Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Blocaje Si Bariere in Comunicarea Didactica

Blocaje Si Bariere in Comunicarea Didactica

Ratings: (0)|Views: 7 |Likes:
Published by Adrian Dragancea

More info:

Published by: Adrian Dragancea on May 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/26/2013

pdf

text

original

 
PEDAGOGIA COMUNICĂRII
REFERAT
 BLOCAJE ŞI BARIERE  ÎN COMUNICAREA DIDACTICĂ  MODALITĂŢI DE DEPĂŞIRE A ACESTORA
Prof. VĂIDEAN GEORGETA
CUPRINS1. COMUNICAREA DIDACTICĂ2. BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN COMUNICARE
2.1 Barierele comunicării din perspectiva complexelor personale2.2 Alte taxonomii ale blocajelor comunicării2.3 Blocaje şi bariere în comunicarea didactică
3. MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII4. REFLECŢII PERSONALEBIBLIOGRAFIE
1
 
BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN COMUNICAREA DIDACTICĂ
 Modalităţi de depăşire a acestora
1.
COMUNICAREA DIDACTICĂ
Comunicarea
este „
un proces deosebit de important şi complex, de care depinde structura reuşitelor, miracolelor sau a dezastrelor umane”.
Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea stăla baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile, pe orizontală şi peverticală între oameni, fiind considerată drept cea mai importantă competenţă socială cuimplicaţii în manifestarea şi dezvoltarea celorlalte.Teoria generaa comunirii precizeaorice comunicare consîndeplasarea unei cantităţi de informaţii de la un element la altul, când este vorba deacelaşi sistem, sau de la un sistem la altul când este vorba de sisteme diferite. Primulcare s-a preocupat de teoria modernă a comunicării, a fost N.Wiener (1948), care astabilit şi termenii sau factorii ei generali (emiţător, receptor, canal de transmisie etc.).Spre deosebire de animale, comunicarea interumană este axată, în primul rând, pe o
relaţie
între
parteneri
,
 în context social
. Comunicarea „
interumană se bazează peun ansamblu de procese psihomotorii specific umane, limbajul, în care un loc deosebit de important revine componentei conştiente, gândirii”.(P. Popescu-Neveanu, 1978).
Comunicarea pedagogică
reprezintă un
transfer complex de informaţii
întredouă entităţi ce-şi asusimultan sau succesiv rolurile de
emiţător
şi
receptor,
semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ.
Comunicarea pedagogică
presupune o
interacţiune de tip feedback 
 ,
 privind atâtexplicaţiile explicite cât şi pe cele adiacente, intenţionate sau formate pe parcursulcomunicării. Noţiunea de
comunicare
implică o anumită reciprocitate, fiind mai generală şimai compledet informarea, aceasta fiind doar o ipostaa comunirii.Comunicarea presupune o procesualitate circulară care se înscrie într-o anumitemporalitate de care ţine cont şi care la rândul ei o modelează.
Comunicarea didactică
se referă la
transmisia şi schimbul de informaţii dintreeducator şi elev şi invers
, la circulaţia de impresii, trăiri afective, judecăţi de valoare,comenzi, cu scopul de a îmbogăţi sfera cunoştinţelor, pentru a determina modificăricomportamentale. Ea vizează în principal
înţelegerea
, pentru asigurarea reiaeducatorul are un rol activ, în sensul că el acţionează ca un filtru ce selectează,organizează şi personalizează informaţia.Luminiţa Iacob este de părere că „
O posibilă definire a comunicării didactice se poate structura pe ideea că aceasta este o comunicare instrumentală, direct implicatăîn susţinerea unui proces sistematic de învăţare”( 
L.Iacob, 1998). În acest înţeles sunteliminate
restricţiile de conţinut 
(pentru că învăţarea este în egală măsură centrată pedobândirea de cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, atitudini etc.), de
cadrul instituţional 
(comunicare didactică poate exista şi informal), sau cele
 privitoare la parteneri.
Într-adevăr, precizează autoarea, nu prezenţa personajelor „
 profesor-elev /elevi îi imprimăunei comunicări specificul didactic, ci respectarea legităţii proprii unui act sistematicde învăţare”
.Specificul comunicării la clasă este determinat de
cadrul instituţional 
 
în care seefectuează
şi de
logica specifică a învăţării,
ca modalitate fundamentală de instruire şieducare.Un aspect, de asemenea specific comunicării didactice, este pericolul transferăriiautorităţii de „statut” asupra „conţinuturilor” prin argumentul autorităţii.2
 
Comunicativitatea
,
componentă esenţială
a aptitudinii didactice este astfelinstrumentată încât operează constructiv. La unii profesori există o adevărată dispoziţiecomunicativă şi de influenţare cu componentele ei:
vorbire expresivă,
 
 gestică,capacitate de demonstraţie instructivă şi logică
,
adecvare la timpanul mediu
al elevilor,
expuneri semnificative şi inteligente
,
dialogul colocvial antrenant 
, totul concentrându-se pe activitatea mentală a copilului. Specificul comunicării didactice este imprimat decaracteristicile relaţiei profesor-elevi, la clasă. În activitatea la clasă, profesorulcompetent conduce cu pricepere dialogul cu elevii, astfel încât el influenţează cu tact pedagogic personalitatea copiilor şi, în acelaşi timp, tot cu tact pedagogic, se lasă elînsuşi influenţat de personalitatea acestora, stimulându-se, deci, reciproc. Astfel, eleviivor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor, iar acesta, la rândul lui, prinîntrebările şi intervenţiile elevilor va obţine un
 feedback 
adevărat în legătucueficienţa şi defecţiunile actului de predare-învăţare.Astăzi actul comunicării este abordat ca o unitate a informaţiei cu dimensiunearelaţională, aceasta fiind purtătoare de semnificaţii, în funcţie de situaţie şi de relaţiadintre actorii comunicării (ex. o informaţie verbală imperativă: „citeşte!; vorbeşte!;spune!” poate fi poruncă, provocare, îndemn, sugestie, ordin sau sfat).Perspectiva telegrafia comunicării este înlocuită în prezent de modelulinteractiv, care analizează actul comunicării ca o
relaţie de schimb între parteneri
, careau fiecare, simultan, un statut dublu: de
emiţător
şi de
receptor
, în acelaşi timp. Astfel,atribuirea rolului de emiţător educatorului şi a celui de receptor elevului, practicat înşcoala tradiţională, devine în prezent discutabilă, în sensul că informaţia vine nu numaide la profesor spre elev, ci şi de la elev spre profesor.Analiza exclusivă a informaţiilor codificate prin cuvânt, şi implicit, prin mesajulverbal, pierde tot mai mult teren în faţa abordării şi cercetării diversităţii codurilor utilizate(gest, imagine etc.) şi a acceptării multicanalităţii comunicării (auditiv, vizual,tactil etc.) În această viziune comportamentul interlocutorului are valoare comunicativă.Comunicarea apare ca un circuit care se autoreglează permanent. Interlocutoriinu numai că aleg sau creează conţinuturi, ei inventează procedee şi modalităţi pentruschimbul lor.Profesorul nu trebuie doar să informeze, el trebuie să comunice cu elevii săi.Informaţiile sale variază ca amplitudine şi profunzime, în funcţie de informaţiile primitede la elevi. Acestea fac dovada a ceea ce ei aşteaptă de la profesorul lor, a ceea ce suntdornici să afle. Astfel, profesorul este un
rezonator 
, ca şi elevul. Dacă profesorul nudescripteala timp reacţiile elevilor i şi nui regleala timp conduitacomunicaţională, întreaga activitate educaţională poate fi compromisă.
2.BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN COMUNICARE
Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să explicăm, săinfluenţăm, să educăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesuluide comunicare urmărim întotdeauna câteva
 scopuri
principale:
 să fim receptaţi
(auziţisau citiţi),
 să fim înţeleşi, fim acceptaţi, provocăm o reacţie
(o schimbare decomportament sau atitudine).Atunci când nu reuşim să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă căceva în derularea comunicării nu funcţionează corespunzător, adică ceva
a interferat
întransmiterea mesajelor. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumireade
barieră
în calea comunicării.Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului comunicatnu receptează sau interpretează greşit sensul pe care emiţător a vrut să i-l dea. Scopulstudierii comunicării este acela de a reduce cauzele care provoacă aceste fenomene.Barierele pot fi găsite în orice
sistem comunicaţional
şi de aceea e mai corect să3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->