Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
TEMA 4. Angajarea Auditului Rapoartelor Financiare

TEMA 4. Angajarea Auditului Rapoartelor Financiare

Ratings: (0)|Views: 19|Likes:
Published by Serghei Hristofor

More info:

Published by: Serghei Hristofor on May 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/10/2014

pdf

text

original

 
TEMA 4. ANGAJAREA AUDITULUI RAPOARTELOR FINANCIARE
4.1 Evaluări aplicate în procesul de acceptare a angajamentului de audit.4.2 Condiţiile de angajare a auditului rapoartelor financiare.4.3 Termenii scrisorii de angajament.4.1 Evaluări aplicate în procesul de acceptare a angajamentului de audit.
Preplanificarea auditului presupune trei acţiuni, fiecare necesitând a fi întreprinsă în fazele timpuriiale auditului:
 Mai întâi auditorul decide dacă acceptă cl 
ientul nou sau dacă acceptă să desăvârşească un client cucare colaborează deja. Această alegere îi revine unui auditor cu experienţă, care este în măsură să ia deciziiimportante. Această decizie trebuie luată cât posibil de timpuriu, pentru a nu se angaja în anumite costuricare nu vor putea fi recuperate ulterior.
 În al doilea rând, auditorul identifică motivele
pentru care un client doreşte sau are nevoie de unaudit. Această informaţie va afecta probabil restul etapelor procesului de planificare.
 În sfârşit, auditorul trebuie să ajungă la un acord cu clientul 
în ceea ce priveşte termenii şi condiţiileangajamentului, pentru a se evita orice neînţelegeri pe viitor.
 Acceptarea clienţilor noi şi păstrarea clienţilor actuali 
. Deşi atragerea şi reţinerea clienţilor nu suntsimple, orice firmă de audit/expertiză contabilă trebuie să fie foarte riguroase în luarea deciziei de acceptarea unui client.Răspunderile juridice şi responsabilităţile profesionale ale firmei sunt astfel definite încât un clientcare dă dovadă de lipsă de integritate sau contestă în permanenţă derularea corectă a auditului şi onorariile practicate de auditori ar putea crea suficiente probleme pentru a anula beneficiile care le aduce. În prezent,anumite firme de audit/expertiză contabilă refuză orice client din anumite ramuri economice cu riscuri mari,cum ar fi fondurile de economii şi împrumuturi, de ocrotire a sănătăţii, asigurări … şi ar putea chiar stopaefectuarea auditului unor clienţi din aşa ramuri.
 Investigarea noilor clienţi 
. Înainte de a accepta un nou client, cele mai multe firme de audit/expertizăcontabilă fac o analiză a respectivei companii pentru a determina dacă ea poate fi acceptată în calitate declient de audit. În măsura posibilităţii, ar trebui evaluate reputaţia clientului potenţial în comunitatea deafaceri respectivă, stabilitatea lui financiară şi relaţiile sale cu firmele de audit/expertiză contabilă cu care acolaborat în trecut.De exemplu, multe firme de audit/expertiză contabilă sunt deosebit de prudente în acceptarea noilor clienţicare operează în ramuri economice nou-create şi aflate în creştere rapidă. Deseori, astfel de entităţi suportăeşec financiar şi expun firma de audit/expertiză contabilă unui risc de răspundere juridică semnificativă.În cazul clienţilor potenţiali care au mai fost supi unui audit de tre de către o altă firmă deaudit/expertiză contabilă,
noul auditor 
este obligat să comunice cu
auditorul precedent 
. Scopul acesteiobligaţii este de a-l ajuta pe auditorul succesor să decidă asupra acceptării noului angajament. Obligaţiainiţierii acestui tip de comunicare îi revine auditorului succesor. Auditorul predecesor are obligaţia de arăspunde la solicitările de informaţii ale auditorului succesor.Totuşi, dată fiind obligaţia de
confidenţialitate
definită prin Codul de conduită profesională,auditorul predecesor trebuie să obţină acordul clientului înainte de a se instala comunicarea între auditori.Mai sunt făcute şi alte investigaţii. Printre sursele de informaţii se pot număra jurişti locali, alţi experţicontabili, bănci, alte entităţi. Ca o sursă suplimentară serveşte Internetul, căutare pe baze de date.
 Păstrarea clienţilor.
Numeroase companii de audit îşi evaluează anual clienţii, în scopul de adetermina dacă există motive de reziliere a contractului cu aceştia. În cele mai multe cazuri firmele de auditadoptă decizii de a nu extinde relaţiile contractuale cu clientul din cauza unui nivel de risc prea ridicat.
 Investigarea noilor clienţi
şi
reevaluarea clienţilor existenţi
este o componentă esenţială a procesuluidecizional prin care se determină riscul de audit acceptabil.
 Identificarea motivelor pentru care clientul doreşte un audit.
 Riscul de audit acceptabil este afectat următorii factori:
utilizatorii probabili ai situaţiilor financiare, si
sensul in care aceştia intenţionează sa utilizeze respectivele situaţii.1
 
Auditorul va acumula o cantitate mai mare de probe daca situaţiile financiare vor fi utilizate de un public larg. Acesta este deseori cazul companiilor cotate pe pieţele de capital, al întreprinderilor puternicîndatorate si al companiilor ce urmează a fi vândute in viitorul apropiat.Cele mai probabile direcţii de utilizare a situaţiilor financiare pot fi determinate pornindu-se de laexperienţele anterioare cu societatea-client si de la discuţii cu managementul acesteia. Pe parcursulangajamentului, auditorul ar putea obţine informaţii suplimentare despre motivele pentru care clientul sesupune unui audit si despre utilizatorii probabili ai situaţiilor financiare. Aceste informaţii ar putea avea unimpact asupra modului in care auditorul va estima nivelul riscului de audit acceptabil.De asemenea, auditorul trebuie sa ia in considerare si daca firma dispune de personal corespunzător si deresurse suficiente pentru efectua auditul.
 Selectarea membrilor echipei de audit.
 Numirea angajaţilor potriviţi în echipa care va efectua unangajament de audit este importantă pentru respectarea standardelor de audit general acceptate, dar şi pentru promovarea eficienţei auditului. Primul standard cu caracter general spune:
 Auditul trebuie executat de una sau mai multe persoane care dispun de pregătirea profesională adecvatăşi de competenţele necesare pentru un auditor 
 
Documentarea misiunii
Pe parcursul desfăşurării activităţii, auditorul trebuie sa documenteze aspectele care sunt importante pentru furnizarea de probe care sa susţină opinia de audit si probe care sa arate ca auditul a fost realizate inconformitate cu ISA.'
 Documentarea
' înseamnă materialele (documentele de lucru) pregătite de/şi pentru auditor, sau obţinutesi păstrate de auditor in cursul efectuării auditului. Documentele de lucru se pot prezenta sub forma:
înscrisurilor pe suport de hârtie;
 pe film;
 pe medii de înregistrare electronice;
 pe alţi purtători de informaţii.Documentaţia ce a fost utilizata înainte de acceptarea mandatului precum si analizele făcute de auditor  pentru o cunoaştere adecvata a clientului se vor include in dosarul de audit permanent. Acest dosar conţinedocumente si tabele cu caracter permanent. Aici sunt incluse informaţii generale despre client, detalii despreactivitatea sa, detalii despre angajament (
 scrisoarea de angajament, corespondenta cu auditorul precedent 
),informaţii si contracte (
extrase ale proceselor verbale ale şedinţelor AGA, contracte de leasing, deîmprumut, evaluări de terenuri sau clădiri)
, precum si detalii despre sistemul contabil (sinteza acestuia, politici contabile importante, prezentarea sistemului informatic). Documentaţia cuprinsa in acest dosar trebuie actualizata si revizuita anual.Referitor la forma si conţinutul documentelor de lucru, exista doua standarde de audit care tratează lamodul general acest aspect. Este vorba de ISA 230, „Documentaţia” si ISA 500, „Probe de audit”.ISA 230 stipulează ca auditorul trebuie sa întocmească documente de lucru suficient de complete si detaliate pentru a facilita înţelegerea auditului.Auditorul trebuie sa înregistreze in documentele de lucru informaţii referitoare la planificareaactivităţii de audit, la natura, durata si întinderea procedurilor de audit realizate, la rezultatele acesteiactivităţi si la concluziile care se trag din probele de audit obţinute.Forma si conţinutul documentelor de lucru sunt influenţate de factori ca:
 
natura angajamentului;
 
forma raportului auditorului;
 
natura si complexitatea afacerii clientului;
 
natura si particularităţile sistemelor contabile si de control intern ale entităţii;
 
necesităţile, in anumite situaţii, de direcţionare, supraveghere si revizuire a lucrărilor realizate deasistenţi;
 
metodologia si tehnologia de audit specifice utilizate in cursul auditului.Documentele de lucru sunt structurate si organizate pentru a respecta circumstanţele si necesitatuleauditorului pentru fiecare activitate individuala de audit. Utilizarea documentelor standardizate (de exemplu,liste de verificare, scrisori-model, organizarea standard a documentelor de lucru) pot îmbunătăţi eficienta cucare se realizează si se revizuiesc documentele de lucru. Ele facilitează delegarea unor activităţi si oferămijloace de control al calităţii acestora.2
 
Auditorul trebuie sa adopte proceduri corespunzătoare pentru menţinerea confidenţialităţii si păstrăriiin condiţii de siguranţa a documentelor de lucru si pentru arhivarea acestora pe o perioada suficienta pentru asatisface nevoile auditorului si cerinţele legale si profesionale in materie de arhivare.Documentele de lucru sunt proprietatea auditorului. Desi anumite parţi sau extrase din documente delucru pot fi puse la dispoziţia entităţii cu acordul auditorului, astfel de documentele nu înlocuiesc situaţiilefinanciare ale entităţii.Standardul Internaţional de Audit 500, „Probe de audit”, care a intrat in vigoare la 14.12.2004,înlocuind ISA 500A, oferă recomandări asupra a ceea ce constituie probe de audit intr-un audit al situaţiilor financiare, asupra cantităţii si calităţii probelor de audit care trebuie obţinute si asupra procedurilor de auditutilizate de auditori pentru obţinerea respectivelor probe de audit.
 „Probele de audit” 
 
reprezintă totalitatea informaţiilor utilizate de auditor pentru emiterea uneiconcluzii pe care este bazata opinia de audit, si includ toate informaţiile conţinute in evidentele contabilecare stau la baza situaţiilor financiare si a altor informaţii.
Nu se aşteaptă ca auditorii sa abordeze toate informaţiile care exista. Probele de audit, care suntcumulate ca natura, includ probe de audit obţinute din procedurile de audit efectuate pe parcursul auditului si pot include probe de audit obţinute din alte surse, cum ar fi angajamentele de audit anterioare si procedurileunei firme de control al calităţii pentru acceptarea clienţilor si continuarea contractelor cu clienţii dejaexistenţi.Conducerea este responsabila de întocmirea situaţiilor financiare pe baza evidenţelor contabile aleentităţii. Auditorul obţine unele probe de audit testând evidentele contabile, de exemplu, prin intermediulanalizei si revizie, reefectuând procedurile urmate in procesul de raportare financiara si reconciliindcategoriile si aplicaţiile aferente ale aceloraşi informaţii. prin efectuarea unor astfel de proceduri de audit,auditorul poate stabili ca evidenţele contabile sunt consecvente la nivel intern si poate fi de acord cusituaţiile financiare. Totuşi, datorita faptului ca evidentele contabile de sine stătătoare nu furnizeazăsuficiente probe de audit pe care sa se fundamenteze o opinie de audit asupra situaţiilor financiare, auditorulobţine si alte probe de audit.Gradul de suficienta reprezintă măsura
cantităţii 
probelor de audit. Gradul de adecvare reprezintămăsura
calităţii 
probelor de audit, cu alte cuvinte, relevanta si credibilitatea acestora in furnizarea de suport pentru categoriile de tranzacţii, solduri ale conturilor, prezentările de informaţii si aserţiunile aferente, sau indetectarea denaturărilor de la nivelul acestora.Credibilitatea probelor de audit este influenţata de sursa si natura acestora si depinde de circumstanţele incare sunt obţinute probele. Chiar si atunci când probele de audit sunt obţinute din surse externe entităţii, potexista circumstanţe care sa afecteze credibilitatea informaţiilor obţinute. De exemplu, probele de auditobţinute dintr-o sursa externa independenta pot sa nu se bucure de credibilitate daca acea sursa nu este incunoştinţa de cauza. Desi se recunoaşte faptul ca pot exista si excepţii, următoarele generalizări referitoare lacredibilitatea probelor de audit pot fi utile:
 probele de audit sunt mai credibile atunci când sunt obţinute din surse independente din afaraentităţii;
 probele de audit care sunt obţinute din interiorul entităţii sunt mai credibile atunci când controaleleaferente impuse de entitate sunt eficiente;
 probele de audit obţinute in mod direct de câtre auditor (de exemplu, observarea aplicării unuicontrol) sunt mai credibile decât probele de audit obţinute indirect sau prin deducţie (de exemplu,
investigări cu privire la aplicarea unui control 
);
 probele de audit sunt mai credibile atunci când ele exista sub forma de document, fie pe hârtie,electronic sau de alta natura (de exemplu,
o înregistrare scrisa folosind metode contemporane a uneiîntâlniri este mai credibila decât declararea ulterioara in forma orala a problematicilor discutate
);
 probele de audit furnizate de documente originale sunt mai credibile decât probele de audit furnizatede fotocopii sau facsimile.Atunci când informaţiile produse de entitate sunt utilizate de auditor la efectuarea procedurilor de audit,auditorul trebuie sa obţină probe de audit cu privire la acurateţea si exhaustivitatea informaţiilor. Pentru caauditorul sa obţină probe de audit credibile, informaţiile pe care sunt fundamentate procedurile de audittrebuie sa fie suficient de complete si corecte.In mod obişnuit, auditorul obţine, o certificare mai mare din probe de audit consecvente generate de diferitesurse sau cu naturi diferite, decât din elemente dispersate, individuale, din cadrul probelor de audit. In plus,3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->