CARACTERIZARE GAVRILESCU Nuvela La Tiganci de Mircea Eliade face parte din creatia literara contemporana, este o nuvela fantastica,

, scrisa dupa al doilea razboi mondial, perioada in care Eliade ilustreaza ideea ca opozitia dintre real si ireal, dintre sacru si profan se estompeaza, intre acestea nemaiexistand hotare bine determinate Fantasticul lui Eliade transfigureaza artistic ideile prozatorului-eseist, cum ar fi: tentatia mitului, hierofania, dialectica sacru-profan, moartea ca initiere. n toate povestirile mele spune prozatorul naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri, ca sa dezvaluie, n mod progresiv, fantasticul ascuns n banalitatea cotidiana. Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907 - 1986) a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fund apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Tema fundamental a operei o constituie ieirea din timpul profan i ieirea din timpul profan i intrarea n sacru prin pendularea protagonistului ntre dou planuri paralele, real i ireal. Pe lng tema fundamental, apar teme adiacente acesteia, precum: moartea, creaia, logosul i erosul. Moartea i creaia au rolul de a-l iniia pe Gavrilescu, care trece prin drama omulu profan, incapabil de a descifra semnele mitice, de a nvinge uitarea i de a se reintegra n spaiul profan. Titlul are un neles simbolic, reprezint lumea cealalt, liber de contingenele timpului i spaiului, sugernd o hierofanie, un spaiu de manifestare al sacrului ascuns n profan, un trm izolat, mitic, nconjurat de o vegetaie luxuriant, n care locuiesc nemuritorii. Aceast oper rmne o scriere memorabil nu numai prin coninutul su i semnificaiile sale, ci i prin personajele sale, care au un rol esenial n desfurarea aciunii, purtnd totodat, semnificaii mitologice. Eugen Simion a atribuit aceste valori simbolice personajelor, astfel: baba reprezint Cerberul care pzete intrarea n Infern, luntraul este identificat cu birjarul, fost dricar, cel ce l conduce pe protagonist, Gavrilescu, spre locul mitic. Fetele simbolizeaz vrjitoarele, ursitoarele, acestea avnd rolul important de a-l rupe de condiia teluric, inferioar, de ratat, pe Gavrilescu, pentur a-i crea un alt destin, cel primordial. Pe de alt parte, femeile din viaa personal a protagonistului, Elsa i Hildegard, simbolizeaz iubirea fizic i iubirea spiritual. Astfel, personajul principal al operei este Gavrilescu, personaj rotund, ntruct parcurge o experien iniiatic dinspre via nspre moarte, etse un personaj real, complex, tridimensional, surprindre prin aciunile sale, este un pivot al diegezei. Statutul su este acela de profesor de pian n vrst de 49 de ani, modest, care i -a ratat viaa i cariera. Retrospectiv, putem considera faptul c protagonistul se ncadreaz perfect n tiparele antieroului din proza modern. Autorul ii alcatuieste, inca de la inceputul nuvelei, un portret complex prin intermediul mijloacelor de caracterizare directa si indirecta, portret ce se va contura pe parcursul celor 8 episoade ale nuvelei, episoade simetrice si esentiale pentru existenta personajului. In primul episod, Gavrilescu este plasat in planul real tramvaiul, ducandu-se acasa de la lectiile de pian pe care le acorda diferitor elevi pentru a-si sustine existenta. Fiindu-i atribuita eticheta de muzicant de catre un alt personaj, batrana din tramvai, Gavrilescu se simte jignit si vede imperios necesar sa o corecteze, explicand Sunt artist... pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet... Aceasta autocaracterizare reflecta deopotriva spiritul de lamentatie a lui Gavrilescu cat si orgoliul sau asupra vocatiei ratate, si devine laitmotiv pentru episoadele urmatoare, fiind capabila sa surprinda contrastul dintre aparenta lui Gavrilescu, acesta descriindu-se ca un om cult, invatat, artistic si esenta sa, un profesor de pian ratat. Din punct de vedere al constructiei personajului, aceasta se realizeaza prin raportare la trei obsesii majore, trecutul, colonelul Lawrence si caldura. El traieste o existenta labirintica, rateaza iubirea (alegnd din delicatete), apoi vocatia (din pricina pacatelor din tinerete) si, n cele din urma, initierea n moarte (neghicind regula jocului). Conditia lui de ezitant n certitudinea realului este confirmata de firea de artist, iar modul sau de manifestare este locvacitatea, marcata stilistic de stereotipia prea trziu.

Gavrilescu nu s-a realizat nici material, el a trait aproape de saracie. banii castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita. A locuit toata viata intr-o casa extreme de modesta, nu si-a permis nici un excess au vreo palcere. Nu a frecventat nici cafenelele, nu a fost nici macar la carciuma. Sigurul lucru de prt pe care l-a avut el si Elsa a fost un pian. In plan afectiv, Gavrilescu a avut deceptii. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. A iubit-o pe Hildegard, pe care a considerat-o femeia vietii sale. In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. Casnicia lui nu este fericita, are un aspect formal. Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. Elsa e o femeie simpla, fara pretentii intelectuale. Atasamentul ei fata de Gavrilescu a fost de suprafata, dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapid in Germania la rude, dupa ce Gavrilescu dispare. Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman. El nu a avut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. Nu a avut prieteni, iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. Ne facand nicim deosebit, nu a intrat in memoria colectiva. Vecinii nu isi amintesc de el, iar ceilalti cu care a venit in contact l-au uitat foarte repede. A fost dominat de teama, el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare calitatile de profesor sau umane. Asadar, in opinia mea, asa cum l propune textul, conturat direct, sau dedus din attea sovaieli, Gavrilescu, un om timid, un anti-erou tipic, incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur, care se defineste ca un om cult, politicos si comunicativ, contrar trasaturilor evidente ce reies din comportamentul sau de-a lungul operei este pur si simplu un suflet inselat de artist prins ntr-o hora a destinului, ai carui soli iele, moire sau parce i arata o clipa sansa de a fi cunoscut totul, daca ar fi ghicit regula jocului si daca simpla sa existenta n-ar fi fost dect o farsa.