Paginile de reflec\u0163ie filosofic\u0103 despre timp \u015fi eternitate constituie cea mai bun\u0103 introducere \u00een crea\u0163ia
narativ\u0103 din anii treizeci \u015fi patruzeci, perioad\u0103 \u00een care Borges cultiv\u0103 de preferin\u0163\u0103 povestirea
metafizic\u0103. Pe l\u00eeng\u0103 tema timpului, \u00een volumul Istoria eternit\u0103\u0163ii, din 1936, s\u00eent \u00eencorporate c\u00eeteva
considera\u0163ii despre metafor\u0103 \u015fi despre arta traducerii, cu observa\u0163ii despre versiunile europene ale
celor O mie \u015fi una de nop\u0163i, una dintre c\u0103r\u0163ile de c\u0103p\u0103t\u00eei ale scriitorului. Importan\u0163a acestui volum \u00een
ansamblul crea\u0163iei sale este dovedit\u0103, \u00eentre altele, \u015fi de alegerea lui pentru primul tom al edi\u0163iei de

Forma\u0163ia englezeasc\u0103 a autorului l-a condus firesc la studiul literaturilor germanice vechi. Surse
engleze\u015fti l-au c\u0103l\u0103uzit spre primele \u201emen\u0163iuni enigmatice" ale poeziei islandeze, acestekenningar ce
satisfac totodat\u0103 interesul pentru metafor\u0103 al mi\u015fc\u0103rii ultraiste la care aderase \u00een anii uceniciei
europene. Are revela\u0163ia c\u0103 aparent \u00eennoitoarele metafore avangardiste constituie un procedeu cu o
vechime de cel pu\u0163in o mie de ani. Barzii Islandei au fost poe\u0163i baroci av\u00e2nt la lettre, cu mult \u00eenaintea
lui Quevedo \u015fi Gongora,au fost autentici poe\u0163i crea\u0163ioni\u015fti \u015fi suprareali\u015fti cu mult \u00eenaintea lui
Huidobro \u015fi Apollinaire. Mai mult dec\u00eet at\u00eet. \u00eenc\u0103 din veacul al Xlll-lea, un erudit scandinav, Snorri
Sturluson, \u2022faimos ca istoric, ca arheolog, ca ziditor al unor teme, ca Senealogist, ca prezident al unei
Adun\u0103ri, ca poet, ca dublu!>'\u0103d\u0103tor, ca decapitat \u015fi ca fantom\u0103"- \u015fi aceast\u0103 enumerareaParent
haotic\u0103 ne duce de-a dreptul la un personaj tipic borgean - alc\u0103tuiesc o antologie de metafore \u015fi o
estetic\u0103 bazat\u0103 Pe ele, adresat\u0103 \u201e\u00eencep\u0103torilor care doresc s\u0103 dob\u00eendeasc\u0103lndem\u00eenare poetic\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi
sporeasc\u0103 bagajul de figuri cu Metafore tradi\u0163ionale, sau celor care caut\u0103 virtutea de a \u00een\u0163elegeCeea
ce s-a scris cu tainic\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103". C\u0103 Borges se identific\u0103 din

prima clip\u0103 cu acest Snorri Sturluson ne-o dovede\u015fte nota de subsol: \u201eCuv\u00eentul tr\u0103d\u0103tor e aspru. Sturluson nu
era, poate, dec\u00eet un simplu fanatic disponibil, un om sft\u015fiat p\u00een\u0103 la scandal de loialit\u0103\u0163i succesive \u015fi contrare. Pe
plan intelectual cunosc dou\u0103 exemple de acest fel: Francisco Luis Bern\u0103rdez \u015fi eu \u00eensumi". Aceast\u0103 not\u0103 este
poate la fel de important\u0103 ca \u015fi textul, fiindc\u0103 Snorri este \u00eentru totul borgean: e un intelectual, cerceteaz\u0103
fenomenul poetic \u015fi limbajul s\u0103u, se adreseaz\u0103 \u201ecelor care caut\u0103 virtutea de a \u00een\u0163elege ceea ce s-a scris cu
tainic\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103" \u015fi nutre\u015fte convingerea c\u0103 \u201ese cuvine s\u0103 respect\u0103m aceste z\u0103misliri care i-au desf\u0103tat pe
str\u0103mo\u015fi". Este vorba aici mai mult dec\u00eet de o simpl\u0103 atitudine conservatoare, caracteristic\u0103, desigur, pentru
Borges; este vorba \u00een primul r\u00eend de convingerea, configurat\u0103 acum definitiv, c\u0103 tot ce s-a scris cu \u201elainic\u0103

\u015ftiin\u0163\u0103", din cele mai vechi timpuri p\u00een\u0103 ast\u0103zi, este vrednic \u015fi trebuie s\u0103 slujeasc\u0103 omului, pentru c\u0103 \u00eel poate
ajuta s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103, \u00een singurul mod posibil, prin intermediul poeziei \u015fi mitului, taina profund\u0103 a fiin\u0163ei umane \u015fi
a lumii, pe care filosofii \u015fi teologii se str\u0103duiesc \u00een zadar s-o dezlege pe cale ra\u0163ional\u0103.
Medita\u0163iile despre eternitate, at\u00eet de specifice \u00eentregii sale opere, cap\u0103t\u0103 o form\u0103 sistematic\u0103 \u015fi se bazeaz\u0103 pe
texte antice (Platon, Plotin), reiau dispute medievale (cum este \u00eenfruntarea dintre nominali\u015fti \u015fi reali\u015fti) \u015fi ajung
la autorii moderni (Bradley, Whitehead, Russell, Unamuno \u015fi \u00eendeosebi Schopenhauer). Pentru Borges
muritorul, care tr\u0103ie\u015fte cufundat \u00een timp (\u201es\u00eent purtat de apa r\u00eeului, \u015fi eu s\u00eent r\u00eeul"), \u00eentreaga istorie universal\u0103,
f\u0103r\u0103 eternitate, este nimic, este un \u201etimp pierdut". \u00eengrozit de spectacolul simplei succesiuni temporale, se
\u00eentoarce mereu la \u201eeterna re\u00eentoarcere". C\u00eeteva aser\u0163iuni memorabile fixeaz\u0103 st\u0103ri de spirit obsedante, cu o
prezen\u0163\u0103 st\u0103ruitoare \u015fi dramatic\u0103 \u00een operele ulterioare: \u201e Via\u0163a este prea s\u0103rac\u0103, pentru a nu fi etern\u0103";
\u201eGenericul poate fi mai intens dec\u00eet concretul"; \u201e\u00een vremuri de av\u00eent, presupunerea c\u0103 existen\u0163a omului este o
cantitate constant\u0103, invariabil\u0103, ne poate \u00eentrista sau irita; \u00een vremuri de dec\u0103dere (ca acestea), este f\u0103g\u0103duin\u0163a
c\u0103 nici un oprobriu, nici o calamitate, nici un dictator nu ne va putea \u00eempu\u0163ina". Consolarea poate fi aflat\u0103 Io
Marcus Aurelius: \u201eCine a privit prezentul a privit toate lucrurile: cele care s-au petrecut \u00een trecutul nep\u0103truns,
precum \u015fi cele care se vor petrece \u00een viitor".
In sfir\u015fit, s\u0103 amintim o replic\u0103 memorabil\u0103 (\u015fi care exprhn\u0103 totodat\u0103 o profund\u0103 convingere borgean\u0103)
reprodus\u0103 \u00een Arta de a insulta: \u201eO tradi\u0163ie oral\u0103 pe care am \u00eenregistrat-o la Geneva \u00een ultimii ani ai primului
r\u0103zboi mondial poveste\u015fte c\u0103 Miguel \u015eervet le-a spus judec\u0103torilor care-l os\u00eendiser\u0103 la ardere pe rug: Voi arde,
dar aceasta nu este altceva dec\u00eet un simplu fapt. Vom continua s\u0103 discut\u0103m \u00een eternitate ".
Andrei Ionescu

Pu\u0163ine lucruri voi spune despre neobi\u015fnuita \u201eistorie a eternit\u0103\u0163ii" care d\u0103 titlul acestor pagini. La \u00eenceput vorbesc
despre filosofia platonic\u0103; \u00eentr-o lucrare care aspira la rigoare cronologic\u0103, ar fi fost mai potrivit s\u0103 pornesc de la
hexametrii lui Parmenide (\u201enu a fost niciodat\u0103, \u015fi nici nu va fi, pentru c\u0103este acum"). Nu \u015ftiu cum am putut s\u0103
compar cu ni\u015fte \u201enemi\u015fcate piese de muzeu" formele lui Platon \u015fi cum se face c\u0103 nu am \u00een\u0163eles, citindu-i pe \u2022
Schopenhauer \u015fi pe Scott Erigen, c\u0103 acestea s\u00eent vii, puternice \u015fi organice. Mi\u015fcarea, ocuparea unor locuri
distincte \u00een momente distincte, este de neconceput f\u0103r\u0103 timp. Tot a\u015fa \u015fi nemi\u015fcarea, ocuparea aceluia\u015fi loc \u00een
puncte distincte ale timpului. Cum am putut s\u0103 nu simt c\u0103 eternitatea, r\u00eevnit\u0103 cu iubire de at\u00ee\u0163ia poe\u0163i, este un
artificiu splendid care ne elibereaz\u0103, chiar dac\u0103 o face doar pentru o clip\u0103, de ap\u0103sarea insuportabil\u0103 a
succesiunii?
Am ad\u0103ugat dou\u0103 articole care completeaz\u0103 sau rectific\u0103 textul:Metafora, din 1952, \u015fi Timpul circular, din 1943.
Pu\u0163in probabilul \u015fi poate chiar inexistentul cititor pe care-l intereseaz\u0103 enigmaticelek enningar poate consulta
manualul Literaturii germanice medievale, pe care I-am scris \u00eempreun\u0103 cu Mana Esther V\u00e2zquez. \u0162in s\u0103
pomenesc neap\u0103rat dou\u0103 monografii extrem de minu\u0163ioase: Die Kenningar der Skalden, Leipzig, 1921, de
Rudolf Meissner, \u015fi Die Altenglischen Kenningar, Halle, 1938, de Herta Marquardt.

este poate analog. \u00een delicatul roman al lui James, naratorul cerceteaz\u0103 daca asupra lui au vreo influen\u0163\u0103 A sau C;
\u00een Apropierea de Almot\u00e2sim, presimte sau ghice\u015fte prin intermediul lui B existen\u0163a foarte \u00eendep\u0103rtat\u0103 a lui Z, pe
care B nu-l cunoa\u015fte.
Meritul sau vina de a fi dat o nou\u0103 via\u0163\u0103 acestor pagini nu po\u0163 fi atribuite, cu siguran\u0163\u0103, soartei mele pe care a\u015f
numi-okarma, ci generosului \u015fi st\u0103ruitorului meu prieten Jose Edmundo Clemente.

\u00een acel pasaj dinEneida \u00een care Vergiliu \u00eencearc\u0103 s\u0103 surprind\u0103 \u015fi s\u0103 defineasc\u0103 natura timpului, afirm\u0103 c\u0103 este
indispensabil s\u0103 cunoa\u015ftem \u00een prealabil eternitatea, care - a\u015fa cum \u015ftim cu to\u0163ii - este modelul \u015fi arhetipul
timpului. Acest avertisment preliminar, cu at\u00eet mai grav dac\u0103 \u00eel socotim sincer, pare s\u0103 anihileze orice speran\u0163\u0103 de
a ne \u00een\u0163elege cu omul care l-a scris. Timpul este o problem\u0103 pentru noi, o \u00eenfiorat\u0103 \u015fi exigent\u0103 problem\u0103, poate
cea mai vital\u0103 problem\u0103 a metafizicii; eternitatea, un joc ori o speran\u0163\u0103 obosit\u0103. Citim \u00een dialogulTi m a i o s al lui
Platon c\u0103 timpul este o imagine mobil\u0103 a eternit\u0103\u0163ii; \u015fi aceast\u0103 afirma\u0163ie este doar un acord, care nu poate
zdruncina nim\u0103nui convingerea c\u0103 eternitatea este o imagine alc\u0103tuit\u0103 din substan\u0163a timpului \u00eemi propun s\u0103 m\u0103
ocup de aceast\u0103 imagine, s\u0103 dep\u0103n povestea acestui cuv\u00eent necizelat, pe care dezacordurile dintre oameni l-au

\u00eembog\u0103\u0163it f\u0103r\u0103 \u00eencetare.
Invers\u00eend metoda lui Plotin (singurul mod de a trage un folos din ea), voi \u00eencepe amintind obscurit\u0103\u0163ile inerente
timpului: mister metafizic, natural, care trebuie s\u0103 precead\u0103 eternitatea, care este crea\u0163ia oamenilor. Unul dintre
punctele obscure, nu cel mai dificil, dar nici cel mai pu\u0163in frumos, este acela care ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 preciz\u0103m
direc\u0163ia timpului. C\u0103 timpul curge dinspre trecut spre viitor este credin\u0163a comun\u0103, dar nu mai pu\u0163in ilogic\u0103 este
credin\u0163a contrar\u0103, aceea pe care a fixat-o \u00een versuri spaniole Miguel de Unamuno:

179
Am\u00eendou\u0103 s\u00eent la fel de verosimile - \u015fi la fel de neverificabile. Bradley le respinge pe am\u00eendou\u0103 \u015fi
avanseaz\u0103 o ipotez\u0103 personal\u0103, care const\u0103 \u00een excluderea viitorului, considerat o simpl\u0103 construc\u0163ie a
speran\u0163ei noastre, \u015fi reducerea \u201eactualit\u0103\u0163ii" la agonia momentului prezent dezintegr\u00eendu-se \u00een trecut

Aceast\u0103 regresiune temporal\u0103 corespunde de obicei st\u0103rilor descresc\u0103toare sau insipide, \u00een timp ce,
dimpotriv\u0103, orice intensitate ni se pare c\u0103 merge spre viitor... Bradley t\u0103g\u0103duie\u015fte viitorul; una dintre
\u015fcolile filosofice din India t\u0103g\u0103duie\u015fte prezentul, deoarece consider\u0103 c\u0103 este cu neputin\u0163\u0103 s\u0103-l
surprindem. Portocala ori e gata s\u0103 cad\u0103 de pe creang\u0103 ori a \u015fi c\u0103zut pe p\u0103m\u00eent, afirm\u0103 ace\u015fti
simplificatori ciuda\u0163i. Nimeni nu o vede c\u0103z\u00eend.
Alte dificult\u0103\u0163i propune timpul. Una, poate cea mai mare, \u015fi anume dificultatea de a sincroniza timpul
individual al fiec\u0103rei persoane cu timpul general al matematicii, a fost prea strident tr\u00eembi\u0163at\u0103 de
recenta alarm\u0103 relativist\u0103, \u015fi cu to\u0163ii \u015fi-o amintesc - ori \u00ee\u015fi amintesc c\u0103 \u015fi-o aminteau p\u00een\u0103 nu de mult
(Eu mi-o amintesc astfel, deform\u00eend-o: Dac\u0103 timpul este un proces mental, cum poate fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit de
mii de oameni deodat\u0103, ba chiar numai de doi oameni deosebi\u0163i?) Alt\u0103 dificultate este aceea folosit\u0103 de
elea\u0163i pentru a respinge mi\u015fcarea. Poate fi redat\u0103 cu aceste cuvinte: Este cu neputin\u0163\u0103 ca \u00een opt sute de

ani de timp s\u0103 se scurg\u0103 un interval de paisprezece minute, fiindc\u0103 e obligatoriu s\u0103 treac\u0103 mai \u00eent\u00eei
\u015fapte, \u015fi \u00eenainte de \u015fapte, trei minute \u015fi jum\u0103tate, iar \u00eenainte de trei \u015fi jum\u0103tate, un minut \u015fi trei
sferturi, \u015fi a\u015fa la nesfir\u015fit, \u00eenc\u00eet cele paisprezece minute nu se scurg niciodat\u0103. Russell respinge acest

argument afirm\u00eend realitatea \u015fi chiar vulgaritatea numerelor infinite, care \u00eens\u0103 apare dintr-o dat\u0103, prin
defini\u0163ie, nu ca termen \u201efinal" al unui proces enumerativ f\u0103r\u0103 sf\u00eer\u015fiL Aceste cifre anormale ale lui
Russell s\u00eent o anticipare potrivit\u0103 a eternit\u0103\u0163ii, care nu se las\u0103 nici ea definit\u0103 prin enumerarea p\u0103r\u0163ilor
sale.
Nici una dintre diferitele eternit\u0103\u0163i pe care le-au \u00eenchipuit oamenii - cea a nominalismului, cea a lui
Irineu, cea a lui Platon - nu este o adi\u0163ionare mecanic\u0103 a trecutului, prezentului \u015fi viitorului. Este un
lucru mai simplu \u015fi mai plin de magie: este simultaneitatea acestor timpuri. Limba obi\u015fnuit\u0103 \u015fi acel
dic\u0163ionar uimitor dont chaque edilionfait regretter la precedente par s\u0103 o ignore, dar a\u015fa au conceput-o
filosofii. Obiectele sufletului s\u00eent succesive, acum Socrate \u015fi pe urm\u0103 un cal - citesc \u00een cartea a cincea
aEneidei -, \u00eentotdeauna un lucru izolat care poate fi conceput \u015fi nenum\u0103rate altele care se pierd; dar

Trec la examinarea acestei eternit\u0103\u0163i, din care au provenit urm\u0103toarele. Ce-i drept, Platon nu este cel
dint\u00eei care a vorbit despre ea - \u00eentr-o carte special\u0103 \u00eei pomene\u015fte pe \u201efilosofii vechi \u015fj sacri" care l-au
precedat - dar amplific\u0103 \u015fi rezum\u0103 \u00een chip str\u0103lucit tot ce au pl\u0103smuit \u00eenainta\u015fii. Deussen \u00eel asemuie\u015fte
cu asfin\u0163itul: lumin\u0103 p\u0103tima\u015f\u0103 \u015fi final\u0103. Toate concep\u0163iile grece\u015fti despre eternitate se adun\u0103 \u00een c\u0103r\u0163ile
lui, fie respinse, fie exonerate \u00een chip tragic. De aceea \u00eel a\u015fez \u00eenaintea lui Irineu, care ordoneaz\u0103 cea de
a doua eternitate: aceea \u00eencununat\u0103 de trei persoane diferite, dar legate indisolubil \u015fi nep\u0103trunse.
Cu fervoarea lui cunoscut\u0103, Plotin spune: Orice lucru \u00een cerul inteligibil este tot cer, iar acolo