Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Proza lui Urmuz

Proza lui Urmuz

Ratings: (0)|Views: 97|Likes:
Published by Silvia Turliu
Urmuz este un remarcabil precursor al mișcării literare de avangardă din România. Proza sa a răsturnat întreaga viziune estetică tradiționalistă, având o importantă influență asupra dezvoltării ulterioare a dadaismului și a teatrului absurdului.
Urmuz este un remarcabil precursor al mișcării literare de avangardă din România. Proza sa a răsturnat întreaga viziune estetică tradiționalistă, având o importantă influență asupra dezvoltării ulterioare a dadaismului și a teatrului absurdului.

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Silvia Turliu on May 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/12/2013

pdf

text

original

 
 
Proza lui Urmuz
Urmuz, Demetru Dem. Demetrescu-
Buzău pe numele său, este un remarcabil precursor al mișcării literare de avangardă din România. Proza sa, între caracteristicilecăreia se regăsesc absența aparentă a sensului, umorul negru, tendințele nihiliste șiexplorarea inconștientului,
 
a răsturnat întreaga viziune estetică tradiționalistă, având
o
importantă influență asupra dezvoltării ulterioare a dadaismului și a teatrului
absurdului.
Deși nu avea o formație intelectuală de filolog
,profesând ca ajutor de grefier la Înalta
Curte de Casație, Urmuz a dovedit că este înzestrat cu o conștiință artistică superioară,intuind caracterul revoluționar al scrierilor sale.
Meritul de a fi descoperit acest talent îi revine lui Tudor Arghezi, care a publicat în1922 în
Cugetul românesc
prozele
 Pîlnia și Stamate
 
și
 Ismail și Turnavitu
. Dupămoartea sa, apar și altele:
 Emil Gayk 
,
 
 Plecarea în străinătate
,
 
Cotadi şi Dragomir în
revista Punct în 1925, Algazi &
Grummer în revista Bilete de papagal și După furtună
în Contimporanul în 1928,
iar în 1929-1930 în
unu
(
 Fragmente antologice
,
 Cronicari
).
 
În 1928 numele scriitorului devenise titlul unei publicaţii de avangardătipărite
de Geo Bogza la Câmpina. Primul vol
um de scrieri urmuziene este tipărit în1930 de către Sașa Pană, și tot el întocmește culegerea
 Pagini bizare
în 1970.
Opera lui Urmuz a fost receptată în mod diferit. Criticii literari de atunci, obișnuișifiind cu un alt tip de literatură, au încadrat
-o
în categoria absurdului și au relevatdimensiunea comică de la suprafața acesteia. Astfel, George Călinescu considerăscrierile urmuziene niște „simple elucubrații premeditate, fără un sens mai înalt”
1
, iar 
Perpessicius afirmă că ele „nu pot fi privite altminteri, decât ca jocul voluntar șiamuzant al unui temperament prin excelență satiric.”
2
Mult mai receptivi s-au dovedit
a fi reprezentanții avangardei. Noii exegeți, dintre care îi amintim pe Nicolae Balotă,
 Nicolae Manolescu, Marin Mincu, Ovid S. C
rohmălinceanu, au reușit să pătrundă înadâncimea textului, situând pe noi coordonate critica urmuziană.
 
Lumea prozei lui Urmuz este o inversare sistematică a lumii reale. Realitatea estedeconstruită printr 
-
o serie de procedee de transfigurare. Urmuz își construiește
imaginile prin modificarea algoritmului de producere a sensului. Principalele
răsturnări ale autorului au loc în sfera limbii, prin folosirea asociațiilor lexicaleinsolite, anularea logicii comune sau ambiguizarea termenilor. Frazele își păstreazălogica și sintaxa, însă adevărata revoluție se petrece în interiorul textului, prin golireaacestuia de mesajul tradițional. Urmuz refuză mimetismul prozei tradiționale. Astfel,orizontul de așteptare al cititorului obișnuit cu proza tradițională. In
cipitul romanului
în patru părți
 Pâlnia și Stamate
reproduce perfect descrierea cadrului unei proze
clasice: „Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasăcu geamlîc și
sonerie
.”
3
 
Maniera balzaciană a relatării este însă contrazisă în
 
următoarea frază, prin utilizarea unor asociații semantice incompatibile
care
contrariază orizontul de așteptare al unui cititor familiarizat cu proza tradițională: „Înfață, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude...”. Descrierea continuă în aceeașimanieră: „O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un
1
 
George Călinescu
 , Editarea postumelor lui Urmuz 
, în „Capricorn”, I, nr. 1, decembrie 1930.
 
2
Perpessicius,
Urmuz: Schițe fantastice
, în„Cuvântul”, VII, nr. 2151, 1931.
 
3
Urmuz,
 Pagini bizare
, Editura Dacia, Cluj-Napoca , 2001, p. 7.
 
vas ce conține esența eternă a
lucrului în sine,
un cățel de usturoi, o statuetă cereprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și... 20 de bani bacșiș...”
4
Înacest joc de cuvinte ce par alese aleatoriu, se pot decela simboluri care trimit la arta
 poetică a autorului: sintaxa ținută de preot reprezintă tradiția, gramatica desuetă, ia bacșișul reprezintă devalorizarea adevărurilor, iar biblioteca înfășurată în cearceafuriude poate reprezenta cultura ce se află într 
-un impas.
Deci, se poate spune că, deși
 
enunțarea narativă se face la persoana a treia, perspectiva este cea a omniscienței, personajele sunt prezentate iar conflictul este gradat, Pâlnia și Stamate este o parodie a
romanului clasic
. Este parodiat și romanul mitic. În text se găsesc referințe la mitul lui
Ulise:
Stamate „fu distras de o voce femeiască, o voce de sirenă, ce mergea drept lainimă și se auzea în depărtare, pierzându
-
se ca un ecou. [...] În luptă puternică cu sine, pentru a putea să nu cadă pradă tentației, Stamate închirie atunci în grabă o corabie și, pornind în larg, își astupă urechile cu ceară împreună cu toți matrozii...”
În eliminarea
fiului său, Bufty, căruia Stamate îi „făcu vânt cu dispreț în Nirvana”, se poate regăsi
mitul lui Cronos.
Și romanul de dragoste este parodiat prin însăși absurditatea
obiectului pasiunii lui Stamate: pâlnia. Psihanalitic vorbind, fragmentele în care apar 
acestea conțin evidente conotații sexuale: „după ce îi unse găurile mai principale cutinctură de iod, [...] pentru prima oară, (Stamate), istovit de emoție, trecu o dată printr 
-însa, ca fulgeru
l, și îi fură o sărutare”; „era singura ființă de sex femeiesc cu un tub decomunicație ce i
-
ar fi permis să satisfaacă și cerințele dragostei, și intereselesuperioare ale științei”.După cum a observat Marin Mincu în
 Avangarda literară românească
 
„Urmuz are pentru prima dată conțtiința critică acută că sistemul de convenții al literaturiiacceptate a intrat în criză și este necesară o dinamizare a acestuia. Literatura ca
hrană spirituală
 
nu mai este suficientă în dozele tradiționaliste, fiind iminentă o distrugere aacesteia și o recuperare în alți termeni.”
5
Acest lucru este ilustrat cel mai bine în
 Algazy & Grummer 
, unde ne este sugerat că literatura clasică a devenit imposibil deasimilat din cauza stereotipiilor reluate de aceasta: „Grummer, [...] găsind dinîntâmplare și câteva resturi de poeme [...] le mâncă singur pe furiș... Algazy [...]observă în stomacul lui Grummer că tot ce rămăsese bun în literatură fusese consumatși digerat. ”
6
 
În epilog „una din soțiile lui Algazy, care avea formă de
 
mătură, apăru peneașteptate și... dând de două
-
trei ori, în dreapta și în stânga, mătură tot ce găsi, lagunoi.”
7
 
Acest gest simbolizează o întreagă tradiție ce este măturată și aruncată,deoarece nu mai poate face față exigențelor noului secol.
 Universu
l creat de Urmuz îndeplinește o funcție cathartică, însă purificarea nu se produce prin idealizare, ci prin caricaturizare. Așa cum a remarcat Corin Braga în postfața
 Paginilor Bizare
, Urmuz îi impune realității un fel de cenzură la trecerea înficțiune: „Povestite ca niște fabule grotești, mizeriile lumii sunt mai degrabă hazliidecât respingătoare. Autonomia ludică pe care o capătă figurile patibulare sugereazăcă scopul principal al artei urmuziene nu este veștejirea pamfletară, adică lupta cu răul
soci
al și moral, ci transfigurarea, adică catharsisul simbolic al urâtului.”
8
 
Astfel, dacă
vedem în viezurii din
 Ismai
l și Turnavitu
 
o metaforă pentru prostituate, pepiniera pentru viezuri devine o casă cu felinar roșu și întreaga lume ficțională
seresemantiz
ează
: Ismai
l crește viezuri într 
-
o „pepinieră situată în fundul unei gropi dinDobrogea, unde îi întreține până ce au împlinit vârsta de 16 ani și au căpătat forme mai
4
Ibidem.
5
 
Marin Mincu,
 Avangarda literară românească
, Editura Minerva, București, 1983, p.19
 
6
 
Urmuz,
 Pagini bizare
, Editura Dacia, Cluj-Napoca , 2001, p. 34.
 
7
Ibidem, p. 35.
8
Corin Braga,
Urmuz, paralogicianul 
, în
 
Urmuz,
 Pagini bizare
, Editura Dacia, Cluj-Napoca , 2001, p. 86.
 
 
 pline, când, la adăpost de orice răspundere penală, îi necinstește rând pe rând și fără pic de mustrare de cuget.”
9
 
Urmuz nu subinează doar mărcile specifice ale genurilor literare, ci demitizează șicondiția personajelor literaturii clasice. El parodiază tipologiile reale precum proxenetul, muzicianul, cămătarul creând imaginile burlești ale acestora: Ismail,
Fuchs, Gayk. Personajele
capătă atribute zoomorfe ( ca și în
 Metamorfoza
lui Kafka,
doar că, spre deosebire de acesta, aici metamorfoza nu este niciodată completă) saumecanomorfe. Portretul lui Algazy începe cu o descriere prozaică: „Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rară și mătăsoasă”. Acesteia îi urmeazăînsă o rupere de nivel, și aflăm că barba bătrânului este „frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată...”
10
Ismail din
 Ismail și
Turnavitu
„este compus din ochi, favoriți și rochie”, tatăl lui este „un bătrân simpaticcu nasul tras la presă și împrejmuit cu un mic gard de nuiele”, în timp ce prietenul lui,Turnavitu, este doar „un simplu ventilator.”
11
Se
remarcă faptul
 
că sunt surprinse
doar 
caracteristicile esențiale ale personajelor. Acest tip de portret este numit de NicolaeBalotă în
monografia sa despre Urmuz
12
 
„portrete
-
destin.” El observă permanențeledin destinul eroilor lui Urmuz. Urmuz „nu e nuvelistul care se oprește asupra uneiîntâmplări, a unui episod interesant din viața unui personaj, ci prezintă ceea ce face
mereu acest per 
sonaj, ce este el. [...] Descrierea caracteriologică folosește prezentulsau imperfectul, niciodată perfectul simplu.”
 
Astfel, atât tăsăturile caracterelor, cât șiactele lor par perene. Nu se narează ceea ce a făcut personajul odată, ci ceea ce face el
în
totdeauna: „Ismail nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 ½dimineața, rătăcind în zig
-
zag pe strada Arionoaiei.”
 
În concluzie, observăm, împreunăcu Nicolae Balotă, că, în universul fictiv urmuzian, nu există personalități: „Deși toate
 
textele sunt construite în jurul unei figuri umane [...], acestea ne sugerează mai curând personajele unui teatru de marionete decât ființe reale. ”
 
Avangardiști precum
Jacques G.
 
Costin (
 Exerciţii pentru mâna dreaptă
,
 
1931),Moldov (
 Repertoriu
,
 
1935), Mihail Avramescu, sub pseudonimul Ionathan X. Uranus
(texte în „Bilete de papagal", 1928
-
1929, „Radical" etc.), Madda Holda (
Cărţi devizită
,
 
1931), Grigore Cugler (
 Apunake şi alte fenomene
,
 
1934) au încercat să mimezestilul lui Urmuz, însă Urmuz rămâne i
nimitabil, stilul lui nu poate fi confundat.
Literatura lui anunță autori prestigioși precum Alfred Jarry, Franz Kafka sau Eugen
Ionescu, care
îi şi traduce
 
 Paginile bizare
în fran
ceză
, introducându-l astfel în sfera de
rezonanţă a literaturii universale.
 
9
 
Urmuz,
 Pagini bizare
, Editura Dacia, Cluj-Napoca , 2001, p.15.
 
10
Ibidem, p.31.
11
Ibidem, pp 15-16
 
12
 
 Nicolae Balotă,
Urmuz 
, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1970, p. 43.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->