Se spune ca a fost odata demult, o insula.

Si pe aceasta ndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, ntelepciunea si - ca toti ceilalti - Iubirea. ntr-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si si pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pna n ultimul moment. Cnd insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe lnga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea i zise: Bogatie, ma poti lua cu tine? Nu te pot lua, caci e mult aur si argint n barca mea si nu am loc pentru tine. Iubirea se hotar atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo ntr-o superba nava. Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine? Nu te pot ajuta, Iubire - raspunse Orgoliul - aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava. Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lnga ea: Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine! Oh Iubire, i raspunse Tristetea sunt att de trista nct trebuie sa ramn singura... Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lnga Iubire, dar era att de multumita, nct nici nu auzi ca este strigata. Dintr-o data se auzi o voce: Vino Iubire, te iau cu mine Vorbea un batrn. Iubirea se simti att de recunoscatoare si plina de bucurie, nct uita sa l ntrebe pe batrn cine este. De cum sosira pe tarm, batrnul pleca. Iubirea si dadu seama ct de mult i datora batrnului si a ntrebat Cunoasterea: Cunoastere, mi poti spune cine m-a ajutat? A fost Timpul a raspuns Cunoasterea. Timpul? - se ntreba Iubirea De ce tocmai Timpul m-a ajutat? Cunoasterea, plina de ntelepciune, raspunse: Pentru ca numai Timpul e n stare sa nteleaga ct de importanta e Dragostea n viata!