Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
PR CA Activitate Preponderent Discursivă

PR CA Activitate Preponderent Discursivă

Ratings: (0)|Views: 0 |Likes:
Published by Alina Ciobanu

More info:

Published by: Alina Ciobanu on May 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/24/2013

pdf

text

original

 
PR, ca activitate preponderent discursivăActivitate discursivă.
Activitate...Iată ce găsim despre „activitate” la Philippe Astier: „Singularitatea activităţii, dacă oînţelegem drept <<ceea ce facem>>, rezultă cel puţin din combinarea a două surse: un subiect,niciodată exact acelaşi pentru că este mereu afectat de angajarea lui în lume, confruntat cu uncontext, niciodată identic pentru că este mereu modificat prin propriile sale evoluţii şi prinactivitatea oamenilor asupră-i. (...) Deci, în acest cuplu subiect-situaţie se află de fapt origineasingularităţii activităţii”
1
.... discursivăSă ne mai spunem o dată că prin „activitate discursivă” trebuie să înţelegem atît producerea de discursuri, cît şi receptarea şi decodarea de discursuri.Vedem că activitatea de PR este una discursivă, mai exact una preponderent discursivă.De precizat, că receptarea nu are în vedere doar discursurile adresate direct şi explicit unuireceptor văzut ca destinatar (adică structurii de PR, în cazul nostru), ci totalitatea discursurilor care circulă în universul monitorizat de specialistul în comunicare (în locul căruia am putea să neimaginăm respectiva structură de PR, adică este vorba despre universul în care-şi înscrieexistenţa organizaţia cu care PR-istul are contract). Specialistului îi revine să decidă ce discurs,în ce fel şi în ce măsură poate avea relevanţă pentru organizaţia pentru care şi-a asumat rolul dePR-ist. Pentru aceasta, atenţia lui trebuie să fie îndreptată simultan către o mulţime de detalii. Casă înţelegem ce contează, e suficient să ne amintim o serie de întrebări banale, pe care le-am pusadesea, care ni s-au pus sau pe care le-am auzit puse. Mă gîndesc la întrebări precum: „de ce-mispui asta?”, „de ce-mi spui mie asta?”, „de ce-mi spui tu asta?”, de ce-mi spui asta acum?”, „dece mi-ai spus asta de faţă cu X?”, „de ce nu-mi spui asta cînd va fi şi X de faţă?”, „de ce mi-ospui aşa?”, „de ce-mi spui asta numai cînd sîntem la tine acasă?”. Totul pare să conteze: ce alegisă spui, cum alegi să spui (adică cu ce cuvinte şi în ce ordine vor fi rostite acele cuvinte), cui, în prezenţa cui, cînd şi unde alegi spui, dar şi pe ce ton vorbeşti, cît de tare, cum îţi modulezi
1
Philippe Astier,
 Activite et formation
. Note de synthese pour l’habilitation a diriger les recherches en sciences del’education. Lille, Universite des Sciences et technologie, 2006, p. 48, apud Serge Tomamichel, Philippe Astier,Valerie Pueyo, „La recherche dans les sciences humaines et sociales, une activite modelisable”, in Mihaela Şt.Rădulescu et al. (sous la direction de),
 Methodologie de l’apprentissage de la recherche universitaire
, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 2010, pp. 35-48.
 
vocea în rostire, dacă faci sau nu pauze în vorbire. Apoi, are importanţă cine este cel carevorbeşte, cum se vede pe sine şi cum îl vede lumea, cum îi vede el pe ceilalţi, pe ce temă a alessă se exprime şi care este relaţia lui cu tema aleasă, cine şi ce a mai spus pe acea temă şi cît deinteresaneste ea pentru auditoriul ales. Preocupat de genul acesta de lucruri, un specialist încomunicare de relaţii publice – altfel spus, un expert în activitate discursivă – va surprindediscursuri importante pentru organizaţia pentru care lucrează şi va descoperi în ele mărcile acelor sensuri care să-i clarifice viziunea asupra stării de lucruri.Dacă BNR, de exemplu, anunţă că va trece de la o gestionare „adecvată” a lichidităţiisectorului bancar la o gestionare „fermă”, vestea îi interesează (sau ar trebui să-i intereseze) petoţi analiştii de discurs public din sfera economică, din cea politică şi poate şi din alte sfere deactivitate, mai ales că, în mai multe rînduri, guvernatorul băncii centrale a mărturisit că la publicarea unui comunicat al BNR fiecare expresie este atent aleasă, iar pentru schimbarea unuisingur cuvînt considerat cuvînt-cheie pot exista consultări de lundurată între membriiconsiliului de administraţie. Probabil că, în contextul actual – sîntem la început de noiembrie, înanul 2012, în mijlocul unui scandal generat de grave nereguli în funcţionarea unor băncicomerciale – o funcţionare „adecvată” este una „fermă”, dar efectul comunicatului oficial alBNR este dat de însăşi opţiunea pentru o anumită formulare a textului respectivului comunicat.A spune explicit, fără menajamente, că va fi o gestionare „fermă” a lichidităţilor sună aameninţare pentru toţi cei care plănuiau jocuri nu tocmai ortodoxe în lumea creditelor bancare,dar şi pentru cei care îşi permiteau pînă acum abordări laxe în legătură cu subiectul acesta. În plus, se poate constata că e de mare importanţă însuşi faptul că banca centrală a României a decissă iasă în public cu un comunicat: nu o face tot timpul şi nu o face pentru a constata traversareaunor situaţii statistic normale. De multe ori, tăcerea îndelungată a BNR este interpretată caalarmantă de către jucătorii de pe piaţa valutelor, dar şi de către cei angajaţi în activităţieconomice şi am văzut că, atunci cînd rupe tăcerea, îşi alege cu grijă cuvintele, pentru a realizainfluenţarea publicurilor în sensul urmărit prin acţiunea discursivă. Să ne înţelegem bine: nicidepartamentul de comunicare al BNR şi cu atît mai puţin guvernatorul BNR nu se adresează înmod specific unui destinatar precum o structură anumită de PR dintr-o organizaţie oarecare dinţară. Discursul public al BNR ne priveşte, cumva, pe toţi, de fapt, dar nu toată lumea este atentăşi nu toată lumea decodează just mesajele acestei instituţii fundamentale a Statului. Cînd spun„toată lumea” mă refer mai ales la acea parte a lumii care ar fi de presupus că este – într-omanieră mai directă – influenţată de poziţionările publice ale BNR faţă de probleme economiceşi financiare de nivel macro-structural. Aici intervine competenţa specialistului în activitatediscursivă: captarea unui discurs din spaţiul public monitorizat, chiar dacă nu e vorba despre undiscurs adresat lui ca destinatar explicit, decodarea sensului ori a sensurilor transportate dediscursul captat, integrarea lor în cunoaşterea pe care se vor baza în continuare măsurile luate deorganizaţia pentru care lucrează specialistul.În atare condiţii, competenţele unui specialist în comunicarea de PR sînt toate cîte ne putemimagina la un specialist în construirea şi receptarea-decodarea de discursuri. Din ce studii vin
 
acele competenţe? Din lingvistică şi semiotică, din antropologie, din psihologia şi psiho-sociologia comunicării, din retorică şi teoria argumentării, din logică discursişi analizaconversaţiei, din ştiinţa sistemelor sociale şi din sociologia interacţiunii, din management şimarketing, din studii (inter)culturale, din studii de jurnalism şi studii de sociologie a mass-medieietc. Este important ca viitorul specialist să se pregătească şi studiind non verbalul şi importanţa paraverbalului, mecansimul reprezentărilor şi al metareprezentărilor, importanţa contextului în producerea dar şi în receptarea discursurilor, precum şi rolul deicticelor în ancorarea discursuluiîn contextul în care acesta se produce, asigurînd totodată dezambiguizarea segmentelor lui.Poziţia exprimată aici nu este singulară. Iată ce găsim într-un articol publicat cu aproape undeceniu în urmă (se pare că nu a fost suficient timp pentru a constata consecinţe ale unei astfel deluări de poziţie!):„Paradigma dominantă a PR-ului a arătat prea puţin interes pentru retorică în practica PR-ului,cum ar fi retorica văzută drept parte constitutivă a PR-ului. În ciuda întemeierii puternice peştiinţele sociale ca resursă teoretică, paradigma dominantă asupra PR-ului a ratat „cotituralingvistică”, cea care a marcat ştiinţele sociale în sec. 20. De la studii culturale şi de media, pînăla sociologie, ştiinţe politice şi psihologie, ştiinţele sociale contemporane sînt marcate de uninteres foarte mare pentru ceea ce ar fi putut fi caracterizat cu expresii precum
discurs,textualitate, semnificaţie, acte de vorbire
şi
argumentare
, la fel ca şi cu discipline precumlingvistica, semiotica şi retorica”
2
.În exemplul de mai sus, cel cu BNR, intrau în discie necesare competenţe demanagement şi marketing, de înţelegere a sistemelor sociale, dar şi de pragmatică a limbii şi pragmatică a comunicării şi de argumentare discursivă, pe lîngă competenţe de tip enciclopedic privind domeniul de activitate al organizaţiei, dar şi mediul social-cultural în interiorul căruia îşidesfăşoară aceasta activitatea. De fapt, avînd de-a face cu o activitate discursivă, orientareaformării specialiştilor în Relaţii Publice va viza convocarea domeniilor al căror obiect de studiueste discursul. Nu este lipsită de interes nici parcurgerea unei literaturi născute din experienţe profesionale ale unor personaje de succes dar fără acoperire academică (cum ar fi reţetarele dePR ca bine-cunoscutul
Totul despre Relaţiile Publice
, al lui Doug Newsom et al.) sau manualelede bune practici elaborate de diverse asociaţii profesionale, cu reguli rînduite pe pagini întregi,cu liniuţă de la margine. Sînt repere pentru a înţelege unde se află profesia în acest moment şisînt adesea interesante poveşti de viaţă. Cînd ajungi, însă, la înţelegerea faptului că avem de-aface cu o activitate preponderent discursivă, ajungi să vezi că o pregătire care să asigure realecompetenţe şi libertate de mişcare într-un domeniu profesional unde creativitatea este absolutnecesară este o pregătire în domenii care studiază discursul. Nu un discurs anume, ci discursul, îngeneral, discursul ca activitate contextuală, discursul ca interacţiune intersubiectivă. Pledoariadesfăşurată aici este în mod declarat şi explicit orientată în acest sens.
2
Andrei Skerlep, „Re-evaluating the role of rhetoric in public relations theory and in strategies of corporatediscourse”, in:
 Journal of Communication Management 
, London, Dec. 2001, vol. 6, iss. 2, pp. 176 ssq.)

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->