Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
ANATOMIA FRUNZEI LA MUŞCHI (BRYOPHITA), FERIGI (PTERIDOPHYTA) SI GIMNOSPERME (CONIFEROPHYTA)

ANATOMIA FRUNZEI LA MUŞCHI (BRYOPHITA), FERIGI (PTERIDOPHYTA) SI GIMNOSPERME (CONIFEROPHYTA)

Ratings: (0)|Views: 46|Likes:
Published by Simonellamonica
ANATOMIA FRUNZEI
LA MUŞCHI (BRYOPHITA), FERIGI (PTERIDOPHYTA) SI GIMNOSPERME (CONIFEROPHYTA)
ANATOMIA FRUNZEI
LA MUŞCHI (BRYOPHITA), FERIGI (PTERIDOPHYTA) SI GIMNOSPERME (CONIFEROPHYTA)

More info:

Published by: Simonellamonica on May 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/06/2013

pdf

text

original

 
 
FRUNZAANATOMIA FRUNZEILA MUŞCHI
(BRYOPHITA),
FERIGI
(PTERIDOPHYTA)
SIGIMNOSPERME
(CONIFEROPHYTA)
Privind din punct de vedere îndeplinirii filogenetic, primul organ specializat în vederea îndeplinirii procesului de fotosinteză îl întâlnim la briofite. Pseudocormul briofitelor evoluate (muşchi frunzoşi) estediferenţiat doar în tulpiniţă şi frunzuliţe. Dar, întrucât la briofite frunzuliţele aparţin gematofitului şi nusporofitului, între acestea şi cele ale cormofitelor nu există decât o simplă analogice.În procesul de filogeneză se pot dezvolta ambele feţe ale primordiului foliar rezultând frunze bifaciale sau numai faţa inferioară rezultând frunze monofaciale.Fruncza bifacială are o faţă superioară, ventrală sau adaxială şi una inferioară, dorsală sau abaxială.La frunza monofacială ambele feţe ale limbului au valoare de faţă inferioară.Structura anatomică a limbului foliar este rezultatul acţiunii unui complex de factori exterini şiinterni în cursul filogeniei şi ontogeniei plantelor. Lumina este factorul ce acţionează într-o măsură foarteimportantă asupra structurii frunzei.Frunzele al căror limb se orientează vertical, deci mai mult sau mai puţin paralel cu tulpina pecare se formează, se numesc panfotometrice (gr.pan = complet; photos = lumină; metron = măsură) ; prinaceastă poziţie planta evită supraâncălzirea frunzelor în timpul maximului termic.Frunzele al căror limb este dispus mau mult sau mai puţin perpendicular sau oblic pe tulpină senumesc eufotometrice , fiind cel mai bine iluminate, dar şi cel mai puternic încălzite.Frunzele indiferente faţă de lumină se numesc afotometrice .Frunzele panfotometrice se mai numesc ecvifaciale, izofaciale, izolaterale sau izobilaterale,datorită lipsei aproape complete a unei diferenţieri între două feţe ale limbului.Frunzele eufotometrice se mai numesc heterofaciale sau dorsiventrale, având o structură diferită amezofilului (gr. mesos = de mijloc) pe cele două feţe ale limbului.
 
La cele mai multe plante frunza prezintă o orientare orizontală, în timp ce tulpina este vetricală.Această orientare fiind rezultatul unei curburi spre exterior, determină ca ţesuturile cele mai externe aletuplinii să ocupe faţa inferioară a frunzei, în timp ce ţesuturile cele mai interne vor ocupa faţa superioară;în mod deosebit, în fasciculele libero – lemnoase ale frunzelor lemnul se va afla întotdeauna spre faţasuperioară a limbului, iar liberul spre cea inferioară.La o frunză normală, bifacială, limbul prezintă următoarele ţesuturi şi zone anatomice: epidermasuperioară, epidermă inferioară şi mezofilul (parenchimul asimilator), adesea diferenţiat în ţesut palisadicşi ţesutul lacunos; în mezofil se află una sau mai multe nervuri, dintre care cea mediană este mult maigroasă şi proeminează vizibil pe faţa inferioară a limbului. Fiecare nervură este reprezentată printr-unfascicul libero–lemnos de tip colateral (rareori hadrocentric); nervura mediană are un fascicul mult maimare, lângă care se găsesc , uneori şi câteva fascicule mai mici.
Frunzele de la briofite
au o structură foarte simplă. Într-o secţiune transversală prin frunzuliţade la muşchiul de pământ (Polytrichum commune) observăm: o nervură mediană alcătuită din celule lungiunele cu pereţii îngroşaţi, având atât rol de susţinere cât şi de conducere, altele cu pereţii, care îndeplinescrolul de conducere a subsanţelor elaborate, constituind deci un ţesut liberian primitiv; în rest, limbul foliar este subţire, format doar din câteva straturi de celule; pe părţile laterale se află epiderma (fig.1).Fig.nr.1.Pe epiderma superioară a limbului se află numeroase lame perpendiculare, pluricelulare, uniseriate,asimilatoare şi absorbante de apă; celulele terminale ale acestor lame sunt bifurcate sau bimamilate.
 
Exceptând elementele de susţinere şi cele cu rol de conducere a sevei elaborate, toate celulele frunzuliţeiconţin cloroplaste. Vasele de lemn lipsesc ca şi tulpiniţă.La alţi muşchi frunzoşi (Funaria hygrometrica), limbul foliar este format dintr-un singur strat decelule asimilatoare (cu valoare de epidermă), exceptând doar nervura mediană.O structură mult mai simplă , dar adaptată la condiţii de mediu semiacvatic, întâlnim la frunzuliţelegenului Sphagnum (v.fig.nr.1). Frunzuliţele , sesile, fără nervuri, ascuţite şi cu marginile răsucite sprevârf, sunt formate doar dintr-un singur strat de celule de două tipuri unele lungi, înguste, vii, pline cucloroplaste, numite clorocite (gr. chloros = verde ca iarba) şi formând o reţea; altele mai voluminoase,moarte, hialine, cu pereţii având îngroşări inelate şi spiralate, iar din loc în loc pori, numite hialocite(gr.ialos – cristal) sau hidrocite (hydro = cu, de , în , pe apă) şi dispuse în ochiurile reţelei formate declorocite. Rolul hialocitelor este de a absorbi şi acumula apa cu sărurile minerale prin capilaritate, ştiutfiind că muşchii de turbă sunt lipsiţi de rizoizi .
Frunza la pteridofite
. Comparativ cu frunzuliţa de la muşchi , frunza (fronda) ferigilor prezintă ostructură mult mai complexă şi diversificată.La cele mai multe ferifi celulele epidermiceconţin cloroplaste, iar prezenţa stomatelor spre deosebire de briofite, devine o însuşire constantă.a) frunza de la ferigile microfiline (Selaginella fig.2) are o structură dorsiventrală, prezentând oepidermă superioară (cu celule mari, conţinând cloroplaste), o epidermă inferioară (cu celule mai mici, deasemenea asimilatoare şi din loc în loc cu stomate), iar între ele un mezofil relativ omogen, mai complectşi mai bogat în cloroplaste adaxial, mai lax şi mai sărac în cloroplaste, abaxial. În mezofil se află o singurănervură, situată în planul median, fasciculul ei conducător fiind de tip hadrocentric.Fig.nr.2

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->