VOINTA

1.1 MODELE DE ABORDARE. DISPUTE LEGATE DE LOCUL VOINTEI IN PSIHOLOGIE

Teorii intelectualiste: (Grecia Antica) ratiunea este principala in actul voluntar, iar punctul central este deliberarea; argumentele sunt impregnate si de starile afective, dorinte, sentimente. Teoriile psihofiziologice: actul voluntar este un reflex conditionat instrumental (Skinner) Teoriile afective: procesele afective sunt cele care il angajeaza plenar pe individ in actiune (Wundt). Actul de vointa incepe cu dorinte si aspiratii, si consta in lupta dintre ele. Teoriile intelectualiste: asociatiile reversibile stabilite intre stimuli explica vointa (Ebbinghaus). Participarea ratiunii, si nu asocierea in sine, explica vointa (Herbart)

MODELE DE ABORDARE

A. Cosmovici: vointa autentica a inceput sa apara atunci cand societatea umana a inceput sa se diferentieze dupa ocupatie, cand au aparut clase sociale, au aparut pareri si norme diferite. Punctul de vedere spiritualist: vointa, initiativa, sunt atributele spiritului ce conduce activitatea creierului; spiritul este liber.teoria liberului arbitru. (K.Popper si J Eccles) M.Zlate: odata cu raspandirea vointei in diverse arii ale cunoasterii, s-au inmultit controversele in jurul ei.

MODELE DE ABORDARE. CONTROVERSE

Charcot si Janet: vointa este un inalt nivel de organizare a vietii psihice Fichte: vointa este un liber arbitru situat in afara oricarui determinism Hartman si Schopenhauer: vointa este dirijata de un principiu divin Bergson: vointa are un caracter originar si este independenta B. Libet (1982): echipa sa de cercetare investigheaza relatia dintre activitatile neuronale si miscarile auto-initiate ale mainii. -se considera ca actiunile spontane erau precedate de o schimbare caracteristica in creier, inregistrata cu ajutorul EEG, si anume potentialul pre-motor.

Libet: initierea cerebrala chiar si a actiunilor voluntare spontanepoate si de obicei incepe inconstient Hertzberg: confirma afirmatia neclara; ideea ca responsabilitatea poate fi alocata altcuiva este gresita, intrucat responsabilitatea este legata de notiunea de initiativa.

Vointa si legile fizicii: domeniul vointa nu este material (si astfel, sub rezerva legilor fizice), ci mental. La un nivel fizic, evenimentele fizice cauzate de vointa apar ca si spontane. Este necesara distinctia intre prima miscare fizica cauzata de dorinta spirituala si evenimentele fizice ulterioare.

Vointa si biologia: constiinta si vointa se gasesc oriunde exista sisteme nervoase. La om si animale mari, SN include S.N.Central si S.N. Periferic -indicatori de constiinta si vointa: interactiunea sociala intre animal si/sau om; cultura oamenilor. Teoria evolutiei si vointa: de la materia anorganica, la materia vie-celule unice-organisme complexe- om. Psihologia si vointa: multi psihologi considera vointa o caracteristica a personalitatii in actiune, altii o simpla componenta a personalitatii, amalgamata cu celelalte, sau functie ce rezulta din integritatea si unitatea personalitatii (Zorgo)

1.2 NIVELE DE INTEGRARE SI EVOLUTIA FORMELOR DE REGLAJ

CAUZALITATEA: din cele trei legi ale gandirii de tipul daca-atunci:
Daca X, atunci X (identitate) Daca X, atunci nu non X(non-contradictie) Daca non X, atunci non X (excludere)

Vointa cauzalitate interdeterministica. ~ Rolul necesitatii si al inertiei in cauzalitate: sunt fenomene in lume care urmeaza invariabil un anumit curs; dar exista si secvente cauzative pe care subiectul le poate influenta. ~ necesitatea are legatura doar cu cauzalitatea; inertia vizeaza o interfata intre cauzalitate si vointa;

Cauzalitatea implica necesitatea. Daca intalnim o

relatie cauzala care pare nenecesara, reflecta de fapt esecul nostru de a descoperi cauzele partiale care compun cauza completa= contingenta relativa.

Vointa (cauzalitatea personala) implica si ea contingenta. Modalitatea: atributele relatiilor (necesitate, posibilitate, imposibilitate) care descriu grade diferite de a fi/a cunoaste, toate interrelationate. Fiecarui tip de modalitate ii corespunde unul de cauzalitate > trei modalitati majore:
-Logica -Extensionala -naturala

Spontaneitatea: opusul cauzalitatii naturale; este limitata, existand doar o marja de lucruri spontane posibile. Spontaneitatea si cauzalitatea sunt interconectate. Vointa poate fi uneori un raspuns la cauzalitate, alteori la spontaneitate. Vointa directa si vointa indirecta: sunt distincte. - Vointa directa are efect inevitabil - Efectul vointei indirecte este un produs intarziat al vointei directe, dependent de circumstantele in care a aparut.

M.Golu: vointa este situata in sistemul formelor si

mecanismelor de reglare/autoreglare, cu rol in optimizarea comportamentelor orientate spre atingerea unui anumit obiectiv cu valoare adaptativa.

Nivelul involuntar: -absenta intentionalitatii ; -abs. analizei prealabile a conditiilor -abs. compararii-alegerii ; -abs. deliberarii Nivelul voluntar: -subordonat structural functiei reglatoare a constiintei. -subordonat instrumental subsistemului motivational. Reglarea voluntara este dominanta in structura si dinamica activitatii psihice umane, dar nu elimina definitiv reglarea involuntara.

1.3 GENEZA VOINTEI

Domeniile existentei: fizic(material) mental(imaginar) spiritual(sfera sufletului) Categoriile experientei: perceptii senzoriale proiectii mentale intuitii ale sinelui
~ scopul principal: localizarea actului vointei in interiorul sufletului in care se desfasoara. Se face distinctia intre prima miscare fizica, cauzata de dorinta spirituala, si evenimentele fizice ulterioare.

A) Sufletul genereaza spontan in interiorul sau o modificare numita W. Aceasta este produsul si responsabilitatea sufletului; dupa aparitie, W se transforma intr-un act de vointa, ce cauzeaza primul eveniment fizic.

1. 2. 3. 4.

Exista patru nivele ale vointei:

Vointa pura- cel mai adanc nivel Vointa primului eveniment fizic- implica deja cauzalitatea Vointa legata de evenimente mentale/corporale viitoare Evenimentele sociale/fizice externe aici controlul este mic

B)Influenta -apare intre sursa actului volitional si rezultatul primar al acestui act. ~ influenta pozitiva- usureaza calea vointei in sensul
micsorarii efortului ~ influenta negativa- ingreuneaza calea vointei,marind efortul. Influentele pot fi : interne externe

Subiectiv, influentele produc un camp de forta in suflet, din punctul in care sunt constientizate si pana la locul in care vointa erupe, facilitand sau ingreunand tinta finala a vointei.

C) Auto-pozitionarea subiectiva-preliminarii la vointa:

Inainte de lansarea actului principal al vointei, exista o anumita pregatire, care poate fi rapida si usoara, sau poate necesita timp si efort. Activitatea anterioara de recunoastere/ cercetare/ strangere de informatii are o potentiala relevanta pentru actiune.

D) Valorizarea
Rolul emotiei in vointa nu trebuie supraestimat. Emotia se refera la ceva pasiv, care a aparut in domenii fizice si/sau mentale. Valorizarea este o expresie interioara a sinelui necesara pentru o entitate cu liber-arbitru. Este un primar act de vointa interior. Sentimentele sunt obiective (in afara sufletului), iar valorizarile sunt subiective (acte ale sufletului)

Vointa se dezvolta de-a lungul timpului, sub influenta: -stimulilor externi, -a solicitarilor la care omul trebuie sa raspunda -a particularitatilor psihoindividuale M.Zlate: patru tipuri de integrare a vointei
-simetric puternic -asimetric intern -asimetric extern -simetric slab

M. Zlate: momentele de dezvoltare a

1. 2. 3. 4. 5. 6.

7. 8.

mecanismelor de autoreglare Reflexul circular Schema obiectului permanent Formarea praxiei Mersul biped Controlul asupra sfincterelor Formarea si consolidarea structurilor operatorii ale intelectului Dezvoltarea limbajului Constiinta de sine.

1.4 PROCESUALITATEA VOINTEI: SCOP, OBSTACOL, EFORT

Vointa- relatie cauzala intre un agent si anumite
evenimente din jurul sau.

LIBERUL ARBITRU: subiectul isi face propriile legi dupa care se ghideaza. Dar multe din regulile adoptate de oameni sunt colective. Gradul de libertate ~ liberul arbitru nu este absolut, ci variaza in functie de diferite aspecte. DECIZIE SI ALEGERE: constientizarea variaza in
intensitate si sfera. A.Sion: puterea vointei diferitelor organisme este proportionala cu puterea lor de constientizare. Alegerea ~ aspectul logic al deciziei. Dar decizia si vointa sunt complet diferite.

SCOP SI MIJLOACE: Scopul este valoarea cautata prin actiunea declansata de vointa. Mijloacele sunt identificate de constientizare si executate de actiunile declansate de vointa. EFORT VOLUNTAR, INFLUENTA SI LIBERTATE:
-s-a considerat ca momentul fiat este esenta caracterului voluntar; dar acest moment se produce corelat cu efortul voluntar. James: efortul voluntar consta in capacitatea atentiei de a mentine energic reprezentarile sub privirea constiintei.

Un obiect influenteaza actiunile cuiva, daca aparitia sa afecteaza /conditioneaza direct sau indirect actiunea. Influenta poate fi:
-Directa (apare doar la perceperea obiectului) -Indirecta (apare dupa procesarea mentala a imaginii obiectului) Increderea in libertatea vointei creste libertatea individului, in timp ce neincrederea adauga un obstacol. OBSTACOLUL: o confruntare intre posibilitatile omului si conditiile obiective ale activitatii

2.1 STRUCTURA SI FAZELE ACTULUI VOLUNTAR

1. Aparitia impulsului, intentiei sau dorintei, ca urmare a actualizarii unor motive.
Pentru declansarea actului propriu-zis de vointa, intervine si conditionarea (stabilirea raportului dintre dorinte si scopuri prestabilite, si posibilitatile de realizare) Dorinta act de vointa incipient. Dorintele constituie instrument pentru comunicarile interioare. La baza actiunii voluntare se afla intotdeauna o tensiune. Motivul este evaluat, se stabileste un scop si un proiect.

2. Lupta motivelor: apare datorita existentei mai multor motive.

In urma analizei (luptei) motivelor se prefigureaza rezultatul scontat. Dorinta se transforma in intentie; prin aceasta motivul se leaga de scop, si se stabileste un proiect.

3. Luarea hotararii presupune asigurarea corespondentei clare intre motiv si scop. Se evalueaza consecintele ce decurg din optiunea facuta.
Hotararea marcheaza o noua reorganizare functionala in sistemul personalitatii, orientandu-l spre scop. Hotararea poate insemna: -trecerea ferma la actiune -oprirea actului voluntar

4. Executarea hotararii- presupune adevaratul efort.

-implicare -confruntare cu planul mintal si conditiile de indeplinire -modificarea coditiilor -mobilizare continua Executia poate avea loc:- in plan intern - in plan extern

5. Evaluarea si realizarea unor corectii. - secventiala (la fiecare etapa) - globala (la sfarsitul actului voluntar).

6. Verificarea rezultatelor si formularea unei concluzii.

- Apare de obicei in cazul actiunilor complexe. Autoreglarea actelor voluntare se realizeaza in mod constient, potrivit functiei de reglare a constiintei. *** Nu toate fazele sunt acceptate in structura actului voluntar (se contesta deliberarea). Fazele actului voluntar nu parcurg mereu ordinea din schema clasica. Vointa inseamna nu doar implinirea actului, ci si capacitatea de a stopa/amana reactiile in fata solicitarilor mediului.

2.2 COMPORTAMENT SI AUTOREGLAJ VOLUNTAR. DECIZIA SI REZOLVAREA DE PROBLEME CA REZULTAT AL INTERACTIUNII DINTRE GANDIRE SI VOINTA
Sinele este centrul personalitatii noastre. Din punct de vedere epistemologic, putem cunoaste sinele ca pe o entitate distincta, ca pe un centru comun aparent al tuturor experientelor cognitive, volitionale si de apreciere. Sufletul nostru are o auto-constientizare directa. Functiile de baza ale cunoasterii, vointei si aprecierii sunt operative, si se afla in fiecare din cele patru regiuni: interior/ mental/ corporal/ exterior. Cunoasterea ~ relatia constientei dintre subiect si obiect, avand ca proces principal gandirea. a) Cunoasterea: in sens larg, utilizeaza vointa ca un instrument in diverse moduri.Intreaga vointa necesita constiinta, nu poate aparea fara ea. Constientul si subconstientul sunt volitionale. Dar, vointa voluntara implica atentie mai larga, in timp ce vointa involuntara implica constientizare minima.

Gandirea si vointa se gasesc oriunde exista sisteme nervoase. La om si animale mai mari, este un SNC si SN periferic. Interactiunea sociala la om si /sau animal~ indicator al gandirii si vointei. Gandirea nu ar avea utilitate practica pentru organism daca nu ar fi completata de vointa.
-la nivel mental:proiectia de imagini psihice este adeseori volitionala -la nivel fizic/corporal: folosim vointa pentru a ne pregati si urmari obiectele cognitive -la nivel fizic/extern: folosim vointa pentru a crea experimente

b) Vointa in sens larg, necesita si implica gandirea. -vointa necesita un anumit grad de constientizare
-intentionalitatea (lucrul spre care tintim este scopul nostru) -deliberarea -gandirea intervine si prin intermediul constientizarii responsabilitatii -la nivel fizic si psihic, vointa utilizeaza gandirea si pentru a cerceta mediul actual

Aspecte ce pot interveni in calea vointei, influentand liberul arbitru: ~ influenta: relatia dintre actiunea subiectului si elementele care fac exercitarea vointei mai usoara sau mai grea. -pozitiva; - negativa;

~incitarea: concept aditional al influentei; este o influenta intentionala. -implica existenta influentei si a intentiei (care nu exclud nici liberul
arbitru , nici constientizarea) -incitarea prin limbaj=persuasiune Intr-o relatie de influenta reciproca dintre doua persoane, poate exista: -cooperare -competitie

c) valorizarea: pozitii voluntare sau atitudini ale sinelui (sunt diferentiate de emotii) -valorizarea in cadrul sinelui este un act cognitiv dar si unul de vointa
-se produce in raport cu un anumit subiect si un mediu, care trebuie sa fie cunoscute

Valorizarea apare relativ la actele cognitive. Este implicata in toate/cele mai multe acte de vointa. ~cuvintele:
-in contexte cognitive ajuta la inregistrare/ordonare/comunicare de informatii; sunt contra-productive cand ne blocam in modelele lor simbolice -in contexte volitive sunt utile ca instrumente de predare/invatare, transmitere de informatii; au efecte negative cand ne impiedica sa ne concentram la ce avem de facut. Scrisul si cititul: sunt formate dintr-o serie complexa de acte de perceptie si vointa (fizice si psihice)

OBICEIURILE
Atunci cand autoreglajul voluntar nu mai intervine in mare masura, apar obiceiuri, obsesii si constrangeri.

Obiceiul orice comportament de tip volitional (raspuns la stimuli) care, datorita performantelor sale repetate in trecut, a devenit mai usor de a fi facut. - Pare sa fie datorat fenomenului de completare: orice act volitional creste usurinta pentru a da un raspuns similar in circumstante similare. - O vointa anterioara influenteaza o vointa ulterioara, in bine sau rau.
-obicei de activitate -obicei de pasivitate

OBSESII SI CONSTRANGERI

Obsesia- orice emotie/gand persistent si recurent (mai ales ganduri nedorite, ce nu pot fi oprite dupa dorinta) Constrangerea un impuls aparent irezistibil sau un indemn de a actiona intr-un anumit mod (mai ales nedorit) ~in cazul comportamentului compulsiv, vointa este aici condusa mai mult indirect negativ decat direct pozitiv. ~existenta comportamentului compulsiv nu trebuie sa fie considerata ca o punere la indoiala a liberului arbitru (ceea ce influenteaza vointa este relativ ascuns)

2.3 CALITATILE VOINTEI

PUTEREA VOINTEI: intensitatea efortului de care este in stare individul pentru asi atinge scopul, pentru depasirea obstacolelor ce apar in etapele actiunilor voluntare. - Caracteristica cea mai reprezentativa a unei vointe puternice. - -opusul ei: slabiciunea vointei

PERSEVERENTA: capacitatea de a urmari desfasurarea actului voluntar, in ritm continuu si fara a dezarma in fata unor obstacole. -se coreleaza cu consecventa si intransigenta -trebuie deosebita de incapatanare

CONSECVENTA: fidelitatea fata de scopul stabilit si modalitatile de actiune pentru atingerea lui.

PROMPTITUDINEA: distanta, in timp, dintre deliberare, luarea hotararii si infaptiurea ei. -opusul ei este nehotararea

INDEPENDENTA: capacitatea de a lua o decizie si de a o duce la bun sfarsit. -conlucreaza cu adoptarea unei atitudini critice sau autocritice fata de altii si sine -opusul ei:sugestibilitatea CURAJUL: capacitatea de a risca -trebuie asociat cu raspunderea AUTOCONTROLUL: constientizarea, aprecierea si adecvarea permanenta a tendintelor, motivelor, si a actiunilor concrete, anumitor exigente/principii

SFARSIT