Cuiul de Tudor Arghezi ntr-o vreme la-nceput Si-ntr-un leat nemaistiut, Care, nu pot sa nsemn, Casele erau de lemn.

. Si ulucile de scnduri, Ca si azi, ntinse rnduri, Puse strmb si cap la cap Si proptite cu protap. Dar zburau cu fiecare Vnt mai tare, Case, garduri si patule; Si n timpurile toate Grijile erau destule. Le-adunai mprastiate Si-ncepea din nou si iar Truda muncii n zadar. Ca sa scoli din clatinare Iarasi doagele-n picioare Si din nou sa le anini Cu te miri ce radacini.

Nazdravan, cum altul nu-i Un baiat al nimanui Nascoci, atunci, un cui. Si l-a scos si aratat. Cuiul nou o saptamna A umblat din mna-n mna. A fost strns si pipait, pus pe limba, mirosit, Nici-un om nu ntelege Cuiul teapan cum sa lege, Fara funii si curele, Scndurile ntre ele. Nazdravanul si golanul l nfipse cu ciocanul.

Zice unul: - Dragul meu, Asa cui faceam si eu, Poate chiar mai dichisit, nsa, vezi, nu m-am gndit.