procurate. În felul acesta, adepþii
euta-nasiei marºeazã pe inutilitatea
încrânce-nãrii pentru a justifica recursul la
moartea dulce.
A pune egal între refuzul încrâncenãrii
ºi aºa-zisul drept la o moarte demnã,
invocat de promotorii eutanasiei e fals.
Diferenþa radicalã dintre cele douã logici
ne ajutã sã îndepãrtãm grava confuzie.
Oricum, nu se poate vorbi de drept, din
moment ce omul nu e nici stãpân, nici arbitru
al morþii proprii sau a altuia. Nici demnitatea
nu poate fi invocatã acolo unde moartea
procuratã contrazice, în mod radical,
valoarea existenþei umane, chiar dacã
aceastã existenþã e încercatã, nefericitã,
suferindã.
Confuzia, aºadar, vine din justificarea
eutanasiei pe baza refuzului încrâncenãrii
terapeutice.
Criterii obiective pentru a defini
încrâncenarea terapeuticã: inutilitatea sau
ineficienþa terapiei, mai ales în cazul unei
boli ireversibile sau a morþii
cerebrale; chinul, atunci când
terapia în loc sã aducã alinare,
provoacã suferinþe mai apã-
sãtoare bolnavului; caracterul
extraordinar al terapiei, care ia în
considerare costuri ºi beneficii,
starea sistemului sanitar al unei þãri
etc.. Caracterul extraordinar vine
în sprijinul sublinierii inutilitãþii
încrâncenãrii.
Fondul problemei. Ce
înseamnã o moarte pe deplin umanã? Ar
putea fi cea care pãstreazã un maxim de
conºtiinþã cu un minim de suferinþã,
împreunã cu încredinþarea vieþii proprii în
mâinile lui Dumnezeu.
Înfruntarea morþii e un act inevitabil pentru
toate creaturile dotate cu viaþã: plante,
animale, om. Dar omul rãmâne om ºi în faþa
morþii. Spre deosebire de alte fãpturi, el e
chemat sã facã din evenimentul inevitabil al
morþii un fapt personal, sã-l asume, sã-l
trãiascã conºtient ºi liber ºi, prin urmare,
responsabil. A muri în mod demn presupune
curaj ºi seninãtate în lupta cu moartea, trãind-
o ca parte integrantã a existenþei umane ºi
ca încoronare a vieþii. Dacã pe lângã atributul
uman îl adãugãm ºi pe cel creºtin, atunci
moartea devine participare la misterul
pascal al lui Cristos.
Medicina are un rol însemnat în
asigurarea unui sfârºit demn. De aceea
trebuia sã amintim abuzurile pe care le
comportã încrâncenarea terapeuticã:
suferinþe suplimentare, risc, cost ridicat,
mijloace disproporþionate.
Catehismul Bisericii
Catolice
Catolice, în articolele 2278-2279, ne
învaþã: „Suspendarea unei proceduri
medicale costisitoare, riscante, extra-
ordinare sau disproporþionate faþã de
rezultatele aºteptate poate fi legitimã. E
vorba de refuzarea „încrâncenãrii
terapeutice”. În acest fel nu se doreºte
moartea, se acceptã faptul cã nu poate fi
împiedicatã. Hotãrârile trebuie luate de
pacient, dacã are competenþa ºi
capacitatea, sau, dacã nu, de cei care au
dreptul legal, respectând întotdeauna voinþa
rezonabilã ºi interesele legitime ale
pacientului.
Chiar dacã moartea este consideratã
iminentã, îngrijirea datoratã în mod obiºnuit
unei persoa-ne bolnave nu poate fi în-treruptã
în mod legitim. Folosirea analgezi-celor pentru
uºurarea suferinþelor muribundului, chiar cu
riscul de a-i scurta zilele, poate fi, din punct de
vedere moral, conformã cu demnitatea
umanã dacã moartea nu este voitã nici ca
finalitate, nici ca mijloc, ci doar prevãzutã ºi
toleratã ca inevitabilã. Îngrijirile paleative
constituie o formã privilegiatã a caritãþii
dezinteresate. Din acest motiv ele trebuie
încurajate”.
Grija faþã de muribund creºte
în complexitate în momentul apropierii de
moarte. A ajuta pe cineva care moare nu
e uºor, nu numai pentru cã moartea poate
fi falsificatã ºi deposedatã de adevãr, ci ºi
pentru cã, în loc sã fie trãitã ca un eveniment
extraordinar, oricât de dureros ar fi pentru
Universul familiei 13
condiþia noastrã omeneascã, este
consideratã, uneori, ca o insuficienþã
momentanã a ºtiinþei. Fuga din faþa morþii
nu e decât o travestire a aspiraþiei spre
veºnicie, pe care o purtãm în noi.
Pentru Nicolae Berdiaev, sensul moral
al omului se vede cu claritate în proba
morþii care desãvârºeºte viaþa pe care
am trãit-o.
Sören Kierkegaard vorbea despre
pasul ultim al vieþii în aceºti termeni: Putem
înþelege cã acelaºi Dumnezeu care, pe
mâna sa, ne-a lãsat în lume, acum o
retrage ºi îºi deschide braþele pentru a
primi sufletul doritor”. Pentru cei mai mulþi
oameni, procesul morþii este asociat, într-
adevãr, într-o oarecare mãsurã, cu
sentimentul cã Dumnezeu ºi-a retras
mâna, iar acest sentiment, al abandonãrii,
ce rezultã, poate duce la deznãdejde.
ªi Isus a trãit abisul abandonãrii
„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru
ce mai pãrãsit!”(Ps 22,2). Însã, nu putem
desprinde aceste cuvinte din contextul
întregului psalm 22 care conclude plin de
speranþã „Dar sufletul meu a trãit pentru
el” (Ps 22,31).
Însoþirea persoanelor muribunde cu
compasiune, iubire ºi nezdruncinatã
credinþã este un mod prin care arãtãm
ultimul adevãr despre moarte: dorinþa cea
mai profundã a lui Dumnezeu este de a-ºi
deschide braþele ca sã-l primeascã pe cel
ce moare. Iubirea e mai tare decât
moartea!
Pr
Pr.. dr
dr.. FABIAN MÃRIUÞ
14 Anul Sfântului Paul

În articolul precedent am considerat misterul mântuirii în

Moartea ºi Înviere
scrisorile sfântului Apostol Paul. Ar fi trebuit sã continui aceastã
temã, dar având în vedere cã în aceastã lunã celebrãm Misterul
Pascal, Patima, Moartea ºi Învierea lui Isus, consider oportun sã
vorbesc despre Misterul Pascal ºi, în mod deosebit, despre
Moartea ºi Învierea lui Isus.

Experienþa crucii
ºi sfânt
Experienþa fundamentalã, trãitã de Apostolul Neamurilor în
întâlnirea cu Domnul Cristos Isus, consistã în faptul cã moartea lui
Isus pe Cruce i-a schimbat complet edificiul vieþii ºi modul sãu de
a vedea viaþa spiritualã. Acum, pentru el, Crucea este o imagine
care îi aminteºte mereu cã lumea, cu ideile ei, este neputincioasã.
Criteriile lumii dupã care se poate procura propria valoare
înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor, au fost dezminþite.
Sfântul Paul afirmã aceasta în Scrisoarea cãtre Galateni: „Aºadar,
nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiesc
acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a
iubit ºi s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). Aceastã frazã exprimã
experienþa fundamentalã a Apostolului. Nu trebuie sã ne
închipuim rãstignirea cu Isus Cristos în sens ascetic, ca ºi cum
Paul ar fi suferit cu Cristos. Aceastã rãstignire consistã mai ales
într-o dezminþire, într-o anulare a ideilor lumii ºi a modului sãu de
a vedea lucrurile. Crucea îi aminteºte clar lui Paul cã lucrul cel mai
important nu mai este acela de a-ºi demonstra propria valoare
cu lucrãri religioase sau cu observarea legii. ªi spiritualitatea nu
se mai aratã în faptul de a fi sãnãtoºi ºi plini de succes. Toate
aceste criterii, cu care mãsurãm imaginea pe care o avem despre
noi, au fost abolite de Cruce.
Rãstignirea lui Isus este, în acelaºi timp, o eliberare de cele
lumeºti. Cele mondene, care au fost ºterse pe Crucea lui Cristos, ºi sã ne afirmãm valoarea înaintea altora, fiind conºtienþi de ceea ce
nu mai au nici o putere asupra mea, afirmã sfântul Paul. Acum, putem ºi de ceea ce am învãþat. O atare identitate s-a spulberat
nici un rege sau împãrat nu mai are putere asupra mea. Sunt pentru Paul ºi i s-a pãrut nesemnificativã pe Crucea lui Isus. Totodatã
liber. Îi aparþin numai lui Dumnezeu. A fi rãstignit înseamnã o este foarte important sã ne înþelegem pe noi înºine în faþa lui Cristos
schimbare a identitãþii. Vechiul Saul, care se distingea printr-o rãstignit. Acest Isus, care îºi are sfârºitul pe Cruce, ne elibereazã
observare riguroasã a legii, a fost rãstignit ºi nu mai are nici o acum de nevoia de a ne prezenta bine, în aceastã lume, cu religiozitatea
importanþã. Acum trãieºte un nou Paul, un Paul care îºi înþelege noastrã.
toatã existenþa numai în lumina lui Cristos. Acum el nu mai trãieºte În scrisoarea cãtre Filipeni, sfântul Apostol Paul confirmã faptul cã
din propriile fapte ºi din aºteptarea recompensei de la Dumnezeu ºi-a gãsit propria identitate în Isus Cristos. „... ºi sã mã aflu în el, fãrã
pentru o observare fidelã a legii, ci trãieºte numai din credinþa în a avea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea care
Cristos Isus care s-a dat pe sine însuºi pentru el. În Cristos Isus vine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazatã
experimenteazã faptul de a fi iubit în mod necondiþionat. Nu pe credinþã” (Fil 3,9).
trebuie sã împlineascã nici o condiþie pentru a fi iubit: nici condiþia În Isus Cristos, sfântul Paul a aflat cã „a fi drepþi” nu derivã din
de a împlini anumite lucrãri, nici pe cea de a se conforma faptele proprii, ci din har, din încrederea în Isus Cristos care s-a dat
principiilor mondene, nici pe cea de a evita orice greºealã, nici de pe sine însuºi, care în moartea pe Cruce l-a iubit într-un mod perfect.
a sãvârºi fapte de pocãinþã. Domnul Cristos Isus, care i-a arãtat El, când mediteazã despre moartea lui Isus ºi o aprofundeazã, devine
dragostea sa dãruindu-se pe Cruce, îl iubeºte aºa cum este. O liber de orice necesitate de a-ºi demonstra propria valoare ºi se
asemenea iubire necondiþionatã, vizibilã pe Crucea Domnului simte iubit profund de Dumnezeu.
Cristos Isus este noul fundament pe care sfântul Paul îºi edificã În aceste momente aflã cã dreptatea vine de la Dumnezeu. Acesta
viaþa. Ceea ce conteazã nu mai este prestigiul persoanei, ci faptul este, pentru el, un alt mod de a vorbi despre mântuire, despre
de a fi iubit de Domnul Cristos Isus. perfecþiune, despre dreptate, despre posibilitatea de a exista, despre
Sfântul Paul descrie noua sa existenþã ca pe o viaþã în Cristos. viaþa harului, despre viaþa de iubire necondiþionatã a lui Dumnezeu
A trãi în Cristos înseamnã ºi a trãi cu o nouã pãrere despre noi care, pe Cruce, întrece orice faliment ºi orice pãcat al lumii.
înºine. Adesea ni se pare cã ne gãsim identitatea cultivându-ne O altã experienþã fãcutã de sfântul Paul cu Crucea lui Isus Cristos
capacitãþile ºi zestrea particularã, încercând sã ne demonstrãm priveºte comunitatea creºtinã. Este clar cã nu cei puternici înþeleg

ea lui Cristos Isus
tul
ul Paul
misterul lui Cristos Isus, ci persoanele simple. Pentru acestea, Crucea
este un semn de speranþã. Sfântul Paul a exprimat acest gând în
prima scrisoare cãtre Corinteni: „Fraþilor, cugetaþi la chemarea voastrã:
nu mulþi sunt înþelepþi în felul lumii, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþi
de neam ales, însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i
facã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe de jos ale
lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele
ce sunt, aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu”
(1Cor 1,26-29).
Experienþa Crucii se reflectã în experienþa comunitãþii creºtine. Pe Cruce,
Domnul Cristos a suferit moartea ruºinoasã a celor rãi. Dar chiar aici,
Dumnezeu a fãcut sã strãluceascã iubirea sa pentru oameni. De aceea,
chiar cei care trãiesc la marginea societãþii, cei care sunt excluºi din cercul
celor puternici, înþeleg mai bine misterul lui Cristos Isus.
În Înviere strãluceºte
esenþa creºtinismului
În Crucea lui Isus Cristos, confirmatã de Învierea sa, Dumnezeu ne
conduce în profunzimile înþelepciunii. Este vorba de o înþelepciune care,
în fond, ne deschide spre noi dimensiuni ale umanitãþii noastre ºi spre
noi dimensiuni ale imaginii lui Dumnezeu.
Pentru sfântul Apostol Paul propovãduirea Învierii Celui rãstignit era
ceea ce-l deosebea de iudei ºi de celelalte religii pe care le-a întâlnit în
ambientul sãu elenistic. În aceastã Înviere a lui Isus strãlucea, pentru el,
Anul Sfântului Paul 15
esenþa creºtinismului. Pentru el, aceastã esenþã consistã în faptul
cã Dumnezeu a pãtruns tocmai pânã la obscuritatea cea mai
profundã a rãutãþii umane ºi a iluminat aceastã obscuritate cu
lumina sa.
Dumnezeu Tatãl a fost condus, în Fiul sãu Isus Cristos, pânã în
locul pãcatului cel mai mare, pentru a învinge acest pãcat cu iubirea
sa. Dumnezeu s-a despuiat pe sine, fãcându-se om ºi a devenit
slab pentru a umple, a vindeca ºi a transforma cu puterea sa tot
ceea ce este slab ºi bolnav în noi. Aceasta este o imagine despre
Dumnezeu diferitã de cea propovãduitã de iudei ºi de cea pe care
o învaþã filosofia greacã. De aceea, Paul nu vrea sã le þinã
Corintenilor discursuri strãlucitoare ºi sã entuziasmeze pentru
înþelepciune, pentru cã el nu vrea sã-l cunoascã decât pe Cristos
Isus cel rãstignit. „Într-adevãr, n-am voit sã ºtiu nimic altceva decât
pe Isus Crsitos, ºi pe acesta rãstignit... iar cuvântul meu ºi predica
mea n-au constat în discursuri convingãtoare ale înþelepciunii
omeneºti, ci în adeverirea Duhului ºi a puterii, astfel încât credinþa
voastrã sã fie bazatã nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterea
lui Dumnezeu” (1Cor 2,2.4-5).
Propovãduirea sa nu vrea sã convingã, ci vrea sã introducã în
cunoaºterea misterului lui Dumnezeu, total diferit de celelalte, ºi
anume cã Dumnezeu s-a revelat în Crucea lui Isus Cristos.
Pentru creºtini, totul se decide în baza Crucii ºi Învierii Domnului
nostru Isus Cristos. În baza acestor adevãruri decid dacã vreau sã
mã slujesc de Dumnezeu pentru mine, pentru a mã prezenta bine
în faþa înþelepþilor acestei lumi, sau dacã sunt gata sã mã cufund în
Dumnezeu care se reveleazã tocmai unde nu mã aºtept: în pãrãsire,
în neputinþã, în disperare.
Nu este posibil sã crezi acest mesaj fãrã sã treci printr-un proces
de transformare interioarã. Sfântul Paul a trecut prin acesta în
experienþa convertirii sale. El este încrezãtor cã ºi ascultãtorii sãi se
vor lãsa conduºi de aceste gânduri, se vor lãsa transformaþi înterior
de cuvintele atât de diferite ale mesajului sãu. Apostolul neamurilor
nu le propune ascultãtorilor sãi numai ceva nemaiauzit pânã acum,
ci le propune ceva care-i fascineazã. Astfel le scrie el Galatenilor:
„Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã era posibil,
v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat” (Gal 4,15).
Predicându-le ascultãtorilor sãi mesasjul Celui Rãstignit ºi Înviat,
el nu vrea numai sã-i ºocheze, ci vrea sã-i ºi pãstreze în Cristos. De
fapt, este convins cã mesajul sãu este un mesaj salutar, eliberator
ºi care aduce fericirea, aºa cum le scrie Tesalonicenilor: „pentru cã
evanghelia noastrã n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci ºi prin
putere, prin Duhul Sfânt ºi prin convingerea deplinã, dupã cum
ºtiþi, cã astfel am fost între voi ºi pentru binele vostru...” (1Tes 1,5º.u).
El proclamã mesajul lui Isus Rãstignit ºi Înviat pentru ca ascultãtorii
sã fie convinºi cã ºi ei pot trãi o viaþã nouã, o libertate nouã, o nouã
bucurie dacã ei cred în Misterul pascal: Patima, Moartea ºi Învierea
lui Cristos.
ªi noi celebrãm în fiecare an Misterul Pascal, Paºtele Domnului,
fiind, de aceea, îndemnaþi de Sfânta Maicã Bisericã sã trãim cu
bucurie mare aceste sãrbãtori, sã vestim moartea Domnului ºi sã
mãrturisim Învierea lui Isus pânã când va veni, din nou, pentru a
desãvârºi mântuirea.
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
16 Oameni ai credinþei
Zaheu
cel mic de staturã
sus se afla în drum spre Ierusalim venind din nord, de la
I Cafarnaum. El este oaspetele Ierihonului, unde avea sã se
întâmple un fapt extraordinar: convertirea lui Zaheu, al cãrui
nume, în limba ebraicã, înseamnã cel curat sau nevinovatul. Pânã
la convertivea sa, Zaheu fusese un om plin de contradicþii. El
îndeplinea funcþia de ºef al vameºilor la Ierihon, o vamã foare
fecventatã, aflatã la intrarea în oraº.
Luca nu face un secret din faptul cã Zaheu era un om foarte
bogat, iar acest lucru înseamnã cã el fãcea parte dintre cei mai
puternici ai vremii ºi se bucura de mult prestigiu în societatea
timpului sãu. El avuse prilejul sã audã multe despre Isus din
Nazaret, probabil de la oamenii cu care venea în contact, despre
felul lui de a fi, despre autoritatea sa în materie religioasã, despre
faptele sale minunate; de aceea Zaheu
devenise pur ºi simplu curios ºi se
strãduia acum, pe orice cale, ”sã vadã
cine este Isus!”
În acest moment precis din viaþa sa
intervine un alt amãnunt important,
pentru Zacheu, ºi pe care textul biblic îl
prezintã în urmãtorii termeni: Zaheu ”era
mic de staturã”. Este interesant cã acestã
notã din urmã este aproape unicã în
toatã Sfânta Scripturã. Statura scundã
era un hadicap însemnat pentru orice
om, dar pentru Zaheu era acum o
piedicã de netrecut. El trebuia sã ia o
hotãrîre rapidã, acþio-nând aºa cum
acþioneazã în asemenea ocazii mai ales
cei tineri, dupã cum ne informeazã textul
biblic, în continuare: ”a alergat înainte
ºi s-a urcat într-un sicomor ca sã-l poatã
vedea pe Isus, cãci avea sã treacã pe
acolo”, noteazã evanghelistul Luca. Visul Copacul lui Zaheu, de Alessandra De Pasquale
vieþii sale era acum îndeplinit!
Istoria sa merge mai departe, ea nu se opreºte aici; urmeazã
o privire scurtã dar pãtrunzãtoare din partea lui Isus, un dialog
care se desfãºoarã în tãcerea inimii, iar mai apoi urmeazã clipa
cea mare: actul convertirii lui Zaheu ºi gãzduirea lui Isus. Într-o
clipã, Zaheu era în centrul atenþiei tuturora. Pentru el nu era nimic
mai important decît sã-l aibã pe Isus ca oaspete.
Dar sã urmãm firul evenimentelor, aºa cum s-au petrecut ele
în realitate. Zaheu nici nu s-a urcat bine în copac, când auzi,
dintr-o datã, un glas prietenesc care-i spune: ”Zaheu, coboarã
repede pentru cã astãzi trebuie sã rãmân în casa ta!” Zaheu nu
mai avea nicio putere de reacþie, era pur ºi simplu copleºit de
împrejurãri. Intenþia sa fusese doar sã-l vadã pe Isus de departe,
iar realitatea de acum era cu totul alta. Isus însuºi alesese sã fie
ospetele sãu. Reacþia lui Zaheu nu putea sã fie decât una singurã,
aºa cum noteazã textul biblic în continuare: “l-a primit pe Isus cu
bucurie!”
Actul convertirii are loc în urma unui adevãrat proces la care
Zaheu este supus acum de lume, care murmura ºi nu înceta sã
spunã: ”A intrat sã fie gãzduit la un om pãcãtos!” Cu alte cuvinte,
vameºii nu puteau, în nici un caz, sã-l gãzduiascã pe Isus; era un
gest absolut interzis de legea iudaicã (cf. Lc 5,30; 7,34; 15,2). Motivul
era simplu: bogãþia adunatã, în cantitãþi mari ºi pe nedrept era o
piedicã importantã în calea mântuirii. Isus sare peste legile nescrise
ºi nedrepte ale evreilor, iar Zaheu ia atitudine imediat, în vãzul
tuturor: ”Iatã, Doamne, jumãtate din averea mea o dau sãrãcilor
ºi, dacã am nedreptãþit pe cineva, îi dau împãtrit înapoi!” Iatã,
Zaheu a luat o hotãrâre demnã ºi
dreaptã în privinþa tuturor bunurilor
sale. Jumãtate merge la sãraci; prin
aceastã hotãrâre a sa, Zaheu i-a
surprins pe toþi, depãºind cu mult
regulile rabinice pentru asemenea
cazuri.
El face cunoscut, de ase-menea,
cã va împãrþi toate bunurile sale cu
cei pe care ar fi putut sã-i lezeze în
dreptate, dându-le acum înapoi
împãtrit, ceea ce, iarãºi, depãseºte cu
mult tradiþia legii iudaice, dar ºi pe cea
romanã (cf. Ex 22,3.6; Lev 5,21-24;
Num 5,6-7). Este vorba, în acest caz,
de o generozitate de-a dreptul
excepþionalã! Zaheu se dezlipeºte
bucuros de bogãþii pentru a primi
Împãrãþia.
Isus se adreseazã mulþimii rãmase
fãrã grai, spunând despre Zaheu:
”Astãzi s-a fãcut mântuire acestei case,
întrucât ºi el este fiul lui Abraham!” Luca foloseºte deseori adverbul
astãzi cu referire la mântuire (cf. Lc 2,11; 3,22; 5,26; 13,32; 19,9; 23,43),
este o dovadã cã Zaheu a primit iertarea pe care o aºtepta atât de
mult. Viaþa sa are, din nou, un sens, iar Zaheu este conºtient de
aceasta. Mai mult încã, Isus pronunþã un cuvânt greu la adresa lui
Zaheu: ”ºi el este un fiu al lui Abraham!” Cu alte cuvinte, ºi Zaheu
se poate considera fiu al lui Abraham, care aparþine poporului ales.
Concluzia este cã Zaheu a devenit, graþie întâlnirii cu Isus din
Nazaret, un fiu demn ºi generos al Tatãlui din ceruri. Zaheu ne
cheamã ºi pe noi sã meditãm la adevãratul sens al vieþii ºi la
întâlnirea noastrã cu Cristos!
Mons. prof. dr dr.. VLADIMIR PETERCÃ

Sfântul Gheorghe
ºi dragonul
dragonul.
Iconografie ineditã
Între istorie ºi legendã
Despre sfântul Gheorghe se ºtie în mod cert doar cã a murit ca
martir, la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuþiei lui Diocleþian.
Militar creºtin, Gheorghe era originar din Capadocia, dar a sãvârºit
gestul eroic de „înfrângere a dragonului”, în cetatea Silene din Libia. O
sintezã a legendelor despre viaþa acestui cavaler al credinþei creºtine
ne este oferitã de Jacopo da Varagine în „Legenda de aur”, operã
care stã la baza a nenumãrate producþii literare ºi artistice.
În artã, cel mai adesea, Gheorghe este reprezentat în postura
de cavaler, în timp ce strãpunge cu lancea dragonul infernal,
salvând-o astfel de la moarte pe fiica împãratului. În opera lui
Vittore Carpaccio (Sfântul Gheorghe ºi dragonul, 1507, Veneþia,
„Scuola di San Giorgio degli Schiavoni”), Gheorghe capãtã, de-a dreptul,
înfãþiºarea de protagonist al turnirelor medievale. Dramatismul bãtãliei
este accentuat de câmpul semãnat cu oasele ºi cadavrele victimelor
neputincioase ale bestiei care, ieºind din lac, teroriza cetatea situatã
în apropiere. Este o reprezentare metaforicã a confruntãrii dintre religia
creºtinã, al cãrei protagonist este Gheorghe, ºi lumea pãgânã ce
plãteºte un greu tribut superstiþiilor, adesea pline de cruzime, pentru a
îmbuna forþele rãului.
Paolo Uccello ºi „Legenda de aur”
O versiune cu totul ineditã a sfântului Gheorghe ne este oferitã
de Paolo Uccello (1397-1475), în tabloul Sfântul Gheorghe ºi dragonul
ce se aflã la National Gallery din Londra, pictat pe la mijlocul secolului
al XV-lea. Iatã pasajul din „Legenda de aur” care l-a inspirat pe autor:
Atunci Gheorghe se urcã pe cal ºi fãcându-ºi semnul crucii se
avântã asupra dragonului. Strânse cu putere lancea ºi,
recomandându-i-se lui Dumnezeu, rãni bestia în mod grav. Aceasta
cãzu la pãmânt, iar Gheorghe îi spuse fetei: „Nu-þi fie teamã, ci
leagã-þi cingãtoarea de gâtul dragonului”. Ea fãcu astfel, iar dragonul
începu s-o urmeze, blând ca un cãþeluº. Vãzând-o apropiindu-se
astfel de oraº, poporul înmãrmurit începu a striga: „Vai nouã, acum
vom muri cu toþii!” Dar fericitul Gheorghe le spuse: „Nu vã fie teamã,
pentru cã Dumnezeu m-a trimis la voi sã vã eliberez de acest dragon.
Sfântul Gheorghe ºi dragonul, de Vittore Carpaccio
Sfântul lunii 17
Îmbrãþiºaþi credinþa în Isus Cristos, primiþi botezul ºi eu voi ucide
monstrul”. Atunci regele ºi toatã populaþia primirã botezul.
Aºadar, în tabloul lui Uccello, dragonul nu este ucis, ci doar
rãnit de lancea neînfricatului Gheorghe ºi legat cu cingãtoarea
prinþesei. Fiara are mai degrabã înfãþiºarea unui cãþeluº, a cãrui
gurã este cãscatã nu în semn de ameninþare, ci din cauza durerii.
În viziunea artistului, Gheorghe sãvârºeºte nu atât un act militar,
cât un ritual de exorcizare, în urma cãruia puterea maleficã a
dragonului este înlãnþuitã.
Sfântul Gheorghe ºi dragonul, de Paolo Uccello
Figurii imobile a prinþesei, imagine a resemnãrii pãgâne în
faþa destinului ineluctabil, i se contrapune dinamismul cavalerului,
care simbolizeazã forþa credinþei creºtine. Calul este de culoare
albã – simbol al puritãþii, condiþie ºi garanþie a succesului împotriva
forþelor rãului. Harnaºamentul de culoare roºie anticipeazã deja
libaþia de sânge pe care Gheorghe, cavalerul curajos, va trebui
sã o plãteascã pentru statornicia sa în credinþã.
În spatele cavalerului, deasupra pãdurii, se ridicã norii
ameninþãtori ai furtunii, parcã pentru a arãta cã Gheorghe a
câºtigat doar o bãtãlie, nu ºi lupta, cãci în întunericul pãdurii, loc
al capiºtilor pãgâne, vor trebui purtate multe alte bãtãlii.
Sfântul Gheorghe care-mi revine în minte
Când am vãzut pentru prima datã acest tablou, mi-am amintit
de misiunile populare þinute în biserica din satul meu, pe când
eram copil. Am auzit atunci, de la preotul predicator, cã diavolul
este asemenea câinelui înlãnþuit, ce nu-þi poate face nici un rãu
atâta timp cât stai la distanþã de el. Înþeleg acum cã, chiar dacã
te-ai apropiat de cel rãu, inconºtient sau datoritã circumstanþelor
haotice ale vieþii, Dumnezeu îþi trimite un sfânt Gheorghe, gata sã
te salveze. Trebuie doar sã-l asculþi ºi sã-i urmezi îndemnurile.
Pr.. IERONIM IACOB
Pr
18 Istorie ºi spiritualitate
Inter viu cu Pierre Hayet, preºedintele
Interviu
Institutului Vladimir Ghika (II)
(continuare din numãrul trecut )
Pierre Hayet scoate dintr-un dosar o carte poºtalã cu Sfânta
Fecioarã, emblemã a Congresului de la Buenos Aires, din 1934. Sunt
documente adunate cu grijã ºi cu greu, de-a lungul multor ani.
“ªtii cã Monseniorul Ghika se ocupa de Congresele Euharistice.
ªi cum afli despre Congresele Euharistice? Trebuie sã scrii la
asociaþie. Unde erau principalii care l-au cunoscut pe Monseniorul
Ghika? În Belgia. Am fost acolo, 3-4 zile, cu soþia mea, ºi am fost
primiþi la Namur. Este sediul unei episcopii. ªi aici m-am pus pe
lucru. Am un dosar destul de mare. Pentru cã le-am scris tuturor
celor care au organizat congrese euharistice.
- Sunt în Belgia?
- Nu, sediul central era în Belgia. Majoritatea mi-au rãspuns.
ªi apoi am continuat cercetãrile ºi în Franþa.
Ultimul Congres la care a participat Monseniorul este cel de
la Budapesta, din 1938, prezidat de Cardinalul Pacelli, ulterior Pius
al XII-lea. Începând cu anul 1939, Vladimir Ghika se aflã în România
ºi nu va mai pãrãsi þara.
“A convertit, a botezat foarte mulþi oameni”, continuã Pierre
Hayet. O mare parte din documente se regãsesc în arhivele
Institutului. Arestat în 18 noiembrie 1952, este condamnat, un an
mai târziu, la 24 octombrie 1953, la 3 ani de temniþã grea. “Motivele
sunt complicate. Dar în închisoare - orice-am spune -, toþi avem
limite fizice, iar el a suportat totul. Pentru cineva în situaþia lui...”.
Vladimir Ghika a murit la 16 mai 1954, la închisoarea Jilava.
Privind documentele ºi fotografiile pe care le-a adunat, Pierre
Hayet spune nostalgic: “La început am avut impresia cã era un om
care scria mult, un intelectual. Dar când l-am vãzut cu copiii, m-am
întrebat de ce nu se vorbeºte mai mult de rolul lui de educator.”
Pierre Hayet se întreabã, de asemenea, de ce nimeni nu a
vorbit mai mult despre Vladimir Ghika, istoricul. El nu numai cã a
adunat materiale importante din punct de vedere istoric, depuse
la Biblioteca Academiei, dar a publicat un volum, intitulat Spicuiri
istorice. Remarcabil, e tot ce poate sã spunã Pierre Hayet. Ceea
ce îºi doreºte domnul Hayet este sã realizeze broºuri, pe diverse
teme, ca cele evocate. De exemplu: Vladimir Ghika - politicianul.
“ªtiþi cã Monseniorul Ghika a contribuit la redactarea Concor-
datelor, a fost întâi cel al Serbiei, apoi al României...”
- Bãnuiam, dar aveþi ºi documentele care dovedesc asta?
- Da, bineînþeles cã le am, rãspunde calm domnul Hayet.
Integriºtii le aveau ºi, în acest caz, a trebuit sã negociez, negociez.
- ªtiam cã a primit ºi Legiunea de onoare, în Franþa. Asta pentru
ce a fost?
- Am ºi acest document. Îl cunoaºtem pe marele cancelar, soþia
mea fiind militar de carierã. Mi-a dat un certificat, cu numãrul ºi
toate detaliile.”
Totul este o problemã de relaþii, de prietenii, continuã sã explice
domnul Hayet felul în care a adunat aceastã arhivã. “Spre exemplu,
am fost sã îl întâlnesc pe Jean Daujat. Mi-au trebuit aproape 10 ani
pânã când Jean Daujat sã
îmi spunã: Poftim, vã dau
arhivele mele.”
Dar nu numai atât.
“Yvonne Estienne, nu
vorbiþi prea des de ea...
Hârtiile pe care ea le avea
de la Monseniorul Ghika, le-
a lãsat, la moartea ei, în
grija unui preot. ªtiam cã exista acest preot, am obþinut adresa lui, am
plecat în regiunea Bourges, am petrecut acolo sfârºitul de sãptãmânã
de care era nevoie. Fac impresie bunã, cum se spune ºi în popor, ºi mi-
a spus: Îþi dau tot ce mi-a lãsat Yvonne. “
Pe masa de lucru sunt înºirate cãrþi, articole, reviste - o muncã
de lungã duratã, fãcutã de domnul Hayet pentru a pune în
evidenþã aceste arhive.
“Acesta a fost marele meu efort, sã merg peste tot, sã vorbesc,
sã þin conferinþe. ªi apoi, dacã vrei, mi-aº fi dorit sã se facã mai
multe în România. Vedeþi, aici aveþi un articol de-al meu, aici cartea
scoasã cu Doina Cornea, aici prima carte la care am participat.
Toate astea au fãcut ca oamenii sã mã cunoascã”.
Ar trebui vorbit ºi de alte faþete ale Monseniorului Ghika –
misionarul. În 1932, spre exemplu, Monseniorul Ghika însoþeºte
un grup de maici carmelitane de la Cholet, care urmau sã fondeze
primul Carmel în Japonia. Pierre Hayet e încântat sã vorbeascã
despre aceastã ultimã descoperire a lui ºi despre prietenia care
s-a înfiripat, prin scrisori, cu una din maicile de la Cholet, plecatã
în Japonia odatã cu Monseniorul Ghika.
“O sorã, francezã, care a plecat, în 1932, pe vapor cu
Monseniorul Ghika, s-a împrietenit cu noi. Am devenit “amici”, ºi
timp de patru ani i-am scris. Ea ne-a rãspuns. Scrisori extrem de
pertinente, care merg departe în planul credinþei.”
“În fond, dacã îl priviþi pe Monseniorul Ghika, cum era, ce a
scris, cum arãta... Nu ºtiu cum sunteþi dvs. Dar eu trebuie sã mã
agãþ de credinþa mea. Nimic nu e evident. Câteodatã mã simt ca
în deºert, dacã putem spune aºa. ªi atunci îmi spun: e formidabil.
E adevãrat cã trãim: aceastã boalã o suport - am avut trei operaþii
de cancer, am avut multe boli. Cum reuºesc? El mi-a permis sã
mã gândesc ºi la altceva decât la suferinþa mea.”
Monseniorul Ghika spune într-unul din gândurile aºtenute aparent
la întâmplare, pe fiþuici de hârtie: “Bucuria pare sã umple inima omului,
durerea pare sã o goleascã. Dar în planul lui Dumnezeu, una o goleºte,
doar pentru ca cealaltã sã o umple din plin.”
Dorim sã îi mulþumim domnului Hayet pentru munca ºi pentru
devotamentul lui, care ne dau posibilitatea sã îl întâlnim ºi astãzi
pe Monseniorul Vladimir Ghika în documente, scrisori, ºi nu în
cele din urmã, într-o serie de fotografii istorice.
ANCA BERLOGEA
 Pastoraþie
19

MISIUNI LA PAROHIA CA
PAROHIA TEDRALEI SF
CATEDRALEI SF.. IOSIF
Pentru a marca Sãrbãtoarea Divinei Milostiviri, care se celebreazã în prima duminicã dupã Paºti, la Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti vor avea
loc douã zile de misiuni, þinute de Pr. Tadeusz Rostworowski SJ.

PROGRAMUL
Sâmbãtã, 18. 04. 2009
MISIU Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNE
Sf. Liturghie de la ora 17.00 - MISIUNE
Sf. Liturghie de la ora 18.30 - MISIUNE
La ora 10.00 se organizeazã catehezã
specialã legatã de Divina Milostivire
pentru copiii din parohiile din Bucureºti.
La ora 14.00 se organizeazã catehezã
specialã legatã de Divina Milostivire
pentru tinerii din parohiile din Bucureºti.
Duminicã, 19. 04. 2009
Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNE
Sf. Liturghie de la ora 10.30 - MISIUNE
Sf. Liturghie de la ora 12.15 - MISIUNE
Sf. Liturghie de la ora 15.00 - INCHEIEREA MISIUNII
La ora 15.00, Ora Milostivirii Divine, se va recita
ROZARIUL DIVINEI MOLOSTIVIRI, dupã care se
va celebra Sfânta Liturghie.

VOR FI PREZENTE MOAªTELE SFINTEI FFAUSTINA!

AUSTINA!
Mesajul Milostivirii Divine „vine în întâmpinarea tuturor nevoilor oamenilor” (Ioan Paul al II-lea) ºi are formele de devoþiune indicate de Isus
Sfintei Faustina: „Toate sufletele care vor adora îndurarea mea ºi îi vor rãspândi cultul, îndemnând ºi alte suflete la credinþa în îndurarea mea,
nu vor avea teamã în ceasul morþii...”. Sufletul care va venera aceastã icoanã ºi va recita rozariul divinei îndurãri nu va pieri; deja pe acest
pãmânt îi promit victorie asupra duºmanilor ºi va fi ocrotit de gloria mea în ceasul morþii”.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Centru de ascultare ºi primire

Centrul Diecezan de pastoraþie a familiei din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, în colaborare cu
Asociaþia Familiilor Vladimir Ghika, a deschis în incinta Parohiei Bãrãþia (Str. Bãrãþiei 27 - Piaþa Unirii) un Centru
de ascultare ºi primire.
În cadrul acestui Centru se oferã consiliere pentru familiile în dificultate, consiliere psihologicã, consiliere
juridicã ºi consiliere pe probleme de metode naturale (planning).
Centrul de ascultare ºi primire este deschis în fiecare zi, de luni pânã vineri, de la 16.00 la 18.00.
Persoanã de contact : Iulian Oanþã, tel. 031.802.29.18, 0723.17.62.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Întâlnirea profesorilor catolici din Bucureºti

Pentru a începe o pastoraþie a profesorilor în Arhidieceza de Bucureºti, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu îi
invitã pe profesorii catolici din Bucureºti la o primã întâlnire, duminicã, 26 aprilie 2009.
În cadrul acestei Întâlniri, la ora 18.30, se va celebra o Sfântã Liturghie pentru toþi profesorii din
Bucureºti.
Dupã Sfânta Liturghie, la ora 19.30, va urma o conferinþã, cu dezbateri, pe tema pastoraþiei profesorilor.
Conferinþa va avea loc în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic Sf. Tereza din Bucureºti
(lângã catedrala Sf. Iosif, str. G-ral Berthelor, 17).

Profesorii catolici din Bucureºti sunt rugaþi sã ia legãtura cu pãrintele paroh din parohia de care aparþin
sau sã-l contacteze direct pe pãrinte Iosif Tiba – tel. 0721773514, email: iosiftt@yahoo.fr -, responsabil cu
pastoraþia profesorilor ºi universitarilor în cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.
20 Arta de a trãi

PRIVIREA UMANÃ

Pentru cã omul este o fiinþã socialã, a simþit dintotdeauna nevoia sã comunice cu ceilalþi. Limbajul reprezintã o formã de comunicare,
dar nu este unica modalitate de a comunica. Existã ºi comunicarea nonverbalã, cu ajutorul trupului, pe care ne-o însuºim din primele
zile ale vieþii. Comunicãm zilnic cu ajutorul trupului, chiar dacã cei mai mulþi dintre noi nu conºtientizãm asta. Simple gesturi pot fi semnale
puternice pentru cei care ºtiu sã le citeascã. Este important sã recunoaºtem aceste semne care ne aratã când ºi cât sã ne apropiem de
cineva, cum percep ceilalþi atitudinea noastrã, când o persoanã este prea îndrãzneaþã etc.
O formã importantã a comunicãrii nonverbale este privirea. Ochii trãdeazã stãrile de spirit ºi le comunicã celor din jur, devenind
astfel un mod de exprimare de o deosebitã varietate ºi expresivitate.
Ochii sunt ferestrele sufletului devorãm cu privirea. În privirea noastrã nu se vãd doar
Când vorbesc cu cineva, obiºnuiesc sã-i privesc chipul, ochii. dezamãgirea sau satisfãcþia, ci ºi corectitudinea ºi sinceritatea,
Mi se pare o chestiune de bun simþ ºi de respect sã-i acord atenþie sau vulgaritatea ºi indecenþa.
persoanei pe care o am în faþa mea. Poate de asta nu mã simt ªtiinþa modernã a comunicãrii nonverbale a fãcut posibilã
foarte confortabil atunci când partenerul meu de dialog îºi gãseºte identificarea cu precizie a privirii noastre atunci când suntem
altceva de fãcut în timp ce-mi vorbeºte. Ochii sunt ferestrele supãraþi sau când ne este fricã, când suntem triºti sau fericiþi. De
sufletului, sunt lumea în care gãseºti exprimate adevãrul ºi asemenea, se ºtie cã, atunci când minþim, privirea noastrã este
minciuna, prietenia, nepãsarea, bucuria, tristeþea, indiferenþa, nesigurã; sau cã atunci când pupilele ni se dilatã ºi ochii încep sã
trãdarea etc. Privirea este un mijloc de comunicare eficient; este, strãluceascã, este vorba de un incontestabil interes faþã de o
poate, modul cel mai sincer ºi mai eficient prin care oamenii persoanã de sex opus.
comunicã între ei! Datoritã privirii, suntem expuºi ºi sinceri, chiar În ochi ni se poate citi cel mai uºor starea sufletului ºi, de multe
dacã nu dorim mereu asta; exprimãm emoþii ºi adevãruri pe care, ori, chiar ºi gândurile. În privirea noastrã se poate citi ce anume
uneori, cuvintele nu ar vrea sã le exprime. Sufletul unei persoane cãutãm, ce anume dorim. Se vede, de fapt, cine suntem noi, ce
este ascuns în ochii sãi, poate de aceea unora le este fricã sã se tip de persoanã suntem, ce tip de personalitate ne-am construit.
lase priviþi în ochi.
Ochii, poartã afectivã
Ce spune privirea noastrã despre noi? Ochii nu sunt doar un instrument al simþurilor, prin ei putem
Avem un anume stil ºi etalãm o anumitã personalitate atunci avea controlul asupra personalitãþii noastre; ei ne spun ce fel de
când privim ºi când ne gândim la ceva. Se cunoaºte când privim persoanã suntem sau vrem sã devenim. Ochii noºtri ne pot vindeca
cu bunãvoinþã sau când gândim cu rãutate despre cineva; se vede ºi ne pot rãni, de aceea este foarte important sã ºtim care este
dacã iubim sau dacã urâm; se observã când privim o persoanã calitatea privirii noastre; adicã sã ºtim ºi sã fim atenþi la ceea ce
admirându-i farmecul ºi frumuseþea ºi când suntem gata sã o intrã prin aceastã fereastrã a sufletului. Ochii pot exprima admiraþia

faþã de frumos, dar tot ochii pot despuia frumuseþea unei creaturi
reducând-o la un obiect, instrumentalizând-o în scopuri egoiste. Prin
ochii noºtri pot intra multe imagini ºi provocãri, subliniate ºi accentuate
de modã ºi de media. De multe ori, avem senzaþia cã suntem puºi la
zid de anumite imagini ºi atitudini, cã suntem provocaþi, cã instinctele
noastre sunt stimulate de ceea ce ochii noºtri au vãzut. Suntem, pur ºi
simplu, victime ale unor imagini care încep sã ne domine. În felul
acesta, pacea noastrã interioarã este greu pusã la încercare.
Mortificarea ochilor
Este nevoie ca privirea noastrã sã fie „orientatã” în funcþie de
drumul pe care vrem sã meargã viaþa noastrã.
Mortificarea ochilor este pasul concret pe care trebuie sã îl facem
atunci când vrem ca viaþa noastrã sã fie orientatã spre Bine, spre
Frumos, spre Dumnezeu.
Don Bosco a avut o sensibilitate deosebitã faþã de psihologia
ochilor, fiind de pãrere cã privirea noastrã trebuie orientatã cãtre
realitãþile care dau conþinut, stil ºi valoare vieþii.
Pentru cã prin ochi intrã informaþii ce contribuie la conturarea unei
personalitãþi sãnãtoase, este nevoie sã-i cãlãuzim spre imagini
sãnãtoase, fiind conºtienþi cã ele vor influenþa modul nostru de a fi.
Pentru cã suntem creºtini, trebuie sã acþionãm în aºa fel încât
imagini indecente, scandaloase sau obscene sã nu ni se infiltreze în
suflet. Uneori este suficient sã apãsãm pe un buton al telecomenzii.
Trebuie sã ne antrenãm ca sã putem face din ochii noºtri filtre
care sã ne atenþioneze cã ceea ce ni se oferã este rãu, ºi sã nu
acceptãm sã intre, prin aceste ferestre, mesaje nocive. Mai mult,
trebuie sã avem puterea sã închidem ochii ºi sufletul pentru a evita
sã fim contaminaþi. Acesta este un antrenament zilnic, care nu poate
fi neglijat, pentru cã atacurile sunt continue.
Privirea poate spune mi-eºti drag
Ochii, privirea umanã joacã un rol foarte important în exprimarea
sentimentelor ºi a intenþiilor senzuale, în jocul seducþiei. Cel mai bine
ºtiu lucrul acesta cei care vor sã cucereascã un posibil partener sau,
Arta de a trãi 21
pur ºi simplu, vor sã facã o cucerire ºi atunci recurg la flirt.
Contactul vizual este prima armã a flirtului. Se aruncã, din când
în când, ocheade, priviri mai îndrãzneþe sau mai timide. Pot
urma priviri intense ºi pline de înþelesuri.
În revistele pentru femei ºi pe numeroase site-uri care-ºi
propun sã ajute femeile sã se împlineascã din punct de vedere
afectiv, se vorbeºte mult despre acest subiect. De multe ori, flirtul
este vãzut ca o modalitate de a-þi încerca puterea de seducþie,
ca un mod de a comunica ºi de a te distra, ca un nevinovat mod
de relaxare pentru cele douã persoane implicate. S-a constatat
un lucru curios ºi poate chiar îngrijorãtor: oamenilor le place sã
se joace cu privirea, atunci când este vorba de seducþie, ºi le
este uºor sã flirteze cu oricine, mai puþin cu persoana care le
este alãturi ºi cu care petrec cel mai mult timp.
Mulþi considerã flirtul inofensiv, dar poate cã n-ar trebui
cultivate aceste atitutidini, chiar dacã, pe moment, îþi dau
senzaþia de victorie prin faptul cã ai reuºit sã atragi privirea
sau sã-þi dovedeºti calitãþile de cuceritor. Cuvintele din
Evanghelie, categorice ºi fãrã drept de replicã: „Dacã ochiul
tãu te duce la pãcat, scoate-l”, ne aratã, totuºi, cât de vinovate
pot fi “nevinovatele” priviri.
Privirea care rãneºte
Modul în care îi privim pe oameni are o influenþã deosebitã
asupra lor. Ne putem uita la celãlalt cu o privire ce-i apasã
sufletul. Sau putem privi cu o indiferenþã rece, umilindu-l ºi
degradându-l pe celãlalt. Existã o privire care poate sã distrugã
o relaþie, sã paralizeze o dicuþie sau poate sã-l facã pe celãlalt
sã se simtã un om fãrã valoare ºi bun de nimic. Este privirea
rece, rea, duºmãnoasã, suspicioasã, criticã, rãuvoitoare sau
ostilã. Este privirea ce rãneºte ºi distruge.
Privirea binevoitoare
Aºa cum existã o privire care distruge, existã ºi privirea
care zideºte. Este privirea care admirã, care dã încredere, curaj.
Este privirea plinã de bunãtate ºi cãldurã, este privirea ce
încurajeazã.
Aþi avut vreodatã ocazia sã priviþi ochii unui copil care tocmai
a reuºit sã facã un lucru pentru care a depus mult efort ºi care
pentru el înseamnã o mare realizare? Este un chip care cere
recunoaºtere, apreciere. Dacã a fost încurajat ºi susþinut de
privirea unuia dintre pãrinþi, acel copil va dori sã facã mai mult,
va dori sã se depãºeascã. El a trãit sentimentul cã este apreciat
ºi luat în serios, iar asta-l mobilizeazã. Se poate observa aici
efectul Pygmalion care subliniazã importanþa privirii pozitive a
educatorului faþã de elevul sãu, acesta din urmã putând fi chiar
transformat dintr-un copil-problemã într-unul bun.
Privire binevoitoare este ºi aceea care mângâie ºi dã tãrie,
cea care este plinã de compasiune ºi de iubire, cea
prietenoasã ºi amabilã, cea plinã de înþelegere. Binevoitoare
este ºi privirea discretã, plinã de dragoste, de atenþie, de
respect, de înþelegere, mereu dispusã sã asculte ºi sã
liniºteascã.
CRISTINA ªOICAN
22 Anunþuri

NOUTÃÞI EDITORIALE Librãria Sf. Iosif

recomandã
Fratelui meu din exil.
Epoca stalinistã în România Assisi
în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika, Itinerar spiritual
prinþ, preot ºi martir în carisma
(Ediþia a doua) franciscanã
Ed. Serafica,
Galaxia Gutenberg, 2009
2008
A apãrut ediþia a doua, revizuitã ºi adãugitã, a albumului
“Fratelui meu din exil. Epoca stalinistã în România, în scrisorile
Monseniorului Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi martir”. Este o
“corespondenþã ineditã, semnatã de Vladimir Ghika ºi adresatã fratelui sãu Dimitrie,
în Elveþia, în perioada 1948-1952”.
K. H. Peschke
Volumul este realizat de Anca Berlogea. De introducerea, redactarea notelor ºi
Etica creºtinã
documentelor de arhivã s-a ocupat Emanuel Cosmovici. Postfaþa este semnatã de
Vol. I
Tereza Brânduºa Palade.
Ed. Galaxia
Albumul este un proiect al SIGNIS ROMANIA.
Gutenberg
2009

Dan PPA
AVELESCU, Elisabeta ROBU
Zece stropi care picurã miere în suflet
Ed.Triumf, 2009
Cei “zece stropi” sunt zece capitole prin care autorii E. Ferenþ
Dan Pavelescu º Elisabeta Robu cautã sã picure “miere Frumuseþea
tãmãduitoare în sufletele cititorilor”. vieþii creºtine
Dan Pavelescu, nãscut la Bârlad în 1922, este, din dupã sfântul
1990, profsor consultant la universitatea Politehnicã din Grigorie de
Bucureºti. Pasionat, de mai mulþi ani, de corelarea dintre Nyssa
ºtiinþã ºi tehnicã, a publicat diferite cãrþi de acest gen. Ed. Sapientia
Elisabeta Robu, nãscutã la Sãbãoani-Neamþ în 1956, 2009
este licenþiatã în teologie, în cadrul Institutului Teologic
Romano-Catolic de Bucureºti.
Benedict
Cãrþile pot fi cumpãrate de la Librãria Sf. Iosif, str. G-ral Berthelor 19, Bucureºti, tel. 0212015457, al XVI-lea
0212015475, email: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro . Apostolii
ºi primii
discipoli ai
lui Cristos.
La originile
Bisericii
Ed. ARCB
2009

Cãrþile sunt disponibile la Librãria

Sf. Iosif
Iosif::
- str
str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti;
- tel. 021 2015457; 021 2015475;
- e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro,
libraria@arcb.ro;
- www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e
 Social 23
PSIHOLOGUL RÃSPUNDE SFATUL MEDICULUI
SFA
Sunt cititor al revistei ºi al rubricii dumneavoastrã. INDICELE DE MASÃ CORPORALÃ
De mult timp vreau sã vã adresez o întrebare legatã
Indicele de masã corporalã (IMC) reprezintã un indicator fidel al grãsimii
de o problemã cu care mã confrunt din copilãrie. Cred
totale a corpului. El se calculeazã simplu prin împãrþirea greutãþii, exprimatã
cã sufãr de claustrofobie. De fiecare datã când sunt
în kilograme, la pãtratul înãlþimii persoanei, exprimatã în metri.
în metrou sau în lift, uneori chiar ºi în autobuz, simt
cã mã sufoc. Am o senzaþie de apãsare, transpir ºi Greutatea (kg.) Valorile IMC indicã,
mi se pare cã cei din jurul meu „mã asalteazã”. Ce IMC = * sub 18,5 - individ subponderal
Înãlþimea 2 (m) * între 18,5 – 24,9 - normoponderal
pot sã fac pentru a
scãpa de aceas- * între 25 – 29.9 - supraponderal
tã stare? * peste 30 - obezitate
Persoanelor supraponderale ºi obeze li se recomandã controlul
sãptãmânal al greutãþii, în vederea scãderii IMC.
Supraponderabilitatea dãuneazã organismului prin aceea cã solicitã
în exces inima, musculatura ºi articulaþiile. Tipicã în acest sens este
gonartroza, atât de frecventã, dureroasã ºi invalidantã a acestor persoane.
Obezitatea reprezintã, în plus, un factor de risc pentru o largã paletã
de patologii: diabet zaharat, hipertensiune arterialã, hipercolesterolemie,
Evident, simptomele pe care le prezentaþi se
litiazã biliarã, gutã, sindromul de insuficienþã venoasã.
regãsesc în lucrãrile de specialitate la capitolul fobii,
Supraponderabilitatea, ºi cu atât mai mult obezitatea, reclamã
dar nu aº concluziona cã este vorba, neapãrat, de
schimbarea stilului de viaþã ºi scãderea IMC sub supraveghere medicalã.
claustrofobie. Conform DSM IV, adicã „Manualul de
Ca primã mãsurã este recomandatã miºcarea, mersul pe jos zilnic,
diagnostic ºi statisticã a tulburãrilor mentale”, publicat
cel puþin 30 de minute, combaterea sedentarismului. Este necesarã
de Asociaþia Americanã de Psihiatrie, e posibil sã vã
învingerea comoditãþii ºi formarea obiºnuinþei de a prefera mersul pe jos.
încadraþi la o altã formã de fobie. Spuneþi cã teama se
Acesta asigurã stimularea activitãþii inimii, menþine un bun tonus muscular,
manifestã mai ales în prezenþa celorlalþi, a mulþimii.
asigurã oxigenarea þesuturilor prin activarea circulaþiei sangvine ºi
Atunci când sunteþi singur în lift sau în autobuz, aveþi
îmbunãtãþirea ritmului respiraþiei. Mersul pe jos relaxeazã fizic ºi psihic,
aceleaºi manifestãri?
ameliorând ºi valorile tensiunii arteriale.
Dacã nu este aºa, tulburarea de care suferiþi poartã
Ca o a doua mãsurã, se impune aportul suficient de lichide, doi litri pe
numele de agorafobie, care se traduce, în principal,
zi, distribuit pe tot parcursul zilei, în înghiþituri mici. Apã simplã, apã platã,
printr-o teamã de spaþiile aglomerate. Uneori
ceaiuri din plante medicinale, neîndulcite, supã sau ciorbã, toate îºi
simptomele pot avansa pânã la atacuri de panicã.
manifestã beneficiile. Se evitã bãuturile carbogazoase, care determinã în
Câteva caracteristici le prezentaþi deja. Fãrã a intra în
exces balonare. Hidratarea suficientã asigurã ºi o elaborare corectã a
alte detalii tehnice, pot sã vã recomand consultarea
diferiþilor fermenþi pe tractul digestiv ºi combate disconfortul la nivel
unui psihoterapeut. Acesta va elabora o strategie
abdominal, dureri ºi crampe, constipaþia.
adecvatã cazului dumneavoastrã, din care sunt convins
Ca o a treia mãsurã, alimentaþia echilibratã, cu cinci mese mici,
cã nu va lipsi ceea ce se numeºte „desensibilizarea
cumpãtarea, îºi spun ºi ele cuvântul. Este necesarã combaterea consumului
sistematicã”. Adicã, la momentul oportun, va începe
în exces al preferinþelor alimentare, mesele copioase, mai ales seara. Se vor
sã vã confrunte treptat cu situaþiile care vã determinã,
reduce, treptat, porþiile obiºnuite ale mâncãrurilor asigurând însã principiile
de obicei, aceste simptome. El va gestiona totul, aºa cã
nutritive de bazã, proteine, glucide ºi lipide. Aportul zilnic de legume ºi fructe
nu trebuie sã vã fie teamã. ªi, cu siguranþã, nu de la
proaspete trebuie sã asigure vitaminele ºi sãrurile minerale necesare.
prima întâlnire/consultaþie veþi fi confruntat cu situaþiile
Prin aceste mãsuri se poate ajunge, treptat, la scãderea IMC. Curele de
de crizã, ci doar atunci când terapeutul va avea
slãbire, atât de mediatizate, nu reprezintã o soluþie. Dupã o curã de slãbire,
siguranþa cã sunteþi pregãtit pentru acest pas.
indiferent de greutatea doritã atinsã, aceasta nu se menþine dacã se reiau
Cu siguranþã conºtientizaþi cât de dificilã este viaþa
vechile obiceiuri nesãnãtoase, ca de exemplu, o singurã masã pe zi, de
când, în ritmul normal, intervine o astfel de problemã, la
obicei seara, consum de fast-food-uri, prãjituri ºi ciocolatã în exces.
câte renunþãri sunteþi solicitat, câte contexte banale devin,
Se vor evita scãderile bruºte de greutate, ele duc la ptozãri (deplasarea
pentru dumneavoastrã, adevãrate încercãri, câte situaþii
nedoritã) de organe ºi tulburãri în fiziologia normalã a organismului. Dietele
trebuie sã evitaþi, câte gânduri copleºitoare trebuie sã
cu alimente unilaterale, scãderi drastice ale caloriilor în raþia zilnicã sunt,
suportaþi. Tocmai de aceea este nevoie sã urgentaþi
de asemenea, dãunãtoare.
rezolvarea situaþiei pentru a nu se acutiza. Fiþi optimist,
În concluzie, miºcarea, hidratarea ºi cumpãtarea în alimentaþie
este o problemã care îºi gãseºte recuperarea rapid, în
contribuie la o viaþã sãnãtoasã.
funcþie de complianþa terapeuticã pe care o veþi investi.
Psiholog pr
pr.. MARIUS ANTÃLUÞE Dr
Dr.. BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
24 Micul prinþ

U c en i c i i d e l a E ma u s
Despre ce vorbiþi?
Într-o duminicã, chiar în
ziua în care înviase Isus din
morþi, doi dintre ucenicii lui se
duceau într-un sat numit
Emaus.
Pe când mergeau ºi
discutau între ei despre ceea ce
se vorbea la Ierusalim, adicã
despre moartea ºi învierea lui
Isus, cineva s-a apropiat ºi
mergea împreunã cu ei. Era
chiar Isus, dar ei nu l-au
recunoscut.

Cum, n-ai aflat de Isus din Cei doi ucenici i-au povestit lui Isus cum femeile
Nazaret? Noi speram cã este care gãsiserã mormântul gol au mers la
el Mesia ºi cã va elibera Israelul, apostoli ºi le-au povestit cã le-a apãrut un
dar a fost rãstignit. înger care le-a spus cã Isus a înviat din morþi.
I-au mai povestit apoi cum doi dintre apostoli,
Câteva femei au fost Petru ºi Ioan, au mers ºi ei în grabã la
la mormânt, dar l-au mormânt, l-au gãsit gol, dar pe Isus nu l-au
gãsit gol. vãzut.

Când s-au apropiat de Emaus, Isus s-a fãcut cã

Nepricepuþi sunteþi în a merge mai departe, dar ei l-au îndemnat sã
crede cele spuse de profeþi! rãmânã, cãci se lãsa seara.
Oare nu trebuia sã sufere Cei trei au intrat la un han ca sã mãnânce,
toate acestea Cristos ºi sã ºi în timp ce erau la masã, Isus a luat
intre în gloria sa? pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o
ºi le-a dat-o lor.
Atunci cei doi ucenici au în-
þeles cã strãinul care cãlã-
ªi, începând de la Moise ºi toþi profeþii, Isus le-a explicat celor doi torise cu ei era chiar Isus.
ucenici toate cele scrise despre El în Sfânta Scripturã. Însã Isus s-a fãcut nevãzut...

E adevãrat cã a înviat!

Oare nu ardea inima în noi când ne

vorbea pe drum ºi ne explica
Scripturile?... Cristos a înviat!

Cei doi ucenici s-au ridicat ºi s-au întors la Ierusalim, ca sã le

povesteascã ºi apostolilor ceea ce li se întâmplase: cã l-au
vãzut pe Isus înviat ºi l-au recunoscut când a frânt pâinea. Adaptare de CRISTINA GRIGORE

Gândul meu pentru tine/ri
Scriu acest „gând” când împlinesc o vârstã frumoasã din viaþa
mea... În fiecare an, cu aceastã ocazie, mã gândesc la darul vieþii.
Cu ce se poate asemãna viaþa? Ce este viaþa?
Dragã prietene,
Viaþa se poate asemãna cu „o ºcoalã de artã” în care se învaþã
înþelepciunea de a trãi. Pãºeºti pe porþile ºcolii încã de mic unde îþi este
descoperitã „tehnica” ascultãrii ºi a disponibilitãii. Aici ai un Învãþãtor. El
îþi spune cã a sosit timpul sã frecventezi ºcoala zilnic pentru a fi „tare” în
viaþã. La „ºcoalã” trebuie sã fii atent la tot ceea ce se predã, iar „acasã”
trebuie sã-þi faci temele. Învãþãtorul îþi mai prezintã toate materiile pe
care va trebui sã le asimilezi ºi sã fii amabil ºi respectuos cu toþi colegii.
Mai târziu, te vei întâlni cu un Domn Învãþãtor. El îþi va descoperi
tehnicile de a pãtrunde în farmecul vieþii. Te va ajuta sã te deprinzi
cu arta de a avea încredere în planul lui Dumnezeu, de a te îndrãgosti
de viaþã, de a da zilnic sens vieþii tale, de a cãuta fericire în inima ta
ºi nu „în exterior”, de a nu te opri în faþa obstacolelor, de a lucra
pentru ca lumea sã devinã mai bunã, de a trãi pe acest pãmânt,
dar „viaþa ta” sã fie prezentã, deja, în lumea lui Dumnezeu...
ªi, dupã ce ai frecventat cursurile de iniþiere, unde ai învãþat
tehnicile de a trãi, vei fi lãsat, în aparenþã, singur ca sã pui totul în
practicã. Acum, „ºcoala de artã” a vieþii are un fundament pe o
experienþã solidã care este comuniunea cu Învãþãtorul prin excelenþã,
Cristos, ºi se alimenteazã zilnic din Evanghelie. Aceastã experienþã
te va ajuta sã ajungi la arta înþeleaptã pentru a spune cu Apostolul
Paul: „Pentru mine a trãi este Cristos”(Fil 1,21).
Prin Cristos noua viaþã a început!
Cu Cristos noua viaþã este posibilã dupã fiecare cãdere!
În Cristos noua viaþã îl ajutã pe om sã pãtrundã planul de iubire
al lui Dumnezeu.
Viaþa este un mister. De aceea are nevoie de Dumnezeu.
Viaþa este o minune. De aceea îi aparþine lui Dumnezeu.
Viaþa este un dar. De aceea trebuie trãitã cu Dumnezeu.
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Suflet tânãr 25
Noi tineri animatori
pentru parohiile Arhidiecezei
Peste 60 de tineri din Arhidieceza noastrã au participat,
plini de entuziasm, în perioada 13-15 martie 2009, la un curs
de formare pentru animatorii parohiali. Cursul, organizat
de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, s-a
desfãºurat la mãnãstirea Sf. Agnes, din Popeºti-Leordeni, ºi
a reunit adolescenþi din Bucureºti, Constanþa, Brãila, Buzãu,
Cãlãraºi, Mangalia, Nãvodari, Sinaia ºi Ploieºti. Întâlnirea
tinerilor s-a deschis, vineri seara, cu celebrarea Cãii Crucii
în aer liber, în curtea mãnãstirii. Textul propus spre meditare
a fost pregãtit chiar de unul dintre tinerii participanþi.
Sâmbãtã, împãrþiþi în patru grupuri - Isus, Evanghelia,
Biserica ºi Vocaþia -, tinerii au discutat despre diferite teme,
împãrtãºindu-ºi ideile ºi învãþând unii de la alþii. Tinerii
animatori-formatori au condus discuþiile folosind diferite
tehnici de animare, ajutându-i astfel pe participanþi sã
înþeleagã mai bine temele propuse.
În fiecare zi, tinerii formatori ºi participanþii la curs au
luat parte, împreunã, la Liturghia celebratã de Pr. Daniel
Bulai, responsabil cu pastoraþia tineretului în Arhidiecezã.
Reuniþi în capela mãnãstirii, în jurul altarului, tinerii s-au rugat,
au cântat ºi au ascultat cuvântul de învãþãturã al Pr. Daniel.
Organizatorii au avut grijã ca din program sã nu
lipseascã nici momentele de destindere, prin jocuri, teatru,
meciuri de fotbal ºi de volei, cântece sau prin urmãrirea
fotografiilor fãcute în cele trei zile petrecute împreunã.
Noii animatori s-au reîntors în parohiile lor plini de
entuziasm ºi dornici sã punã în practicã ceea ce au învãþat
în timpul cursului de formare. Le urãm succes ºi roade
bogate.

Au început înscrierile pentru INTC 2009

Au început înscrierile pentru Întâlnirea naþionalã a tineretului catolic ce va
avea loc la Baia-Mare, în perioada 22-26 iulie 2009. Înscrierea grupurilor se face
la sediul Centrului diecezan pentru Pastoraþia Tineretului (str. G-ral Berthelot, nr.19,
lângã catedrala Sf. Iosif), zilnic, de luni pânã vineri, între orele 10:00-12:00.
Pentru înscriere sunt necesare urmãtoarele:
Paginã realizatã de ANTON BALINT

1. Tabelul nominal, cu toate datele completate (disponibil pe www.tic.ro)

2. Taxa de participare (50 RON pentru fiecare participant)
3. Numele preotului din parohie care însoþeºte grupul
4. Recomandare scrisã din partea pãrintelui paroh
5. În cazul minorilor: acordul pãrinþilor LOC ATENÞIE
Persoane de contact: URI :
- pentru înscrieri: Anton Balint L I M ITATE
(tel: 0765.311.085, mail: anton_cbalint@yahoo.com), !
- pentru detalii legate de transport - Claudiu Roznovszky
(tel: 0724.376.455, mail: roznovsky@yahoo.com).
Pentru mai multe detalii, vizitati www.tic.ro
26 Lecturi
Arturo Mari -
La revedere, în Rai
EARCB, 2009, 144 p.
(noutate editorialã)
S-au împlinit, luna aceasta, patru ani de la
moartea Papei Ioan Paul al II-lea. Pilda sa de
tenacitate ºi credinþã rãmâne vie printre noi,
actualizatã acum printr-o fericitã conjucturã ºi de
o nouã apariþie editorialã. La revedere, în rai este
o emoþionantã carte de amintiri legate de Ioan
Paul al II-lea. Autorul? Binecunoscutul fotograf
pontifical Arturo Mari, care a stat în preajma Papei
Wojtyla timp de 27 de ani, din ziua alegerii ºi pânã
în clipa morþii. ªapte zile pe sãptãmânã, fie zi de
lucru sau de odihnã, în timpul Sfintelor Liturghii sau al ceremoniilor oficiale, la
audienþele generale sau private, în cãlãtoriile apostolice, dar ºi în apartamentul
pontifical, fotograful cotidianului vatican L’Osservatore Romano a stat în umbra
Papei pentru a-i imortaliza, pe pelicule foto, viaþa ºi activitatea.
Scrisã sub forma unui dialog cu ziaristul polonez Jaroslaw Mikolajewski ºi
prezentatã de cardinalul Stanislaw Dziwisz, secretarul personal al Papei Ioan
Paul al II-lea, cartea La revedere, în rai a fost iniþial publicatã în Polonia, în
2006, înregistrând deja sute de mii de exemplare vândute. Un adevãrat “best
seller” tradus în spaniolã, englezã, portughezã, italianã ºi acum ºi în românã.
Însoþit de fotografii reprezentative, din cei 27 de ani de pontificat, volumul
poate fi considerat un portret în prim-plan al lui Ioan Paul al II-lea, realizat – de
data aceasta – nu doar cu obiectivul aparatului de fotografiat, ci ºi cu amintirile
unui om care l-a cunoscut îndeaproape ºi l-a preþuit într-atât încât l-a considerat
ca pe un tatã. “ªtiam cã Arturo este excepþional în munca sa de fotograf – aratã
cardinalul Dziwisz – dar nu ºtiam cã reuºeºte sã ºi povesteascã cu aceeaºi
mãiestrie.” Sunt pagini emoþionante prin simplitatea ºi acurateþea relatãrilor,
evenimentele fiind surprinse de o “prezenþã mereu discretã, imperceptibilã, în
virtutea cãreia Ioan Paul al II-lea nu s-a simþit niciodatã fotografiat, ºi nici mãcar
observat. Împreunã cu fidelitatea, afecþiunea ºi absoluta dãruire, tocmai aceastã
discreþie i-a adus recunoºtinþa Sfântului Pãrinte, pecetluitã de acel “Mulþumesc!”,
rostit cu câteva ore înainte de a muri. “Dupã lectura acestei foarte frumoase cãrþi –
aratã în continuare cardinalul –, þin ºi eu sã-i spun “mulþumesc” lui Arturo cã ne-a
fãcut pãrtaºi la amintirile sale, dedicate unei Persoane dragi nouã tuturor,
într-un moment în care memoria sa este încã atât de vie printre noi. ªi cã le-a
exprimat cu atâta graþie, naturaleþe ºi precizie.”
Ediþia în limba românã a
fost îmbogãþitã cu o serie de
note menite sã-i dea cititorului
explicaþii privind locuri ºi nume
proprii, cuvinte sau fraze în alte
limbi, cu intenþia de a înlãtura
orice obstacol posibil din calea
lecturii.
Traducãtoarea, ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
Pro
Memoria
Revistã de istorie
ecleziasticã
Centrul „Biserica ºi istoria”, de pe lângã Arhidieceza
Romano-Catolicã de Bucureºti, anunþã apariþia
numãrului 7/2008 al publicaþiei „Pro memoria”. Noul
numãr al revistei „continuã seria restituirilor
istoriografice”, dupã cum explicã Arhiepiscopul Ioan
Robu în prefaþã.
În secþiunea dedicatã istoriei Arhidiecezei, cititorii vor
putea gãsi o prezentare istoricã a parohiei Râmnicu
Vâlcea, important centru al credinþei catolice din
Muntenia, într-o analizã realizatã de † pr. Julius Hering,
fost canonic al Arhidiecezei de Bucureºti.
De asemenea, în aceeaºi secþiune, este publicat un
istoric amãnunþit al ºcolilor catolice din Bucureºti,
desfiinþate abuziv în 1948, de cãtre regimul comunist,
într-un material semnat de regretatul pãrinte Iosif Gabor,
un pasionat cercetãtor al trecutului Bisericii Catolice din
Moldova ºi Muntenia.
Tot aici, pr. dr. Fabian Doboº prezintã activitatea
Episcopului Dominic Jaquet, Administrator Apostolic al
Arhidiecezei de Bucureºti, în perioada 25 iunie 1895 –
31 martie 1896.
În secþiunea dedicatã „istoriei rezistenþei
anticomuniste”, pr. prof. dr. Wilhelm Dancã semneazã
un articol interesant, dedicat împlinirii a 120 de ani de la
naºterea Episcopului martir Anton Durcovici: „Moartea
Episcopului Anton Durcovici. O introducere în teologia
creºtinismului contemporan”. Articolul este conceput –
dupã cum aratã ÎPS Ioan Robu în prefaþã – „pe baza unei
bibliografii mereu mai bogate pe aceastã temã ºi, înainte
de toate, pe baza unei perspective originale privitoare la
suferinþa martirilor de la Sighetul Marmaþiei”.
Revista conþine ºi câteva recenzii ale celor mai recente
cãrþi ºi publicaþii din domeniul istoriografiei ecleziastice.
Îmbogãþitã cu numeroase fotografii de arhivã, unele dintre
ele inedite, revista se prezintã ca o mãrturie-document,
oferind o panoramã incitantã asupra trecutului
Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.
„Pro Memoria” este o publicaþie care se adreseazã
cercetãtorilor ºi celor interesaþi de diferite aspecte ale
trecutului Arhiepiscopiei ºi, totodatã, credincioºilor
Arhidiecezei, care sunt datori, în conºtiinþã, sã-ºi
cunoascã trecutul ºi sã mediteze la exemplul dat de
înaintaºi în pãstrarea credinþei.
(A.C.)

„Curs intensiv”
de comunicare pentru episcopi
În perioada 9-13 martie, aproximativ o
sutã de episcopi ºi preoþi – printre care ºi
arhiepiscopul de Bucureºti, Dr. Ioan Robu
–, au participat, la Roma, la un seminar
internaþional cu tema: Schimbãrile în
domeniul tehnologiilor ºi în cultura
comunicaþiilor.
Întâlnirea a fost promovatã de
Consiliul Pontifical pentru Comunicaþii
Sociale ºi a pornit de la mesajul Papei:
„Noi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturã
a respectului, dialogului ºi prieteniei”
pregãtit pentru cea de-a 43-a Zi Mondialã
a Comunicaþiilor Sociale. Episcopii ºi
preoþii, responsabili cu pastoraþia comuni-
caþiilor, au aprofundat, cu ajutorul unei
echipe de experþi internaþionali de la
diferite universitãþi pontificale, importanþa
artei comunicãrii ºi potenþialul ei de
„bombã mediaticã”.
ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit
de Bucureºti ºi responsabil pentru sectorul
pastoral al comunicaþiilor sociale, într-un
interviu pentru Radio Vatican a sintetizat
astfel finalitãþile acestui „curs intensiv”:
„Întâlnirea de la Roma a episcopilor din
toate Conferinþele episcopale din lume a
fost un eveniment, cu siguranþã, care face
ºi va face istorie. Ce s-a întâmplat acum
la Roma seamãnã cu ceea ce episcopii
lumii au trãit la Conciliul Vatican când au
compus ºi, ulterior, au aprobat decretul
conciliar Inter mirifica. Acum, la Roma, nu
s-a redactat vreun document, dar s-a
început - putem spune - schiþarea unui
document care sã ducã mai departe
evoluþia gândirii ºi practicii Bisericii în
privinþa noilor mijloace de comunicare,
aºa cum a fost reflectatã în documentele
Inter mirifica din 1963, de care am amintit
deja, Communio et Progressio din 1971 ºi
Aetatis novae din 1992.
Ar fi vorba, deci, de un nou
document de bazã despre noile
mijloace de comunicare, menit sã
adopte un limbaj simplu, sã facã o
trecere în revistã a mijloacelor de
comunicare socialã, sã schiþeze un
program de formare a tuturor celor care
lucreazã în pastoraþie – preoþi, persoane
consacrate, laici – sã promoveze
comuniunea în Bisericã, sã punã accent
pe mãrturia catolicã, aºa încât
identitatea noastrã sã fie clarã. În
acelaºi timp, documentul ar urma sã
dea mare atenþie tinerilor, limbajului lor
Educaþie media 27
ºi capacitãþii lor de a fi protagoniºtii „erei
digitale”, acordând mare importanþã
responsabilitãþii, aspectului etic ºi moral
în folosirea mijloacelor de comunicare,
respectând drepturile religioase ºi
libertatea de expresie. Noile mijloace de
comunicare sunt o ºansã pentru
Bisericã, pentru comuniunea pe care se
bazeazã ºi care nu poate exista fãrã
comunicare. Comunicarea este izvor de
creºtere. Cum va creºte Biserica noastrã
mâine? Rãspunsul depinde de felul în
care vor fi folosite aceste mijloace noi
de comunicare”.
Adaptare dupã Radio V atican
Vatican
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

BLAJ: Planificarea birourilor de presã, în atenþia operatorilor media catolici

Operatori din sectoarele presã scrisã, birouri de presã, audio-vizual ºi internet
din diferite eparhii ºi dieceze ale Bisericii Catolice din România s-au reunit la Blaj,
în perioada 26-28 martie 2009, în cadrul celei de a IX-a Întâlniri Naþionale a
Operatorilor Media Catolici (INOMC). Gãzduitã de Biroul de Presã al Arhiepiscopiei
Majore de Alba-Iulia ºi Fãgãraº, întâlnirea a avut ca temã „Metodologia planificãrii
strategice a activitãþilor birourilor de presã catolice”.
Cu aceastã ocazie, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti,
Preºedintele Comisiei Media din cadrul Conferinþei Episcopale Române, le-a transmis
participanþilor un mesaj video în care subliniazã importanþa educaþiei media ºi a
responsabilizãrii, nu doar a consumatorilor, ci ºi a comunicatorilor prin media.
Arhiepiscopul a lansat, totodatã, ºi propunerea de a crea un flux intern de ºtiri,
pentru o mai bunã comunicare între dieceze.
Au participat reprezentanþi din Arhiepiscopia Majorã de Alba Iulia ºi Fãgãraº,
Eparhia Greco-Catolicã de Maramureº, Eparhia Greco-Catolicã de Oradea Mare,
Eparhia Greco-Catolicã de Lugoj, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti,
Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba Iulia ºi Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi.
CRISTINA GRIGORE
28 Din istoria Bisericii

ICONOCLASMUL (I)
Disputa care a izbucnit în lumea teologicã
a Imperiului Bizantin cunoscutã sub numele
de iconoclasm nu a fost doar o simplã ceartã
între teologi sau între diverse curente de
opinie, ci a avut ºi un puternic substrat
teologico-politic. Au intrat în joc mai mulþi
factori istorici ºi sociali, alimentaþi de disputele
cristologice ce au divizat creºtinismul rãsã-
ritean pe parcursul secolelor V-VII.
Pentru creºtinãtatea rãsãriteanã, cinstirea
imaginilor implica dimensiunea sacrului la nivel
ontologic, adicã punea în joc însãºi mântuirea
celor care se declarau pro sau contra. Pentru
Roma ºi Occident, prezenþa imaginilor sacre
era justificatã doar prin utilitatea lor cateheticã
ºi pedagogicã.
În acest sens, Papa Grigore cel Mare,
venerat de altfel de ambele pãrþi ale
creºtinãtãþii ca sfânt, îi scria, cãtre anul 600,
episcopului Serenus de Marsilia, explicându-i
acestuia cã, pentru cei neinstruiþi, imaginile
sacre sunt ceea ce reprezintã Scripturile pentru
cei culþi; de aceea, ele nu trebuie distruse, dar
nici cinstite în chip special. Aceastã poziþie va
rãmâne, de fapt, atitudinea fundamentalã
pentru Biserica Romei.
Premise ºi declanºarea crizei iconoclaste
Dupã cum au relevat studiile istorice –
inspirate în ultimã instanþã nu doar din sursele
specifice unei astfel de cercetãri, ci ºi din scrierile
cu conþinut teologic ale timpului –, criza
iconoclastã a fost, din anumite puncte de vedere,
în strânsã legãturã cu ascensiunea fulgerãtoare
a lumii islamice, cu ofensiva acesteia împotriva
a ceea ce ea considera a fi lumea necredincioa-
sã, deci cu ofensiva politicã, socialã, militarã ºi,
desigur, teologicã, împotriva lumii creºtine. La
baza acestei ascensiuni a islamului a stat
unificarea clanurilor rãzboinice de nomazi din
deºerturile Arabiei, cãrora noua religie a lui
Mahomed le-a dat un steag ºi un þel.
În jurul anului 630 - atunci când Mahomed
începe a propovãdui noua religie destinatã, în
opinia lui, sã converteascã lumea întreagã -,
Constantinopolul ºi statul sasanizilor se aflau la
capãtul unui conflict istovitor, derulat în spaþiul
ocupat odinioarã de civilizaþiile antice, dar acum
apuse. Învins de cãtre împãratul Heraclius,
imperiul persan, cu o economie ruinatã, traversa Dicþionar
o crizã ºi o instabilitate internã profunde, instabi-
litate accentuatã, printre altele, ºi de intrigile politice Termenul iconoclasm
generate de lupta pentru putere. Cu toate acestea, provine din alãturarea a douã
nici învingãtorii nu se aflau într-o situaþie cu mult cuvinte greceºti sau, mai bine
mai bunã. Imperiul Bizantin, pe lângã problemele zis, a unui substantiv ºi a unui
economice, era mãcinat ºi de certurile teologice verb: eikon (imagine) ºi klao (a
interne, generate de erezia monotelitã, precum sparge, a rupe, a distruge).
ºi de influenþele teologice islamice. La toate În plan teologic, expresia
acestea trebuie adãugatã moºtenirea spiritua- desemneazã criza ivitã în
lismului elen. Acest lucru este important ºi pentru sânul Bisericii care a dus la
raportarea la islam, deoarece a condus la un soi lupta împotriva icoanelor ºi la
de iconoclasm „pur elen”. distrugerea lor.
Ceea ce a fãcut împãratul bizantin Leon al III- În plan istoric, termenul
lea Isaurul (717-741), atunci când a declanºat desemneazã faptele prin care
persecuþia iconoclastã, a fost, în acelaºi timp, un o atare doctrinã s-a exprimat
atac la dogma cristologicã, clarificatã deja în sau s-a concretizat, nu doar
primele Concilii ecumenice ºi pentru care Biserica prin intermediul formulelor
suferise aºa de mult în secolele precedente. doctrinare, ci ºi prin acþiunile
Raþionalizarea credinþei – cãci acesta era, la care au ajuns pânã la distru-
urma urmei, scopul acþiunii iconoclaste – nu s-a gerea violentã a imaginilor ºi
oprit la jumãtatea drumului, la simpla înlãturare la persecuþia celor care le
a icoanelor din biserici, ci a mers mult mai departe, venerau.
condamnând venerarea Evangheliei, a crucii, a
moaºtelor ºi a altor relicve sfinte. Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU

File de istorie

Emanuel Zak (1861-1946)

S-a nãscut la 20 decembrie 1861, la Hulice (Boemia), ºi a murit la 20 aprilie 1946, la Bucureºti. De profesie grãdinar, s-a remarcat
ca unul din cei mai activi laici din Bucureºti, fondând, în 1891, alãturi de pãrintele Joseph D’ Ester, Congregaþia marianã a bãrbaþilor din
Bucureºti. Cronica Congregaþiei mariane consemna, la data morþii lui Emanuel Zak, urmãtoarele: „Cu el a plecat dintre noi cel din urmã
vechi colaborator al veneratului fondator, pãrintele D’ Ester. Deºi a trãit în Congregaþie trei ani mai puþin decât primul ei prefect, Emil
Frollo, totuºi, întrucât n-a lipsit nici un an din capitalã, Emanuel Zak este, poate, congregaþionist care a frecventat cel mai mult Congregaþia
marianã a bãrbaþilor din Bucureºti, aºa cã va putea rãmâne pentru confraþii sãi o pildã excelentã a perseverãrii sale”.
Emanuel Zak a fost, totodatã, membru fondator al Conferinþei Sfântului Vincenþiu de Paul, alãturi de alte figuri ilustre precum
pãrintele Joseph D’ Ester ºi Waldemar Hoeflich. Rãmâne în istoria Bisericii noastre locale ca o figurã legendarã a laicatului catolic.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª