SPASCITITATEA

Spasticitatea este incordarea sau contractarea necontrolata a muschilor si este comuna la persoanele cu traumatism medular. Cam 65 %-78% din populatia cu TVM are o masura de spasticitate si este mai intalnita in leziunea cervicala (gat) decat in cea toracica (piept) si lombara (spatele inferior). O definitie mai completa spune ca "spasticitatea este o tulburare de miscare care se dezvolta gradual, ca raspuns la pierderea partiala sau completa a controlului supraspinal al functiilor maduvei spinarii, si este caracterizata de modele de activitate alterata a unitatilor motorii, care duc la co-contractii, tonus muscular anormal, miscari anormale ale segmentelor si control postural anormal" (Weisendanger). Simptomele si severitatea spasticitatii variaza de la persoana la persoana si poate include: Indoiri bruste, involuntare sau indreptari ale unui membru, sau smucituri ale grupelor de muschi cum ar fi in trunchi (piept, spate si abdomen), vezica urinara sau rect. Reflexe hiperactive, cum ar fi spasm muscular cand sunteti atinsi usor. Muschi rigizi sau fermi la odihna, astfel incat este dificil sa va relaxati sau sa va intindeti muschii. Incordarea muschilor in timpul activitatilor, facandu-va dificil controlul miscarii.

Ce cauzeaza spasticitatea?
Nervii maduvei spinarii si creierul formeaza un circuit de comunicare complex care controleaza miscarile corpului. Informatii cu privire la senzatii si procese cum ar fi atingerea, miscarea sau intinderea muschilor sunt trimise prin maduva spinarii la creier. Ca raspuns, creierul interpreteaza semnalul si trimite comenzile necesare inapoi la maduva pentru a spune corpului tau cum sa reactioneze. Reactia corpului, cum ar fi smucirea sau indepartarea de un obiect fierbinte, este un reflex si are loc rapid si automat. Dupa un traumatism medular, circuitul normal de semnale este intrerupt si mesajul nu ajunge la creier. In schimb, semnalele sunt retrimise in celulele motorii in maduva spinarii si cauzeaza un spasm muscular. Acest lucru poate duce la o contractie, spasm sau rigiditatea muschilor. Orice atingere, miscare sau iritatie poate declansa si sustine spasmele. Declansatorii comuni sunt : Intinderea muschilor. Mutarea bratului sau piciorului. Orice iritatie a pielii, cum ar fi frecarea, o eruptie cutanata, unghii la picioare incarnate, sau orice ar fi in mod normal foarte cald sau rece ori cauzeaza durere. Escarele de decubit. Infectia urinara sau vezica urinara plina. Constipatia sau hemoroizi mari. Fracturi sau alte leziuni la muschi, tendoane sau oase mai jos de nivelul traumatismului maduvei spinarii. Hainele stramte. Spasticitatea poate fi iritanta, incomoda sau va poate limita abilitatea de a va petrece ziua.

Care sunt beneficiile spasticitatii in TVM?

Spasticitatea nu este intotdeauna daunatoare sau neplacuta si nu e nevoie intotdeauna sa fie tratata. Cateodata spasticitatea poate ajuta la activitati functionale cum ar fi ridicarea in picioare sau transferul. Spasticitatea care va fac degetele sa se indoaie va poate ajuta sa apucati obiecte.

Spasticitatea poate deasemenea sa fie un semnal ca aveti o problema medicala despre care nu ati sti altfel, cum ar fi o infectie urinara, fractura sau escara de decubit.

Ce probleme cauzeaza spasticitatea?

Spasticitatea poate fi dureroasa. Spasticitatea poate duce la pierderea miscarii in articulatii (contracturi). Spasmele severe pot face dificile pentru dvs. condusul vehiculelor sau tranferul sigur, sau sa stati cum trebuie in scaunul cu rotile. Spasticitatea in muschii pieptului poate face sa fie dificil sa respirati adanc. Spasmele puternice in trunchi sau picioare va pot face sa cadeti din scaun cand schimbati pozitia, va transferati sau mergeti cu caruciorul pe suprafete denivelate. Spasmele repetate pe timpul noptii va pot face sa dormiti prost si sa fiti obositi pe timpul zilei. Spasmele pot cauza frecare ce duce la lezarea pielii. Spasticitatea poate face miscarea mai greu de controlat, deci activitati cum ar fi hranirea poate fi mai grea.

Tratamente fizice
Urmatoarele tratamente vor ajuta sa mentineti flexibilitatea si mai departe sa reduceti spasticitatea si riscul de contractura permanenta a articulatiei: Exercitii de intinderi regulate de doua ori pe zi, zilnic, vor ajuta mentinerea flexibilitatii si reduc temporar incordarea musculara. Sustinerea de greutati sau statul in picioare cu suport, cum este un standing sau alte dispozitive de suport, vor ajuta sa intindeti muschii. Atele, orteze sau asezarea progresiva in pozitia dorita asigura intinderea continua a muschilor care ajuta sa mentineti flexibilitatea si o pozitie care nu declanseaza un spasm. Folosirea cu atentie a lucrurilor calde sau reci. Cand sunt folosite in zone ale corpului cu sensibilitate partiala, verificati toleranta pielii in mod frecvent, pentru ca ar putea duce la o arsura daca sunt prea calde si la degeratura daca sunt prea reci. Evitati utilizarea lucrurilor fierbinti pe zone fara sensibilitate.

Medicamente
Cand masurile fizice nu sunt suficiente pentru a controla spasticitatea, pot fi necesare medicamente. Medicamente orale Daca spasticitatea implica zone mari ale corpului, medicul dumneavoastra va poate prescrie unul sau mai multe dintre urmatoarele medicamente: Baclofen Benzodiazepine (relaxante musculare) cum ar fi diazepam, clonazepam

Dantrolen Tizanidin

Baclofenul (Lioresal) este cel mai prescris medicament oral, cu structura chimica asemanatoare cu GABA. Acesta determina inhibitie presinaptica, prin activarea receptorului GABAB, care apare pre- si postsinaptic. Prin legarea la nivel presinaptic, apare hiperpolarizarea membranei, reducerea influxului de calciu si reducerea eliberarii mediatorului. De asemenea, actioneaza postsinaptic si scade direct rata de descarcare a neuronului motor. Este indicat mai ales in spasticitatea de origine medulara, mai putin eficient pe spasticitatea cerebrala. Efectele secundare sunt de obicei uscaciune, greata, confuzie, halucinatii, slabiciune musculara. Doza zilnica necesara este cuprinsa intre 10-100mg. Perioada de actiune este de cca 8 ore, fiind necesara o administrare de 2 sau 3 ori pe zi. Diazepamul (Valium) este medicament bine absorbit, dupa administrarea orala, cu un varf al concentratiei in sange la 1 ora dupa administrare. El actioneaza cel mai intens la nivelul cailor polisinaptice medulare. Este indicat in spasticitatea din leziunea partiala a maduvei spinarii. Este inutil in spasticitatea cerebrala. Efectele secundare sunt determinate de depresia sistemului nervos central cu sedare, astenie, afectarea coordonarii motorii, deficit de memorie de scurta durata. Doza zilnica utila este cuprinsa intre 25-400 mg. Clorazepateul dipotasic (Tranxene) este o benzodiazepina transformata imediat in sucul gastric in desmetildiazepam, un metabolit major al diazepamului. Acest metabolit are o potenta si durata a efectului mai mare decat diazepamul. Nu determina tulburari de invatare si memorie. Clonazepamul (Rivotril ) este folosit mai ales pentru terapia miocloniilor, distoniei, crizelor "petit mal" si mai putin pentru spasticitate, de obicei pentru spasmele musculare nocturne. In comparatie cu baclofenul, are importante efecte de sedare, confuzie, si astenie. Tetrazepamul (Myolastan) este o benzodiazepina derivata, care reduce hiperactivitatea musculara, cu efect redus asupra hiperreflexiei tendinoase si fara influenta asupra fortei musculare. Dantrolenul sodium este un medicament, care actioneaza la nivel periferic, printr-un efect direct, suprimand eliberarea calciului din reticulul sarcoplasmatic al celulei musculare, cu inhibitia consecutiva a excitatiei, contractiei si cuplarii. El reduce activitatea reflexelor fazice de intindere, dependent de doza, cu efecte scazute asupra muschiului cardiac si muschilor netezi. Efectele secundare sunt ameteala, greata, varsaturi, slabiciune, hepatotoxicitate. Este indicat in spasticitatea de origine cerebrala si util ca adjuvant in spasticitatea spinala. Doza zilnica utila este cuprinsa intre 25-400 mg. Afectarea hepatica este de 1%, mai ales la adolescenti si tineri. Testele de sange, care monitorizeaza enzimele hepatice, sunt recomandate de 2 sau 4 ori anual. Tizanidina un derivat de imidazol, este un medicament folosit in spasticitatea cerebrala si spinala. Acesta inhiba selectiv caile reflexe polisinaptice,prin reducerea eliberarii de aminoacizi excitatori,cum ar fi acidul glutamic din terminatiile presinaptice. De asemenea actioneaza ca agonist de receptor central a-2-drenergic. Astfel,el accentueaza inhibitia de reflex H, reduce co-

contractia anormala. Efectele secundare sunt ameteala, gura uscata, oboseala, crestere a enzimelor hepatice. Este utila o doza cuprinsa intre 4-36 mg. Clonidina, un agonist de receptor a2-adrenergic, care actioneaza central, a fost cu succes utilizat ca terapie ajutatoare in pacienti cu leziuni de maduva si scleroza multipla cu spasticitate refractara, care nu este adecvat controlata de antispastice uzuale. Un sistem transdermal, care duce la eliberare constanta si continua a fost introdus pentru a creste complianta pacientului si a reduce efectele secundare. Bradicardia, hipotensiunea si depresia sunt efecte secundare importante care limiteaza utilizarea lor. Eficacitatea acestor medicamente variaza de la persoana la persoana. Deoarece aceste medicamente pot avea efecte adverse, cum ar fi oboseala sau somnolenta, slabiciune, greata sau cateodata tensiune arteriala scazuta, medicul trebuie sa va monitorizeze indeaproape. Daca numai o parte a corpului dvs. are spasticitate, medicamente anestezice, alcool, fenol sau neurotoxine (cum ar fi tulpini de toxina botulinica) pot fi injectate in muschii care au spasticitate. Medicamentele au rar efecte secundare raspandite. Beneficiile injectiilor sunt doar temporare, oricum, deci injectiile trebuie repetate de cateva ori pe an. Aceste injectii pot fi folosite singure sau in combinatie cu medicamente orale pentru spasticitate

Ce se intampla cu spasticitatea in timp?

In general, spasticitatea pare sa devina mai putin deranjanta in timp. Probabil asta se intampla pentru ca lumea invata sa evite lucrurile care declanseaza spasticitatea. Schimbarile care au loc in mod natural in corpul dvs. odata cu varsta, cum este incetinirea conductiei nervilor, pot deasemenea sa scada spasticitatea. Oricum, o schimbare inexplicabila, brusca sau dramatica in nivelul spasticitatii dvs. poate semnala cateodata o problema, asa ca anuntati medicul imediat.