Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

VIOLENTA IN SCOALA

Violenta umana este o tema a prezentului in multe tari, violenta sociala, ca si ceainterpersonala reprezinta argumente solide pentru dezvoltarea unor programeeducationale pentru a promova constientizarea acestui fenomen si a pleda pentrumijloace nonviolente de interactiune si de reglare a vietii sociale.Situatia generala ingrijoreaza, pentru ca violenta a devenit o tema cu care seconfrunta toate societatile, necesitand o luare de pozitie la nivelul intregului corp socialsi dezvoltarea unor strategii de investigatie, prevenire si control.Familia este mult discutata, cercetatorii din stiintele sociale acceptand ideeaschimbarii structurii si valorilor ei, ca si a degradarii climatului de securitate si refugiu cucare este familia asociata in mod traditional. Modernitatea si conditia urbana au generatnoi forme de violenta si au provocat schimbari la nivelul valorilor si aspiratiilor indivizilor.Conflictele datorate saraciei, dar si lipsei de educatie si de informatie genereazacontexte de viata privata in care violenta este un comportament tolerat, chiar acceptat,el fiind invatat de copii si reprodus ca modalitate esentiala, frecventa si “fireasca” decomportament interpersonal.Violenta este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Presa, scrisasau audiovizuala, informeaza in permanenta cu privire la manifestari diverse ale acestuifenomen, de la formele cele mai agresive, precum razboaie ori crime terifiante, batai,violuri, furturi, distrugeri de bunuri, si pana la cele mai putin socante (dar nu mai putinvinovate), cum ar fi violentele verbale. In acest context, aparitia diferitelor forme deviolenta in mediul scolar pare aproape o fatalitate si devine, adesea, un lucru obisnuit,cu care semenii coexista fara macar a se mai sesiza asupra pericolului. Chiar dacareprezinta o problema delicata, luarea in stapanire a fenomenului violentei nu se poateface decat daca ii sunt cunoscute cauzele,originile,formele de manifestare siposibilitatile de prevenire. Problema violentei in scoala poate si trebuie sa devina otema de reflectie pentru toti cei implicati in actul educational. Cu atat mai mult cu catscoala dispune, credem, de importante resurse pentru a concepe programe deprevenire a violentei si pentru a rupe cercul vicios al violentei in mediul scolar.Definirea violentei s-a dovedit a fi o incercare extrem de dificila. Acest fapt seexplica prin complexitatea fenomenului, dar si prin marea diversitate a formelor sale demanifestare. Nu in ultimul rand, dificultatea a aparut si din cauza asocierii si, uneori,chiar a confundarii violentei cu agrasivitatea. Specialistii domeniului au facut insa oserie de delimitari intre cele doua concepte, care se cuvin mentionate.Termenul de

agresivitate

vine din latinescul

adgradior

, care inseamna “a mergecatre…”, si a evoluat apoi in

agredire

, ce semnifica “ a merge catre … cu un spiritbelicos, cu tendinta de a ataca”. In sens etimologic, notiunea de agrasivitate trimite la opotentialitate individuala, la capacitatea de a infrunta un obstacol, de a se confrunta cualtul si a nu da inapoi in caz de dificultate.Ca multe alte comportamente sociale complexe, agresivitatea este dobanditaprin invatarea sociala. Procesul de socializare inseamna si achizitia de raspunsuriagresive, fie prin invatare directa – acordarea de recompense sau pedepse unor comportamente - , fie mai ales prin observarea conduitelor si a consecintelor lor la altii.Experimentele psihologului american Albert Bandura si ale colaboratorilor sai (1963) audemonstrat

rolul adultului ca model

in insusirea comportamentului agrasiv la copii.

Dupa ce au vazut cum un adult agreseaza o papusa sau se joaca linistit cu ea, copiii aufost pusi in situatia de a avae ei insisi de-a face cu o serie de jucarii, printre care sipapusa respectiva. Cei ce au asistat la un comportament agresiv din partea adultului s-au comportat si ei agresiv. Mai mult, s-a observat ca agresivitatea a crescut atuncicand: modelul a fost recompensat; modelul a fost de acelasi sex cu respectivul copil;modelul a avut inainte legaturi intense cu copilul (prieten de familie, invatator etc.).Astfel incat, chiar daca nu sunt educati expres in a fi agresivi – in multe culturi acestlucru se intampla -, copiii invata din experienta proprie prin reintarire sau imitapersoanele semnificative si/sau autoritare.Psihologii sociali insista ca agresivitatea dobandita social nu inseamna doar tendinta de a raspunde ostil la interactiunile neplacute. Mediul familial, grupul desimilaritate din cartier sau din scoala, mass-media constituie cadre psihosociale deachizitionare a unor

scenarii de agresivitate

, care sunt sustinute de

structuri decunoastere si evaluare

(perceptii, atitudini, credinte normative) ce trimit lacomportamente agresive. Fiintele umane invata de mici cum sa perceapa, sainterpreteze, sa judece si sa raspunda la stimuli ce vin din mediul fizic si social. Incet-incet se cristalizeaza scenarii mental-comportamentale, care, invatate si folositefrecvent, pot capata in timp caracter automatizat, ca deprinderi (habitusuri). Studiilelongitudinale arata ca asemenea structuri cognitiv-comportamentale de agresivitateincep sa se intareasca in jurul varstei de 8-9 ani si se consolideaza continuu pana lamaturitate.Dintr-o alta perspectiva, partizanii caracterului dobandit al agresivitatii sustin caaceasta survine in functie de context si este un raspuns al individului la conditiile demediu. In acest sens, cea mai cunoscuta teorie este cea formulata de cercetatorulamerican de la universitatea Yale, john Dollard, si de colaboratorii sai, care explicanatura comportamentelor agresive prin ipoteza

frustrare-agresiune

. Pentru ei,agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii si orice frustrare antreneaza oforma de agresivitate. Intensitatea raspunsului agresiv este proportionala cu cea afrustrarii. Daca raspunsul direct nu este posibil, reactia poate imbraca trei forme:inhibitia, redirectionarea (deplasarea) catre o alta tinta, catharsisul. Chiar daca teoria luiDollard a fost supusa unor critici serioase insistandu-se pe faptul ca exagereazalegatura frustrare-agresivitate, frustrarea ramane una dintre cele mai importante surseale agresivitatii.Notiunea de

violenta

este discutata in relatie cu cea de agresivitate. Radacinalatina a termenului

violenta

este

vis

, care inseamna “forta” si care trimite la ideea deputere, de dominatie, de utilizare a superioritatii fizice, deci a fortei, asupra altuia.Exista numeroase definitii ale violentei. Eric Debarbieux (1996: 45-46), specialistin problematica violentei in mediul scolar, ofera o definitie prin care se surprindeansamblul fenomenului violentei: “Violenta este dezorganizarea brutala sau continua aunui sistem personal, colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere aintegritatii, ce poate fi fizica, psihica sau materiala. Aceasta dezorganizare poate sa seopereze prin agresiune, prin utilizarea fortei, constient sau inconstient, insa poate existasi violenta doar din punctul de vedere al victimei, fara ca agresorul sa aiba intentia de aface rau”.Majoritatea analizelor privilegiaza ideea ca agresivitatea tine mai mult de instinct,in timp ce violenta tine mai mult de cultura, de educatie, de context.

Istoric si cultural, violenta este o notiune relativa, dependenta de codurile sociale, juridice si politice ale societatii in care se manifesta. In absenta unei definitii precise aviolentei, unii autori cred ca este mai potrivit un inventar al faptelor violente. Numai cafaptele brute, private de semnificatia lor sociala, nu spun nimic. Clarificarea unui fapt cafiind violent depinde de conventiile sociale in vigoare. Multa vreme, de pilda, corectiafizica pe care parintii o aplicau copiilor era considerata un lucru firesc, ce face parte dinactul educational. De asemenea, sunt populatii, comunitati care aproape ca nu cunoscagresivitatea, in timp ce altele se manifesta destul de agresiv.In mod traditional, scoala este locul de producere si transmitere a cunoasterii, deformare a competentelor cognitive, de intelegere a sensului vietii si a lumii care neinconjoara, de intelegere a raporturilor cu ceilalti si cu noi insine. Misiunea scolii nu estedoar de a pregati forta de munca. Scoala trebuie sa profileze caractere, sa-I educetanarului placerea de a invata, dorinta de a reusi si de a face fata schimbarilor de pepiata muncii.In acest context, a vorbi despre violenta acolo unde ne asteptam sa gasim celemai bune conditii pentru formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii poateparea un fapt cel putin neverosimil. In ultimii ani, violenta in randul minorilor a constituitsubiectul a numeroase dezbateri mediatice. Totusi, cunostintele noastre in acestdomeniu sunt destul de lacunare. Singurele date certe provin din statisticile Ministeruluide Interne si ele vizeaza diferite tipuri de infractiuni comise de minori: omoruri, tentativede omor, vatamari corporale grave, violuri, furturi, talharii.Violenta scolara este asociata, in general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile,acolo unde saracia este la ea acasa. De aceea, atunci cand se vorbeste despre violentain scoala, se considera drept surse favorizante factorii exteriori ai scolii: mediul familial,mediul social, ca si factori ce tin de individ, de personalitatea lui.

Mediul familial

reprezinta, credem, cea mai importanta sursa a agresivitatiielevilor. Multi dintre copiii care prezinta un profil agresiv provin din familii dezorganizate,au experienta divortului parintilor si traiesc in familii monoparentale. Echilibrul familialeste perturbat si de criza locurilor de munca, de somajul ce-I atinge pe foarte multiparinti. Parintii sunt confruntati cu numeroase dificultati materiale, dar si psihologice,pentru ca au sentimentul devalorizarii, al esecului. In aceste conditii, ei nu mai sunt sausunt putin disponibili pentru copiii lor. Pe acest fundal apar apoi probleme familialefoarte grave care-i afecteaza profund pe copii: violenta intrafamiliala, consumul dealcool, abuzarea copilului, neglijenta, la care se adauga si importante carenteeducationale – lipsa de dialog, de afectiune, inconstanta in cerintele formulate fata decopil (treceri de la o extrema la alta, de la o permisivitate exagerata la restrictii foartedure), utilizarea mijloacelor violente de sanctionare a copilului pe motiv ca “bataia-irupta di rai”. Sunt si parinti care privilegiaza in mod exagerat relatia afectiva indetrimentul rolului educativ pe care ar trebui sa-l aiba in raporturile cu copiii lor: nu leimpun nici un fel de interdictii, de reguli, emit putine exigente si cauta sa eviteconflictele. Aceasta absenta cvasitotala a constrangerilor (in afara scolii) il va determinape elev sa adopte in scoala comportamente de refuz a exigentelor profesorilor.La randul sau,

mediul social

contine numeroase surse de natura sa induca, sastimuleze si sa intretina violenta scolara: situatia economica, slabiciunea mecanismelor de control social, inegalitatile sociale, criza valorilor morale, mass-media,disfunctionalitati la nivelul factorilor responsabili cu educatia tinerilor, lipsa de cooperare