Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
G. W. F. Hegel - Principiile Filosofiei Dreptului

G. W. F. Hegel - Principiile Filosofiei Dreptului

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 6|Likes:

More info:

Published by: Marturisitor Ortodox on May 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/30/2014

pdf

text

original

 
Georg Wilhelm Friedrich HegelP
RINCIPIILE
 
FILOSOFIEI
 
DREPTULUI
Colecţia cărţilor de seamă
Redactor: Liviu Stroia
Georg Wilhelm Friedrich Hegel
©Editura Paideia, 1998 pentru prezenta versiune românească Şos. Ştefan cel Mare nr. 2, sector 171216 Bucureşti, România
tel.
: (00401) 210.45.93, fax: (00401) 210.69.87Str. Bucur, nr. 18, sector 4tel. : (00401) 330.80.06Traducere după:G.W.F. Hegel,
Sămtliche Werke Herausgegeben von Georg Lasson Bând IV: Qrundlinien der Philosophie des RechtsVerlag von Felix Meiner in Leipzig, Leipzig, 1930
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale HEGEL, GEORG WILHELM FRIEDRICH Principiile fllosofiei dreptului sauCompendiu dedrept natural şi ştiinţă a statuluiGeorg
Wilhelm Friedrich Hegel.- Bucureşti : Paideia, 1998 p. ; 17 cm. - ( Colecţia cărţilor de seamă)Tit. orig. (ger) : Qrundlinien der Philosophie des Rechtsorder naturrecht und Staatswisenschaft im Qrundrisse.ISBN 973-9368-38-7340.12
P
RINCIPIILE
 
FILOSOFIEI
 
DREPTULUI
sau
Compendiu de drept natural şi ştiinţă a statului
Traducere de
 Ioana Ungurean u
şi
 Mădâlina Lazăr 
Cu o postfaţă de
 Alexandru Boboc
Prefaţă
necesitatea de a pune la îndemîna ascultătorilor mei un ghid la prelegerile pe care lesusţin, în calitatea pe care o am, cu privire la „Filosofia dreptului", m-a determinat să public acest compendiu. Manualul de faţă reprezintă o expunere mai amplă şi mai alesmai sistematică a aceloraşi noţiuni de bază care sînt cuprinse, privitor la această parte afilosoflei, în Enciclopedia
 ştiinţelor filosofice
(Heidelberg 1817)', destinată de altfel prelegerilor mele.
 
Datorită faptului că acest compendiu trebuia să apară tipărit şi totodată să se adresezeunui public mai larg, am avut ocazia să dezvolt aici, mai detaliat,
Observaţiile
careiniţial trebuiau să clarifice pe scurt concepţiile înrudite sau divergente, urmările maiîndepărtate şi alte asemenea lucruri, ceea ce şi-ar găsi explicaţia cuvenită în prelegeri, pentru a clarifica uneori conţinutul mai abstract al textului şi pentru a ţine cont în maimare măsură de reprezentările care
1
Paragrafele indicate de Hegel se referă mereu la această primă ediţie. în notele de subsol sînt indicate de fiecaredată paragrafele corespunzătoare ediţiei a treia (1830); voi. 8, §§ l-244; voi. 9, §§ 245-376; voi. 10, §§ 377-577).
6 / Heqel
P
RINCIPIILE
 
FILOSOFIE
 
I
 
DREPTULUI
/ 7
ne sînt familiare. Aşa a apărut un număr de observaţii de mai mare amploare decît cereîndeobşte scopul şi stilul unui compendiu. Un compendiu are propriu-zis ca obiectdomeniul considerat complet al unei ştiinţe; caracteristica lui este, eventual cu excepţiaunor mici completări, mai ales punerea laolaltă şi ordonarea punctelor esenţiale aleunui conţinut care este de mult acceptat şi cunoscut aşa cum acea formă are regulile şicomportamentele sale de mult stabilite. De la un rezumat filosofic nu ne aşteptăm laaceastă structură, deoarece ne imaginăm că ceea ce ne înfăţişază filosofia ar fi olucrare de o noapte, precum urzeala Penelopei care e refăcută în fiecare zi.Totuşi, acest compendiu se diferenţiază de unul obişnuit, înainte de toate prin metodă,care stabileşte aici firul conducător. Dar aici se presupune că maniera filosofică detrecere de la o materie la alta şi cea a dovezii ştiinţifice, acest mod de cunoaşterespeculativ mai ales, diferă esenţial de alte moduri de cunoaştere. Verificarea necesităţiiacestei deosebiri poate fi doar ceea ce va putea smulge filosofia din decăderearuşinoasă în care s-a scufundat în zilele noastre. S-a recunoscut de fapt insuficienţaformulelor şi a regulilor vechii logici, a definirii, a împărţirii şi a concluziei, careconţin regulile cunoaşterii raţionale pentru ştiinţa speculativă, sau, mai mult, maicurînd s-a simţit decît s-a recunoscut, apoi aceste reguli au fost lăsate la o parte, fiindconsiderate constrîngeri, pentru a vorbi conform propriei voinţe, inimii, fanteziei,opiniilor trecătoare; şi, pentru că reflexia şi condiţiile de gîndire trebuie să-şi aibă şi ele locullor, se apelează inconştient la metoda dispreţuită a concluziei şi a raţionamentuluiobişnuit.în
Ştiinţa logicii
am dezvoltat amănunţit natura cunoaşterii speculative; iată de ce încompendiul de faţă nu au fost adăugate decît ici şi colo explicaţii privitoare la evoluţieşi metodă. De fapt am neglijat demonstrarea şi evidenţierea continuării logicii (în celemai mici amănunte) în alcătuirea concretă şi atît de diversă în sine a obiectului. în parte lucrul ar putea fi considerat drept de prisos, dacă se presupune cunoaştereametodei ştiinţifice, pe de altă parte însă se înţelege de la sine că întregul, ca şi formarea părţilor sale componente, se sprijină pe spiritul logic. Iată perspectiva din care aş vreasă fie perceput şi judecat acest studiu. Căci aceasta este ştiinţa, ceea ce este de făcut înea, şi în ştiinţă conţinutul este în mod esenţial legat de
 formă.
Se poate auzi de la cei care par s-o ia cel mai în serios, că forma este ceva extern şiindiferent pentru obiect, că depinde numai de acesta; se poate continua prin a spune căsarcina scriitorilor, în special a celor de filosofie, este de a descoperi
adevăruri,
de aspune
adevăruri,
de a populariza
adevăruri
şi noţiuni corecte. Dacă se are în vederemodul în care această sarcină se obişnuieşte a fi executată în realitate, se pot observaastfel, pe de o parte aceleaşi lucruri răsuflate, amestecate şi împrăştiate în toate părţile
 
- un procedeu care-şi va avea meritul său la formarea şi deşteptarea temperamentelor,dacă ar putea fi privit careprezentînd mai mult decît o abundenţă de. acţiuni inutile, - «căci ei îl au pe Moise şi profeţii, j pe aceştia sâ-i asculte». Există mai ales numeroase oportunităţi de a te mirade tonul şi de pretenţia care pot fi recunoscute aici, adică, de parcă lumii i-ar fi lipsitdoar aceşti zeloşi râspînditori de adevăruri şi de parcă lucrurile răsuflate ar aduceadevăruri noi şi nemaiauzite şi mai ales mereu «în timpurile de acum» ar fi însufleţite.Pe de altă parte se observă însă că, ceea ce se obţine din asemenea adevăruri, pe de o parte este înlocuit şi îndepărtat prin alte asemenea adevăruri, răspîndite pe alte părţi.Ce nu este însă în această îmbulzeală de adevăruri nici vechi, nici nou, ci constant,cum trebuie să răzbată acest lucru din observaţiile lipsite de formă care se vînzolesc jîncolo şi-ncoace - cum altfel să se diferenţieze şi j să se păstreze, decît prin
 ştiinţă?
Oricum, în privinţa
dreptului, moralităţii, statului, adevărul 
este
ia fel de vechi,
 pe cîtde
deschis este prezentat şi cunoscut în legile publice, în morala şi religia publică.
Dece are nevoie acest adevăr mai departe, într-atît cît spiritul gînditor nu este mulţumitsâ-l posede în acest mod imediat, decît
 sâ-l înţeleagă
şi să cîştige forma raţionalăacestui conţinut conştient deja de sine, pentru a putea apărea pregătit pentru gîndirealiberă, care nu se opreşte la
ceea ce este dat,
indiferent dacă este susţinută deautoritatea externă pozitivă a statului sau de armonia dintre oameni sau de autoritateasentimentului intern sau a inimii şi de dovada nemijlocit stabilită a spiritului, ci proneşte de la sine şi tocmai de aceea pretinde să se ştie în adîncul său unificată cu adevărul?Comportamentul simplu al firii degajate este de a se alătura cu convingere plină deîncredere adevărului public cunoscut şi de a-şi construi pe aceste fundamente fermemodul său de a acţiona şi poziţia sa fermă în viaţă. împotriva acestui comportamentsimplu se ridică presupusa dificultate în diferenţierea şi lăsarea la o parte a ceea ce esteîn general recunoscut şi valabil în
opiniile
infinit
diferite;
şi această încurcătură poatefi luată uşor drept seriozitate justificată şi adevărată, în ceea ce priveşte chestiunea. Defapt, cei care se folosesc de această încurcătură sînt în postura celor care nu văd pădurea din cauza copacilor şi doar încurcătura şi dificultatea pe care ei înşişi le pregătesc le stau la îndemînă; această încurcătură şi dificultate a lor este cu atît maimult dovada că vor altceva decît ceea ce este general recunoscut şi valabil, decîtsubstanţa dreptului şi moralităţii. Căci dacă este realmente din această cauză şi nudatorită
vanităţii
şi
 particularităţii
opiniei şi fiinţei, ei s-ar alătura dreptuluisubstanţial, adică dispoziţiilor moralităţii şi statului şi şi-ar orienta viaţa după ele. Oaltă dificultate vine insă din faptul că omul
 gîndeşte
şi că în gîndirea lui îşi cautălibertatea şi motivul moralităţii. Acest drept, pe cît de înalt şi de dumnezeiesc, estetransformat însă în nedreptate în cazul în care acest lucru este valabil doar pentrugîndire şi gîndirea se ştie liberă doar atunci cînd se
îndepărtează de ceea ce este în general recunoscut şi valabil 
şi ştie că a găsit ceva]
deosebit.
Cel mai puternic înrădăcinată în timpul nostru ar putea fi ideea privitoare la stat de parcă; libertatea gîndirii şi a spiritului s-ar putea dovedi ■ mai ales prin depărtarea,chiar prin ostilitatea faţă] de ceea ce este recunoscut public şi drept urmare în mod bizar, o filosofie
 privitoare la stat 
ar părea j să aibă rolul esenţial de a descoperi şi de aoferi
deasemenea o teorie
şi tocmai una nouă şi specială. Dacă se consideră această

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->