PSIHOLOGIA EDUCAIEI

Psih. Marin DRMNESCU

OBIECTUL DE STUDIU I PROBLEMATICA PSIHOLOGIEI EDUCAIEI

PSIHOLOGIE

Termenul de psihologie provine de la cuvintele grecesti psyche (suflet) i logos (cuvnt, teorie, nvtur). Ca tiin, a aprut n perioade mai recente (primele lucrri de psihologie sunt publicate dup anii 1500 de Rudolf Goclenius i 1700 de Christian Wolf).

Psihologia este tiina care studiaz psihicul (procese, nsuiri, mecanisme psihice), utiliznd un ansamblu de metode obiective, n vederea desprinderii legitaiilor sale de funcionare, cu scopul cunoaterii, optimizrii i ameliorrii existenei umane.

PSIHIC
a) prin raportare la materie (la substratul material al psihicului): psihic = produs/funcie a creierului b) prin raportare la realitatea nconjurtoare (lumea obiectiv a lucrurilor i fenomenelor naturale): psihic = reflectare subiectiv a realitii obiective c) prin raportare la interaciunea universal a lucrurilor: psihic = caz particular/form/expresie a vieii de relaie d) prin raportare la realitatea social: psihic = element condiionat i determinat socio-istoric i socio-cultural.

Psihologia este definit astfel ca tiin care studiaz fenomene i procese care constituie o reflectare subiectiv a realitii obiective i care sunt condiionate i determinate socio-istoric i socio-cultural reprezentnd o funcie a creierului ce reflect relaionarea universal.

RAMURILE PSIHOLOGIEI
Ramura a psihologiei care studiaz substratul biologic al comportamentului si strilor mentale prisma anatomiei si fiziologiei sistemului nervos. Ramurile psihologiei biologice: neurostiintele biologice, neurostiintele cognitive, neuropsihologia (ramura psihologiei care studiaz structura si funcionarea creierului cu scopul de a nelege procesele psihologice si comportamentale.
Ramura psihologiei care include studiul si aplicaiile psihologiei cu scopul nelegerii, preveniei si ameliorrii disfunciilor cu baza psihologica si pentru a promova starea de bine si dezvoltarea personala. Domeniile psihologiei clinice: evaluarea si testarea psihologica, cercetarea in psihologie, neuropsihologia clinica - ramura a psihologiei clinice care se ocupa cu studiul si managementul clinic al pacienilor cu leziuni cerebrale.

Psihologia biologica

Psihologia clinica

Psihologia cognitiva

Studiaza cognitia, procesele mentale aflate la baza comportamentelor, percepiei, rezolvrii de probleme, memoriei, ateniei, limbajului si emoiei. Psihologia cognitiva este asociata curentului de gndire numit cognitivism.
Ramura psihologiei care studiaz comportamentul si viata mentala a animalelor in comparaie cu comportamentul si viata mentala a omului. Psihologia comparativa este legata de de alte ramuri ale stiintei cum este etologia- studiul animalelor. Psihologia evoluionista exploreaz rdcinile genetice ale tiparelor mentale si comportamentale, fiind legata de ecologia comportamentala si sociobiologie.

Psihologia comparat Psihologia evoluzionista

RAMURILE PSIHOLOGIEI

Psihologia juridic Psihologia industrial i

Psihologia juridica acoper o gama larga de practici incluznd evaluarea psihologica a persoanelor din nchisoare, si de asemenea de ntocmirea rapoartelor ctre judectori, juriti si avocai Psihologia industriala si organizaionala aplica conceptele psihologiei si metodele de optimizare a potenialului uman la locul de munca. Psihologia personalului, o sub-ramura a psihologiei organizaionale si industriale, aplica metodele si principiile psihologiei in evaluarea persoanelor ncadrate in munca. Psihologia organizaionala examineaz efectul mediului de munca si stilurilor de management asupra motivaiei in munca, satisfaciei la locul de munca si productivitii. Psihologia sociala este studiul comportamentului social si proceselor mentale, a modului in care gndesc oamenii unul despre altul si a felului in care relaioneaz unul cu altul. Psihologia sociala se ocupa in principal de modul in care reacioneaz oamenii in situaii sociale.

Psihologia organizaional

Psihologia sociala

PSIHOLOGIA EDUCATIEI

Psihologia educaiei studiaz felul in care oamenii nva cum reacioneaza in mediul educaional, si eficacitatea interveniilor educaionale, (predare, invatare, evaluare si elemente de psihologia sociala din mediul colar.

PSIHOLOGIA EDUCAIEI
Psihologia educaiei reprezint o ramur tiinific a psihologiei, aflat la confluena psihologiei generale (ca tiin de baz, cu un nivel de maxim generalitate tiinific) cu domeniul aplicativ al educaiei.
tiin a educaiei care urmrete, n mod special, analiza activitii de nvare, aprofundarea cunotinelor despre caracteristicile elevilor i ale profesorului, fundamentarea succesului colar, valorificarea teoriilor nvrii ca modele de instruire (Sorin Cristea, 2000, p.320);

Educaia reprezint modalitatea prin care societatea transmite noilor membri ai societii ntr-o manier contient i sistematic cunoaterea, valorile, credinele, modurile de comunicare specifice cu scopul dezvoltrii potenialului individual necesar adaptrii la societatea sau cultura respectiv.

PSIHOLOGIA EDUCAIEI I ROLUL EI N FORMAREA VIITORULUI PROFESOR

Cum ajut Psihologia educaiei profesorul?
-n ceea ce privete coninutul obiectului de nvmnt predat: se cerceteaz modul n care acest coninut poate fi adaptat particularitilor de vrst sau particularitilor individuale ale elevilor, cum poate fi structurat i accesibilizat coninutul predat, cum se poate crea cadrul n care elevul s poat aplica sau transfera cu uurin informaiile sau deprinderile achiziionate spre alte domenii; -n ceea ce privete organizarea procesului de transmitere a cunotinelor: se pune problema adaptrii metodelor de predare la particularitile psihice ale elevilor (stil de cunoatere i nvare) -n ceea ce privete diversitatea uman cu care trebuie s lucreze profesorul: se caut rspunsuri la ntrebri de genul: Posed elevii aptitudinile i motivaia necesare nvrii? Se poate lucra cu o clas sau cu elevi nemotivai s nvee? Ce se poate face pentru a rezolva sau remedia asemenea situaii?

PROFESIONALISMUL PROFESORULUI Deriv din mbinarea a trei factori:

1. pregtirea de specialitate (ca rezultat al cunotinelor i deprinderilor dobndite pe parcursul instruirii oferite de specializarea universitar); 2. pregtirea psihopedagogic (rezultatul pregtirii prin intermediul disciplinelor psihopedagogice: psihologia educaiei, pedagogie, didactica i alte discipline de specialitate psihopedagogic); 3. aptitudinile pedagogice (aptitudini devenite capaciti n urma exersrii lor n contextul practicii pedagogice i permind realizarea efectiv a actului educaional).

Psihologia educaiei este disciplina care pune nceputul pregtirii psihopedagogice a profesorului, crendu-i att un cadru explicativ al fenomenelor observabile n actul educativ ct i premisele unei intervenii educative eficiente.

PSIHOLOGIA EDUCAIEI I ROLUL EI N FORMAREA VIITORULUI PROFESOR Cele dou ntrebri la care ncearc s rspund Psihologia educaiei:

1. DE CE UNII ELEVI NVA MAI BINE DECT ALII? 2. CE SE POATE FACE PENTRU A STIMULA NVAREA?

Contribuia esenial a Psihologiei educaiei const n a identifica rspunsuri ce se bazeaz pe cercetri riguroase care permit organizarea informaiilor n modele operaionale de intervenie educativ.

Psihologia educaiei introduce certitudinea i rigoarea tiinei propunnd o analiz de tip cauz-efect pentru activitatea de nvare. Rezultatele nvrii variaz datorit unor cauze. Aceste cauze sunt numite i variabile ale nvrii.

Principalele tipuri de variabile ale nvrii se grupeaz n patru categorii: 1. variabile contextuale factorii care ofer mediul, cadrul pentru procesele de transmitere-nsuire de cunotine; 2. variabile de intrare - input caliti / caracteristici / trsturi ale profesorilor i ale elevilor; 3. variabile procesuale comportamente ale profesorului i ale elevilor ce exprim procesele psihice implicate n activitatea de nvare; 4. variabile de ieire - output rezultatele obinute n urma evalurii nvrii realizate de ctre elevi feed-back-ul nvrii.

MODELUL INTEGRATIV AL VARIABILELOR NVRII

CONTEXT

PROCES Procesele psihice ale elevului Cognitive Reglatorii Condiii

INPUT Personalitatea elevului

Temperament Caracter Aptitudini

OUTPUT Rezultatele nvrii percepute de elev

Personalitatea profesorului
Temperament Caracter Aptitudini

Procese psihice ale profesorului Cognitive Reglatorii Condiii

Evaluarea realizat de profesor

CLASIFICAREA PROCESELOR PSIHICE

I.PROCESE PSIHICE
Procesele psihice reprezint modaliti de baz caracterizate printr-o desfurare discursiv, plurifazic i specializate sub aspectul funcionalitii, al coninutului informaional i al formelor de realizare.

COGNITIVE (de cunoatere)

Senzoriale (primare)
Logice (superioare) Dispoziii

Senzaii Percepii Reprezentri Gndire Memorie Imaginaie Afecte Emoii Sentimente Pasiuni Voina

AFECTIVE VOLITIVE

II. ACTIVITI PSIHICE

Sunt modaliti de raportare a individului la realitatea nconjurtoare i sunt alctuite dintr-un ir de aciuni, operaii i micri orientate spre atingerea unui scop.

Limbaj, Comunicare Joc , nvare Munc, Creaie

Motivaie Atenie Deprinderi Temperament Aptitudini Inteligen Atitudini, Creativitate Caracter

CONDIII DE STIMULARE I FACILITARE A ACTIVITII III. NSUIRI PSIHICE (STRUCTURA PERSONALITII)

reprezint sintetizri ale particularitilor importante i stabile ale activitilor i proceselor psihice. Sinteza nsuirilor psihice ofer o imagine global a psihicului personalitatea

DE CE SUNTEM ASA CUM SUNTEM?

a) Diferenele dintre inclinaiile i talentele noastre sunt determinate de conexiunile nervoase din creier. b) Dup o anumit vrst nu mai putem genera sau dezvolta un model sau un talent nou. Cel fixat n primii ani de via este durabil.

CREIERUL UMAN

Creierul sau encefalul (lat. cerebrum, grec. , encephalon) reprezint partea sistemului nervos central aflat n interiorul craniului. El controleaz numeroase funcii ale organismului ca btile inimii, mersul i alergarea, generarea de gnduri i emoii. Creierul la animalele vertebrate este protejat de cutia cranian, fiind cptuit cu o membran (meninge).

Creierul funcioneaz ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce coordoneaz comportarea organismului n funcie de informaiile primite. Nu toate informaiile de la nervii periferici ajung pn la scoara cerebral, ci sunt prin mpletiturile nervilor (plexuri) reinute la unii centri nervoi externi, precum mduva spinrii sau bulbul rahidian. Deci, la unele informaii reacionm incontient prin reflexe. La animalele cu un sistem nervos superior, ca i la om, exist un sistem nervos autonom, care funcioneaz independent de sistemul nervos central (din creier). Acest sistem nervos autonom coordoneaz mai rapid, uureaz activitatea cerebral, care ar fi suprancrcat de informaii, putnd ajunge la blocarea activitii cerebrale (inhibiia cortical). Printre astfel de reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respiraia, activitatea cardiac, digestia, excreia, setea, ca i reproducerea. Funciunea creierului se realizeaz printr-o reea dens de neuroni - aceast activitate a creierului se msoar prin EEG (electroencefalogram) - care stabilesc intensitatea biocurenilor produi la acest nivel.

NEURONUL

NEURONUL

Neuronii sunt o clas de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celul adaptat la recepionarea i transmiterea informaiei, unitatea elementar (celular), embriologic, anatomic, funcional, trofic i metabolic a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principal a sistemului nervos a fost introdus de anatomistul spaniol Santiago Ramn y Cajal. El a artat ca neuronii sunt celule individuale care comunic ntre ele.

Neuronii au mrimi cuprinse ntre 100-200 m i 4-8 m. Au un corp celular (soma) i un numr mare de prelungiri.

Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Aceast conducere se realizeaz diferit n fibrele mielinice i amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120m/s n cele mai groase, 3-14m/s n cele mai subiri; iar n cele amielinice 0.5-2 m/s).

Neuronii comunic ntre ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intr n contact cu terminaia dendritic a unui alt neuron. Neuronii pot avea peste 1000 de ramificaii dendritice, fcnd conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Axonii prezint axolema, care este nvelit de trei teci: teaca de mielin (izolare electric), teaca celulelor Schwann (secretoare de mielin) i teaca Henle (nutriie, protecie). n creierul uman exist un numr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 1011 (o sut de miliarde) are n medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilali neuroni. La un copil de trei ani avem 1015 sinapse, Acest numr scade cu vrsta, ajungnd ntre 1014 i 51014 la un adult.

CUM NCEPE TOTUL?

Ziua 42 de la concepia ftului: apare primul neuron Ziua 120 de la concepia ftului: exista deja 100 miliarde de neuroni

(ceea ce nseamn 9500 neuroni / secund)

Cu 60 zile nainte de natere neuronii ncep s comunice ntre ei.

Pn la 3 ani procesul de formare sinaptic este continuu. Fiecare dintre cei 100 de miliarde de neuroni stabilete 15.000 conexiuni cu ali neuroni.
ntre 3 i 15 ani de via din reeaua neuronal construit deja este abandonat i este pierdut prin destructurare. Reeaua destructurat nu se mai poate reface.

CUM FUNCIONEAZ?

1000 / zi = randamentul / zi 1000 x 5 = 5000 randamentul /sptmn

1000 x 240 z.l. = 240.000 randamentul / an

PSIHOLOGIA EDUCATIEI

Psihologia educaiei este o tiin, un domeniu care cuprinde noiunile de psihologie i educaie- ntr-un concept integrator; Psihologia educaiei abordeaz sub unghiuri psihologice condiiile de existen colar ale educatului n relaiile sale complexe cu educatorul precum i toate procesele sale de nvare.

PSIHOLOGIA EDUCATIEI Psihologia educaiei studiaz:

- legile ce guverneaz activitile psihocomportamentale i psihologia social a indivizilor supui influenelor educaiei; - dezvoltarea psihismului de-a lungul diferitelor stadii de vrst (i n special la vrsta colar) i factorii dezvoltrii psihice; - fundamentele psihologice ale instruirii i educaiei (modul n care se dobndesc cunotinele, se formeaz trsturile de personalitate, se construiesc abilitile); - bazele psihologice ale selectrii i utilizrii metodelor de intervenie asupra individului (metode de predare-nvare-evaluare); - aspectele subiective ale unor fenomene cu conotaii pozitive sau negative n viaa individului (succesul sau insuccesul colar i social); -dimensiunile psihologice ale agenilor implicai n activitile instructiv-educative (relaiile dintre educat i educator, elemente de psihologie a grupului, climatul educativ, etc.); - relaiile dintre diverse variabile educaionale (formele de educaie socio-profesional, condiiile exterioare ale procesului educaional, etc.).

BIBLIOGRAFIE 1. Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981). nvarea n coal. O introducere n psihologia pedagogic. Bucureti : E. D. P., pp.23-37, 2. Davitz, E.R., Ball, S.(1978). Psihologia Procesului Educaional. Bucureti: EDP 3. Golu, P. (2001). Psihologia nvrii i dezvoltrii. Bucureti : Editura Fundaiei Humanitas. 4. Golu, P. (2001). Psihologie educaional. Constana : Editura Ex Ponto. 5. Pintrich, P.R. (1994). Continuities and discontinuities: future directions for research in educational psychology, Educational Psychologist, 29, 137 148. 6. Slvstru, Dorina (2004). Psihologia Educaiei. Bucureti : Editura Polirom. Sprinthall, N.A., Sprinthall, R.C., Oja, S.N. (1994). Educational Psychology. New York, Toronto : McGraw Hill, Inc. 7. Zlate, M.(1987). Psihologia colar i rolul ei n formarea viitorilor profesori, n P. Popescu - Neveanu, M. Zlate, Tinca Creu. (Coord.). Psihologie colar. Bucureti : Universitatea din Bucureti, TUB, pp.25-30 8. Cristea, Sorin (2002) Psihologie si pedagogie scolara (n colaborare cu Anca Dragu), Ovidius University Press, Constanta; 9. Gabriela Cristea (2003)-Psihologia educaiei, Editura C.N.I. Coresi, Bucuresti

Recomandare bibliografic 1. Descoper-i punctele forte cu testul Clifton (StrengthsFinder), Marcus Buckingham, Donald O. Clifton, Bucureti, Ed. ALLFA, 2005 2. Drumurile speranei, Constantin Maximilian, Bucureti, Ed. Albatros, 1989