1.

Argument

Descoperirea i studierea legilor i teoremelor electromagnetismului n urm cu un secol i
jumtate au deschis o er noua a civilizaiei.
Mecanizarea proceselor de producie a constituit o etap esenial n dezvoltarea tehnic a
proceselor respective i a condus la uriae creteri ale productivitii muncii. Datorit mecanizrii s-a
redus considerabil efortul fizic depus de om n cazul proceselor de producie, ntruct mainile motoare
asigur transformarea diferitelor forme de energie din natur n alte forme de energie direct utilizabile
pentru acionarea mainilor, uneltelor care execut operaiile de prelucrare a materialelor prime i a
semifabricatelor.
Dup etapa mecanizrii, omul ndeplinete n principal funcia de conducere a proceselor
tehnologice de producie. Operaiile de conducere necesit un efort fizic neglijabil, in schimb necesit
un efort intelectual important. Pe de alt parte unele procese tehnice se desfoar rapid, nct viteza de
reacie a unui operator uman este insuficient pentru a transmite o comand necesar n timp util.
Se constat astfel c la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de producie devine
necesar ca o parte din funciile de conducere s fie transferate unor echipamente i aparate destinate
special acestui scop, reprezentnd echipamente i aparate de automatizare. Omul rmne ns cu
supravegherea general a funcionrii instalaiilor automatizate i cu adoptarea deciziilor i soluiilor de
perfecionare i optimizare.
Prin automatizarea proceselor de producie se urmrete asigurarea tuturor condiiilor de
desfurare a acestora fr intervenia operatorului uman. Aceast etap presupune crearea acelor
mijloace tehnice capabile s asigure evoluia proceselor ntr-un sens prestabilit, asigurndu-se
producia de bunuri materiale la parametri dorii.
Etapa automatizrii presupune existena proceselor de producie astfel concepute nct s
permit implementarea mijloacelor de automatizare, capabile s intervin ntr-un sens dorit asupra
proceselor asigurnd condiiile de evoluie a acestora n deplin concordan cu cerinele optime.
Lucrarea de fa realizat la sfritul perioadei de perfecionare profesional n cadrul
liceului, consider c se ncadreaz n contextul celor exprimate mai sus. Doresc s fac dovada
cunotinelor dobandite n cadrul disciplinelor de nvmnt : ,,Bazele automatizrii ,,Electronic
analogic ,,Electronic digital.
Lucrarea cuprinde capitole conform tematicii primite. Pentru realizarea ei am studiat
materialul biografic indicat precum i alte lucrri tiinifice cum ar fi: cri i reviste de specialitate,
STAS-ul.
n acest fel am corelat cunotinele teoretice i practice dobndite n timpul colii cu cele
ntlnite n documentaia tehnic de specialitate parcurs n perioada de elaborare a lucrrii de diplom.
1
CAPITOLUL I.
NOTIUNI GENERALE
Clasificarea amplificatoarelor
Un amplificator consta in unul sau mai multe etaje de amplificare. Ele se pot clasifica dupa
urmatoarele criterii.
Dupa natura semnalului amplificat
o amplificatoare de tensiune;
o amplificatoare de curent;
o amplificatoare de putere.
Primele doua categorii au la intrare semnale electrice de amplitudini relativ mici, fiind denumite
amplificatoare de semnal mic. Cea de a treia categorie de amplificatoare trebuie sa furnizeze la iesire
puteri mari (cel putin de ordinul watilor) cu un randament acceptabil; ele lucreaza aproape de posibilitatile
lor maxime in ceea ce priveste puterea disipata si de aceea se numesc amplifacatoare desemnal mare.
Dupa tipul elementelor active folosite
o amplificatoare cu tuburi electronice;
o amplificatoare cu semiconductoare;
o amplificatoare cu circuite integrate (operationale);
o amplificatoare magnetice.
Dupa valoarea benzii de frecveta a semnalelor amplificate

o amplificatoare de curent continuu amplifica semnale incepand cu frecvente f = 0 (curent
continuu);
o amplificatoare de audiofrecventa (joasa frecventa) amplifica semnale in banda audibila,
intre 20 Hz si 20 Khz;
o amplificatoare de radiofrecventa (inalta frecventa) pentru semnale cuprinse intre 20 Khz
si 30 Mhz;
o amplificatoare de foarte inalta frecventa pentru frecvente cuprinse intre 30 si 300 Mhz.
Banda amplificatoare este cel putin egala cu cea a semnalelor redate.
Dupa latimea benzii de frecventa amplificata
o amplificatoare de banda ingusta (9/30 Khz);
o amplificatoare de banda larga (de videofrecventa) ,avand o gama de frecvente amplificate
cuprinse intre cativa herti (teoretic 0Hz) si 5Mhz (teoretic 6Mhz).
Dupa tipul cuplajului folosit intre etaje
2
o amplificatoare cu cuplaj RC;
o amplificatoare cu circuite racordate;
o amplificatoare cu cuplaj prin transformator;
o amplificatoare cu cuplaj rezistiv (cu cuplaj galvanic / curent continuu).
De obicei un amplificator apartine simultan mai multor categorii de clasificare. De exemplu un
amplificator de tensiune dintr-un receptor radio poate fi un amplificator de tranzistoare, de audiofrecventa,
de semnal mic, de banda ingusta, cu cuplaj RL.
Parametrii amplificatoarelor
Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau parametri. Marimile
fundamentale caracteristice pentru functionarea unui amplificator sunt :
o coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa);
o caracteristicile amplitudine - frecventa si faza - frecventa;
o distorsiunile;
o raportul semnal / zgomot;
o gama dinamica;
o sensibilitatea.
Coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa)
Amplificarea este cea mai importanta marime caracteristica a unui amplificator. Ea reprezinta raportul
dintre o marime electrica de la iesirea amplifacatorului si marimea corespnzatoare de la intrare. In functie
de natura acestei marimi electrice se pot defini:
o amplificarea in tensiune:
AU =
ies
in
U
U
(1.1)
o amplificarea in curent:
AI =
ies
in
I
I
(1.2)
o amplifacarea in putere:
AP =
ies
in
P
P
(1.3)
Deoarece semnalul de iesire poate fi defazat fata de cel de intrare, inseamna ca amplificarea in
tensiune si cea in curent sunt numere complexe, avand un modul lAl si o faza ; amplificarea in putere
este in numar real deoarece puterea este o marime scalara.
La un amplificator cu mai multe etaje, amplificarea totala este egala cu produsul amplificarilorfiecarui
etaj. Intr-adevar se observa ca, de exemplu la amplificatoarele cu 3 etaje :
3
AU =
ies
in
U
U
=
2
in
U
U
*
3
2
U
U
*
3
ies
U
U
=
1 u
A
*
2 u
A
*
3 u
A
. (1.4)

Uintr U2 U3 Uies
Rs (Fig. 1.1)
Schema unui amplificador cu mai multe etaje
In electronica si telecomunicatii pentru exprimarea valorii amplificarii se folosesc unitati logaritmice.
Unitatea bazata pe logaritmii zecimali se numeste decibel (dB), iar cea bazata pe logaritmi naturali se
numeste neper (Np). Introducerea lor se bazeaza pe necesitatea de a trasa grafice intr-un domeniu mare de
variatie a amplitudinilor semnalelor precum si intr-un domeniu mare de frecvente. Exprimarile
amplificarilor, in aceste conditii sunt:
o
u
A [dB] = 20 log
ies
in
U
U
;
u
A [Np] = ln
ies
in
U
U
(1.5)
o
i
A [dB] = 20 log
ies
in
I
I
;
i
A [Np] = ln
ies
in
I
I
(1.6)
o
p
A
[dB] = 10 log
ies
in
P
P
;
p
A
[Np] = ln
ies
in
P
P
(1.7)
unde: 1Np = 8.686 dB

Caracteristica amplitudine - frecventa
In cazul unui amplificator ideal, un semnal de amplitudine constanta si de diferite fercvente, aplicat
la intrare este redat la iesire tot cu amplitudine constanta (marita ca valoare) aceeasi pentru toate
frecventele. In cazul ampificatoarelor reale, amplitudinea semnalelor de diferite frecvente de la iesire nu
mai este constanta, fiind mai mica spre capetele benzii (la frecventele inferioare si la cele superioare)
datorita urmatoarelor cauze:
o elementele reactive din circuit (condensatoare, bobine), care prezinta reactante ce variaza
in functie de frecventa
o factorii de amplificare (, ) ai tranzistoarelor depind de frecventa (peste o anumita valoare
a frecventei)
Dependenta amplificarii de frecventa este caracterizata prin curbele de variatie cu frecventa
modulului si, respectiv a fazei amplificarii, deoarece amplificarea este un numar complex.
Curba
( ) A A f
se numeste caracteristica amplitudine frecventa. Se observa ca amplificarea este
independenta de frecventa (cu valori constante) intr-o regiune numita a `` frecventelor medii`` si scade atat
la frecvente inalte cat si la frecvente joase.
4
> > >
~

0
log
A
A


0dB 1
(-3dB) 0.707

0


i
f

s
f
f
Dependenta de frecventa a amplificarii (caracteristica amplitudine-frecventa) (Fig. 1.2)

Distorsiunile
Reproducerea inexacta a semnalului de iesire fata de cel de intrare, fie datorita variatiei cu frecventa
fie a unor frecvente noi introduse, poarta numele de distorsiuni. Dupa tipul lor distorsinumile sunt:
o distorsiuni ale amplitudinii in functie de frecventa;
o distorsiuni ale fazei in functie de frecventa;
o distorsiuni armonice;
o distorsiuni de intremodulatie.
Primele doua categorii se numesc distorsiuni de frecventa sau liniare, iar ultimele doua categorii se
numesc distorsiuni neliniare.
Distorsiunile de frecventa sunt foarte importante in etajele de semnal mic.
Distorsiunile amplitudunii in functie de frecventa redau abaterile caracteristicii reale de la
caracteristica ideala si se evalueaza cantitativ prin relatia:
0
( ) A f
M
A

(1.8)
Unde : M factorul de distorsiuni de amplitudine;

0
A
- amplificarea la frecvente medii;

( ) A f
- amplificarea la o anumita frecventa `f `.
Banda de frecventa a unui amplificator este domeniul de frecvente cuprinse intre o frecventa limita
supperioara
s
f
si o frecuenta limita inferioara
i
f
, a caror amplitudine reprezinta
1
0, 707
2

din
amplitudinea frecventelor medii. La aceste frecvente amplificarea scade cu 3 dB fata de
0
A
(amplitudinea
frecventelor medii).

Distorsiunile de faza - reprezinta abaterile faza - frecventa fata de caracteristica unui
amplificator ideal (o dreapta de ecuatie
kf
). Datorit neliniaritatii caracteristicii de perceptie auditiva
5
umana, ele sunt mai putin importante in audio frecventa, dar sunt foarte importante in amlificatoarele de
videofrecventa.

0 f


Dependenta de frecventa a amplificarii (caracteristica faza-fracventa) (Fig. 1.3)

Distorsiunile neliniare armonice constau in acele deformari ale semnalului de la iesirea
unui amplificator, care sunt produse de caracteristicile elementelor neliniare: tuburi electronice,
tranzistoare, miezuri magnetice.
Se poate arata ca un semnal de iesire deformat, periodic, nesinusoidal cu perioada T poate fi
descompus intr-o suma de semnale sinusoidale cu perioadele T,
2
T
, ,
T
n
, respectiv cu frecventele f, 2f,
3f, , nf. In concluzie, distorsiunile neliniare se manifesta prin aparitia la iesirea amplificatorului a unor
componente avand si alte frecvente decat cea a semnalului de intrare. Componenta cu frecventa `f `se
numeste fundamentala, iar ceilalti multiplii de `f ` se numesc armonici.
Descompunerea semnalului periodic nesinusoidal in armonici are urmatoarea forma matemetica:

0 1 1 2 1
( ) sin( ) sin( ) ... sin( )
n n
u t U U t U t U n t + + + + + + +
(1.9)
Cantitativ, distorsiunile neliniare se caracterizeaza prin factorul de distorsiuni neliniare ce poate
fi calculat aproximativ cu formula : =
2 2 2
2 3
1
...
n
U U U
U
+ + +
(1.10)
Distorsiunile nelinire sunt foarte importante in amplificatoarele de putere(de semnal mare).

c
I

c
I

6

BE
U
0 f
t


Aparitia distorsiunilor neliniare intr-un etaj amplificator cu tranzistor . (Fig. 1.4)
Raportul semnal/zgomot

Reprezinta raportul intre tensiunea de iesire produsa de semnalul amplificat si tensiunea de
zgomot propriu. Tensiunea de zgomot a unui amplificator este semnalul aleator (cu variatia haotica in
timp) produs de elementele componente ale amplificatorului, rezistoare, tranzistoare, datorita structurii
discontinue a curentului electric. Ea se masoara la iesirea amplificatorului, scurtcircuitand bornele sale de
intrare si poate fi redata si prin tensiunea echivalenta de zgomot de la intrarea amplificatorului. Aceasta
reprezinta valoarea tensiunii de intrare care ar crea la iesire tensiunea proprie de zgomot. Pentru ca
semnalul de intrare sa nu fie perturbat in mod suparator de zgomot este necesar ca el sa depaseasca de un
numar de ori nivelul zgomotului, deci sa se realizeze un anumit raport semnal/zgomot.
La un amplificator cu mai multe etaje zgomotul provine, mai ales, din circuitul de intrare si din
primul etaj. Zgomotele provin din rezistoare, din elemente active si se pot datora si unor cauze
constructive: filtrarea insufucienta a tensiunii de alimentare, creanare necorespunzatoare a circuitelor etc.
Valoarea raportului semnal/zgomot se reda sub forma :
raportul semnal/zgomot =
20log
sies
zin
U
U
. (1.11)
Gama dinamica

Reprezinta raportul intre semnalele de prutere maxima si cel de putere minima pe care le poate
reda amplificatorul. Nivelul semnalului amplificat este limitat superior de catre etajul final si inferior de
7
raportul semnal/zgomotal amplificatorului. De retinut ca amplificatoarele la care nu se iau precautii
speciale pot reduce gama dinamica a unui program.
Sensibilitatea
Sensibilitatea unui amplificator reprezinta tensiunea necesara la intrarea acestuia pentru a obtine la
iesire tensiunea sau puterea nominala. Cunoscand amplificarea si puterea nominala se poate calcula
sensibilitatea , ea caracterizeaza mai ales etajele amplificatoare de putere si se exprima in unitati de
tensiune. (V, mV,

V).
CAPITOLUL II.
AMPLIFICATOARE OPERATIONALE
8

Amplificatoarele operationale sunt amplificatoare de curent continuu cu reactie negativa
interioara si prevazute cu o bucla de reactie negativa externa, care initial puteu executa diferite operatii ca
adunarea, scaderea, inmultirea, impartirea, cu o constanta (in c.c.) si cu extindere (in c.a.),operatii mai
complexe precum derivarea, integrarea, obtinerea de functii logaritmice etc. In prezent domeniul lor de
utilizare este mult mai extins. Prevezute cu bucla de reactie cu retele complexe, amplificatoarele
operationale actuale pot realiza cele mai diverse functii, cu performante ridicate si perfect controlabile.

Amplificatoarele operationale pot prezenta, in cazul general, doua intrari si doua iesiri putand
functiona in urmatoarele variante:
o cu o singura intrare si iesire;
o cu doua intrari si doua iesiri;
o cu doua intrari si o iesire.
+ V+
+

Vd A
_
V+ V- Vc _ V- V0




Simbolul amplificatorului operational (Fig. 1.5)

Se observa ca intrarile sunt notate cu (+) si cu (-). Aplicand un semnal la intrarea (+) la
iesire se obtine un semnal in faza cu cel de la intrare. Intrarea (+) se numeste neinversoare de faza.
Aplicand un semnal pe borna (-) el se regaseste la iesire in opozitie de faza. Aceasta
intreare se numeste inversoare. Dupa cum se aplica semnalul pe una sau pe cealalta din borne,
amplificatorul se numeste neinversor sau inversor. Parametrii principali ai amplificatoarelor
operationale si consecintele lor cele mai importante sunt:
o au o impedanta la intrare teoretic infinita, practic foarte mare; in consecinta
curentul de intrare in AO este teoretic 0, practic foarte mic;
o au o deriva a tensiunii nula (un apare semnal la iesire in absenta semnalelor de
intrare);consecinta este ca tensiunea de decalaj de intrare (care ar trebui aplicata
pentru a anula deriva) este nula;
o au impedanta de iesire teoretic egala cu 0, practic foarte mica; in consecinta
valoarea tensiunii de iesire nu depinde de rezistenta de sarcina;
o amplificarea in bucla deschisa este teoretic infinita, practic extrem de mare, ceea
ce ducce la consecinta ca diferenta de tensiune intre cele doua intrari sa fie nula.

o Amplificatorul operational inversor

R2
9
Ir
I1 R1
Ii
+
A
V1 B _
V0
Schema amplificatorului operational inversor (Fig. 1.6)
In cazul acestui tip de amplificator semnalul se amplifica pe borna notata cu (-), iar borna (+) este
legata la masa. Aplicand teorema intai a lui Kirchhoff in jurul nodului de la intrare se obtine relatia:

1 r i
I I I +
(1.12)
Unde:
1
I
- curentul dat de tensiunea aplicata la intrarea (-);

r
I
- curentul de reactie, ce apare prin bucla deschisa formata de rezistenta
2
R
;

i
I
- curentul prin intrarea amplificatorului operational.
Deoarece i
Z
= ,
0
i
I
:
(1.13)
deci:
r
I I
1
:
(1.14)
Dar:
1
1
1
1
1
R
V
R
V V
I
A

:
(1.15)
Deoarece 0
B A
V V :
(1.16)
Se obtine astfel:
2
0
1
1
R
V
R
V


(1.17)
Si deci: (1.18)
Se observa semnul (-) indicand ca tensiunea de iesire este in pozitie de faza fata de cea de
intrare. Unele proprietati ale amplificatoarului operational inversor se pot deduce din aceasta
relatie:
10

) (
A
1
2
1
0
R
R
V
V

o Inmultirea cu o constanta, punand conditia :

1 2
kR R , k > 1 (1.19)
se obtine:
B A
kV V
(1.20)
deci tensiunea de iesire reproduce tensiunea de intrare, multiplicata de k ori.
o Impartirea cu o constanta
Daca:
k
R
R
1
2
, k>1; (1.21)
atunci:
k
V
V
1
0
;
(1.22)
deci tensiunea de iesire este o fractiune a tensiunii de intrare.
o Circuit repetor
Pentru:
1 2
R R ; (1.23)
avem: 1 0
V V
;
(1.24)
o Circuit sumator
R1
I1 R


R2 Ir
I2
Ii
Rn _
V1 In A
V2 B
+
Vn V0
Amplificator operational inversor sumator (fig.1.7)
In cazul in care la intrarea inversoare se alpica mai multe tensiuni, prin intermediul unor
rezistente, la iesire se obtine un semnal in antifaza, proportional in modul cu suma lor. Aplicand
prima teorema a lui Kirchhoff in jurul nodului A (fig. 1.6) se obtin relatiile urmatoare:
11

i r n
I I I I I + + + + ) ... (
2 1
(1.25)

0
i
I
;
R
V
I
r
0
;
k
k
k
R
V
I

(1.26)

R
V
R
V
n
k k
k 0
1

(1.27)
Presupunand, pentru amplificare,
R R R R
n
...
2 1 rezulta:

n
k
k
V V
1
0

(1.28)
o Amplificatorul operational neinversor
R2
A _


Ii
+
B
V1 R1 V0
Schema amplificatorului operational neinversor (fig.1.8)
In acest caz semnalul se aplica pe borna (+). In acest caz, pentru a deduce valoarea
amplificarii, se observa ca tensiunea intre borna A si masa se obtine din circuitul
2 1
, R R alimentat
de tensiunea de iesire astfel:
1
2 1
0
* R
R R
V
V
A
+

(1.29)
Dar, deoarece A= , atunci
0
0
V V
A
, deci
1
V V V
B A
(
1
V reprezinta tensiunea
de intrare). In acest caz:
2 1
0
1
R R
V
V
+

.
(1.30)
Notand :
1
2
1
2 1
1
0
1
R
R
R
R R
V
V
A +
+

+ (1.31)
12
Se observa ca semnalul de iesire este in faza cu cel de intrare.
Proprietatile acestui amplificator se pot deduce ca si in cazul celui inversor, din formula
amplificarii. Se observa ca el nu poate diviza deoarece
+
A >1, decat in cazul in care una din
rezistente se inlocuieste cu un dispozitiv ce prezinta rezistenta negativa (diode tunel).
Cu elemente fizice obisnuite, el poate realiza:
o Inmultirea cu o constanta
Se pune urmatoarea conditie:

) 1 (
1 2
1 2 1

+
k R R
kR R R

(1.32)
Atunci: (1.33)

o Sumator
R1 I1

R``
_
R2 I2 A
I1
In +
B

Rn
V1 V2 Vn R` V0
Schema amplificatorului operational neinversor sumator (fig 1.9)
Considerand circuitul de mai sus, se pot stabili urmatoarele relatii:

`
`` `
0
R
R R
V
V
A
+
(1.34)
In jurul nodului
1
B aplicand prima teorema a lui Kirchhoff, obtinem:

0 ...
3 2 1
+ + + +
i n
I I I I I
(1.35)
13
1 0
kV V
in care:
1
1
1
R
V V
I
B

.
.

n
B n
n
R
V V
I

Inlocuind obtinem:
1
1
R
V V
B

++
n
B n
R
V V
= 0. (1.36)
Presupunand pentru simplificare:
R R R
n
...
1 , obtinem:


B
n
k
k
nV V

1
(1.37)
dar: `
`` `
0
R
R R
V
V V
A B
+
(1.38)
deci:
`
`` `
V
0
n
1 k
k
R
R R
V
n
+

(1.39)
daca: R`+R``=nR`

n
1 k
k 0
V V
(1.40)
Se observa ca la iesire s-a obtinut suma tensiunilor aplicate da intrare, in aceeasi faza.
Pentru a functiona in current alternativ, amplificatorul operational trebuie sa fie prevazut cu
condensatoare pe circuitele de semnal sau pe cele de reactie, dupa scopul urmarit. Obtinerea unei
amplificari liniare impune alegerea judicioasa a valorilor condensatoarelor folosite.
14
CAPITOLUL III.
AMPLIFICATORUL OPERATIONALCI CIRCUITE INTEGRATE
(AOCI)
4
_
1
3
2 +
5
Simbolul folosit pentru AOCI (fig 1.10)
Amplificatorul operational cu circuite integrate (AOCI) reprezinta principala categorie de
circuite integrate liniare.
La AOCI, in absenta amplificarii semnalelor la bornele de intrare apare la iesire o anumita
tensiune. Tinand seama de factorul de amplificare al amplificatorului si calculand tensiunea de intrare care
ar trebiui sa determine aparitia tensiunii mentionate la iesire, se obtine asa numita ``tensiune de decalare``
de ordin al catorva milivolti.
Pentru cresterea preciziei functionarii AOCI se poate efectua echilibrarea tensiunii de decalare
prin realizare unor circuite cu rezistente in exteriorul amplificatorului.
Se poate de asemenea defini cu un ``curent de decalare``, care poate fi eliminat prin folosirea
unor rezistente de echilibrarea in circuitele de intrare ale AOCI.
o Obtinerea legii de tip proportional (P)

Pentru obtinerea unei legi de acest tip folosind intrarea inversoare a AOCI, schema simplificata
a blocului de reglare trebuie sa arate astfel:
R2
I2
R1
M Ii
_
U1 I1 U1i
U3
+
U2i
15
Schema unui bloc de reglate de tip P (fig 1.11)
In circuitul de intrare este introdusa rezistenta
1
R , iar in circuitul reactiei negative este
introdusa rezistenta
2
R ; aceasta reactie este negativa deoarece semnalul de intrare fiind aplicat la borna
inversoare a AOCI, tensiunea de iesire 3
u
are polaritate inversa in raport cu tensiunile
1
u si i
u
1 .
Tensiunea
1
u reprezinta semnalul aplicat la intrarea blocului de reglare, tensiunea i
u
1 rezulta la borna
inversoare a AOCI, iar tensiunea
3
u
reprezinta semnalul de iesire al regulatorului.
Borna neinversoare este legata la masa si deci rezulta:


0
2

i
u
(1.41)
de fapt,borna neinversoare nu se leaga direct la masa, ca in figura de mai sus , ci prin intermediul unei
rezistente de echilibrare (ce asigura eliminarea curentilor de decalare) dar in cadrul aproximatiilor facute
in ceea ce urmeaza se poate neglija prezenta rezistentei de echilibru.
Presupunand ca tensiunea aplicata regulatorului are polaritatea:
0
1
> u (1.42)
Deci rezulta si :

0
1
>
i
u
(1.43)
Se obtine la iesire polaritatea :

0
3
< u
(1.44)
intrucat este folosita borna inversoare a AOCI.
In situatia prezenta, curentii
1
I si
2
I , prin rezistentele
1
R si
2
R , au sensurile din figuara
1.10.
Pentru determinarea legii de reglare, realizata de regulatorul din figura se fac doua aproximatii.
o Prima aproximatie se considera ca amplificarea AOCI este atat de mare, incat
tensiunea i
u
1 , este extreme de mica si poate fi considerata nula. Astfel notand cu A
amplificarea AOCI, se obtine relatia:


) (
1 2 3 i i
u u A u +
(1.45)
care exprima faptul ca la AOCI tensiunea de iesire 3
u
este proportionala cu diferenta
tensuinilor aplicate la borna neinversoare si la borna inversoare:

se obtine astfel:

A
u
u u
i i
3
1 2
(1.46)
Si intrucat se considera ca amplificarea A are o valoare foarte mare, rezulta:

0
1 2

i i
u u

(1.47)
Deci:
i i
u u
1 2


(1.48)
Considerand relatiile 1.41 si 1.48 rezulta:

16

0
1

i
u
(1.49)
Deci este justificat sa se considere cu aproximatie ca tensiunea i
u
1 este nula.
o A doua aproximatie se considera ca rezistenta de intrare a AOCI este atat de mare,
incat curentul
1
I are valori neglijabile si poate fi considerat nul. Deci aplicand
teorema lui Kirchhoff la nodul M din figura 1.10 rezulta:

i
I I I +
2 1
(1.50)
Si considerand ca
1
I = 0 rezulta:

2 1
I I
(1.51)
Pornind de la aceasta relatie se poate determina legea de reglare realizata de regulator cu
schema din figura 1.11 , aceasta lege determinand dependenta dintre tensiunea de iesire 3
u

si tensiunea de intrare
1
u .
Astfel curentul
1
I are expresia:

1
1 1
1
R
u u
I
i

(1.52)
Curentul
2
I are expresia:

2
3 1
2
R
u u
I
i

(1.53)
Si inlocuind relatiile gasite in expresia 1.51 gasim:


2
3 1
1
1 1
R
u u
R
u u
i i

(1.54)
Inlocuind in aceasta relatie valoarea tensiunii
i
u
1
din relatia 1.49 rezulta:


2
3
1
1
R
u
R
u


(1.59)
Respectiv, 1
1
2
3
u
R
R
u

(1.60)
Notand : R
K
R
R

1
2

(1.61)
Astfel expresia 1.60 devine: 1 3
u K u
R

(1.62)
17
Ceea ce atesta faptul ca schema din figura 1.11 reprezinta un regulator de tip P, intrucat expresia
1.62 corespunde relatiei care defineste functionarea regulatoatelor de tip P: a K c
R
, (unde c este o
marime de comanda , iar a reprezinta abaterea de la intrarea regulatorului).
Faptul ca in relatia 1.62 apare semnul (-), nu prezinta importanta decat pentru modul in care se
realizeaza conexiunile electrice intre blocul de reglare si blocul de executie, fiind necesara considerarea
polaritatii rezultate pentru tensiunea 3
u
in raport cu tensiunea
1
u .
o Obtinerea legii de tip integral I

Pentru obtinerea unei legi de tip I, rezistenta
2
R din figura 1.10, va fi inlocuita cu o capacitate
2
C rezultand uramatoarea schema:

2 C
U
I2 C2
R1 I1 Ii
U1 _
U1i
U3
U2i +
Schema unui bloc de reglare de tip I (fig. 1.12)
Se considera ca tensiunea 2 C
u
, la bornele capacitatii are valoarea:


3 1 2
u u u
i C

(1.63)
Respectiv, avand in vedere relatia 1.49 se obtine:
3 2
u u
C


(1.64)
Intre tensiunea
2 C
u
la bornele capacitatii
2
C si curentul
2
I care trece prin capacitatea
respectiva exista relatiile:

dt
du
C I
c2
2 2

(1.65)
18
Respectiv:

dt I
C
u
C 2
2
2
1

(1.66)
Inlocuind in expresia 1.65 valoarea lui 2 C
u
din relatia 1.64 rezulta:

dt
du
C I
3
3 2

(1.67)
Pentru curentul
1
I se pastreaza relatia 1.52 (deoarece in circuitul de intrare din figura 1.11 a
ramas rezistenta
1
R din figura 1.10) si din relatiile 1.49 si 1.52 se obtine:


1
1
1
R
u
I

(1.68)
Inlocuind expresiile 1.68 , 1.67 in relatia 1.51 se obtine:


dt
du
C
R
u
3
2
1
1


(1.69)
Deci:
1
2 1
3
1
u
C R dt
du


(1.70)
Respecrtiv:

dt u
C R
u
1
2 1
3
1

(1.71)
Din relatia 1.71 se constata ca regulatorul automat cu schema din figura 1.12 realizeaza o lege
de tip I, intrucat expresia 1.71 corespunde relatiei de definitie a unei legi I de forma:

dt a
T
c
i

1

(1.72)
Din expresiile 1.71 si 1.72 rezulta ca pentru schema considerata :
2 1
C R T
i


(1.73)
o Obtinerea legii de tip proportional-integral PI
19
Pentru obtinerea acestei legi, in circuitul reactiei negative din figura 1.11 trebuie introdusa, pe
langa rezistenta
2
R , capacitatea
2
C rezultand urmatoarea schema:
UR2 UC2
R2 C2
I2
R1
U1 I1 U1i Ii _
U3
+

U2i
Schema unui bloc de reglare de tip PI (fig 1.13)

In acest caz tensiunea 2 C
u
la bornele capacitatii
2
C are o expresie similara cu relatia 1.66:

dt I
C
u
C 2
2
2
1

(1.74)
Iar daca tensiunea
2 R
u in rezistenta
2
R are expresia:

1 2 2
I R u
R

(1.75)
Insumand tensiunile 2 C
u
si
2 R
u se obtine diferenta tensiunilor de la bornele circuitului de
reactie, respectiv:

+ dt I
C
I R u u u u
C R i 2
2
2 2 2 2 3 1
1

(1.76)
Si avand in vedere relatia 1.49 rezulta:

+ dt I
C
I R u
2
2
2 2 3
1

(1.77)
Pentru curentul
1
I se pastreaza valoarea din expresia 1.68, intrucat in circuitul de intrare se
gaseste aceeasi rezistenta
1
R , ca in figurile 1.11 si 1.12, rezulta:

1
1
1 2
R
u
I I

(1.78)
Inlocuind
2
I in expresia 1.77 se obtine:

20

dt u
C R
u
R
R
u
1
2 1
1
1
2
3
1

(1.79)
Respectiv:

,
_

dt u
C R
u
R
R
u
1
2 2
1
1
2
3
1

(1.80)
Expresia 1.80 atesta ca schema din figura 1.13 realizeaza o lege de reglare de tip PI, intrucat,
facand abstractie de semnul (-), de care se tine seama la realizarea conexiunilor electrice la iesirea
regulatorului, aceasta corespunde relatiei care defineste legea de tip PI:

,
_

+ + adt
T
a K adt
T
K a K c
i
R
i
R R
1 1

(1.81)
Pentru modificarea parametrilor
R
K si
i
T
, ai regulatorului, rezistentele
1
R si
2
R sunt
reglabile prin intermediul unor cursoare. Din relatiile 1.80 si 1.81 se constata ca daca valoarea rezistentei
2
R este modificata pentru a obtine o variatie a valorii i
T
, atunci se obtine si o modificare nedorita a
valorii
R
K , deci intervine o interdependenta a acordarii parametrilor regulatorului.
Din relatiile 1.81 si 1.80 rezulta pentru schema 1.13 :


1
2
R
R
K
R

si
2 2
C R T
i


(1.82)
o Obtinerea legii de tip proportional derivativ PD
Pentru obtinerea acestei legi, in circuitul de intrare trebuie introduse in paralel o rezistenta
1
R si
o capacitate
1
C , rezultand schema urmatoare:
R1 I1R I2 R2

I1 M Ii
_
U1
C1 IC1
U3
+
UC1 U2i
Schema unui bloc de reglare de tip PD (fig 1.14)
21
In aceasta schema curentul
1
I , care intra in nodul M, este egal cu suma curentilor
R
I
1
si
C
I
1
prin rezistenta
1
R si capacitatea
1
C .
Pentru curentul
C
I
1
rezulta expresia:

dt
du
C I
c
C 1 1

(1.83)
Intrucat: i C
u u u
1 1 1
+

(1.84)
Si considerand relatia 1.49 rezulta:

dt
du
C I
C
1
1 1

(1.85)
Pentru curentul
R
I
1
se obtine :

1
1
1
1 1
1
R
u
R
u u
I
i
R

(1.86)
Rezulta:
dt
du
C
R
u
I
1
1
1
1
1
+

(1.87)
Pentru curentul
2
I ramane
2
3 1
2
R
u u
I
i

si avand in vedere relatia 1.48 se obtine:

2
3
2
R
u
I
(1.88)
Inlocuind expresiile curentilor
1
I si
2
I obtinute in relatia 1.51 se obtine

2
3
R
u

dt
du
C
R
u
1
1
1
1
+
sau
,
_

+
dt
du
C R u
R
R
u
1
1 1 1
1
2
3

(1.89)
Aceasta expresie atesta faptul ca schema 1.14 realizeaza o lege de reglare PD, intrucat aceasta
expresie corespunde relatiei ce defineste legea PD:

,
_

+ + +
dt
da T
a K
dt
da
T K a K c c c
D
R D R R D P

(1.90)
Rezulta : 1 1
C R T
d


(1.91)
o Obtinerea legii de tip proportional-integral-derivativ PID
Pentru obtinerea acestei legi circuitul de intrare trebuie sa aiba aspectul urmator:
R1 R2 C2
I1R
I2
I1 U1i Ii _
22
C1
U3
I1c +
U2i
Schema unui bloc de reglare de tip PDI (fig 1.15)
In schema 1.15 curentul
1
I este determinat de expresia
dt
du
C
R
u
I
1
1
1
1
1
+
, intrucat circuitele
de intrare sunt identice in figurile 1.12 si 1.13. Pe de alta parte, pentru schema din figura 1.15 ramane
valabila expresia

+ dt I
C
I R u
2
2
2 2 3
1
, deoarece circuitele de reactie din figurile 1.13 si1.15 sunt
identice.
Din relatiile 1.51 si 1.86 se obtine:

dt
du
C
R
u
I
1
1
1
1
2
+
(1.92)
si inlocuind aceasta expresie a curentului
2
I in relatia 1.77 rezulta:


1
]
1

+ +

,
_

+
+ + +

,
_

+ +

,
_

dt
du
C R dt u
C R
u
C R
C R
R
R
u
C
C
dt u
C R dt
du
C R u
R
R
dt
dt
du
C
R
u
C dt
du
C
R
u
R u
1
1 1 1
2 2
1
2 2
1 1
1
2
1
2
1
1
2 1
1
1 2 1
1
2
1
1
1
1
2
1
1
1
1
2 3
1
1
1
1

(1.93)
Respectiv:
1
]
1

+ +

,
_

dt
du
C R dt u
C R
u
C R
C R
R
R
u
1
1 1 1
2 2
1
2 2
1 1
1
2
3
1
1

(1.94)
Expresia 1.92 atesta faptul ca schema din figura 1.15, realizeaza o lege de reglare de tip PID,
intrucat aceasta expresie corespunde relatiei care defineste legea PID:

,
_

+ +

dt
da
T dt a
T
a K c
d
i
R
1

(1.95)

23
CAPITOLUL V.
NORME DE PROTECTIA MUNCII
24
1. Fiecare om al muncii este obligat ca, nainte de folosirea mijloacelor individuale de protecie, s
verifice lipsa defectelor exterioare, curenia lor, marcarea tensiunii la care este permis utilizarea precum
i dac nu s-a depit termenul de meninere a caracteristicilor electrice.
2. Art.3825: Amestecul acizilor se face turnnd pe cel mai concentrat n cel mai diluat-
3. Art.3539: La exploatarea bilor cu coninut acid se va evita contactul soluiilor cu pielea
4. Art.3676: Comenzile de pornire i oprire a lucrrilor se vor face de ctre eful de lucrare, i tot el
va conduce probele.
5. Art.3689: Cablurile mobile de legtur se vor controla nainte de punerea sub tensiune
6. Art.3699: Este interzis modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune.
7. Art.3720: Se interzice atingerea legturilor neizolate chiar dac acestea sunt alimentate la tensiuni
joase.
n toate atelierele i locurile de munc n care se folosete energia electric se asigur protecia
mpotriva electrocutrii.
Prin electrocutare se nelege trecerea unui curent electric prin corpul omenesc. Tensiunea la care este
supus omul la atingerea unui obiect sub tensiune este numit tensiune de atingere.
Gravitatea electrocutrii depinde de o serie de factori:
1. Rezistena electric a corpului omenesc. Rezistena medie a corpului (pielea este
singurul organ izolator) este de 1000 i poate avea valori mai mari pentru o
piele uscate sau valori mult mai mici (200 ) pentru o piele ud sau rnit
2. Frecvena curentului electric. Curentul alternativ cu frecvene ntre 10-100Hz este
cel mai periculos. La frecvene de circa 500.000Hz excitaiile nu sunt periculoase
chiar pentru intensiti mai mari ale curentului electric.
3. Durata de aciune a curentului electric. Dac durata de aciune a curentului electric
este mai mic de 0,01 efectul nu este periculos;
4. Calea de trecere a curentului prin corp. Cele mai periculoase situaii sunt cele n
care curentul electric trece printr-un circuit n care intr i inima sau locuri de mare
sensibilitate nervoas (ceafa, tmpla etc.)
5. Valorile curenilor care produc electrocutarea. Acestea se pot calcula simplu cu
legea lui Ohm:
R
U
I unde R este suma rezistenelor din circuit. -valoarea limit
a curenilor nepericuloi sunt 10mA curent alternativ i 50mA curent continuu.
Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc se pot grupa n:
25
Electroocuri i electrotraumatisme. Cnd valoarea intensitii curentului electric este mai
mic de 1mA, nu se simte efectul ocului electric. La valori mai mari de 10mA curent alternativ se produc
comoii nervoase n membre; contraciile muchilor fac ca desprinderea omului de obiectul aflat sub
tensiune s se fac greu. Peste valoarea de 10mA se produce fibrilaia inimii i oprirea respiraiei.
Electrotraumatismele se datoreaz efectului termic al curentului electric i pot provoca orbirea,
metalizarea pielii, arsuri.
Cositorirea i lipirea se fac n locuri special amenajate i prevzute cu sisteme de ventilaie
corespunztoare.
Art.3760: Bile de cositor pot fi izolate termic astfel nct temperatura elementelor exterioare s nu
depeasc 35 grade Celsius
Art.3761: Se interzice introducerea n baia de cositor a unor piese umede; este interzis
introducerea n bai fr s fi fost n prealabil ters i uscat.
Art.3762: Locurile de munc la care se execut operaii de lipire vor fi prevzute cu un sistem de
ventilaie local pentru absorbirea nocivitilor din zona ciocanului de lipit.
Art.3764: Toate sculele electrice portabile folosite la lipire vor fi alimentate la o tensiune de sub
24V, iar n locurile periculoase din punct de vedere al electrocutrii alimentarea se va face la 12V.
Este interzis modificarea montajelor electrice sub tensiune
Aparatele electrice i dispozitivele auxiliare sa fie alimentate la o tensiune corespunztoare i s
aib prize cu mpmntare.
26
27


28