Relia vechilor celi

Celii au fost un popor numeros, a crui trecere prin Europa a atras atenia romanilor i a grecilor, mai ales din cauza drzeniei i iscusinei lor n a se apra. Caius lulius Caesar scrie despre ei n amintirile sale despre rzboiul cu galii. Urme ale civilizaiei celtice s-au descoperit i la noi, n Transilvania, dar cele mai importante se vd i astzi, n ara Galilor , n special n jurul castelului de la Harlech i n Irlanda.

Celii antici credeau n existena duhurilor lacurilor, lacurilor, pdurilor, tufiurilor, care nu trebuiau tulburate. Ofensa adus acestora obliga la pedepse prin sacrificii. Dar mai presus de aceast credin general n duhuri se situeaz panteonul celtic. Caesar meniona cu nume romane urmtoarele diviniti celtice: Teutates (Mercur), Belenos (Apollo), Esus (Marte), Taranis (Jupiter). Zeia nelepciunii, corespondent Minervei, a rmas necunoscut ca nume.

Funcia de slujire a divinitilor o ndeplineau, la celi, druizii. Acetia formau o cast separat. Ei oficiau jertfele publice i particulare, interpretau nvturile religioase, hotrau sau judecau pricinile publice i particulare, opreau de la sacrificii pe cei care nu se supuneau hotrrilor lor. ndat ce o persoan era exclus de la sacrificii, ea era lipsit total de comuniunea cu ceilali, era izolat de toi i chiar ocolit, fapt care nsemna moartea social i religioas. Druizii erau foarte nvai.