Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Examenul Sumar Al Urinii

Examenul Sumar Al Urinii

Ratings: (0)|Views: 7|Likes:
Published by MaximusN
medicina
medicina

More info:

Published by: MaximusN on May 28, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/13/2014

pdf

text

original

 
 
 Lucr 
ă
ri practice Fiziologie III 
1
EXAMENUL SUMAR AL URINII
Examenul sumar de urin
ă
este un
test screening
, util pentru eviden
ţ
ierea unor afec
ţ
iuni, dar nusuficient pentru stabilirea unui diagnostic. Afec
ţ
iunile care pot produce modific
ă
ri în examenul sumarde urin
ă
sunt:
 
-
 
dezechilibrele hidrice
 ş
i acido-bazice
-
 
bolile renale
: nefropatii glomerulare (glomerulonefrite)
ş
i tubulo-intersti
ţ
iale (pielonefrite), litiazarenal
ă
(nefropatia litiazic
ă
)
-
 
alterarea func
 ţ 
iei renale
: IRA (insuficien
ţ
a renal
ă
acut
ă
), IRC (insuficien
ţ
a renal
ă
cronic
ă
)
-
 
afec
 ţ 
iunile postrenale
: infec
ţ
ia c
ă
ilor urinare (uretrite, cistite)
-
 
endocrinopatiile
: diabetul zaharat, diabetul insipid (deficitul de ADH)
-
 
afec
 ţ 
iunile hepatice
: sindromul ictericExamenul sumar al urinii se efectueaz
ă
din prima urin
ă
recoltat
ă
diminea
ţ
a, a “jeun”
ş
i cuprinde:
 
examenul macroscopic
(volum, aspect, culoare, miros)
 
examenul fizic
(densitate
ş
i pH)
ş
i
examenul biochimic
(nitri
ţ
i, proteine, glucoz
ă
, corpi cetonici,puroi, bilirubin
ă
, urobilinogen), efectuate cu ajutorul
bandeletelor reactive (dipstick)
– metod
ă
 screening, rapid
ă
, semicantitativ
ă
, care se bazeaz
ă
pe reac
ţ
ii de culoare care pot fi comparate cu oscal
ă
etalon de rezultate, la 60 – 120 sec de la contactul bandeletei cu urina
 
examenul microscopic
al sedimentului urinar (celule, cilindrii, flor
ă
bacterian
ă
, cristale)
1. EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINII
1.1. VOLUMUL URINII
(diureza) - reprezint
ă
volumul de urin
ă
emis/24 ore. Variaz
ă
în func
ţ
ie de
starea echilibrului hidric
, respectiv raportul dintre volumul de lichide ingerate
ş
i volumul de ap
ă
 eliminat
ă
pe cale renal
ă
 
ş
i extrarenal
ă
(digestiv
ă
, cutanat
ă
)
ş
i de
 func
 ţ 
ia rinichiului
, respectiv decapacitatea rinichiului de economisire
ş
i epurare renal
ă
a apei (alterate în insuficien
ţ
a renal
ă
).
Valoare normal
ă
:
1200 - 2000 ml/24 h (valoare medie 1500 ml/zi)
-
 
volum < 500 ml/24 h =
oligurie
 
IRA func
ţ
ional
ă
(azotemie prerenal
ă
)
-
 
volum < 150 ml/24 h =
anurie
IRA intrinsec
ă
(necroza tubular
ă
acut
ă
)
-
 
volum > 2500 ml/24 h =
 poliurie
 
IRC (diurez
ă
de compensare), diurez
ă
osmotic
ă
prin prezen
ţ
a în urin
ă
a glucozei (diabetul zaharat) sau a proteinelor (sindromul nefrotic), hiperhidratare(diabetul insipid), administrare de diuretice
Orarul emisiilor
se modific
ă
mai ales în cazul infec
ţ
iilor c
ă
ilor urinare:
-
 
inversarea raportului emisiilor de urin
ă
zi / noapte =
nicturie
 
-
 
mic
ţ
iuni reduse cantitativ, dar frecvente =
polakiurie
-
 
mic
ţ
iuni dificile =
disurie
 
1.2. ASPECTUL URINII
- urina normal
ă
este
clar
ă
 
ş
i limpede
. În urina l
ă
sat
ă
în repaus, latemperatura camerei, apare un nor fin (nubecul
ă
) format din celule epiteliale descuamate
ş
i mucus.
 
urina tulbure
apare în prezen
ţ
a s
ă
rurilor în exces (fosfa
ţ
i, ura
ţ
i, carbona
ţ
i, oxala
ţ
i), a puroiului(piurie), a lipidelor (lipidurie) sau a limfei (chilurie).
1.3. CULOAREA URINII
- urina normal
ă
are culoarea
galben deschis
datorit
ă
con
ţ
inutului depigmen
ţ
i (urocrom, urobilin
ă
, porfirin
ă
). Culoarea se modific
ă
în func
ţ
ie de
densitate,
 
compozi
 ţ 
ie
,
timpul trecut de la recoltare
 
ş
i
 pH-ul urinar 
(urina diluat
ă
sau alcalin
ă
este deschis
ă
la culoare, urinaconcentrat
ă
sau acid
ă
este mai închis
ă
la culoare),
alimenta
 ţ 
ie
 
ş
i consumul unor
medicamente.
 
Modificarea culoarii urinii
: urin
ă
incolor
ă
(insuficien
ţ
a renal
ă
, diabet insipid, hiperhidratare,diuretice), galben închis (deshidratare), galben-brun (sindromul icteric), brun–negru
 
 
 Lucr 
ă
ri practice Fiziologie III 
2(methemoglobinurie), ro
ş
ie (hematurie, hemoglobinurie, porfirinurie, mioglobinurie), galben-verde(infec
ţ
ia urinar
ă
cu Pseudomonas)
1.4. MIROSUL URINII
– urina proasp
ă
t
ă
are un miros caracteristic datorit
ă
 
substan
 ţ 
elor „urinoide”
.
 
 
mirosul urinii
se poate modifica dup
ă
cum urmeaz
ă
: miros amoniacal (infec
ţ
ii urinare cubacteriile care descompun ureea în amoniac), mere fermentate (prezen
ţ
a corpilor cetonici), fetid(infec
ţ
ii severe ale vezicii urinare, fistule recto-vezicale), putrid (cancer vezical)
2. EXAMENUL FIZIC AL URINII
2.1. DENSITATEA URINII (D) -
exprim
ă
capacitatea rinichilor de a concentra
ş
i de a dilua urina.Densitatea variaz
ă
invers propor
ţ
ional cu
starea de hidratare
 
ş
i
diureza
 
ş
i direct propor
ţ
ional cu
cantitatea de solvi
 ţ 
i excretat 
ă
de rinichi,
cu excep
ţ
ia urm
ă
toarelor situa
ţ
ii:
-
 
diabet zaharat decompensat metabolic
diurez
ă
crescut
ă
+ densitate crescut
ă
 
-
 
hipertensiune arterial
ă
 
diurez
ă
normal
ă
+ densitate sc
ă
zut
ă
 
-
 
insuficien
 ţă
renal
ă
acut 
ă
 
diurez
ă
sc
ă
zut
ă
+ densitate sc
ă
zut
ă
 
-
 
insuficien
 ţ 
a renal
ă
cronic
ă
 
diurez
ă
crescut
ă
+ densitate sc
ă
zut
ă
 
Valoare normal
ă
:
1,015-1,025 g/cm
3
Interpretare:
 
densitate
>
1,025 g/cm
3
=
hiperstenurie
 
prezen
ţ
a în urin
ă
a glucozei (diabetul zaharat) sau aproteinelor (sindromul nefrotic), deshidratare (febr
ă
, v
ă
rs
ă
turi, diaree)
 
densitate
<
1,015 g/cm
3
=
hipostenurie
 
insuficien
ţ
a renal
ă
(pierderea capacit
ăţ
ii de concentrare aurinii), hiperhidratare, diabet insipid, administrare de diuretice
 
densitate = 1,010 – 1,011 g/cm
3
constant
ă
(fix
ă
) la determin
ă
ri repetate/24ore =
izostenurie
 
 insuficien
ţ
a renal
ă
în stadiul terminal (pierderea capacit
ăţ
ii de concentrare
ş
i de dilu
ţ
ie)
2.2. REAC
Ţ
IA URINII (pH)
- exprim
ă
capacitatea rinichiului de acidifiere a urinii
Valoare normal
ă
: pH
6 (limite 5,5 – 7,5). Variaz
ă
fiziologic în urm
ă
toarele situa
ţ
ii:
-
 
alimenta
ţ
ia bazat
ă
pe consumul de carne determin
ă
un pH = 5 - 5,5 (mai acid)
-
 
alimenta
ţ
ia strict vegetarian
ă
determin
ă
un pH = 7 - 7,5 (mai alcalin)
-
 
 în contact cu aerul se produce fermenta
ţ
ie amoniacal
ă
, iar urina devine alcalin
ă
 
Interpretare:
 
pH acid
<
5,5
prezen
ţ
a în urin
ă
a corpilor cetonici (cetoacidoz
ă
din diabetul zaharat decompensatmetabolic, inani
ţ
ie), infec
ţ
ia urinar
ă
cu Escherichia Coli
 
pH neutru sau u
ş
or acid (5,5 – 7)
insuficien
ţ
a renal
ă
(sc
ă
derea capacitatea rinichiului deacidifiere a urinii)
 
pH alcalin
>
7,5
în alcalozele sistemice (v
ă
rs
ă
turi, stare febril
ă
prelungit
ă
), acidozele tubulare renale(sc
ă
derea capacit
ăţ
ii de acidifiere a urinii), infec
ţ
ia urinar
ă
cu Proteus
 
Controlul pH-ului urinar
este important în
:
-
 
litiaza renal
ă
pentru a reduce precipitarea s
ă
rurilor
fosfa
ţ
ii de calciu
ş
i magneziu, precum
ş
icarbonatul de calciu precipit
ă
în urina alcalin
ă
, deci urina trebuie men
ţ
inut
ă
acid
ă
, în timp ce aciduluric (ura
ţ
ii)
ş
i oxalatul de calciu precipit
ă
în urina acid
ă
, deci urina trebuie men
ţ
inut
ă
alcalin
ă
 
-
 
infec
 ţ 
ia urinar 
ă
pentru a reduce dezvoltarea florei bacteriene
în cazul infec
ţ
iei urinare cuEscherichia Coli urina trebuie men
ţ
inut
ă
alcalin
ă
, iar în cazul infec
ţ
iei cu urinare cu Proteus urinatrebuie men
ţ
inut
ă
acid
ă
 
-
 
terapia medicamentoas
ă
 
tratamentul cu antibiotice (streptomicin
ă
, neomicin
ă
, kanamicin
ă
) încazul unei infec
ţ
ii urinare este eficient dac
ă
urina este alcalin
ă
, iar în intoxica
ţ
ia cu salicila
ţ
i urinatrebuie men
ţ
inut
ă
acid
ă
pentru a cre
ş
te excre
ţ
ia de salicila
ţ
i
 
 
 Lucr 
ă
ri practice Fiziologie III 
3
3. EXAMENUL CHIMIC AL URINII
3.1. NITRI
Ţ
II
orice nitrat prezent în urin
ă
este transformat prin reducere de c
ă
tre bacterii într-unnitrit care poate fi identificat printr-o reac
ţ
ie de culoare în mediu acid. Intensitatea culorii (roz – ro
ş
ie)este direct propor
ţ
ional
ă
cu concentra
ţ
ia nitri
ţ
ilor, dar nu are nicio leg
ă
tur
ă
cu severitatea infec
ţ
iei.
 
urina normal
ă
NU con
ţ
ine nitri
ţ
i
 
test negativ (-)
 
 în infec
ţ
ia urinar
ă
 
 
test pozitiv (+)
sau
intens pozitiv (++)
 
absen
ţ
a nitri
ţ
ilor NU exclude infec
ţ
ia bacterian
ă
 
în proba de urin
ă
recoltat
ă
bacteriile nu au avuttimp (
<
4 ore) s
ă
transforme nitratul în nitri
ţ
i sau infec
ţ
ia urinar
ă
este cu germeni care nu reducnitratul (ex: enterococi, gonococi, mycobacteria TBC)
 3.2. PROTEINELE
– se filtreaz
ă
glomerular
 
ş
i se reabsorb în totalitate la nivelul TCP.
 
urina normal
ă
con
ţ
ine cantit
ăţ
i REDUSE de albumine (
<
30 mg/zi)
 
test negativ (-)
 
cantitate de 30 – 300 mg/zi = MICROALBUMINURIE – caracteristic
ă
pentru nefropatia diabetic
ă
,dar nu poate fi eviden
ţ
iat
ă
în cadrul examenului sumar de urin
ă
 
 
cantitate
>
300 mg/zi = PROTEINURIE (ALBUMINURIE) (alterarea filtr
ă
rii glomerulare
ş
i/sau areabsorb
ţ
iei tubulare)
 
test pozitiv
de la 1 (+) la 4(+) (15 – 500 mg/dl).Proteinuria poate fi:
-
 
 fiziologic
ă
(tranzitorie)
 
dup
ă
emo
ţ
ii puternice, efort fizic intens, expunere la frig,ortostatism prelungit, st
ă
ri febrile
-
 
 patologic
ă
(persistent 
ă
)
de cauz
ă
 
renal
ă
(nefropatii),
 postrenal
ă
(inflama
ţ
ia c
ă
ilor urinare)
ş
i
extrarenal
ă
(boli infec
ţ
ioase acute
ş
i situa
ţ
ii clinice cu tablou acut, cum ar fi colici, crizeepileptice, infarct, accident vascular cerebral, traumatisme, postoperator)
(a) Metoda cu ACID SULFOSALICILIC
– permite
 
identificarea atât a albuminelor, cât
ş
i aglobulinelor din urin
ă
. Ad
ă
ugarea a 10 pic
ă
turi de acid sulfosalicilic 20% peste 5 ml de urin
ă
proasp
ă
trecoltat
ă
determin
ă
precipitarea proteinelor în mediu acid, care se interpreteaz
ă
comparativ cu eprubetamartor (5 ml de urin
ă
), dup
ă
cum urmeaz
ă
:
urin
ă
clar 
ă
= proteine absente (-),
urin
ă
opalescen
 ţă
=urme de proteine (+),
urin
ă
tulbure f 
ă
ă
precipitat 
= proteine în cantitate sc
ă
zut
ă
(++),
urin
ă
tulburecu precipitat 
= proteine în cantit
ăţ
i dozabile (+++) prin metoda ESBACH. Rezultatele ob
ţ
inute prinmetoda bandeletelor
ş
i cea cu acid sulfosalicilic trebuie corelate astfel:
-
 
 în prezen
ţ
a
albuminelor 
- rezultatul ob
ţ
inut prin metoda bandeletelor coincide cu rezultatul ob
ţ
inutprin metoda cu acid sulfosalicilic
-
 
 în prezen
ţ
a
albuminelor 
ş
i a
globulinelor 
- proteinuria identificat
ă
cu ajutorul bandeletelor este maimic
ă
decât cea identificat
ă
cu ajutorul acidului sulfosalicilic
(b) Metoda de dozare a proteinuriei - metoda ESBACH -
proteinele din urin
ă
precipit
ă
în prezen
ţ
areactivul Esbach
ş
i se depun în albuminometrul Esbach. Metoda permite stabilirea severit
ăţ
iiproteinuriei:
u
 ş
oar 
ă
 
<
1 g/zi (fiziologic
ă
, infec
ţ
ia c
ă
ilor urinare, nefropatia litiazic
ă
),
medie
1-3 g/zi(nefropatii glomerulare
ş
i tubulo - intersti
ţ
iale)
ş
i
sever 
ă
 
>
3,5 g/zi (sindrom nefrotic)
3.3. GLUCOZA
– se filtreaz
ă
glomerular
ş
i se reabsoarbe în totalitate la nivelul TCP.
 
urina normal
ă
NU con
ţ
ine glucoz
ă
 
test negativ (-)
 
prezen
ţ
a în urin
ă
a glucozei = GLICOZURIE
 
test pozitiv
de la 1 (+) pân
ă
la 4(+) (50 - 1000mg/dl). Glicozuria poate fi:
-
 
 fiziologic
ă
 
sarcin
ă
, ingerarea unor cantit
ăţ
i mari de glucide, stres emo
ţ
ional
-
 
 patologic
ă
 
dep
ăş
irea pragul renal de 180 mg/dl al glucozei (DZ decompensat metabolic)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->