Meditatii Crestine Vol 1

Fiecare zi să-ţi fie mai bună şi viaţa mai frumoasă!
MEDITAŢII CREŞTINE VOL I

Întăreşte-te cu meditaţii creştine! Lasă pildele şi învăţăturile Bibliei
să îţi fie călăuză în viaţă şi sprijin la greu. Lectură plăcută!
=> http://www.ozibuna.net/categorie/meditatii-crestine
www.ozibuna.net – Bucură-te de viaţă!

COLECŢIILE O ZI BUNĂ
Ori de câte ori ai nevoie de un cadou de suflet

pentru tine sau cei dragi ţie.
=> http://colectii-cd.ozibuna.net

01. Va avea sămânţa roade?
Foto: tico_bassie @ Flickr
“Semănătorul a ieşit să semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte

din sămânţă a căzut lângă drum: a fost calcată în picioare, şi au
mâncat-o păsările cerului.” Luca 8:5
Într-o noapte, o doamnă a visat că mergea printr-un nou magazin. În

timp ce trecea de la un raion la altul, a rămas foarte surprinsă când L-a
văzut pe Domnul Isus lucrând în spatele unei case de marcat. Ce este de
vânzare la acest raion? a întrebat ea foarte curioasă. Tot ceea ce-ţi
doreşte inima a răspuns Domnul!
Era de necrezut pentru ea că putea să vorbească cu Domnul, faţă în faţă,

iar Domnul tocmai îi spusese că poate să primească tot ceea ce-şi
doreşte. De aceea, după ce s-a gândit puţin, acea doamnă a cerut
Domnului: pace, dragoste, eliberare de frică şi multă fericire! Doresc
aceste roade nu numai pentru mine, ci pentru toţi locuitorii pământului.
Auzindu-i cererea, Domnul a zâmbit, apoi i-a zis: „Cred ca ai înţeles

greşit draga mea. Aici noi nu vindem roade, ci numai seminţele acestora
www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

Domnul Isus a spus o pildă despre semănătorul care a mers să semene

sămânţă. Nu toate seminţele pe care acesta le-a semănat au ajuns să
germineze. Unele au căzut lângă drum şi au fost mâncate imediat de
păsări. O altă parte au căzut pe stâncă unde nu au gasit sol adecvat
pentru încolţire. Iar o altă parte au căzut între spinii ce au înăbuşit noile
plante.
Au fost însă şi seminţe care au căzut într-un pământ bun care au încolţit,
au crescut şi au adus roadă. Unele 100% altele 60% iar altele 30%.
Cred că mulţi dintre cei ce au ascultat această pildă îşi ziceau în inima
lor: „Ce vrea să spună Domnul cu acest exemplu?” Ei se aşteptau să audă
învăţături teologice mult mai profunde, iar Domnul le vorbea despre
ceea ce era atât de cunoscut şi obişnuit pentru ei!
Folosind însă aceste adevăruri arhi-cunoscute, Domnul Isus a dorit să

arate că nu toate seminţele ajung să aducă roadă. Iar cele ce rodesc nu
au aceiaşi măsura de rod!
Sămînţa Cuvântului lui Dumnezeu care a ajuns în inima ta va aduce

roadă? Iar procentul rodirii va fi de 100 %?
Doamne Isuse, fii Tu grădinarul inimii mele şi ajută-mă să primesc, să

păstrez şi apoi să las Cuvântul Tău să rodească deplin şi în viaţa mea.
Amin.
Sursa: www.misiune.ro

02. Alearga ca să câştigi
Foto: ecstaticist @ Flickr
„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de

martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară
aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă
înainte.” Evrei 12:1
Dacă te-ai înscris în competiţia vieţii, trebuie să alergi în aşa fel ca să

câştigi! Pentru aceasta trebuie să fii dedicat şi disciplinat. Aceasta
înseamnă să cauţi să împlineşti lucrarea pentru care Dumnezeu te-a
creat. Să ştii încotro mergi şi unde trebuie să ajungi, împlinind cu
credincioşie lucrurile pe care Dumnezeu ţi le pune înainte.
Apoi trebuie să biruieşti orice lucru care te-ar distrage şi te-ar împiedica
să ajungi la ţintă. Să îndepărtezi orice păcat din viaţa ta, care ţi-ar
putea fi o povară şi să anticipezi gloria sfârşitului.
Trebuie să fii pe deplin încredinţat că la sfîrşit nu vei ajunge pe un drum

înfundat, ci vei trece linia de sosire spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Păstrând aceste reguli, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei fi învingător în tot
ceea ce vei face.
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să-mi aţintesc privirile la Tine; ca să

pot învinge toate provocările vieţii, pentru Gloria Ta. Amin

03. Preţuieşte-i şi respectă-i pe semenii tăi
Foto: ecstaticist @ Flickr
„Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici,

gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea
viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevarata
viaţă.”I Tim 6:18-19
Domnul Isus putea să aibă toate lucrurile. Sfânta Scriptură ne spune însă
că, de dragul tău şi de dragul meu, El “a renunţat la toate lucrurile”. În
loc să se înalţe, El s-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte; şi
încă moarte de cruce. Ştiţi ce s-a întâmplat ca urmare a acestei
atitudini? Dumnezeu L-a înviat din morţi şi L-a înălţat, dându-i numele
care este mai presus de orice nume. Aceasta este adevărata măreţie şi
înălţare!
Urmează exemplul Domnului Isus, concentrându-te asupra a ceea ce poţi

să dai umblând în smerenie, şi apoi lasă reputaţia ta în grija lui
Dumnezeu şi El te va înălţa!
Viaţa lui Mahatma Gandi, a fost atinsă de Hristos şi profund influenţată

de Evanghelie. El a spus odată: „eu am devenit creştin, nu numai m-am
numit creştin”!

El nu s-a mulţumit doar să poarte un nume sau să împlinească un

ceremonial. N-a condus masele ca un prelat având o autoritate şi o
poziţie mai înaltă decât a lor. El s-a identificat cu cei din neamul său şi a
fost în mijlocul lor în toate circumstanţele.
Cei mai mulţi conducători ai Indiei s-au considerat a fi din casta

superioară şi au stat departe de masele largi ale populaţiei din castele
inferioare. Gandi, n-a lasat pe nimeni să fie mai josnic ca el, ci i-a
apreciat şi i-a ajutat pe toţi. Dacă unii dintre conducătorii Indiei îl
considerau pe cei din castele inferioare de neatins, ca şi cum s-ar
îmbolnăvi de lepră, Gandi a stat tot timpul cu ei, redându-le demnitatea
şi o nouă identitate. El îi numea pe cei din pătura cea mai de jos a
societaţii: „Harijans”, „Oameni ai lui Dumnezeu”!
Asemeni acestor oameni din castele inferioare ale Indiei, şi nouă Hristos
ne-a dat un nou nume. Această demnitate n-o căpătăm prin ceea ce
avem, ci prin ceea ce suntem:
„Copii de Dumnezeu, moştenitori ai Împărăţiei Sale”!
Doamne Isuse; îţi mulţumesc pentru ceea ce pot fi în meritele Tale.

Ajută-mă să-i preţuiesc şi să-i respect pe semenii mei considerându-i
ca pe Tine. Amin

04. Sâmburele de nădejde
Foto: _setev @ Flickr
„Am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi

o înviere a celor drepti si a celor nedrepti. De aceea ma silesc sa am
todeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu si înaintea
oamenilor”. Fapte 24:15-16
Misionarul Benjamin Weir, a fost arestat şi tinut ostatec în Beirut, timp

de 16 luni. În această perioadă el a fost provocat cu tot felul de veşti şi
scrisori pe care cei ce l-au întemniţat pretindeau că le-au primit de la
familia lui.
Prin toate minciunile pe care i le spuneau în fiecare zi, răpitorii doreau

să-l ruineze din punct de vedere psihologic. Cu toate acestea, Weir a
îndurat cu răbdare izolarea şi a suferit cu curaj şi demnitate faptul că a
fost pus în lanţuri.
În cartea pe care a scris-o mai târziu, intitulată: „Ostatecul legat,

Ostatecul eliberat”, Weir a mărturisit pe larg despre ceea ce l-a
încurajat şi l-a susţinut în tot acel timp cât a fost ţinut într-o pivniţă fără
lumină.

Într-o zi când era scos la baie, a descoperit că dacă se urca pe vasul de

la toaletă, poate să privească pe fereastră. Trăgând după sine mai mult
lanţul cu care era legat, s-a ridicat şi a privit spre priveliştea de afară.
Era o dimineaţă radiantă, cu un soare ce ilumina puternic valea Bekka.
În întreaga vale, recoltele erau de un verde crud ce contrasta cu albul
strălucitor al zăpezii care încă mai acoperea munţii înalţi din depărtare.
Această panoramă i-a dat lui Weir o inspiraţie puternică, care l-a marcat
profund.
Acea privellişte; spunea el, mi-a descoperit mareţia Creatorului nostru şi

mi-a vorbit de felul cum El poartă de grijă întregii lumi, binecuvântând
chiar pe cei care se poartă cu atâta răutate. Această privelişte mi-a dat
nădejde că într-o zi voi fi eliberat din acest întuneric.
Ca întemniţat nu-i era permis să se uite pe geam. Pentru că a fost

descoperit de cei care l-au capturat, aceştia i-au lăsat lanţul mult mai
scurt, pentru ca nu cumva să ajungă să mai privească înafară. Cu toate
că lanţul i-a fost scurtat, imaginaţia şi mintea lui au rămas libere. El îşi
amintea mereu acea privelişte, încercând să fixeze fiecare amănunt.
Acea vie amintire a fost pentru el ca un înger a lui Dumnezeu, care l-a
susţinut şi motivat în cele mai grele clipe. Această experienţă ne arată
că şi atunci când viaţa ajunge dificilă, Dumnezeu ne mai dă un sâmbure
de nădejde.
Doamne Dumnezeule, îţi multumesc pentru nădejdea ce-o am prin

Hristos. Amin.

05. Dumnezeu lucrează prin noi
Foto: Ehsan Khakbaz @ Flickr
„Drept răspuns, împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de

câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi
fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Mat. 25:40
Noi suntem mâinile prin care Dumnezeu lucrează, picioarele care îl duc
pe El la cei bolnavi, şi vasele prin care Dumnezeu împlineşte nevoile
celor din jur.
Lacrimile din ochii celor ce plâng vor fi şterse, foamea ce-o trăiesc cei
ce n-au ce mânca va fi alinată iar singurătatea celor ce n-au pe nimeni
va fi alungată, pentru că noi le slujim fiind reprezentanţi ai Domnului
Isus. Fiul lui Dumnezeu care răspunde oricărei nevoi, se exprimă prin
noi.
Ştiu că nu toţi cei care se numesc creştini sunt gata pentru această
slujire. Redând această situaţie un autor necunoscut i-a prezentat pe
unii dintre aceştia spunând:
- Am fost flamând şi mi-ai vorbit de bogăţia cerului.
- Am fost în temniţă şi te-ai rugat pentru eliberarea mea.

- Am fost gol şi mi-ai spus care sunt hainele ce mi s-ar potrivi.
- Am fost bolnav şi mi-ai recomandat un medic.
- Am fost fără adăpost şi mi-ai predicat de ocrotirea lui Dumnezeu.
- Am fost singur şi mi-ai spus să-mi caut un prieten.
Arăţi a fi un om spiritual; dar cu toate acestea eu sunt flămând, fără

haine şi adăpost, singur, în suferinţă şi fără să-L am pe Hristos în viaţa
mea.
Aceste cuvinte rănesc, nu-i aşa? Ele rănesc pentru că exprimă atitudinea
fariseică a multora dintre noi. De aceea slujindu-L pe Dumnezeu şi
slujindu-ne unii pe alţii, putem lucra împreună pentru o reală schimbare
şi împlinirea multor nevoi.
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să mă pun la dispoziţia Ta cu tot ce

sunt, pentru ca şi prin viaţa şi slujirea mea, Tu să lucrezi împlinind
nevoile altora. Amin.

06. Împreună putem mai mult
Foto: ►Voj► @ Flickr
..” mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă

şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi
curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de
roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui
Dumnezeu.” Fil.9:-11.
La un târg de animale s-a desfăşurat un concurs neobişnuit, pentru a

stabili care este cel mai puternic cal. Pe un suport asemănător unei sănii
se aşezau greutăţi pe care calul înhămat trebuia să le tragă direct pe
pământ.
Marele campion a reuşit să tragă o sanie ce era încărcată cu 2.250 kg.

Următorul cal a reuşit să tragă 2.200 kg.
Unul dintre organizatori s-a întrebat: „Oare cât vor reuşi să tragă cei doi
cai dacă vor fi înhămaţi împreună?„ Separat au reuşit să tragă greutăţi
care însumate erau aproape de 4.500 kg. Când au fost înhămaţi
împreună, toţi au fost surprinşi pentru că cei doi cai au reuşit să tragă
aproape 6.000 kg.
Ce forţă extraordinară poate rezulta atunci când lucram împreună ca o

echipă! Dacă primul lucru pe care îl învăţăm este că reuşim să realizăm

lucruri mari, atunci când ne dăruim pe noi înşine altora şi suntem gata să
le purtăm poverile; al doilea lucru pe care nu trebuie să-l uităm, este
că: rezultatul slujirii noastre este mult mai mare atunci când ne unim
eforturile şi lucrăm împreună ca o echipă.
Slujind împreună, putem face ca lumea în care trăim să fie mai

evlavioasă, iar numărul problemelor să fie tot mai mic.
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să fiu purtător de poveri şi să pot

lucra în echipă. Amin.

07. Darul perseverenţei
Foto: ricmcarthur @ Flickr
“Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri

fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină
bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.„ Isaia 58:11
Mulţi îl consideră pe Paul Newman a fi un om talentat. El a avut o

carieră strălucitoare ca actor şi când a început cursele auto ca şi hobby,
a dovedit că este foarte priceput şi în mânuirea volanului.
Deşi unii oameni au o mulţime de abilităţi înăscute, acesta nu-i şi cazul

lui Newman. Când el vorbeşte despre succesele sale aminteşte de
greşelile făcute la început şi de multele ore de muncă intensă. El a spus
despre sine: „eu n-am nici un dar pentru ceva! Am avut numai darul
perseverenţei! Acesta este darul pe care l-aş recomanda pentru fiecare
dintre noi.”
Dacă avem multe succese la începutul carierei, uneori credem că

întreaga viaţa va fi la fel. Dar realitatea este alta: Viaţa este grea; este
ca un Maraton, o cursă lungă, în care trebuie să perseverezi. Făcând aşa
Dumnezeu va fi cu noi la fiecare pas pe acest drum.
Doamne Isuse, îţi mulţumesc că mă călăuzeşti şi mergi cu mine! Amin.


08. Fii pregătit pentru cursă lungă
Foto: Mariano Kamp @ Flickr
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit

credinţa.„ 2.Tim. 4:7
În 1990 în turul ciclistic „Tur de Trump”, în cea de-a unsprezecea zi a

cursei, un sportiv rus, puţin cunoscut, conducea deja de şapte zile
consecutive. A luat conducerea plutonului în ziua a treia şi n-a mai lăsat
pe nici unul dintre cicliştii mai experimentaţi să-l detroneze, fiind în
fruntea plutonului până în ultimile două zile. Într-un moment avea deja
douăsprezece minute avans faţă de cel de-al doilea clasat.
În ultimile două zile s-a întâmplat însă ceva. Acest sportiv a pierdut
mereu teren şi a ajuns să fie cu aproape jumătate de oră în urma
primilor clasaţi. De altfel a terminat cursa departe de podium, undeva
pierdut în grupul celorlalţi ciclişti.
Urmărind experienţa lui, putem spune: puţine lucruri în viaţă sunt ca un

„sprint”. Cele mai multe sunt ca un „maraton”. De aceea punctul
esenţial al vieţii nu este legat de felul cum începem, ci de felul cum
terminăm cursa.

Mulţi dintre noi sunt buni sprinteori (au un început bun). Au talent, au
entuziasm şi încep având laurii aprecierilor. Continuarea cursei în acelaşi
fel este esenţialul. Cum suntem la sfârşit? Aceasta-i marea întrebare!
Această realitate poate fi aplicată pentru predarea noastră faţă de

Hristos, faţă de partenerul de viaţă, în slujire şi în multe alte activităţi!
Dumnezeul începuturilor şi sfârşiturilor bune, ajută-mă să fiu dedicat

până la capăt şi să am un sfârşit bun. Amin.

09. El ne-a învăţat cum să iubim
Foto: Claudio.Ar - Hermes @ Flickr
„Eu sunt Domnul! Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă

egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu
mari judecăţi.„ Exod 6:6
Fostul prim ministru Israelian Golda Meir, a spus odată: „Mi-am dat
seamă că la înfăţisare nu sunt frumoasă. Dar lipsa frumuseţii exterioare
a fost o binecuvântare ascunsă; pentru că m-a determinat să dezvolt
frumuseţea din interior.„
Aşa cum a spus cineva: ”dezamăgirile” noastre sunt “oportunităţile” Lui

(Hristos). Prin harul lui Dumnezeu, experienţele şi situaţiile dureroase ne
ajută să creştem!
John Kllinger, a spus odată o poveste provocatoare despre un cuplu al

cărui băiat nou născut era retard mental. Cunoscând această boală,
părinţii au fost distruşi. Deşi bolnav fiind, părinţii lui l-au iubit mult,
pentru că nu mai aveau un alt copil.
Ei au construit un dormitor cu pereţi de sticlă, pentru ca oriunde s-ar fi

aflat în casă să-l poată supraveghea. Timp de 17 ani mama a dormit
lângă băiatul său, punându-şi mâna lângă inima copilului. Dacă el avea

probleme cu respiraţia, mama se trezea repede şi îi punea aparatura

pentru respiraţia artificială. Timp de 17 ani au trăit astfel!
Într-o zi o fetiţă a unui vecin a căzut din pom şi şi-a rupt mâna. Mama a
lăsat băiatul şi a mers cu maşina, să o ajute pe vecina sa să ajungă la
spital cu fetiţa accidentată.
Pe când aştepta în sala de urgenţe a spitalului cu micuţa ce urma să

primească îngrijirile medicale, soţul ei a venit purtând pe braţe trupul
băiatului lor. Acesta murise în timp ce mama se afla la spital, iar tatăl
său a încercat în zadar să-l resursciteze.
În timp ce băiatul aşezat în faţa lor, dormea somnul păcii; părinţii

plângeau. În acele momente de durere cu mâinile prinse împreună, ei au
mulţumit lui Dumnezeu pentru darul copilului lor despre care mama sa a
spus: „El ne-a învăţat cum să iubim!„
Doamne Dumnezeule, mulţumesc pentru multele oportunităţi pe care

mi le-ai dat pentru a învăţa cum să iubesc. Amin.

10. Un nou început
Foto: MorBCN @ Flickr
„N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei

păcătoşi.” Luca 5:32
Un aspect deosebit este subliniat în paragraful de început al povestirii

„Winnie – The Pooh”: ursuleţul coboară scările lunecând pe spate şi
izbindu-se cu capul de fiecare treaptă. Este singurul mod pe care îl ştie
pentru a coborâ treptele! Dacă s-ar putea opri pentru un moment şi ar
judeca ar descoperi şi alte soluţii.
Dacă şi tu îţi loveşti capul coborând scările; poate că este momentul să

te opreşti şi să găseşti un alt mod pentru a face acest lucru! Uneori aşa
numitele răniri, sunt simple semnale de alarmă care ne arată că suntem
pe un drum greşit.
Elie Wiesel a spus că, potrivit tradiţiei iudaice, creaţia nu s-a terminat
cu omul; ci a reînceput cu el. Când Dumnezeu l-a creat pe om, i-a
încredinţat un secret. Acest secret a fost: cum să dea creaţiei un nou
început. Cu alte cuvinte nu i s-a dat omului autoritatea pentru a crea noi
lucruri (această autoritate aparţine numai lui Dumnezeu), omului i s-a

dat autoritatea ca lucrurilor create să le dea un reînceput (să le dea

semnificaţie şi sens într-un nou cadru).
Unii dintre noi au nevoie de un reînceput. Aceasta este tot ceea ce

înseamnă pocăinţa!
Doamne Dumnezeule, iartă-mă pentru că am urmat doar propriile-mi

dorinţe, ce m-au depărtat de Tine, ajută-mă să mă pocăiesc pentru a
avea un nou început! Amin.

11. Învaţă să faci bine
Foto: Jeff Bauche._.·´¯) @ Flickr
„Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit,

faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” Isaia 1:17
Într-un desen animat erau prezentate două veveriţe care de dimineaţa

până seara, aleargau după alune. Pentru că fiecare dintre ele dorea să
adune cât mai multe alune în defavoarea celeilalte, deseori între ele
apăreau dispute serioase.
Într-una din zile una dintre ele numită Lucy, vine la cealaltă numită
Charlie Brown şi-i spune:
„Crăciun Fericit, Charlie Brown. Deoarece suntem în acest sezon de

sărbătoare, cred că este vremea să depăşim orice dispută şi să încercăm
să trăim în pace.”
Charlie Brown a întrebat-o:
„De ce să fim în pace numai în acest timp ? De ce n-am trăi aşa tot
anul?”
Lucy o priveşte cu suspiciune şi apoi exclamă:

„Nu-ţi pare că ai ajuns la fanatism?” Pentru că avea o dispută mai veche

de rezolvat cu Charlie, a avertizat-o apoi strigând:
„Vrei să scapi profitând de sărbătoare? Nu vei reuşi! Am să te prind

Charlie; şi când o să-mi cazi în mâini, o să-ţi turtesc nasul!”
Charlie ce alerga cu toată viteza, s-a întors repede răspunzîndu-i:
„Aşteaptă puţin! Păstrează tu totul; nu mai putem continua în acest fel.

Nu avem nici un drept să ne certăm şi să ne hărţuim în continuu!”
Lumea în care trăim, este plină de probleme şi conflicte interminabile.

Sunt aşa de mulţi oamenii ce-i rănesc pe semenii lor şi nu-i înţeleg pe
ceilalţi. Dacă noi care suntem „copii ai lui Dumnezeu” nu putem rezolva
problemele minore; cum mai aşteptăm ca în societate să se rezolve
problemele mari?
Eşti gata să lucrezi pentru pace? Într-o lume învrăjbită, Dumnezeu are
nevoie de mulţi făcători de pace!
Dragă Doamne, îţi mulţumesc că mi-ai dăruit inimii mele pacea Ta!
Ajută-mă să fiu şi eu un făcător de pace. Amin

12. Cine este mai mare
Foto: Stuck in Customs @ Flickr
„Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie

cine este mai mare.„ Marcu 9:34
Cred că aţi auzit de legenda turnului ce avea atârnat în vârful lui

douăsprezece clopote. Fiecare dintre aceste clopote credea că este mai
important decât toate celelalte. De aceea au avut o mare dispută pe
acest subiect!

Cel dintâi clopot a spus:
- Eu, după cum ştiţi sunt numărul „unu”! Eu sunt cel mai important! Eu
încep întodeauna melodiile; cred că nimeni nu se va îndoi de aceasta!.
Numarul doi l-a întrerupt însă imediat:
- Nu, Nu, Nu! „unu” n-are nici o valoare singur. Întotdeuna mai are
nevoie de un ajutor. Deci unul şi cu unul fac doi. Eu sunt simbolul
perechii!
Dar numărul trei, nerăbdător să ia cuvântul, i-a contrazis mânios

spunând:
- Hei băieţi! Dacă aţi şti ceva teologie, ceea ce nu aveţi de unde, aţi
cunoaşte că numărul „trei” reprezintă Divinitatea, şi asta-i tot ceea ce
contează!
Nici n-a terminat bine el declaraţia sa şi numărul patru a şi început:
- Cu patru clopote aveţi un sunet plin, eu sunt cel ce întregesc pătratul

şi deci mie mi se cuvine poziţia cea mai importantă.
Supărat că primele clopote au dat buzna, cel de-al cincelea a sărit

repede spunând:
- Tot ceea ce clopotul patru pretinde a fi este adevărat, dar eu am şi

ceva în plus, de aceea mie mi se cuvine poziţia cea mai importantă.
Şase desigur n-a putut sa tacă, pretinzând aceeaşi poziţie a afirmat:
- Şase este de două ori trei, mai aveţi ceva de adăugat?
Mai cumpănit, a vorbit apoi şi şaptele:
- Hei, sunt şapte daruri ale Duhului Sfânt, şapte virtuţi şi şapte vicii. În
Apocalipsă, întreaga istorie se desfăşoară în jurul meu. Mai vreţi alte
dovezi ca să-mi acordaţi poziţia pe care numai eu o merit?
Numărul opt, puţin plictisit, a zis:

- Ştiţi voi ce primesc copiii la sărbători? Sfintişori, acesta este darul cel
mai preţuit. Ei mă poartă peste tot! Iar dacă mă odihnesc puţin, eu
reprezint infinitul. Mai poate spune cineva că merită locul întâi?
Şi următoarele clopote au început să vorbească: nouă, zece, unsprezece

şi doisprezece; dar discuţia a ajuns aşa de aprinsă încât ceea ce spuneau
nu putea fi desluşit! N- au reuşit însă ca fiecare să rostească ultimul
cuvînt, când „turnul” a intervenit:
- Copiii mei, a zis turnul, opriţi-vă! Faceţi linişte! Aţi dus discuţia într-o
direcţie greşită. Nici unul dintre voi nu are valoare de unul singur; ci
numai împreună. Daca eu nu v-aş susţine, nici unul dintre voi nu ar putea
spune nimic!
Câţi dintre noi nu avem aceeaşi judecată şi privim lucrurile numai din
perspectiva noastră? Suntem creaţi pentru a fi folosiţi de Dumnezeu şi
numai pentru slava Lui. Avem semnificaţie şi valoare numai când lucrăm
împreună. De aceea opriţi vorbăria şi argumentările fără sens, cântaţi şi
lucraţi în armonie, pentru slava lui Dumnezeu!
Doamne Dumnezeule; ajută-mă să înţeleg, în acest timp de

sărbătoare, că sunt important numai atunci când Domnul mă foloseşte
şi lucrez împreună cu ceilalţi. Amin.

13. O neobişnuită pauză de pace
Foto: Jayel Aheram @ Flickr
„Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul

Său cu pace.„ Ps.29:11
În timpul primului război mondial, în seara de ajun a Crăciunului din anul

1914, a avut loc o întâmplare deosebită despre care cred că unii dintre
voi aţi auzit.
Pe frontul de Vest Francez, de la Canalul Englez, până la Alpii Elveţieni,

era linişte. Războiul începuse numai de 5 luni de zile şi deja aproape
800.000 de oameni au fost răniţi sau omorâţi. În seara de ajun însă s-a
întâmplat ceva deosebit; ceva unic în istoria războaielor omenirii.
Soldaţii britanici au început să cânte colinde în tranşeele lor. De cealaltă
parte, nemţii au răspuns în acelaşi fel. Nu după mult timp aceleaşi
colinde răsunau în acelaşi timp din tranşeele nemţilor şi ale britanicilor!
În ziua de Crăciun, soldaţi neînarmaţi din ambele tabere, aflaţi pe un

teren al nimănui, s-au unit cântând colinde şi purtând o conversaţie
liberă. Mai mult, şi-au făcut mici daruri, petrecând întreaga zi în pace.
Această neobişnuită pauză de pace s-a întins pe mai multe mile de-a

lungul liniei frontului. Într-un anume loc, britanicii au jucat fotbal cu

soldaţii nemţi, care au învins cu 3-2.
În alte zone ale frontului această atitudine a continuat şi în ziua

următoare, când niciuna dintre părţi nu îndrăznea să tragă primul foc. În
cele din urmă, atunci când au venit trupe proaspete, iar comandanţii cu
grade mai mari din ambele tabere au comandat atacul, bătălia a
reînceput.
Pentru o lume aflată în conflict şi lipsită de fericire, Crăciunul este un

timp al bucuriei datorită faptului că Domnul Isus a venit să aducă o pace
ce nu are sfârşit.
Doamne Dumnezeule, îţi multumesc pentru pacea ce-o am prin

Hristos! Amin.

14. Asigurarea de fidelitate
Foto: sharaff @ Flickr
„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci

Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari„ Evrei 13:4
O gingaşă voce feminină a răsunat la telefonul unei companii de asigurări

întrebând:
- Această companie face asigurări?
- Da, a răspuns secretara; cu ce vă pot ajuta?
Doamna care a sunat a continuat:
- Aş dori sa vorbesc cu cineva pentru a-mi asigura fidelitatea soţului

meu!
- Nu facem acest tip de asigurare a continuat secretara, şi nici o altă

companie de asigurări nu vă poate ajuta pentru acest tip de asigurare!
Există însă cineva care poate să ne asigure de fidelitatea partenerului

atunci când El are în stăpânire inimile celor doi soţi. Acesta este Hristos!
Fidelitatea este întărită atunci când ambii parteneri sunt predaţi unul
altuia, având convingerea că familia şi căsătoria este pentru todeauna.

Este oare căsnicie în cer? Nu, dar poate fi cerul în căsnicie, atunci când
există dragoste, respect şi predare totală a celor doi soţi în curăţenie şi
adevăr până la capătul vieţii!
Doamne Dumnezeule; îţi mulţumesc pentru familia mea. Te rog să mă

ajuţi să păstrez întodeauna în căminul meu o atmosferă de cer. Amin.

15. Şi pace fie pe pământ
Foto: guyscoop @ Flickr
“Toate aceste lucruri sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El

prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică,
Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în
socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă slujba acestei
împăcări.„ 2 Cor. 5:18-19
În acest pasaj, sfântul apostol Pavel ne spune că Dumnezeu era în Hristos

împăcând lumea cu Sine, încredinţându-ne nouă slujba împăcării. Unii
dintre noi trebuie să ne împlinim această datorie în situaţii dificile.
Domnul Isus ne-a spus în „Predica de pe Munte”:
„Binecuvântaţi sunt făcătorii de pace; pentru că ei vor fi numiţi copii ai

lui Dumnezeu!”
Nu toţi sunt conştienţi că împăcarea cu Dumnezeu vine numai prin

Hristos, de aceea cei ce sunteţi „computeromani” şi cunoaşteţi şi
adevărul Scripturii, veţi aprecia următorul pasaj apărut într-o revista de
comedie creştină:

În seara zilei de ajun

Domneşte iarăşi haosul
În vechea-i casă Moş Crăciun
Îsi mişcă numai mausul!
Cu el aleargă pe ecran
Să caute pe internet
Neobositul veteran
Un dar specific; eminent !
Trudise ore-n şir bătrânul

Tastând cuvânt după cuvânt
D-odată apare clar sloganul:
„Şi pace fie pe pământ„ !
Mesajul este clar pe ecran

Dar cum să fie pus în faptă?
E-un dar măreţ; şi nu e SPAM
Întreaga lume îl aşteaptă!
Văzându-şi truda în zadar

Se-ntreabă Moşul cu gând dus:
Cine va aduce acest dar?
Răspunsu-i Unul: E Isus!
Pacea niciodată nu vine uşor; dar ea se poate găsi! A fost adusă de cel ce
este numit „Domnul Păcii„. Oricât ar încerca omenirea să găseasca
„Pacea” altfel sau prin altcineva, truda-i va fi zadarnică!
Doamne Isuse, izbăveşte-mă de mine însumi şi fă pace şi în sufletul

meu. Amin.

16. Un singur trup
Foto: ronsho © @ Flickr
“De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de

nevasta sa, şi cei doi se vor face un singur trup.„ Gen 2:24
R.W. Dale, un om ruşinos şi emotiv, a fost unul dintre cei mai mari
predicatori. Cu toate acestea a ajuns să fie ţinta multor ostilităţi, urât şi
condamnat pentru crezul şi predicile sale. El predica condamnând
păcatul şi multora nu le plăcea acest mesaj.
Într-o zi cineva l-a întrebat cum de poate rezista în această împotrivire.

Dale a răspuns foarte simplu: „Sunt fericit acasă, în familie.„
Se spune că atunci când Thomas Hardy a murit, inima i-a fost luată din
trup. Cenuşa i-a fost depusă cu onoruri în catedrala Westminster Abbey,

dar inima i-a fost înmormântată în cimitirul bisericii unde a slujit, lângă
soţia lui Emma.
Tu eşti fericit acasă? Multe căsnicii au probleme astăzi! Singura motivaţie

ce poate face un cuplu să fie împreună în mijlocul vicisitudinilor vieţii
este dedicarea. Când soţul şi soţia, cuprinşi de dragostea lui Dumnezeu,
sunt dedicaţi total unul celuilalt şi, împreună, lui Dumnezeu, nimic nu-i
poate despărţi !
Doamne Dumnezeule, Tu te-ai dedicat pentru mine, ajută-mă să fiu şi

eu dedicat total Ţie şi partenerului de viaţă. Amin.

17. Eu sunt cu voi în toate zilele
Foto: dandy_fsj @ Flickr
„ ….iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Amin„ Mat 28:20
Crăciunul ne anunţă că Dumnezeu a venit la noi. Aceasta-i cea mai mare

ştire a acestei sărbători! Isaia n-a trăit să-l vadă pe Mesia, dar el ştia că
Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale şi că într-o anume zi
„Răscumpărătorul„ va veni!
Stephen Brown a povestit o întâmplare deosebită despre un cuplu care a

experimentat această veste bună. Ea era de 18 ani, iar el de 19 ani
atunci când s-au întâlnit. S-au îndrăgostit din prima; iar un an mai târziu
erau deja căsătoriţi. După şase ani aveau deja trei copii.
Împovărată de treburile casei, soţia şi-a zis: „De că să mai stau aici în
această bucătărie plină cu vase ce trebuie spălate şi cu scutece murdare
aruncate peste tot pe podeaua casei?” A părăsit totul şi a plecat în grabă
pe uşă, fără a se mai uita înapoi.

Din când în când soţia suna acasă şi întreba ce fac copii. Soţul îi
răspundea cât de mult o iubeşte şi ce mult o aşteaptă toţi să se întorcă
acasă! De fiecare dată însă ea refuza.
După mai multe zile soţul a angajat un detectiv particular, care trebuia
să afle unde este plecată soţia lui. Acesta a descoperit că locuia într-un
hotel clasa a-II-a în localitatea Des Marines din Iowa. Soţul a încredinţat
copiii vecinilor şi a luat autobuzul spre hotelul din acea localitate. A
găsit hotelul şi s-a îndreptat spre camera soţiei lui. Când a început să
bată la uşă, mâna a început să-i tremure, pentru că nu ştia ce răspuns îi
va da soţia.
Aceasta a deschis uşa, a stat un timp şi s-a uitat la el în linişte, apoi s-a
aruncat în braţele lui. În acele momente soţia i-a şoptit: „Înainte
dragostea ta era doar cuvinte; acum ştiu cât de mult mă iubeşti, pentru
că ai venit!„
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât “a venit”. Se poate ca

uneori să fi ajuns la capătul disperării şi poate că te-ai gândit că nu mai
poţi merge înainte. Trebuie să-ţi aminteşti acum că Dumnezeu încă nu
te-a uitat! El a venit după tine.
Doamne Dumnezeule, mulţumesc că ai venit şi după mine; ajută-mă

să simt şi astăzi prezenţa Ta. Amin.

18. Cele mai frumoase flori spirituale
Foto: Vivid Pixel @ Flickr
„Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu

privire la El, cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie şi
lumina adevărată şi răsare chiar.„ I Ioan 2:8
Floarea care împodobeşte cadrul specific al Crăciunului „poinsettia„ este

o plantă specifică. Nu ştiu dacă cunoaşteţi care sunt regulile ce trebuie
respectate pentru ca această plantă să înflorească.
Trebuie să fie o alternanţă foarte precisă între timpul de întuneric şi cel

de lumină; între atmosfera caldă şi cea racoroasă. Dacă nu se respectă
aceste condiţii această plantă nu înfloreşte.
Îmi imaginez cum florarii de pe tot cuprinsul ţării au pregătit aceste

camere răcoroase ce poartă afişat pe uşă mesajul „Nu intraţi„ în cea mai
mare parte a zilei. Înauntru mii de plante verzi sunt păstrate în
întuneric. În acest timp de întuneric (cel puţin 12 ore pe zi) nimănui nu-i
este permis accesul înăuntru. Lumina unei lanterne, a becului de la
„Exit” sau chiar cea a farurilor unei maşini ce trece pe stradă ar afecta
frumuseţea florilor de mai târziu.
Luând în considerare specificul acestei flori, putem face o paralelă

deosebită: Sunt şi în viaţa noastră acele vremuri de întuneric. Acele

vremuri când ne luptăm cu boala, amărăciunea, singurătatea şi

disperarea. Acele vremuri când ni se pare că Dumnezeu este aşa de
departe. Dar şi atunci Dumnezeu este cu noi!
În acele momente însă, Dumnezeu are cea mai mare grijă de noi. El este
„Maestrul Grădinar„ care ştie exact cât de mult trebuie să fie frigul şi
întunericul pentru ca în viaţa noastră să ajungem să avem cele mai
frumoase flori spirituale.
Dumnezeul nădejdii, în acele momente întunecate ale vieţii mele,

ajută-mă să nu-mi pierd nădejdea în Tine. Amin.

19. Calea eliberării
Foto: - Javier - @ Flickr
“Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la

Tine.„ Ps. 33:22
Lucrurile interzise deseori ne ademenesc. Gândiţi-vă puţin ce provocări

sunt în această societate decăzută! O societate în care soţul şi soţia nu
mai dau socoteală unul altuia, de sentimentele şi credoncioşia lor iar
copiii nu mai pot fi siguri de un cămin liniştit având garanţia hranei şi-a
ocrotirii.
În societatea în care trăim oamenii aleargă după plăcere şi nu acceptă

nici o formă de limitare sau responsabilitate a unuia faţă de celălalt!
Presupunerea mea este că nimeni nu ar dori să trăiască într-un asemenea
context. Nimic altceva nu poate distruge în aceeaşi măsură bucuria din
inima oamenilor ca decăderea morală.
Din această cauză, fiecare dintre noi ar trebui să ne gândim serios ce fel
de contribuţie avem în cadrul societăţii!
Avem o situaţie asemănătoare experimentată de profetul Isaia, care a

văzut cât de grozav este efectul păcatului în mijlocul poporului său; a

văzut nefericirea acestuia, şi multele tragedii pe care păcatul le-a adus.

Mai rău chiar, pentru poporul ce se afunda în păcat nu întrezărea nici o
cale de întoarcere! Profetul Isaia a privit neputincios la deteriorarea
morală din jurul său şi pe lângă frustrarea lui; el chiar îl acuza pe
Dumnezeu că îi lasă pe cei din poporul Israel în păcat şi le şi împietreşte
inima ca să nu se pocăiască! (Isaia 17:63)
Toţi cei dintre noi care am avut pe unul dintre cei dragi cufundaţi în
păcatul din care nu mai puteau ieşi înţelegem inima lui Isaia. Ce
frustrare; este atât de greu să aştepţi şi iar să aştepţi ca aceştia să se
întoarcă!
Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre şi sărbătorim acest fapt în

acest sezon, arătându-ne că mai există speranţă. Nădejdea aceasta ne-a
fost adusă prin Mântuitorul trimis de Dumnezeu, care ne iubeşte cu toate
că am căzut atât de adânc !
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să văd calea eliberării ce mi-ai

pregătit-o prin Fiul Tău! Amin.

20. Atenţie! Pericol de absorbţie
Foto: Sister72
„Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe
vrăjmaş să te roage la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz„!
Ieremia 15:11
La o centrală nucleară din Florida, un scafandru a fost absorbit de

vârtejul de apă creat de o pompă către o coloană de aducţiune a apei.
Ofiţerul de pază l-a văzut la timp şi l-a salvat, ajutându-l să se
depărteze de zona periculoasă.
După acest incident, purtătorul de cuvânt al centralei a anunţat că locul

este marcat cu semnale de averzizare şi un panou cu inscripţia:
„Atenţie! Pericol de Absorbţie„ este atârnat chiar deasupra gurii acestei
coloane. Pentru ca cineva să fie absorbit trebuie să înoate foarte
aproape de această zonă.
Descrierea purtatorului de cuvânt al acestei centrale nucleare, poate fi o

bună prezentare a modului cum unii oameni sunt atraşi în păcat şi apoi
absorbiţi de valul acestuia. Aceştia au ajuns în primejdie pentru că n-au
luat seama la avertizări şi s-au apropiat foarte mult de zona unde
păcatul este iminent.

Nu mai este cale de întoarcere când ispita te cuprinde. De aceea nu te

apropia de raza ei de acţiune; şi, dacă ai ajuns în vârtejul ei; mai există
o şansă: Dumnezeu însuşi este cel ce intervine!
Doamne Dumnezeule, intervino şi în viaţa mea şi ajută-mă să pot ieşi

din vîrtejul păcatului care m-a prins. Amin.

21. Dreptate şi adevăr
Foto: Norma Desmond @ Flickr
„Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu

sunteţi decât un abur care se arată puţintel şi apoi piere. Voi,
dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom
face cutare sau cutare lucru.” Iacov 4:14-15
Malcom Emory, un student al Universităţii Northeastern, în anul 1970 a

fost învinuit de violenţă şi condamnat din confuzie de către un ofiţer de
poliţie care l-a acuzat că ar fi participat la o manifestaţie împotriva
războiului.
Cazul a fost susţinut de mărturia ofiţerului de poliţie Vincent Logan, care

a spus că Emory a aruncat cu pietre.
În faţa tribunalului Emory a arătat că n-a fost implicat în nici un fel în

demonstraţie. El a ieşit din librărie cu un braţ de cărţi si n-a aruncat nici
o piatră. S-a oprit numai pentru câteva momente să vadă demonstraţia.
Tribunalul n-a luat în seamă mărturiile aduse şi l-a condamnat la

închisoare cu suspendare a pedepsei. Această condamnare l-a costat
exmatricularea de la Universitate, încetarea muncii de cercetare pentru
domeniul naval şi sfârşitul planurilor sale pentru o carieră în domeniul
fizicii.

Deşi nu a trebuit să meargă la închisoare, această condamnare l-a

afectat profund. După patru ani încă mai era supărat pe ceia ce i se
întâmplase şi astepta ca situaţia să se îndrepte. Văzând că nu se
întrevede nici o schimbare, după cinci ani a hotărât să-şi vadă de cursul
vieţii!
După douăzeci de ani a fost găsită o fotografie a unui fotoreporter care îl

înfăţişa pe Emory cu braţele pline de cărţi. Un tribunal superior a
preluat cazul lui şi a început un mare proces. De acestă dată decizia
tribunalului a fost corectă. Nu i s-a gasit nici o vină!
Emory a fost scos de sub acuzaţia iniţială. Mai mult, i s-a oferit o bursă
pentru a studia fizica la aceeaşi Universitate dacă ar fi dorit. Emory a
refuzat, afirmând că este fericit că în sfârşit i s-a făcut dreptate şi cazul
este închis.
Nu există nici o garanţie că justiţia de acum înainte va fi corectă şi va

rezolva cazurile mult mai repede. Unele dintre acestea vor fi rezolvate
corect şi repede, dar altele vor trebui să aştepte poate alţi douăzeci de
ani, iar unele dintre ele chiar judecată finală a lui Dumnezeu.
Sunt situaţii când tot ceea ce putem face este să aşteptăm. Alteori
numai să ne rugăm. Dar va fi o vreme când dreptatea şi adevărul vor
birui!
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să am rabdare şi să aştept cu nădejde

vremea îndreptării tuturor lucrurilor. Amin.

22. Darul unei inimi curate
Foto: LunaDiRimmel @ Flickr
„Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este

neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la
diavolul căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a
arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” I Ioan 3:7-8
C.S. Lewis a spus: „atât Dumnezeu cât şi diavolul sunt interesaţi de viaţa
mea.” De aceea micile decizii pe care le luăm azi pot avea o importanţă
infinită.
Micile fapte bune de azi sunt calea prin care pregăteşti victoria
deosebită de peste câteva luni, biruinţa la care nici nu te-ai gândit.
O oarecare indulgenţă faţă de mânie şi pofte astăzi e semnul pierderii

unui atac major al puterii întunericului îndreptat împotriva ta mâine.
O doamnă locuia în vecinătatea unei grădini zoologice private. Într-o zi a

anunţat poliţia că are un sconcs în pivniţa casei.
- Deschide uşa de la intrarea în pivniţă, i-a răspuns ofiterul. Ia apoi o

pâine şi presară fărâmituri din beci până în grădină şi aşteaptă ca acest

animal să le culeagă pâna va ajunge afară. Când acesta a ajuns în

grădină, închide repede uşa!
După o jumătate de oră femeia a sunat din nou zicând poliţistului:
- Am făcut ceea ce mi-aţi spus.
- Şi?… a întrebat poliţistul.
- Acum am doi sconcsi în pivnita !
Pentru a nu mai avea sconcsi în beciul casei acea doamna nu trebuia să-l
roage pe acel sconcs să iasă şi să păstreze uşa deschisă! Trebuia să ia o
capcană, să-l prindă, să-l arunce afară şi să păstreze uşa închisă ca nu
cumva să vină altul în locul lui.
În viaţa spirituală nu-i deajuns să încerci să schimbi unul sau două din
obiceiurile rele. Ceea ce trebuie este să ne schimbăm inima! Pentru a nu
mai fi stăpâniţi de păcat avem nevoie de o nouă natură şi de o dedicare
totală. Numai aşa putem trăi în curăţenie dacă lăsăm ca Dumnezeu să
scoată afară din inima noastră tot ceea ce este murdar.
Cum ne pregătim pentru a-l întâlni pe Domnul Isus? Mărturisindu-ne

păcatele, căutând neprihănirea şi trăind în adevăr putem păstra o inimă
curată.
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să fiu neprihănit în fiecare domeniu al

fiinţei mele. Amin.

23. Dumnezeu a trimis pe Fiul său
Foto: Martin LaBar @ Flickr
„Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în

inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit .” Romani
10: 9
Cu câţiva ani de zile în urmă, Harry Reasoner, redactorul emisiunii de

televiziune „Sixty Minutes”, a scris pentru acest program ceva foarte
interesant referitor la Crăciun: El credea că este ceva cu privire la
Crăciun ce trece dincolo de logica umană.
De aceea a spus: „Ceea ce generează în lumea de astăzi în această

perioadă această avalanşă de cumpărături şi festivităţi, este acel
eveniment liniştit şi neobservat, petrecut cu mult timp în urmă; „actul
întrupării Domnului Isus”. Despre acest eveniment depun marturie
creştinii, anunţând că Dumnezeu a trimis pe Fiul său să se întrupeze în

mijlocul acestei lumi. Pentru mulţi însă, sărbătoarea Crăciunului a

îmbrăcat multe aspecte păgâne!
Sunt trei moduri în care poţi privi Crăciunul:
Unul este cel „Cinic”; atitudine prin care este privită această sărbătoare
doar cu un interes material. Un timp în care să faci mai mulţi bani,
profitând de creşterea comerţului.
Al doilea mod de a privi Crăciunul este cel „Ceremonial”. Aceasta este în

general atitudinea celor necredincioşi. Ei respectă tradiţia Crăciunului,
trimit felicitări, împodobesc bradul şi oferă cadouri. Toată sărbătoarea
pentru ei înseamnă repetarea şi conservarea unor tradiţii!
Al treilea mod de a privi Crăciunul este cel „Reverenţial”. Aceasta este

atitudinea celor ce cred că sărbătoarea Crăciunului este aniversarea
venirii Domnului Isus în mijlocul lumii!
Pentru mulţi pare ilogică relatarea Biblică, despre naşterea Domnului

Isus. Scriptura arată că un înger a anunţat o fecioară, că va avea un
copil, fără ca aceasta să fi cunoscut un bărbat. Dumnezeu, pentru
împlinirea planului Său, poate însă să lucreze depăşind chiar şi logica
umană.
Chiar dacă naşterea Domnului Isus nu poate fi explicată logic şi înţeleasă

deplin din punct de vedere teologic, este un fapt real şi de necontestat.
Venirea pe lume a unui copil într-o familie aduce o nouă experienţă şi
generează experienţe unice.
La fel ca noii părinţi şi cei credincioşi la sărbătoarea Crăciunului trăiesc

emoţii şi sentimente specifice. Pentru ei bucuria sărbătorii nu-i generată
numai de primirea unor cadouri sau împlinirea unui ritual, ci de o vie
experienţă cu Cel întrupat.
Poate că nu ai trăit niciodată această experienţă la sărbători. Este

timpul să înţelegi că Dumnezeu te iubeşte, chiar dacă nu eşti perfect.
Atingerea dragostei Lui îţi poate da şi ţie adevărata bucurie.
Doamne Dumnezeule, schimbă-mi inima pentru ca să pot primi

plinătatea dragostei şi a harului Tău! Amin.

24. Perfect! Chiar Perfect!
Foto: Cajie @ Flickr
„Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de
adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului
născut din Tatăl.” Ioan 1:14
Pastorul M.L.Lindvall a primit de Crăciun o scrisoare deosebită.
Cel care i-a trimis această scrisoare arăta că în biserica lui, s-a prezentat
aceiaşi scenetă de Crăciun, cu acelaşi conţinut şi cu aceiaşi
dirijoare timp de 47 de ani. Tot ceea ce s-a urmărit în aceşti ani a fost:
„perfecţiunea”. Linii perfecte, costumaţie perfectă, mişcări scenice
perfecte; totul perfect!
Dorinţa dirijoarei pentru perfecţiune i-a respins însă pe copii. Aceasta

spunea: ”când sunt împreună prea mulţi adolescenţi, aceştia nu mai pot
fi ţinuţi sub control!” După cum vedeţi, dedicarea dirijoarei pentru
perfecţiune a fost mai mare decât cea faţă de copii.
Anul acesta însă, aşa cum era relatat în scrisoare, s-a întâmplat ceva
deosebit: Un comitet care-i includea pe părinţii ai căror copii au fost
respinşi anul trecut, au făcut un anunţ deosebit: ”Toţi copiii care doresc

să facă parte din sceneta pentru Crăciun, sunt bineveniţi şi aşteptaţi la

biserică! Pentru fiecare dintre ei se va găsi un rol.”
Acest anunţ a fost ceva de neacceptat pentru vechea dirijoare, care şi-a
dat demisia în mânie şi dezgust.
Potrivit mărturisirii pastorului Lindvall, sceneta n-a mai mers şnur, aşa
cum s-a întâmplat cu vechea dirijoare, dar a fost ceva deosebit:
Faţă de scenariul anterior acum erau o duzină de păstori şi peste 20 de

îngeri şi un mare număr de oi. Ştiind cum behăie oile, cei mai mici dintre
copii îmbrăcaţi în costume specifice, le imitau răspândiţi peste tot prin
biserică.
Un moment deosebit s-a petrecut atunci când Maria şi Iosif au intrat în

scenă. Maria purta pe braţe o păpuşă înfăşată într-o păturică albastră.
Iosif s-a apropiat de ea, iar povestitorul urma să citească descrierea
biblică ce prezenta familia aleasă, în drumul lor spre Betleem. Ani în şir
s-a citit versiunea traducerii King James, care spunea că: „Maria a rămas
grea!”
Una dintre mamele tinere şi-a dat seama că cei mici nu vor înţelege
această versiune şi a cerut povestitorului în ultimul moment să citească
aceeaşi relatare dar din traducerea Good News. Aşa că în timp ce Maria
şi Iosif au intrat în scenă, povestitorul a început să citească: ”Iosif a
mers să se înregistreze împreună cu Maria, logodnica sa, care era
însărcinată”. Când ultimul cuvânt a fost amplificat de sistemul audio,
micuţul Iosif, auzind pentru prima dată această versiune, s-a oprit, a
privit-o îndelung pe Maria, apoi s-a întors spre sală şi-a zis: „Însarcinată?
Ce însemnă aceasta?”
Nu mai este nevoie să vă spunem ce s-a întâmplat după aceea: Întreaga

biserică a izbucnit în hohote de râs, unii chiar fiind de neoprit!
Fosta dirijoare s-a uitat în jur spunând: „V-am spus eu că aşa o să se

întîmple! Când s-a cântat însă „O noapte preasfinţită„ s-a petrecut ceva
neaşteptat: Întâi copiii care au interpretat rolul oiţelor au coborât de pe
scenă şi au mers în jurul fostei dirijoare, care-i exclusese din scenetă
anul trecut. Alături de ei au venit şi ceilalţi copii. Când zăpada artificială
a început să cadă, s-a făcut linişte.

Acest timp de tăcere n-a fost planificat în scenariu, dar nimeni nu

îndrăznea să spună nimic. Se auzeau doar copiii mici, behăind în diferite
zone ale bisericii. Era o linişte ce dovedea prezenţa lui Dumnezeu şi
bucuria şi multumirea ce nu puteau fi exprimate în cuvinte.
Această linişte a fost întreruptă de soţia pastorului care a rostit cu voce

tare, ca toţi să o poată auzi: „Perfect! Chiar Perfect!”
Şi a fost perfect! Nu a fost perfect în modul în care vechea scenetă era

perfectă. A fost „perfect” în modul în care Dumnezeu face lucrurile
perfecte! El acceptă limitările şi imperfecţiunile noastre, îmbrăcându-le
în harul Său!
Doamne Isuse, îţi mulţumesc pentru harul ce mi L-ai dat, prin care îmi
acoperi imperfecţiunile. Amin.

25. Dând valoare locului celui mai neînsemnat
Foto: krisdecurtis @ Flickr
„Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh

nou şi statornic!” Ps.51:10
Anul trecut a fost un articol deosebit publicat de revista „Money” din

S.U.A. Această revistă a întocmit un clasament al zonelor preferate de
americani pentru a-şi aşeza locuinţa. Localitatea Bethlehem din
Pennsylvania, a fost ultima dintre cele 300 de localităţi apărute pe listă!
„Nu mi se pare aşa de rău„ a remarcat Diane Abeles, o lucrătoare din

târgul local al Bethlehemului. „Uh” a oftat primarul Joseph Daddona, din
Allentown, cel care a lucrat la întocmirea acestui sondaj, cuprins în
revista Money. Mama lui Lee Iacocca locuieşte aici, credeţi că acest
miliardar şi-ar lăsa mama să locuiască într-un oraş care nu este propice
pentru vieţuire?
Revista financiară „Money” a arătat că Allentown - Bethlehem, ocupa pe

drept ultima poziţie din această clasificare datorită nesiguranţei
economice din această zonă care nu oferă alte avantaje.
Dacă Bethlehemul din Pensylvania, a fost cotat al 300-lea pe lista

întocmită de revista Money, pe ce loc oare s-ar fi situat Betleemul din
Iudeia? Dacă ni s-ar cere astăzi să menţionăm un loc pentru a se naşte

„Regele Regilor”, mă îndoiesc că Betleemul şi-ar găsi locul pe această

listă!
„O Betleem oraş micuţ„ cântam noi, şi-a fost cu adevărat un oraş mic şi
neînsemnat. Betleemul avea o tradiţie bogată, dar era departe de a fi un
centru de influenţă şi putere în lumea din timpul naşterii Domnului Isus.
Nimeni n-ar fi recomandat Betleemul pentru a fi locul naşterii lui Mesia.

De fapt Magii din Răsărit, când l-au căutat pe noul „Rege” au mers la
Ieruisalim şi la casa lui Irod!
Dar acest oraş micuţ şi neînsemnat în ochii oamenilor a fost mai mult
decât perfect în ochii lui Dumnezeu, pentru ca aici să se nască Fiul Său.
Se pare că Dumnezeu are standarde diferite faţă de standardele noastre,
pentru a evalua perfecţiunea. Betleemul a fost oraşul de baştină a lui
David. N-a fost perfect în ochii oamenilor, dar a fost locul de obârşie a
regelui ales de Dumnezeu, considerat a fi: ”omul după inima lui
Dumnezeu”
Care sunt criteriile după care noi evaluăm oamenii? Dumnezeu priveşte
la ceva diferit faţă de ceea ce noi numim perfecţiunea.
Dumnezeu se uită la inima şi la atitudinea pe care o avem faţă de El.

Acesta este punctul esenţial al istoriei Crăciunului; Domnul Isus a venit
la cei care au fost gata să-L primească, dând valoare locului celui mai
neînsemnat!
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să ajung la starea dorită de Tine şi să

pot fi „un om dupa inima Ta”. Amin.

26. Mai aproape de El sau mai nemulţumit?
Foto: Alex // Berlin _ as+photography@ Flickr
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău , cu toată inima ta, cu tot

sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele
tău ca pe tine însuţi.„ Luca 10:27
Unul dintre cei mai vestiţi compozitori şi cântăreţi americani este Irving
Berlin. Ceea ce îl face deosebit este că nu poate să citească notele
muzicale. Oriunde merge el poartă un pian adaptat special pentru el. Ori
de câte ori doreşte să cânte folosind diezi sau bemoli acţionează o
pedală specială care schimbă întreaga claviatură.
El nu ştie să folosească clapele negre, iar vocea lui este îngrozitoare;

răguşită ca mieunatul unui motan căruia i-a fost prinsă coada în uşă. Cu
toate acestea, atunci când Irving începe să cânte, din piepturile
ascultătorilor erup ca un vulcan cele mai deosebite aclamaţii.
Unii dintre aceştia sunt gata să strige până ce ei înşişi răguşesc.
El cântă propriile-i compoziţii şi toţi se manifestă cu sălbaticie.

Ciudăţenia vocii lui şi limitările în folosirea pianului nu-i pot împiedica

efectul cântecelor sale. Irving este cu adevărat fantastic atunci când

interpretează: „I am dreaming of a white Christmas”!
În timp ce el cântă, gândul fiecărui ascultător se întoarce spre familie,

prieteni, la zilele fericite şi la momentele frumoase petrecute cu cei
dragi .
Cum a-ţi explica sau a-ţi descrie ceea ce înseamnă Crăciunul în viaţa
voastră?
Norman Vincent Peale a vorbit despre doi oameni ce aşteptau la

culoarea roşie a semaforului, pe strada Fifth Avenue din New York, în
seara sărbătorii Crăciunului.
Unul dintre ei era profund iritat din cauza traficului. „Acest oraş este
dezorganizat complet, a murmurat el. Priveşte ce nebunie şi ce trafic,
este teribil! Trebuie să se facă ceva!”
Celălalt a fost mult mai filozofic: „Gândeşte-te puţin, a adăugat el, ştii
s-a născut un copil într-o familie simplă de ţărani, ce nu aveau nici bani
şi nici poziţie socială, undeva departe de locul acesta, acum aproape
două mii de ani, şi iată că acest fapt a provocat acest blocaj de trafic pe
această stradă; una dintre cele mai sofisticate din lume. Acest fapt te
nemulţumeşte şi te irită? Ar trebui mai degrabă să te fascineze!
Cu adevărat, ceea ce se întâmplă sub ochii noştri ar trebui să ne

fascineze! Un copilaş născut într-un sat obscur din Iudeia, având parinţi
simpli cu un statut doar de refugiat, a făcut ca în acestă perioadă
specială a anului, milioane de oameni să fie provocaţi de naşterea Sa.
Slava lui Dumnezeu pentru acest impact!
Acest eveniment te va provoca să te apropii de Dumnezeu sau să-ţi

exprimi nemulţumirea tot mai crescândă a inimii tale ?
Dragă Dumnezeule, ajută-mă în acest sezon să am inima deschisă, ca

naşterea Fiului Tău să-mi schimbe comportamentul şi să-mi umple
inima cu pace! Amin

27. Asemeni mie
„Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de
adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului
născut din Tatăl.„ Ioan 1:14
Într-o zi a anului 1979, Pat Moore , s-a deghizat într-o batrână care la
înfăţisare arăta de peste 80 de ani. Ea a deschis uşa apartamentului
unde locuia în New York, şi a început să urce scările ce o duceau la etaj.
Şi-a sprijinit bastonul pe treapta din faţa ei şi ezitând a început să
păşească pe prima treaptă a scării. Picioarele i se mişcau încet
tremurînd. Un pas! Încă unul! Şi apoi altul!
Până ce a reuşit să păşească peste toate cele douăsprezece trepte până

la etaj.
Când a ajuns la celălalt capăt al scării a întâlnit camerista care a

exclamat: „Oh! Îmi pare rău, aşteptam pe altcineva!”

- Nu mă recunoşti, a întrebat Pat? Vocea-i era răguşită şi tremurândă.

- Nu doamnă, a răspuns camerista uitându-se curioasă la bătrîna firavă.
- Eu sunt Pat Moore, a răspuns apoi bătrâna râzând cu poftă. În timp ce
urmărea expresia de nedumerire de pe faţa cameristei, a înţeles că a
trecut testul !
Pat Moore, nu era o bătrână de peste 8o de ani şi nici nu avea o vârstă

apreciabilă. Ea era o tânără atrăgătoare de 26 de ani, specialistă în
design industrial. Fiind preocupată de nevoile persoanelor în vârstă, cel
puţin o dată pe săptămână în următorii trei ani şi-a pus pe faţă masca şi
s-a îmbrăcat cu hainele ce o deghizau. În acest fel a vizitat 14 state
americane, travestită într-o bătrânică.
În aceste călătorii a întâlnit sute de oameni care nu i-au descoperit

niciodată adevărata identitate. Pat Moore a dorit să aibă o experienţă
personală despre ceea ce înseamnă să fii bătrân în America.
Pentru ca să cunoască cum trăim noi şi să împărtăşească aceleaşi

experienţe, Domnul Isus a făcut o călătorie mult mai lungă. De pe tronul
de slavă, până în ieslea Betleemului. El nu numai că s-a deghizat într-o
asemănare cu noi, ci s-a golit de slava pe care o avea, a îmbrăcat un
trup ca al nostru şi-a aceptat limitările şi neputinţele noastre, ca să ne
poată ajuta. Aceasta-i adevărata dragoste!
Doamne Isuse, îţi mulţumesc că te-ai făcut asemeni mie, pentru ca să

mă ajuţi să fiu ca Tine! Amin.

28. Să creşti zi de zi
Foto: puja @ Flickr
„Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi tatăl vostru cel ceresc este
desăvârşit.„ Mat 5:48
A-ţi cunoscut pe cineva care este „perfecţionist”? Cu aceşti oamnei este

foarte greu de trăit. Când fac această referire, nu-i am în vedere pe
oamenii care caută excelenţa.
În muzeul din Londra se află păstrată în ediţie finală, lucrarea lui TOMAS
GARY, intitulată: „Elegie scrisă în curtea unei biserici de ţară„. Iubitorii
de literatură engleză se minunează cum fiecare cuvânt este aşa de bine
ales şi potrivit cu celelalte. Aceasta este o mare realitate! Ce s-a
întâmplat de fapt, cum de s-a ajuns la această performanţă? Gary nu a
fost mulţumit cu prima ediţie, de aceea a rescris lucrarea.
Apoi a îmbunătăţit poemul a treia oară. Şi a continuat aşa, timp de opt

ani. Cu toate modificările şi ajustările făcute, Gary nu a considerat
niciodată că poemul său are deja forma finală.
În muzeul din Londra sunt expuse copiile acestei lucrări în forma

succesivă, un total de şaptezeci şi cinci de manuscrise diferite, toate
scrise de mână!

Aceasta este o dedicare pentru excelenţă. Dar noi nu vorbim despre

astfel de oameni. Vorbim despre aceia care niciodată nu pot accepta că
a fost un poem şi în primul manuscris. Aceştia nu înţeleg ceea ce
înseamnă perfecţiunea şi aplică înţelegerea lor pentru Creştinism.
Ei iau cuvintele Domnului Isus din Matei 5, în care se spune să fim

desăvârşiţi, după cum şi Tatăl nostru din ceruri este desăvârşit şi pun
egal pentru ceea ce trebuie să fie creştinii. După cum tatăl este perfect
(desăvârşit) şi creştinul trebuie să fie desăvârşit, fără nici un păcat sau
greşeală.
Cei ce interpretează în acest fel perfecţiunea, uită că dacă noi am reuşi

singuri să ajungem să nu mai avem nici un păcat sau greşeală, atunci
Domnul Isus n-ar fi avut nici un motiv să meargă la cruce. A fi desăvârşiţi
asemenea Tatălui Nostru, înseamnă a intra în acest proces de sfinţire
care are ca finalitate desăvârşirea.
Este îndoielnic să credem că Domnul Isus a vrut să ne spună că trebuie să

atingem această stare de desăvârşire chiar în momentul când am crezut!
Ci această stare este ceea ce El doreşte să fim la Final.
Doamne Dumnezeule, ajută-mă să fiu plin de dragostea Ta şi să cresc

zi de zi în asemănare cu Tine. Amin.

29. Darul dătător de speranţă
Foto: c.a.muller @ Flickr
“Însă nădejdea acesta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a

fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”
Rom.5:5
În cartea sa, J.Wallance Hamilton povesteşte despre una dintre cele mai
ciudate licitaţii din istorie, care a avut loc în Washington D.C. în anul
1926. În timpul acestei licitaţii au fost expuse 150.000 de patente ale
unor invenţii vechi, depăşite tehnic. Toate aceste exponate au fost
oferite spre vânzare publicului prin licitaţie.
Cei ce vizitau expoziţia puteau vedea obiecte ca: gândaci de bucătărie

uriaşi special confectionaţi pentru a-i îndeparta pe ceilalţi gândaci. Apoi
o pisică care lumina construită cu intenţia de-a speria şoarecii. Era expus
şi un sistem care să prevină sforăitul. Acesta era prevăzut cu un fel de
trompetă pe care cel ce sforaiă trebuia să o ţină în gura în timpul
somnului. Acest sistem era în aşa fel conceput ca să-l trezească pe
sforăitor şi nicidecum vecinii acestuia.

Mai era expus şi un amvon reglabil, care putea fi înălţat sau coborât în
funcţie de înălţimea predicatorului. Alături de acestea, în cartea sa
Hamilton a prezentat multe alte ciudăţenii despre cele 150.000 de
exponate.
Deşi unele dintre aceste invenţii stârnesc râsul, privind în profunzime la

cele expuse putem descoperi că cele 150 000 de invenţii vechi,
reprezintă 150.000 de vise sfărâmate. Toate împreună exprimau un
munte de dezamăgire.
Poate este nepotrivit să vorbesc despre vise neîmplinite şi despre

dezamăgire, acum când ne aflăm atât de aproape de Crăciun!
Vremea Crăciunului trebuie să fie un timp de bucurie! Dar cu siguranţă,

nu se pot bucura toţi; nu-i aşa?
Pentru cei care şi-au pierdut pe cei dragi, acesta este timpul din an în
care se confrunta cu cea mai grea singurătate. Când toate familiile se
adună pentru a sărbători Crăciunul, ei nu mai au pe nimeni! Într-o lume
în care este glorificat materialismul, toţi cei ce au probleme financiare
pot găsi această vreme fiind timpul celor mai mari frustrări.
În mijlocul tuturor acestor dureri şi dezamăgiri, Dumnezeu ne-a trimis un

dar dătător de speranţă şi împlinire prin Hristos. Aceasta nădejde care
nu dezamăgeşte poate fi şi motivul bucuriei tale la aceste sărbători!
Doamne Isuse, ajută-mă ca în durerile şi dezamăgirile vieţii să-mi pot

găsi împlinirea în Tine. Amin.

30. Există viaţă şi speranţă
Foto: metamerist @ Flickr
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,

care după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea
lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire
nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în
ceruri pentru voi.” I Petru 1:3-4
Ucenicii lui Ioan Botezătorul au venit odată la Domnul Isus şi l-au

întrebat: „Tu eşti Acela care trebuia să vină; sau să aşteptăm pe altul?”
Acestei întrebări Domnul Isus i-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan,
ceea ce vedeţi şi auziţi! Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi,
surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se predică Evanghelia.”
Ce răspuns interesant! Domnul Isus i-a provocat pe acei ucenici, să se

convingă personal de identitatea Lui, prin ceea ce puteau vedea şi auzi.
Ziua Domnului sosise; şi acestea erau evidenţe ce atestau că Împărăţia
lui Dumnezeu, a început. Ca să descoperiţi realitatea: doar „priviţi în
jur” a spus Domnul Isus,”vedeţi ceea ce se întâmplă!”
Cu sute de ani înainte de venirea Domnului Isus, profetul Isaia a anunţat

ce se va întâmpla atunci când va veni Mesia. În mesajul său Isaia
prevesteşte aceleaşi fapte: ”Ochii orbilor se vor deschide, urechile

surzilor se vor destupa, iar ologii vor sări ca o căprioară! De ce alte

semne mai era nevoie?”
Charles Kuralt, în timpul călătoriilor sale prin Statele Unite, a observat

un ienuper crescând într-un loc neobişnuit din Munţii Stâncoşi. Pomii ca
să crească au nevoie de un pământ bun şi de o vreme bună, dar în locul
unde creştea acest arbuşt, nu era un sol propice. Ce să mai spunem de
vreme? Observând pomul, Kuralt, foarte surprins a afirmat: “nu poate
creşte nimic aici sus; cu atât mai puţin probabil un pom!” Pentru toţi
trecătorii acest pom era considerat o minune.
Fiind aproape de o arteră de circulaţie, înaintea Crăciunului, nu se ştie

cine, a ornat acel pom împodobindu-l ca pom de Crăciun. Aceasta se
întâmpla în fiecare an! Singurul pom din zonă devine pom de Crăciun.
Pomul care nu a avut probleme să crească pe o stâncă şi care a
supravieţuit în cele mai vitrege situaţii, a ajuns o atracţie. Oamenii ce
locuiesc la sute de kilometri distanţă în toate direcţiile, ştiu pomul şi-l
iubesc.
Privind acest pom poţi să înţelegi cât de imprevizibilă este viaţa pe

pământ. Pomul, prin singurătatea lui şi prin rezistenţa lui în faţa tuturor
vicisitudinilor naturii poartă un mesaj pentru toţi trecătorii! Un mesaj
asemănător cu cel al Crăciunului: „Există viaţă şi speranţă chiar în
mijlocul acestei lumi împietrite şi secetoase!”
De fapt Isaia a scris: „Pustia şi ţara fără apă se va bucura; pustietatea se

va veseli şi va înflori ca trandafirul.„ Isaia 35:1. Această speranţă de
viaţă este prin Hristos; care a venit să ne aducă binecuvîntarea.
Doamne Dumnezeule; îţi mulţumesc că în Fiul Tău găsesc sursa vieţii.

Ajută-mă să am o nădejde vie şi să nu mă îndoiesc niciodată. Amin.

SĂ-ŢI MEARGĂ BINE!
Să nu laşi să treacă o zi
fără să vezi, fără să asculţi sau fără să citeşti ceva frumos...
... şi bineînţeles fără să zâmbeşti.
=> www.ozibuna.net

Meditatii Crestine Vol 1

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Meditatii Crestine Vol 1

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Fiecare zi să-ţi fie mai bună şi viaţa mai frumoasă!

MEDITAŢII CREŞTINE VOL I

www.ozibuna.net – Bucură-te de viaţă!

Ori de câte ori ai nevoie de un cadou de suflet

www.ozibuna.net – Bucură-te de viaţă!

01. Va avea sămânţa roade?

Foto: tico_bassie @ Flickr

“Semănătorul a ieşit să semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte

Într-o noapte, o doamnă a visat că mergea printr-un nou magazin. În

Era de necrezut pentru ea că putea să vorbească cu Domnul, faţă în faţă,

Auzindu-i cererea, Domnul a zâmbit, apoi i-a zis: „Cred ca ai înţeles

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

Domnul Isus a spus o pildă despre semănătorul care a mers să semene

Folosind însă aceste adevăruri arhi-cunoscute, Domnul Isus a dorit să

Sămînţa Cuvântului lui Dumnezeu care a ajuns în inima ta va aduce

Doamne Isuse, fii Tu grădinarul inimii mele şi ajută-mă să primesc, să

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

02. Alearga ca să câştigi

Foto: ecstaticist @ Flickr

„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de

Dacă te-ai înscris în competiţia vieţii, trebuie să alergi în aşa fel ca să

Trebuie să fii pe deplin încredinţat că la sfîrşit nu vei ajunge pe un drum

Doamne Dumnezeule, ajută-mă să-mi aţintesc privirile la Tine; ca să

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

03. Preţuieşte-i şi respectă-i pe semenii tăi

Foto: ecstaticist @ Flickr

„Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici,

Urmează exemplul Domnului Isus, concentrându-te asupra a ceea ce poţi

Viaţa lui Mahatma Gandi, a fost atinsă de Hristos şi profund influenţată

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

El nu s-a mulţumit doar să poarte un nume sau să împlinească un

Cei mai mulţi conducători ai Indiei s-au considerat a fi din casta

„Copii de Dumnezeu, moştenitori ai Împărăţiei Sale”!

Doamne Isuse; îţi mulţumesc pentru ceea ce pot fi în meritele Tale.

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

04. Sâmburele de nădejde

Foto: _setev @ Flickr

„Am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi

Misionarul Benjamin Weir, a fost arestat şi tinut ostatec în Beirut, timp

Prin toate minciunile pe care i le spuneau în fiecare zi, răpitorii doreau

În cartea pe care a scris-o mai târziu, intitulată: „Ostatecul legat,

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

Într-o zi când era scos la baie, a descoperit că dacă se urca pe vasul de

Acea privellişte; spunea el, mi-a descoperit mareţia Creatorului nostru şi

Ca întemniţat nu-i era permis să se uite pe geam. Pentru că a fost

Doamne Dumnezeule, îţi multumesc pentru nădejdea ce-o am prin

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

05. Dumnezeu lucrează prin noi

Foto: Ehsan Khakbaz @ Flickr

„Drept răspuns, împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de

- Am fost flamând şi mi-ai vorbit de bogăţia cerului.

- Am fost în temniţă şi te-ai rugat pentru eliberarea mea.

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

- Am fost gol şi mi-ai spus care sunt hainele ce mi s-ar potrivi.

- Am fost bolnav şi mi-ai recomandat un medic.

- Am fost fără adăpost şi mi-ai predicat de ocrotirea lui Dumnezeu.

- Am fost singur şi mi-ai spus să-mi caut un prieten.

Arăţi a fi un om spiritual; dar cu toate acestea eu sunt flămând, fără

Doamne Dumnezeule, ajută-mă să mă pun la dispoziţia Ta cu tot ce

www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună

06. Împreună putem mai mult

Foto: ►Voj► @ Flickr

..” mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă