Eminescu este ateu? Niciodata.

Arthur Suciu, Intr-un comentariu cam scolaresc, Cristian Tudor Popescu afirma ca ,,Imparat si proletar" este ,,o creatie artistica fara Dumnezeu". De asemenea, ca anumite strofe ale poeziei ,,fac, prin expresivitatea exceptionala, propaganda nu doar ateismului, dar si antireligiozitatii mai mult sau mai putin socialiste". Cristian Tudor Popescu isi incheie comentariul cu un citat, dintr-o scrisoare adresata de Eminescu Veronicai Micle, in care poetul lasa sa se inteleaga ca este ateu. Eminescu este, asadar, ateu. Teza tare, numai buna de ofensat deloc ostoitele suflete national-comuniste, convertite, dupa 1989, la religia stramoseasca. Teza falsa, totusi: a spune despre un mare poet - Shakespeare sau Goethe sau Eminescu (pentru a lua, ca exemplu, doar mituri nationale) - ca este ateu inseamna, de regula, a nu intelege nimic din poezia lui. Este de-ajuns sa citezi din ,,Rugaciune" pentru a anula teza lui Cristian Tudor Popescu. Potrivit aceleiasi logici, autorul ,,Rugaciunii" este un crestin-ortodox in toata regula. Dupa parerea mea, Cristian Tudor Popescu confunda intentionat planurile. Scopul sau este de a-i scandaliza pe interpretii comunistoizi, reconvertiti la ortodoxie. Interpretarea sa este ideologica, si nu-i intamplator ca - in subtext - el vrea sa vada acelasi lucru intre ateismul de stat, impus de regimul comunist, si ateismul istoricizat, acel ateism care reprezinta o parte a culturii europene. Eminescu este, in fond, contemporan cu neohegelienii, il citise probabil pe Feuerbach. Se stie ca il citise, ba chiar il tradusese pe Kant, interpretandu-l in cheie clar schopenhaueriana. Anuntul privind moartea lui Dumnezeu, pe care-l face Nietzsche, in Stiinta voioasa, ii ajunsese si lui la ureche (nu in mod obligatoriu din opera lui Nietzsche insusi), de vreme ce-l regasim intr-una din piesele sale de teatru. Ideea plutea, oricum, in aer. Din pacate, nu exista inca un studiu privind pozitionarea lui Eminescu in cadrul schimbarii de paradigma care s-a petrecut in a doua parte a secolului al XIX-lea, schimbare in care au fost implicati, alaturi de Nietzsche, Marx, Darwin si, mai tarziu, Freud sau Einstein. Din punctul de vedere al alegerilor estetice, Eminescu este, fara indoiala, in urma lui Macedonski. Filosofic, el pare sa fi perceput insa mult mai exact ca omenirea intra intr-o era noua. Framantarile sale existentiale n-au insa nici o legatura cu ateismul de stat de tip comunist. In timp ce Eminescu gandeste in cadrul traditiei filosofice si estetice occidentale, ateismul comunist o anuleaza. Deci, tema ridicata de Cristian Tudor Popescu e falsa (ea vrea doar sa faca scandal), chiar daca afirmatia lui privind ateismul lui Eminescu ar fi adevarata. In ceea ce ma priveste, in nici un caz nu cred ca se poate afirma despre Eminescu ca este ateu (si cu atat mai putin crestin-ortodox). Aceasta este o interpretare ideologica, pe cand opera lui Eminescu are un caracter IRONIC. E-adevarat, nici acest lucru nu s-a prea observat. Nu exista, in toate poeziile, in proza, precum si in piesele de teatru, vreo afirmare a unei ideologii, nici macar a nationalismului tipic secolului natiunilor sau a romantismului literar. Ar trebui sa distingem intre textele sale normativ-critice, mai ales textele jurnalistice, in care Eminescu ia pozitie fata de unele probleme politice, sociale si economice, si textele sale ironice, creatia sa literara. Eminescu a fost un romantic, dar prin aceasta nu trebuie sa intelegem o ideologie literara nascuta in interiorul epocii burgheze (Roland Barthes). Eminescu n-a fost burghez. Tocmai de aceea, pozitionarea sa romantica trebuie interpretata ca pozitionare ironica si distantata, asa cum cred ca rezulta din faimosul poem:

,,Eu nu cred nici in Iehova": Eu nu cred nici in Iehova, Nici in Buddha-Sakya-Muni, Nici in viata, nici in moarte, Nici in stingere ca unii. Visuri sunt si unul si-altul, Si totuna mi-este mie De-oi trai in veci pe lume, De-oi muri in vecinicie. Toate aceste taine sfinte -Pentru om franturi de limba - In zadar gandesti caci gandul, Zau, nimic in lume schimba. Si fiindca in nimica Eu nu cred - o, dati-mi pace ! Fac astfel cum mie-mi pare Si faceti precum va place. Nu ma incantati nici cu clasici, Nici cu stil curat si antic - Toate-mi sunt de o potriva, Eu raman ce-am fost: romantic.