POPE8CU LZETA POPE8CU LZETA POPE8CU LZETA POPE8CU LZETA

ECHPAMENTE ELECTRCE

Volumul Volumul Volumul Volumul
















Editura "ALMA MATER"
8ibiu 2007



3
CUPRINS


1. PROCESE TERMICE N ECHIPAMENTELE ELECTRICE
1.1. Cmpul termic
1.2. Ecuatiile cmpului termic
1.3. Transmisia termic
1.4. Cmpul de temperatur n regim stationar
1.4.1. Cmpul termic al peretilor plani paraleli fr surse interne de
cldur
1.4.2. Cmpul termic n pereti cilindrici fr surse interne de cldur
1.4.3. Cmpul termic ntr-un conductor lung, de sectiune
dreptunghiular, cu surse interne de cldur
1.4.4. Cmpul termic ntr-un conductor circular cu surs intern de
cldur
1.4.5. Cmpul termic n conductoarele cu izolatie
1.4.6. Cmpul termic n bobine
1.5. Cmpul termic n regim tranzitoriu
1.5.1. Ecuatia general a bilantului termic
1.5.2. nclzirea corpurilor n regim de durat
1.5.3. Rcirea corpurilor
1.5.4. nclzirea unui corp n regim de scurt durat
1.5.5. nclzirea corpurilor n regim de scurtcircuit
1.5.6. nclzirea unui corp n regim periodic intermitent
1.6. Stabilitatea termic a aparatelor electrice

2. FORTE ELECTRODINAMICE SI ELECTROMAGNETICE
2.1. Calculul fortelor electrodinamice n regim stationar
2.1.1. Forta electrodinamic dintre conductoare drepte si coplanare
2.1.2. Forta electrodinamic dintre conductoare drepte si paralele
2.1.3. Forte electrodinamice n circuite cu configuratie complex
2.1.4. Forte electromagnetice n apropierea peretilor feromagnetici
2.1.5. Forte electromagnetice n nise feromagnetice
2.1.6. Fortele electrodinamice n bobine
2.2. Calculul fortelor electrodinamice n regim nestationar
2.2.1. Fortele electrodinamice n curent alternativ monofazat
2.2.2. Fortele electrodinamice n curent alternativ trifazat
2.2.2.1. Fortele electrodinamice ntr-un sistem trifazat, de conductoare
paralele si coplanare, n regim nominal
2.2.2.2. Fortele electrodinamice ntr-un sistem trifazat, de conductoare
paralele si coplanare, n regim de scurtcircuit
2.2.2.3. Fortele electrodinamice ntr-un sistem trifazat, de conductoare
plasate n vrfurile unui triunghi echilateral, n regim nominal

2.2.2.4. Fortele electrodinamice ntr-un sistem trifazat, de conductoare
plasate n vrful unui triunghi echilateral, n regim de scurtcircuit
2.3. Stabilitatea electrodinamic a aparatelor electrice

3. ELECTROMAGNETI
3.1. Clasificarea electromagnetilor
4
3.2. Bilantul energetic a unui electromagnet
3.2.1. Lucrul mecanic al unui electromagnet de curent continuu
3.2.2. Lucrul mecanic al unui electromagnet de curent alternativ
3.2.3. Randamentul electromagnetilor
3.3. Regimul dinamic al electromagnetului
3.4. Circuitul magnetic al electromagnetilor
3.4.1. Calculul circuitului magnetic la ntrefier mare
3.5. Calculul fortei dezvoltate de electromagneti
3.5.1. Calculul fortei de atractie la electromagneti de curent continuu
3.5.2. Calculul fortei de atractie la electromagneti de curent alternativ
monofazat
3.5.3. Calculul spirei n scurtcircuit
3.5.4. Calculul fortei de atractie la electromagnetii de curent alternativ trifazat
3.6. Actionarea electromagnetilor
3.6.1. Modificarea timpului de actionare al electromagnetilor
3.6.2. Comparatie ntre electromagnetii de c.c. si cei de c.a.

4. COMUTATIA ELECTRIC
4.1. Modelarea arcului electric
4.1.1. Spectrul termic si de curent n arcul electric
4.1.2. Efectul Pinch
4.2. Arcul electric de curent continuu
4.2.1. Caracteristicile arcului electric de c.c.
4.2.2. Stabilitatea arcului electric de c.c.
4.2.3. Metode de stingere ale arcului electric
4.3. Arcul electric de curent alternativ
4.3.1. Caracteristicile arcului electric de c.a.
4.3.2. Metode de stingere ale arcului electric de c.a.
4.3.3. Tensiunea de restabilire
4.3.4. Arcul electric n aparatele de comutatie
4.4. Principii de stingere ale arcului electric
4.4.1. Principiul deion asociat cu suflajul magnetic
4.4.2. Principiul efectului de electrod asociat cu efectul de nis
4.4.3. Principiul expandrii asociat cu jetul de lichid
4.4.4. Principiul jetului de gaz
4.4.5. Principiul vidului avansat
4.4.6. Principiul materialelor granulate

5. CONTACTE ELECTRICE
5.1. Suprafata de contact
5.2. Rezistenta de contact si componentele sale
5.2.1. Rezistenta de strictiune
5.2.2. Rezistenta pelicular
5.2.2.1. Dependenta rezistentei de contact de forta de apsare
5.3. Fenomene perturbatoare n contactele electrice
5.3.1. nclzirea contactelor electrice
5.3.2. Fortele de repulsie n contactele electrice
5.3.3. Vibratia contactelor
5.3.4. Lipirea si sudarea contactelor
5.3.5. Migratia materialului la contacte
5
5.4. Uzura contactelor
5.5. Materiale utilizate pentru contacte electrice
5.5.1. Conditiile de functionare ale contactelor electrice
5.5.2. Materiale pentru contacte electrice
5.6. Solutii constructive ale contactelor electrice
5.6.1. Contacte fixe
5.6.2. Contacte de ntrerupere
5.6.3 Contactele glisante

6. INSTALATII ELECTRICE
6.1. Clasificarea instalatiilor electrice
6.2. Clasificarea constructiilor si a locurilor de munc
6.3. Regimurile de lucru ale consumatorilor electrici
6.4. Caracteristicile consumatorilor electrici
6.5. Determinarea puterii necesare consumatorilor
6.6. Calitatea energiei electrice
6.6.1. Variatia tensiunii de alimentare
6.6.2. Regimul deformant
6.6.3. Nesimetria instalatiilor electrice
6.6.4. Efectele variatiilor de frecvent
6.7. Siguranta n functionare a instalatiilor electrice
6.7.1. Determinarea fiabilittii echipamentelor electrice
6.8. Avarii n instalatiile electrice
6.8.1. Mentenanta instalatiilor electrice

Bibliografie


















6
















Cursul de ECHIPAMENTE ELECTRICE se adreseaz, n special studentilor de la
sectia de Inginerie Electric, dar si celorlalti studenti ai faculttilor de profil tehnic care doresc s
cunoasc fenomenele de comutatie si protectie electric.
Notiunea de echipament electric este foarte larg si se preteaz la numeroase interpretri;
de aceea trebuie s precizm c n domeniul Electrotehnicii prin echipament electric ntelegem
dispozitivele destinate comutatiei electrice, protectiei consumatorilor electrici si unele
dispozitive folosite n actionrile electrice.
Transferul de energie electric de la locul de producere la locul de utilizare se realizeaz
prin intermediul retelelor electrice. Att la productorii de energie electric ct si n retelele de
transport, dar mai ales la consumatorii industriali sau casnici sunt utilizate aparate si echipamente
electrice de comutatie si protectie.
Definind un aparat de comutatie ca un ansamblu de dispozitive electromecanice sau elec-
trice cu ajutorul crora se stabilesc sau se ntrerup circuitele electrice, rezult c din punct de
vedere structural aparatele de comutatie se mpart n dou mari categorii:
aparate de comutaiei mecanic, ce au cel putin un element mobil pe durata efecturii
comutatiei. La rndul lor aceste aparate pot fi:
a) neautomate, cum ar fi: ntreruptoarele si comutatoarele cu prghie, ntreruptoarele
si comutatoarele pachet, butoane de actionare, ntreruptoare basculante, separatoare si
controlere;
b) automate din care amintim: contactoarele, ntreruptoarele de joas si nalt tensiune
si separatoare de scurtcircuitare;
aparate cu comutaie static, ce nu au componente n miscare iar conectarea sau
deconectarea este comandat si realizat electronic. Aceast categorie de aparate de comutatie se
realizeaz cu dispozitive semiconductoare de putere ca: diode, tiristoare, triacuri sau tranzistoare
de putere.
n afara aparatelor de comutatie exist o categorie larg de aparate i echipamente
electrice de protecie, cu rolul de a proteja generatoarele electrice, liniile electrice, transfor-
matoarele si consumatorii mpotriva suprasarcinilor, supracurentilor, scurtcircuitelor, supratensi-
unilor sau a oricror regimuri anormale de functionare. Din categoria aparatelor electrice de
protectie fac parte: sigurantele fuzibile, releele de protectie, declansatoarele, bobinele de reac-
tant, eclatoarele si descrctoarele.



7


Cursul este structurat pe dou prti distincte:
n volumul nti se vor aborda initial aspectele teoretice ale proceselor termice si
ponderomotoare din aparatele si echipamentele electrice (forte electrodinamice si electromag-
netice), procesele de comutatie (arcul electric) si studiul electromagnetilor (ca pricipal dispozitiv
de actionare a aparatelor electrice).
n volumul doi sunt prezentate principalele tipuri de aparate si echipamente electrice de
comutatie si protectie de joas, medie si nalt tensiune, precum si echipamentele electrice pentru
pornirea si reglarea turatiei masinilor electrice.
Multumesc pentru sprijinul primit la realizarea acestui curs din partea colegilor si a
colaboratorilor.



Autorul
8


1. PROCESE TERMICE N ECHIPAMENTELE
ELECTRICE



n aparatele electrice (dar si n motoarele electrice sau orice alt dispozitiv ce foloseste
energia electric) se dezvolt necontenit cldur datorit transformrii unei prti din energia elec-
tromagnetic n energie termic.
Principalele surse de cldur dintr-un parat electricsunt: conductoarele parcurse de cu-
rentul electric, miezurile de fier strbtute de fluxuri magnetice variabile n timp, arcul electric
(dintre piesele de contact deschise), pierderile de putere activ din izolatii si ciocnirile mecanice.
Celelalte elemente ale aparatului, care nu sunt surse de cldur, pot fi puternic solicitate termic
prin propagarea cldurii de la un corp la altul prin conductie termic.
Cldura ce se dezvoltat n aparatele electrice face ca temperaturile diferitelor prti ale
acestora s creasc n timp, pn la o valoare stationar (corespunztoare regimului stationar),
cnd ntreaga cldur produs n aparat se cedeaz mediului ambiant prin convectie. Pentru a se
asigura o functionare sigur si de durat a aparatelor elctrice (din punctul de vedere al
solicitrilor termice), standardele impun (ca n functie de materialele utilizate si conditiile de
exploatare ale aparatului electric) anumite limite maxim admisibile pentru temperaturile din
regimul stationar.


1.1. Cmpul termic


Temperatura, ca mrime de stare ce caracterizeaz energia intern a unui corp, este
principalul factor ce influenteaz durata de viat si stabilitatea n functionare a unui aparat
electric. Rezult c este necesar cunoasterea variatiei n timp si a repartitiei spatiale a
temperaturii.
Repartitia temperaturilor ntr-un corp este o functie de spatiu si timp, adic:
= (x, y, z, t) [C] (1.1)
Pentru un cmp termic stationar (invariabil n timp) se obtine o repartitie doar spatial a
temperaturii care se exprim astfel:
= (x, y, z) [C] (1.2)
Deoarece temperatura este o mrime care poate fi caracterizat, ntr-un sistem de msur
dat, printr-un singur numr, nefiind legat de notiunea de directie si sens, cmpul de temperaturi
este un cmp scalar.
Definim supratemperatura sau nclzirea () ca diferenta dintre temperatura corpului ()
si temperatura mediului ambiant (
a
):
=
a
= T T
a
[C], [K], (1.3)
n care: temperaturile si
a
se msoar n grade Celsius, iar temperaturile absolute T si T
a
n
Kelvin. nclzirea fiind o diferent de temperaturi se msoar n grade Celsius [C] sau Kelvin.
n regim stationar relatia (1.3.) devine:

s
=
s

a
(1.4)
unde
s
si
s
sunt nclzirea si respectiv temperatura n regim stationar.
9
Supratemperatura stationar la care ajung diferitele prti ale aparatului depinde de
regimul de functionare a acestuia si de temperatura mediului ambiant. Valorile temperaturii
mediului ambiant sunt stabilite prin standarde pentru diferite zone climatice. Valorile
temperaturilor maxim admisibile pentru diversele subansamble care compun aparatul, n regimul
de functionare normal sau de avarie depind de materialele folosite la constructia sa si sunt date n
standarde. Deoarece puterea aparatului este determinat de supratemperaturile maxim admisibile
n diferitele lui prti, rezult c nclzirea admis pentru un anumit element al aparatului trebuie
aleas n asa fel nct s asigure o putere maxim la o durat de functionare prestabilit (prin
standarde sau de beneficiari). Verificarea supratemperaturii maxime admise se va face asupra
celor mai sensibile prti ale aparatului: cilor de curent, izolatiile electrice, elementelor elastice,
lipituri, si contacte.
Pentru ca nclzirea nici unui punct din aparat s nu depseasc limitele admise de
standarde, este necesar ca disiparea cldurii ctre mediul ambiant s fie ct mai activ. Conditiile
de disipare a cldurii dintr-un aparat electric ctre mediul ambiant reprezint unul din criteriile
fundamentale de dimensionare a aparatelor electrice, si de aceea este necesar cunoasterea
surselor de nclzire si transferul de cldur n aparat si spre mediul ambiant. Prin studiul
solicitrilor termice ale aparatelor electrice se urmreste determinarea prin calcul a nclzirii
diferitelor prti ale aparatului, la un anumit regim de functionare si n n comnditii bine
determinate.
Totalitatea punctelor cu aceiasi temperatur dintr-un cmp termic formeaz o suprafat
izoterm sau suprafat de nivel. Pentru a ajunge de la o izoterm la o alt izoterm pe drumul cel
mai scurt se utilizeaz vectorul gradient (grad ) definit astfel:
k
z
j
y
i
x
grad

= [grd/m] (1.5)
Astfel se asociaz fiecarui punct al cmpului de temperatur (x, y, z) o valoare
determinat pentru vectorul grad , iar functia grad = f(x, y, z) reprezint un cmp vectorial
plan al gradientilor de temperatur. Sensul pozitiv al gradientului de temperatur este sensul n
care temperatura creste de la o izoterm la alta, iar directiile grad si a izotermelor n fiecare
punct sunt perpendiculare.
Conform legilor calorimetriei ntre dou puncte nvecinate cu temperaturi diferite,
energia caloric se propag de la punctul cu temperatur mai mare spre punctul cu temperatur
mai mic. Sensul acestei energii de egalizare (caracterizat de un flux termic P) coincide cu sensul
descresterii temperaturii. Definim drept cdere de temperatur () valoarea negativ a gradien-
tului de temperatur:
= grad [C] (1.6)
Dac raportm cldura transmis ntre dou izoterme (dQ) la timpul n care are loc acest
transfer de cldur obtinem fluxul termic P:

dt
dQ
P = [W] (1.7)
Raportnd fluxul termic la unitatea de suprafat se obtine densitatea fluxului termic ( q ):
] m / W [
dA
dP
q
2
= (1.8)
Pentru un flux omogen, adic un flux care are aceeasi valoare n toate punctele suprafetei
A, rezult:
10
] m / W [
A
P
q
2
= (1.9)
ntre punctele cu temperaturi diferite dintr-un aparat electric are loc o egalizare a energii-
lor calorice, care se poate caracteriza matematic prin densitatea de flux termic ( q). Aceasta, pe
lng valoarea numeric are o directie si un sens bine determinat n spatiu adic este o mrime
vectorial. Rezult c n cazul general functia q = f(x, y, z, t) reprezint un cmp vectorial
spatio-temporal, care indic sensul de propagare a cldurii. n regim stationar cmpul vectorial al
dennsittii de flux termic este doar o functie spatial q = f(x, y, z).


Figura 1.1. Mrimile ce caracterizeaz transferul de cldur ntre dou suprafete izoterme.

n figura 1.1 este reprezentat propagarea prin conductie a cldurii printr-o suprafat
elementar de aria dA, ntre dou suprafete izoterme, dup directia versorului normalei la
izoterm n. Se observ c vectorul q are sens contrar cu versorul n si grad iar propagarea
cldurii avnd loc de la suprafata cu temperatur mai mare ( + d) la suprafata cu temperatura
mai mic ().
Principala surs de nclzire n aparatele electrice o constituie dezvoltarea cldurii prin
efect electrocaloric (Joule-Lenz) n conductoarele parcurse de curent.
Expresia energiei transformate n cldur n conductoarele parcurse de curent electric este
dat de Legea transformrii energiei n conductoare sau forma local a legii lui JouleLenz:

j E p = [W/m
3
] (1.10)
Adic puterea specific p dezvoltat n unitatea de volum a conductorului, n procesul de
conductie electric este dat de produsul scalar dintre intensitatea cmpului electric E [V/m] si
densitatea de curent j [A/m
2
]. Puterea specific se poate msura si n [W/Kg].
Tinnd cont de Legea lui Ohm:
E j = [A/m
2
] (1.11)
si de expresia conductivittii electrice:
=
1
(1.12)
rezult:
p = j
2
(1.13)
11
n care [S/m] este conductivitatea electric iar [ m] este rezistivitatea electric a
materialului conductor.
Pentru a obtine forma integral a Legii transformrii energiei n conductoare filiforme
(adic considerm densitatea de curent constant n sectiunea transversal a conductorului)
integrm relatia (1.13) pe volumul V al conductorului, obtinnd puterea P produs prin efect
electrocaloric (ireversibil):
] W [ i R i u dl i E dl A j E dV j E P
2
l V V
= = = = =
} } }
(1.14)
n care:
A aria sectiunii transversale a conductorului,
u tensiunea electric,
R rezistenta electric a conductorului,
i curentul electric prin conductor.
Considernd fluxul termic P cldura dezvoltat n intervalul de timp dt se scrie:

}
= dt P Q (1.15)
Dac fluxul termic P este constant n timp rezult: Q = P dt, ecuatie echivalent cu (1.7).


1.2. Ecuaiile cmpului termic


Pe baze empirice s-a dedus legtura dintre densitatea de flux termic q si cmpul vectorial
grad sub forma unei dependente liniare:
q = grad (1.16)
Rezult c densitatea fluxului termic q este proportional cu cderea de temperatur
(conform figurii 1.1), adic directiile celor dou mrimi coincid. Rezult c propagarea cldurii
se face perpendicular pe izoterme, dup directia gradientului de temperatur. Constanta de
proportionalitate [W/mgrd] se numeste conductivitate termic si caracterizeaz materialele din
punctul de vedere al conductiei termice. Pentru un mediu izotrop si omogen este constant n
orice directie si n orice punct al corpului. Desi depinde de temperatur, n majoritatea apli-
catiilor se neglijeaz aceast dependent si se consider ca o constant de material. Dac
mediul nu este omogen este o functie de punct = (x, y, z), iar dac mediul este si anizotrop
este un tensor, adic depinde de directie, astfel ntr-un sistem de axe carteziene
x
,
y
si
z

reprezint conductivittile termice dup directia axelor x, y si z. n acest caz n locul relatiei
(1.16) se pot scrie relatiile:

z
q ;
y
q ;
x
q
z z y y x x

= (1.17)
Rezultnd:

|
|
.
|

\
|

= + + = k
z
j
y
i
x
k q j q i q q
z y x z y x
(1.18)
Deoarece divergenta densittii de flux termic q reprezint o msur pentru sursa de
cldur din unitatea de volum (adic pentru cldura specific p) putem scrie:
12
div q = q = p (1.19)
n care s-a notat cu nabla operatorul de derivare:
k
z
j
y
i
x

= (1.20)
Rezult: p
z y x
q
2
2
z
2
2
y
2
2
x
=
|
|
.
|

\
|

= (1.21)
Se obtine astfel o ecuatie tip Poisson pentru medii anizotrope, care determin cmpul
termic n mediile cu surse de cldur:
0 p
z y x
2
2
z
2
2
y
2
2
x
= +

(1.22)
Pentr corpurile izotrope, unde
x
=
y
=
z
= , se obtine a doua form mai simpl a
ecuatiei lui Poisson:
0
p
z y x
2
2
2
2
2
2
=

(1.23)
Mentionm c pierderile specifice p din ecuatiile Poisson nu reprezint neaprat pierderi
prin efect electrocaloric (definite de relatia 1.13) ci pot reprezenta si pierderi n miezurile
feromagnetice (prin histerezis sau curenti turbionari) sau chiar pierderi de putere activ n
izolatii, dar exprimate n [W/m
3
].
Pentru cazul corpurilor cu sectiune circular se folosesc coordonatele cilindrice definite
astfel:
x = r cos ; y = r sin ; z = z (1.24)
Scriind ecuatia lui Poisson n coordonate cilindrice pentru un mediu izotrop se obtine
relatia:
0
p
z r
1
r r
1
r
2
2
2
2
2 2
2
=

+


+

(1.25)
n cazul corpurilor fr surse interne de cldur, pentru care p = 0, Laplace a obtinut
ecuatiile care i poart numele, si care sunt cazuri particulare ale ecuatiilor lui Poisson. Astfel
pentru corpuri anizotrope n coordonate carteziene ecuatia lui Laplace are forma:
0
z y x
2
2
z
2
2
y
2
2
x
=

(1.26)
Pentru corpuri izotrope, n coordonate carteziene, ecuatia Laplace este:
0
z y x
2
2
2
2
2
2
=

(1.27)
Pentru corpuri izotrope, n coordonate cilindrice, ecuatia lui Laplace este:
0
z r
1
r r
1
r
2
2
2
2
2 2
2
=

+


+

(1.28)
13
Ecuatiile Poisson si Laplace descriu cmpul termic n regim stationar. Dac distributia
temperaturii n corp nu este stationar, cmpul termic satisface o ecuatie de tip Fourier dedus pe
baza Legii conservrii energiei si care este de forma:

|
|
.
|

\
|

2
2
2
2
2
2
z y x
a
t
(1.29)
n care s-a notat cu "a" difuzivitatea termic, care are expresia:
] s / m [
c
a
2
d

= (1.30)
Difuzivitatea termic caracterizeaz inertia termic a corpurilor.
Conductivitatea termic s-a notat cu [W / m grd], c [Ws / kggrd] este cldura speci-
fic masic iar
d
[kg / m
3
] este densitatea corpului. Se observ c n regim stationar ecuatia lui
Fourier (1.29) se reduce la ecuatia lui Laplace pentru medii izotrope n coordonate carteziene
(1.27).
Prin rezolvarea ecuatiilor Laplace, Poisson sau Fourier n conditii de frontier si initiale
cunoscute se poate obtine cmpul termic al unui aparat. Pentru corpurile cu o structur complex
se fac aproximri ale geometriei acestora sau se folosesc metode numerice de calcul a cmpului
termic.


1.3. Transmisia termic


Cmpul termic ntr-un aparat electric depinde att de sursele de nclzire ct si de
disiparea cldurii n mediul ambiant prin transmisivitate termic. Prin suprafata corpului care se
afl n contact cu un gaz sau lichid, de o alt temperatur dect corpul, are loc un schimb de
cldur. Cu ct diferenta de temperatur este mai mare, cu att transmisia termic este mai
intens. Din momentul n care cantitatea de cldur produs devine egal cu cantitatea de cldur
disipat n exterior, se stabileste regimul stationar. Transmisia cldurii se poate face n trei
moduri: prin conductie, prin convectie si prin radiatie.
ntr-un aparat electric apar n general toate cele trei moduri de transmisie a cldurii, dar
deoarece predomin unul sau dou dintre acestea, n unele cazuri, celelalte feluri de
transmisivitti se pot neglija.
Transmisia termic prin conductie este fenomenul propagrii cldurii prin masa
corpurilor solide, lichide sau gazoase, sau ntre aceste corpuri aflate n contact intim, prin
egalizarea energiei cinetice a moleculelor lor.
Pornind de la relatia (1.16) si conform notatiilor din figura 1.1 putem scrie:
n
dn
d
grad q

= = n
dt dA
Q d
n
dA
dP
2

= = (1.31)
Rezult pentru cldura transmis prin conductie mediului ambiant expresia:
dt dA
dn
d
Q

=
}}
(1.32)
Cldura cedat mediului ambiant prin conductie Q depinde de propriettile mediului n
care are loc procesul de transmitere a cldurii si de valoarea gradientului de temperatur.
14
Transmisia termic prin convectie este fenomenul de transmitere a cldurii la suprafata de
contact dintre un corp si mediul fluid cu care se afl n contact. Initial, are loc un transfer de
cldur prin conductie de la mediul solid la moleculele lichidului sau gazului cu care se afl n
contact. Fluidul din zona de contact si micsoreaz densitatea si fiind mpins de masa de fluid
mai rece, n sus, iau nastere curenti de fluid care extrag cldura din corp prin transfer de mas a
fluidului. Dac acest proces nu este influentat n mod voit, constituie transmisivitatea termic
prin convectie natural. n cazul unui suflaj fortat, din exterior, a fluidului de rcire se obtine o
intensificare a convectiei prin asa numita convectie artificial. n cazul gazelor convectia
artificial se obtine prin ventilare, iar pentru lichide prin pompe de circulare a lichidului de
rcire.
Fluxul termic obtinut prin convectie nu poate fi separat de cel prin conductie si deci
rezult:
q
c
=
c
(
c

a
) =
c
(T
c
T
a
) =
c
[W / m
2
] (1.33)
Am notat cu
c
[W / m
2
grd] transmisivitatea termic prin conductie si convectie. Aceast
transmisivitate depinde de foarte multi factori cum ar fi: de temperatura corpului, temperatura
fluidului de rcire, natura fluidului de rcire, forma, dimensiunea si orientarea suprafetei prin
care se cedeaz cldura lichidului de rcire. Valorile lui
c
se dau n literatura de specialitate.
Pentru a ameliora conditiile de rcire prin conductie si convectie a aparatelor se recomand
convectia fortat si forme adecvate ale suprafetei de rcire.
Cldura total transmis prin conductie si convectie de la aparat mediului ambiant este:
dt dS ) ( Q
a c C
c
=
}}
[J] (1.34)
Am notat cu S este suprafata de rcire prin conductie si convectie.
Transmisia termic prin radiatie este fenomenul de transmitere a cldurii de la un corp cu
temperatura diferit de zero absolut, prin radiatie electromagnetic. Energia radiatiilor
electromagnetice captate de un corp cu temperatura mai redus conduce la nclzirea sa. Acest
proces are loc prin tranzitia electronilor din atomi, de pe nivele energetice superioare spre cele
inferioare. Aceast tranzitiei duce la emisia de cuante de energie. Capacitatea corpului de a emite
sau absorbi unde electromagnetice depinde n primul rnd de diferenta de temperatur, de
suprafata lateral, de pozitionarea suprafetei laterale, de culoarea acesteia side calitatea ei (rugo-
zitatea ei).
Densitatea fluxului termic cedat prin radiatie mediului ambiant (q
r
) se obtine pe baza
Legii lui StefanBoltzman:
q
r
=
r
(
c

a
) =
r
(T
c
T
a
) =
r
[W / m
2
] (1.35)
Am notat cu
r
[W / m
2
grd] trasmisivitatea termic prin radiatie a crei expresie este:

(
(

|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
=
4
a
4
c
0 r
100
T
100
T
C q (1.36)
Rezult pentru transmisivitatea termic prin radiatie expresia:

a c
4
a
4
c
0 r
T T
100
T
100
T
C

|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
= [W / m
2
grd] (1.37)
S-au fcut urmtoarele notatii:
C
0
= 5,77 [W / m
2
grd
2
] este coeficientul de radiatie al corpului absolut negru;
coeficientul de radiatie sau absorbtie al corpului;
15

c
temperatura corpului n [C] respectiv [K];

a
temperatura mediului ambiant n [C] respectiv [K];
T
c
temperatura absolut a corpului n [K];


T
a
temperatura absolut a mediului n [K];
Valoarea coeficientul de radiatie al corpului este dat n tabele, n functie de aspectul,
culoarea si rugozitatea suprafetei de cedare a cldurii prin radiatie. Trebuie avut n vedere c
suprafata radiant S
r
, este numai suprafata care radiaz n spatiul liber (a crei normal nu
intersecteaz din nou corpul) si care este mai mic dect suprafata lateral n cazul carcaselor
profilate. Este de asemenea avantajos s vopsim suprafetele exterioare ale corpului n culori mate
si nchise care favorizeaz cedarea de cldur prin radiatie.
Cldura total transmis prin radiatie de un corp, mediului ambiant este:
dt dS ) ( Q
r a c r r
=
}}
[J] (1.38)
Schimbul real de cldur are loc prin radiatie, convectie si conductie. Ponderea celor trei
fenomene diferind de la un aparat la altul.
Lund n considerare toate cele trei tipuri de transmisivitti termice obtinem pentru
densitatea fluxului termic global expresia:
q = q
r
+ q
c
=
r
(
c

a
) +
c
(
c

a
) = (
r
+
c
) (
c

a
) [W / m
2
] (1.39)
Notnd cu [W / m
2
grad] transmisivitate termic global rezultant:q = (
c


a
) [W / m
2
] (1.40)
Cantitatea total de cldur disipat prin transmisivitate termic de la aparat spre mediul
ambiant este:
dt dS ) ( dt dS ) ( Q
r a c r
Sr S
c a c c
+ =
}} }}
[J] (1.41)


1.4. Cmpul de temperatur n regim staionar

Regimul stationar (permanent) are loc cnd ntreaga cantitate de cldur ce se dezvolt n
aparat se cedeaz mediului ambiant, prin transmisivitate termic. n acest caz temperatura
aparatului rmne constant n timp la valoarea stationar
s
.
Datorit neomogenittii aparatelor electrice temperaturile difer de la un punct la altul,
desi sunt constante n timp. Este necesar din punct de vedere tehnic s determinm repartitia spa-
tial a cmpului termic, n cele mai frecvent ntlnite cazuri n aparatele electrice. Determinarea
cmpului termic = (x, y, z) se face separat pentru medii fr surse interne de cldur si pentru
mediile cu surs intern de cldur.

1.4.1. Cmpul termic al pereilor plani paraleli fr surse interne de
cldur

Considerm un perete plan paralel, de grosime , splat n stnga de un fluid cu o
temperatur
1
si n dreapta de un fluid cu temperatura mai mic
2
. ntre fluide si perete are loc
un schimb de cldur prin transmisie termic
1
si respectiv
2
astfel nct temperaturile la
extremitatea peretelui sunt
1
si
2
.

16

Figura 1.2. Cmpul termic ntr-un perete plan paralel fr surse interne de cldur

Peretele neavnd surse interne de cldur (p = 0), si fiind omogen rezult c
conductivitatea termic este constant ( = ct.). Considernd peretele de extensie infinit rezult
c transmiterea cldurii are loc perpendicular pe perete (q=q
x
).
Cazul studiat este o simplificare care modeleaz cazul carcaselor plane sau al peretilor
plani ai cuptoarelor.
Dorim s determinm repartitia temperaturilor n acest perete.
Pornind de la ecuatia lui Lapace (1.27) si tinnd cont c i q q
x
= , rezult c ecuatia ce
trebuie integrat este:
0
dx
d
2
2
=

(1.42)
Prin dou integrri succesive se obtine:

1
C
dx
d
=

(1.43)
= C
1
x + C
2
(1.44)
Se observ c variatia temperaturii n perete este liniar (ca n figura 1.2).
Determinarea constantelor de integrare C
1
si C
2
se face din conditiile de limit: pentru
x=x
1
avem =
1
, iar pentru x=x2 avem =
2
.
Rezult pentru constante expresiile:

2 1
2 1
1
x x
C

= (1.45)

1 2
2 1 1 2
2
x x
x x
C

= (1.46)
Scriind relatia (1.31) sub forma:
17

dx
d
q

=
1 2
1 2
x x

= (1.47)
si fcnd notatiile:

1

2
= cderea de temperatur,
x
1
x
2
= grosimea peretelui;
Rezult relatia:
q R q
t
=

= (1.48)
care poate fi interpretat (prin analogie cu circuitele electrice de curent continuu) ca o Lege a lui
Ohm pentru transmiterea cldurii.
S-a fcut notatia: R
t
= / (1.49)
R
t
poart denumirea de rezistent termic.
Analogia dintre circulatia fluxului termic (q) prin pereti plani paraleli si circuitele
electrice de c.c. permite calculul rapid al cderilor de temperatur pentru peretii formati din mai
multe straturi. Pentru aceasta se realizeaz scheme electrice echivalente ale circuitului termic pe
baza echivalentelor:
I q , U , R R
t
(1.50)
Dac peretele este constituit din mai multe straturi plan paralele, cu rezistentele termice
R
t1
, R
t2
, ..., R
tn
, atunci cderea total de temperatur este:
q
n
n
2
2
1
1
n 2 1

|
|
.
|

\
|

+ +

= + + + = ... ... (1.51)

Pe baza analogiilor (1.50), se pot calcula relativ usor cderile de temperatur pe
straturi, conductivittile termice echivalente si rezistentele termice totale.



1.4.2. Cmpul termic n perei cilindrici fr surse interne de
cldur

Considernd un perete cilindric, de lungime mare, n raport cu diametrul, se poate admite
c transmisia cldurii prin conductie are loc numai n directie radial, adic q=q
r
(se neglijeaz
efectul de capt).
Acest caz este o modelare, simplificat a cazului carcaselor cilindrice ale motoarelor si
aparatelor electrice, a izolatiilor cablurilor electrice sau a unor etuve cilindrice.

18

Figura 1.3. Pereti cilindrici, fr surse interne de cldur.

Considernd peretele omogen ( = ct.), fr surse interne de cldur si avnd simetrie
axial, cmpul termic va satisface o ecuatie de tip Laplace n coordonate cilindrice:
0
r r
1
r
2
2
=

(1.52)
Integrnd ecuatia diferential (1.52) de dou ori obtinem succesiv formele:
0
dr
d
r
1
dr
d
dr
d
=

+
|
.
|

\
|

(1.53)
0
dr
d
dr
d
dr
d
r =

+
|
.
|

\
|

(1.54)
0
dr
d
r
dr
d
=
|
.
|

\
|

(1.55)

1
C
dr
d
r =

(1.56)

r
dr
C d
1
= (1.57)
= C
1
ln r + C
2
(1.58)
Conditiile de frontier sunt: la r = r
1
avem =
1
si la r = r
2
avem =
2
.
Impunnd conditiile de frontier ecuatiei (1.58) rezult:

1
= C
1
ln r
1
+ C
2
(1.59)

2
= C
1
ln r
2
+ C
2
(1.60)
Prin rezolvarea sistemului de mai sus se obtin constantele de integrare:
19

2
1
2 1
1
r
r
C
ln

= (1.61)

2
1
2 1 1 2
2
r
r
r r
C
ln
ln ln
= (1.62)
care nlocuite n relatia (1.58) conduc la forma final a variatiei cmpului termic n functie de
raza r:

2
1
1
2
2
1
r
r
r
r
r
r
ln
ln ln
= (1.63)
Rezult o variatie logaritmic a temperaturii n functie de raz.

1.4.3. Cmpul termic ntr-un conductor lung, de seciune
dreptunghiular, cu surse interne de cldur

Acest caz modeleaz cile de curent sub form de bare, bobinele de form plat si plcile
electroizolante n care se dezvolt pierderi dielectrice. Considerm c sursele de cldur sunt
uniform repartizate n masa conductorului, iar cantitatea de cldur dezvoltat n unitatea de
volum si unitatea de timp este egal cu pierderile specifice volumice p [W / m
3
].
nclzirea fiind n regim stationar, cmpul termic este un cmp spatial, invariabil n timp.
Conductorul avnd dimensiunile transversale mult mai mari ca grosimea, lum n considerare
doar componenta transversal a densittii de flux termic: q = q(x).
Cmpul de temperatur se obtine prin integrarea ecuatiei Poisson n coordonate
carteziene (1.22), care pentru =ct. obtine forma:
0
p
dx
d
2
2
=

(1.64)

20

Figura 1.4. Pereti plani cu surse interne de cldur.

Prin integrri succesive se obtine:

1
C x
p
dx
d
+

(1.65)

2 1
2
C x C
2
x p
+ +

= (1.66)
Conditiile de frontier sunt:
la x = 0 avem =
1
;
la x = avem =
2
.
nlocuind aceste conditii n relatia (1.66), rezult constantele de integrare:
C
2
=
1
iar

=
2 1
1
2
p
C (1.67)
Iar ecuatia final a cmpului termic este:

1
2 1 2
x
2
p
x
2
p
+ |
.
|

\
|

+

= (1.68)
Solicitarea maxim va avea loc la x = x
m,
iar maxim a temperaturii va fi =
m
.
Pentru a afla temperatura maxim tinem cont c la x = x
m
avem: 0
dx
d
m
x x
=
|
.
|

\
|

=
(1.69)
nlocuind n relatia (1.65) rezult:

1 m
C x
p
=

(1.70)
21
Adic: ( )
2 1 m
p 2
x

= (1.71)
nlocuind n (1.68) rezult valoarea maxim a temperaturii:

1 m
2 1
2
m
m
x
2
p
2
x p
+
|
.
|

\
|

= (1.72)
Aceasta este valoarea la care trebuie verificat materialul conductorului.
Variatia parabolic a temperaturii este reprezentat n figura 1.4.
Un caz frecvent ntlnit este acela cnd temperaturile celor dou suprafete laterale sunt
egale. n acest caz
1
=
2
=
a
, adic:

2
x
m

= (1.73)

2
1 m
2 2
p
|
.
|

\
|

+ = (1.74)
n acest caz variatia temperaturii este:

1
2
x
2
p
x
2
p
+

+

= (1.75)

1.4.4. Cmpul termic ntr-un conductor circular cu surs intern de
cldur

Considerm un conductor de raz mic n raport cu lungimea sa (adic putem aproxima
temperatura ca fiind constant ntr-o sectiune transversal), si fcnd abstractie de efectul de
capt, cmpul termic n conductor satisface o ecuatie Poisson n coordonate cilindrice (relatia
1.25). n ipotezele mentionate cmpul termic va depinde doar de raz:
0
p
r r
1
r
2
2
=

(1.76)
Neglijnd variatia cu temperatura a rezistivittii electrice, adic considernd
p = j
2
= ct. rezult prin integrare:

2
r p
r
C
2
r p
C
r
1
dr
d
1
2
1

=
|
|
.
|

\
|

(1.77)

2
2
1
C
4
r p
r C +

= ln (1.78)
Pentru determinarea constantelor de integrare se folosesc conditiile la limit si anume: la
r = 0 avem =
max
si deci 0
dr
d
0 r
=
|
.
|

\
|

=
iar la r = r
1
, =
1
.
Din relatia (1.77) rezult:
22
C
1
= 0 (1.79)
iar din relatia (1.78) rezult:

+ =
4
r p
C
2
1
1 2
(1.80)
Rezult c ecuatia cmpului termic este:
( )
1
2 2
1
r r
4
p
+

= (1.81)
Variatia parabolic a temperaturii cu raza conductorului este reprezentat n figura 1.5.
Temperatura maxim ce apare n conductor va apare n axa conductorului (la r = 0) si va
avea valoarea:

2
1 1
r
4
p

+ =
max
(1.82)

Figura 1.5. Cmpul termic ntr-un conductor cilindric cu surse interne de cldur

Supratemperatura maxim ce apare n conductor va fi:
23

2
1
r
4
p

= =
max
(1.83)


1.4.5. Cmpul termic n conductoarele cu izolaie

Considernd un conductor izolat parcurs de curent, acesta se nclzeste avnd
temperatura maxim n axa conductorului (
max
).
Cum cderea de temperatur n sectiunea transversal a conductorului este neglijabil
datorit conductivittii termice foarte mari, ne propunem s determinm temperatura de la
suprafata de separatie dintre conductor si izolatie (
1
), care este cea mai mare temperatur care
solicit izolatia. Cderea de temperatur n stratul de izolatie (
1

2
) variaz dup o functie
logaritmic, asa cum s-a determinat n cazul transmisiei cldurii printr-un perete cilindric,
conform relatiei (1.63).


Figura 1.6. Conductor izolat de sectiune circular

Considerm un conductor cilindric de diametru d, acoperit cu un strat de izolatie de
grosime (D d) /2 si a crui lungime este l. Neglijnd efectul de capt densitatea de flux termic q
este orientat radial:

dr
dQ
) r ( q q = = (1.84)
Rezult c fluxul termic P ce strbate conductorul este:
P = q S (1.84)
S-a notat cu S suprafata lateral curent (situat la distanta r de ax) prin care cldura
trece de la conductor la izolatie. Rezult:
24

dr
d
l r 2 P

= (1.85)

r
dr
l 2
P
d

= (1.86)

Integrnd relatia (1.86) rezult:

} }

=

2 d
2 D
r
dr
l 2
P
d
2
1
/
/
(1.87)


Rezult:
d
D
l 2
P
2 1
ln

+ = (1.88)
Cedarea cldurii de la suprafata exterioar a conductorului spre mediul ambiant (de
temperatur
a
) se face conform ecuatiei transmisiei cldurii (1.40).
q = (
2

a
) (1.89)
S-a notat cu transmisivitatea termic global. Rezult:

1
a a 2
S
P q

+ =

+ = (1.90)
Suprafata lateral de cedare a cldurii ctre mediul ambiant este:
S
1
= D 1 (1.91)
nlocuind n relatia (1.90)

l D
P
a 2

+ = (1.92)
nlocuind (1.88) rezult:

d
D
l 2
P
l D
P
a 1
ln

+

+ = (1.93)
Folosind relatia (1.82), rezult c temperatura maxim din conductor (care este n axa
conductorului circular) este:

l 4
p
d
D
l 2
P
l D
P
a

+

+

+ = ln
max
(1.94)
Izolatia va fi verificat la temperatura
1
calculat cu relatia (1.93).
Considernd cazul unui conductor dreptunghiular de sectiune A B, cu grosimea
izolatiei si de lungime 1, ca cel din figura 1.7, ne propunem s calculm solicitarea termic
maxim a izolatiei si temperatura maxim din conductor. Dac temperaturile celor dou
25
suprafete limit ale izolatiei sunt
1
si
2
, fluxul termic va fi:
( ) ( ) [ ] x 2 B 2 x 2 A 2 l
dx
d
P + + +

= (1.95)
( ) [ ] x 8 B A 2 l
dx
d
P + +

= (1.96)

( ) [ ]
dx
x 8 B A 2 l
P
d
+ +
= (1.97)


Figura 1.7. Conductor izolat de sectiune dreptunghiular.

Integrnd relatia (1.97) de la
2
la
1
si de la x = 0 la x = , rezult:

( )
( )
} }
+
+ +

=
B A 2
8 B A 2
u
du
l 8
P
d
1
2
(1.98)
Fcnd notatiile:
2 (A + B) + 8 x = u si 8 dx = du (1.99)
Rezult.
( )
( ) B A 2
8 B A 2
l 8
P
2 1
+
+ +

= ln (1.100)

|
.
|

\
|
+

+

+ =
B A
4
1
l 8
P
2 1
ln (1.101)
Fcnd aproximatia:

B A
4
B A
4
1
+

|
.
|

\
|
+

+ ln (1.102)
Rezult:

( ) B A l 2
P
2 1
+

+ = (1.103)
26
Ceea ce reprezint solicitarea termic maxim la care este solicitat izolatia. Dac cldura
este cedat mediului ambiant (
2
=
a
) rezult c aceast solicitare maxim va fi:

( ) [ ] ( ) B A l 2
P
l 8 B A 2
P
a 1
+

+
+ +
+ = (1.104)
Calculul prezentat este acoperitor deoarece se disipeaz cldur si prin capetele
conductorului.
1.4.6. Cmpul termic n bobine

Calculul cmpului termic n bobine reprezint o important tehnic deosebit deoarece
este des ntlnit si este relativ complex. Caracteristic unei bobine este faptul c structura ei este
neomogen. Asa cum rezult din sectiunea longitudinal din figura 1.8 o bobin este format din:
conductoare active, izolatia conductoarelor, izolatia dintre straturi, lacul de impregnare si carcasa
bobinei. Fiecare din aceste elemente este caracterizat prin conductivitatea termic si cldura
specific proprie. Aceast neomogenitate nu permite un calcul analitic exacz a cmpukui termic
ci este necesar omogenizarea aproximativ prin medierea constantelor de material.

Figura 1.8. Sectiune longitudinal printr-o bobin

n conductorul de bobinaj se dezvolt cldur prin efect JouleLenz, iar n izolatii, dac
se neglijeaz pierderile de putere activ prin polarizare nu se dezvolt cldur (adic sunt medii
fr surse interne de cldur). n cazul n care bobina are miez de fieromagnetic, n curent
alternativ se produce cldur prin curenti turbionari si histerezis. Din aceste motive calculul
27
analitic al cmpului termic al bobinelor n regim stationar, se poate face doar prin acceptarea
unor ipoteze simplificatoare, cum ar fi
bobina se consider omogen, adic p = ct.;
se consider o conductivitate termic medie
m
pentru materialul bobinei format din
conductoare si izolatie;
cldura se evacueaz din bobin numai prin suprafetele cilindrice laterale si nu prin
suprafetele frontale (se neglijeaz efectele de capt);
pe suprafetele laterale admitem transmisivitate termic medie
m
.
n aceste ipoteze rezult c densitatea fluxului termic q este orientat n directie radial
q = q(r). n acest fel problema este analoag matematic cu nclzirea unui conductor cilindric,
schimbndu-se numai conditiile de frontier.
Se ntlnesc dou situatii distincte:
cazul bobinelor fr miez de feromagnetic sau al bobinelor cu miez de feromagnetic
alimentate n curent continuu, cnd deoarece miezul nu are surse interne de cldur cedarea
cldurii se face att prin suprafata cilindric exterioar (2 r
2
1) ct si prin suprafata
interioar (2 r
1
1);
cazul bobinelor cu miez de feromagnetic alimentate n curent alternativ cnd cedarea
cldurii se face numai prin suprafata cilindric exterioar (2 r
2
1) deoarece din cauza
curentilor turbionari si a pierderilor prin histerezis, miezul magnetic se nclzeste si apare un flux
termic suplimentar dirijat de la miez spre nfsurarea de curent alternativ. Conditiile de frontier
pentru cele dou cazuri fiind diferite si conduc la cmpuri termice diferite.
n cazul bobinelor fr miez de feromagnetic sau alimentate n c.c. densitatea de flux
termic este orientat radial spre exteriorul si interiorul bobinei. Rezult c temperatura maxim
se obtine undeva n interiorul bobinei (n dreptul razei r
m
). Cunoscnd temperaturile suprafetelor
interioare si exterioare (
1
respectiv
2
) ne propunem s determinm legea de variatie = (r)
precum si valoarea temperaturii maxime m la raza r
m
. Ca o concluzie practic se recomand ca
n cazul bobinelor de curent continuu cu miez feromagnetic s se realizeze un contact termic bun
ntre miez si bobinaj pentru o mai bun cedare a cldurii.
Pornind de la relatia (1.78) vom determina constantele de integrare pe baza conditiile de
frontier:
la r = r
1
, =
1

iar la: r = r
2
, =
2
,
care introduse n relatia (1.78), permit determinarea celor dou constante, sub forma:
( ) ( )
(

=
2 1
2
1
2
2
m
1
2
1
r r
4
p
r
r
1
C
ln
(1.105)
( ) ( )
(

+ =
2 1
2
1
2
2
m
1
2
2
m
2
2
2 2
r r
4
p
r
r
r
4
r p
C
ln
ln
(1.106)

28

Figura 1.9. Cmpul de temperatur ntr-o bobin fr miez de feromagnetic sau alimentat n
c.c..

Pentru a determina raza r
m
la care se obtine temperatura maxim si temperatura maxim

m
, folosind relatia (1.77) si punnd conditia (d / dr)
r =r m
= 0 rezult:
0
2
r p
r
C
m
m
m
1
=

;
p
C 2
r
m 1
m

= (1.107)
Temperatura maxim va avea valoarea:

2
m
2
m
m 1 m
C
4
r p
r C +

= ln (1.108)
Tinnd seama de (1.107.) obtinem expresia:

m
= C
1
(ln r
m
0.5) + C
2
(1.109)
nlocuind constantele C
1
si C
2
n relatia (1.78) se poate determina distributia radial a
temperaturii (reprezentat n figura 1.9), si prin nlocuirea n relatia (1.108) se determin
temperatura maxim.
n cazul bobinelor cu miez de feromagnetic alimentate n curent alternativ
29
miezul feromagnetic constituie o surs suplimentar de cldur foarte important datorit
curentilor turbionari care circul n materialul miezului si a pierderilor prin histerezis. Din cauza
cldurii dezvoltate n miez, se consider c bobina poate ceda cldur numai prin suprafata ei
exterioar, iar la limita dintre miez si bobin, temperatura
1
este temperatura maxim pentru
bobin, adic temperatura la care trebuie s reziste izolatiile. Ca o concluzie practic, rezult c
n cazul bobinelor de curent alternativ cu miez feromagnetic se recomand izolarea termic cu
materiale electroizolante a bobinajului fat de miez.

Figura 1.10. Cmpul de temperatur ntr-o bobin de c.a. cu miez de feromagnetic.

Pentru bobina din figura 1.10 vom determina legea de variatie a temperaturii functie de
raz pornind de la relatia (1.78), obtinut prin integrarea ecuatiei Poisson n coordonate cilindrice
(1.25).
Determinarea constantelor de integrare din relatia (1.78) se va face n urmtoarele
conditii de frontier:
la r = r
1
, =
1
=
max
, (d / dr)
r = r1
= 0
iar la r = r
2
, =
2
.
Din relatia (1.77) rezult:

m
1
1
1
2
r p
r
C

(1.110)

m
2
1
1
2
r p
C

= (1.111)
30
care nlocuit n relatia (1.78) rezult:

m
2
2
2
m
2
1
2 2
4
r p
r
2
r p
C

= ln (1.112)
Ecuatia cmpului termic al bobinei este dat de relatia:
( )
2 2
2
m 2 m
2
1
2
r r
4
p
r
r
2
r p


+

+ = ln (1.113)
Reprezentarea grafic a variatiei temperaturii ca raza este dat n figura 1.10.
Notnd cu =
1

2
, cderea de temperatur n directia radial se obtine prin
nlocuirea n relatia (1.113) a lui r cu r
1
si cu
1
:
( )
2
1
2
2
m 2
1
m
2
1
r r
4
p
r
r
2
r p


+

= ln (1.114)
Pentru utilizarea practic a relatiilor deduse anterior este necesar aproximarea
conductivittii termice medii
m
ce apare n expresia cmpului termic. n practic se utilizeaz
mai multe aproximri deduse empiric dintre care cele mai des utilizate sunt:
pentru conductoare rotunde:


=
2
d
6 0
i m
, (1.115)
pentru conductoare dreptunghiulare:

+ +
=
b i
m
b 2 2
b 2 2
48 1, (1.116)
sau:

+

+
=
2
2 B
2 A
A
i m
(1.117)
S-au fcut notatiile:
grosimea stratului de izolatie;
b grosimea echivalent a stratului dintre conductoare umplut cu aer sau mas de
impregnare;
grosimea izolatiei dintre straturi;
d diametrul conductorului neizolat;
A, B dimensiunile conductorului dreptunghiular dup directia axial, respectiv radial;

i
conductivitatea termic a materialului izolatiei;

b

conductivitatea termic a masei de impregnare;

conductivitatea termic a izolatiei dintre straturi.
Calcularea cmpului termic din bobine fcut anterior este acoperitoare deoarece n
cazurile reale cedarea cldurii se produce si prin suprafetele frontale ale bobinei, si deci
distributia temperaturii pe nltimea bobinei va fi neuniform si inferioar celei calculate. Acest
lucru se poate evidentia experimental.
31


1.5. Cmpul termic n regim tranzitoriu


Definim regimul tranzitoriu ca acel regim n care cmpul de temperatur este functie att
de coordonatele spatiale ct si de timp: = f(x, y, z, t).
Cldura care se dezvolt n aparate contribuie la cresterea temperaturii corpului n timp,
iar transmisia cldurii ctre mediul ambiant se face combinat prin conductie, convectie si
radiatie. Determinarea repartitiei spatio-temporale a temperaturilor se poate face tinnd cont de
dependenta de temperatur a constantelor de material (conductivitatea termic, transmisivitatea
termic, rezistivitatea electric etc.) conform teoriei moderne a nclzirii. Conform acestei teorii
dependenta de temperatur se face polinomial (empiric) sau exponential. Astfel dac considerm
o variatie liniar cu temperatura a rezistivittii:
Rezult:
=
0
(1 +

) (1.118)
Teoria modern a nclzirii este mai precis, dar necesit un volum mai mare de calcule si
este folosit mai ales n proiectarea asistat pe baza metodelor numerice.
O metod mai simpl de calcul a cmpului termic n regim tranzitoriu este teoria clasic a
nclzirii, n care se neglijeaz dependenta de temperatur a constantelor de material. Tot pentru
simplificarea calculelor se fac si urmtoarele ipoteze simplificatoare:
corpul este omogen;
pierderile n unitatea de volum sunt constante (p = ct.);
temperatura mediului ambiant este constant (
a
= ct.).
n regim nestationar cmpul termic este descris de ecuatii diferentiale deduse pe baza
bilantului termic, adic forme particulare ale Legii conservrii energiei.


1.5.1. Ecuaia general a bilanului termic.

Pornind de la Legea conservrii energiei, si folosind ipotezele teoriei clasice a nclzirii
putem gsi o ecuatie general de bilant termic (ecuatii tip Fourier) prin integrarea creia s
obtinem o solutie analitic a fenomenului de difuzivitate termic.
Majoritatea cazurilor practice de regimuri tranzitorii pot fi reduse la cazul conductorului
drept de sectiune constant, cu rcire natural sau fortat. Conform teoriei clasice a nclzirii
(si acceptnd ipotezele ei simplificatoare), se consider un conductor cilindric (ca n figura 1.11)
rectiliniu si omogen de lungime infinit si cu diametru suficient de mic pentru a putea aproxima
aceeasi temperatur ntr-o sectiune oarecare. Conductorul este parcurs de un curent electric, ce
dezvolt o putere p n unitatea de volum. Se tine cont de efectul de capt, considernd c la
origine exist o surs suplimentar de cldur, care d nastere la un flux termic longitudinal.
Temperatura corpului nefiind constant de-a lungul conductorului, exist tendinta de
uniformizare a temperaturilor prin conductivitate termic. Datorit ariei transversale mici
considerm c fluxul termic este axial, n directia x, iar conductorul cedeaz cldur mediului
ambiant doar prin suprafata lateral, care are o temperatur constant. n aceste conditii tem-
peratura conductorului va fi o functie de lungimea axial x si de timp: = f(x, t).

32

Figura 1.11. Bilantul termic a unui conductor drept de sectiune constant

Legea conservrii energiei n elementul infinitezimal dx din conductorul drept, de
sectiune constant si mic A reprezentat n figura 1.11 are expresia:
dQ
1
+ dQ
2
= dQ
3
+ dQ
4
+ dQ
5
(1.119)
S-au fcut notatiile:
dQ
1
este cantitatea de cldur dezvoltat n elementul de volum (A dx), n timpul dt:
dQ
1
= p A dx dt = j
2
A dx dt (1.120)
dQ
2
este cantitatea de cldur datorat fluxului termic longitudinal, ce intr pe calea
conductiei prin sectiunea transversal A, n timpul dt si care conform (1.32) este:
dt
x
A dQ
2

= (1.121)
dQ
3
este cantitatea de cldur ce iese prin conductiei din elementul de volum (A dx),
n timpul dt, care conform (1.32) este:
dt dx
x x
A dQ
3

|
.
|

\
|

= (1.122)
dQ
4
este cantitatea de cldur cedat mediului ambiant prin transmisivitate termic
combinat, prin suprafata lateral S, n timpul dt, care conform (1.41) este:
dQ
4
= S (
a
) dt = l
p
(
a
) dx dt (1.123)
unde s-a notat cu l
p
perimetrul sectiunii transversale;
dQ
5
este cantitatea de cldur nmagazinat n elementul infinitezimal de volum
(A dx), n timpul dt si care are expresia:
dt dx
t
A c d dM c dQ
d 5

= = (1.124)
unde c este cldura specific, iar dM =
d
A dx este masa elementului infinitezimal si
d

densitatea materialului conductorului.
nlocuind n relatia (1.119) vom obtine:

( ) dt dx
t
A c dt dx l
dt dx
x
A
x
A dt
dx
A dt dx A j
d a p

+ +
+

2
2
2
(1.125)
33
Simplificnd cu Adxdt rezult:
( )
a
p 2
2
2
d
A
l
j
x t
c +

(1.126)
mprtind cu c
d
si tinnd cont c difuzitivitatea termic are conform (1.30) expresia:
a = / c
d
se obtine ecuatia diferential cu derivate partiale a transmisiei cldurii sub forma:
( )
a
d
p
d
2
2
2
A c
l
c
j
x
a
t

(1.127)
Pornind de la aceast ecuatie se pot deduce alte ecuatii particulare ce se folosesc n
practic la determinarea cmpurilor termice n regim nestationar. n practic de cele mai multe
ori se studiaz separat procesele de nclzire fat de cele de distributie spatial a cmpului
termic. De exemplu, n procesul de nclzire n regim stationar ( =
s
), temperatura
conductorului are o valoare bine determinat, independent de x si t,
|
|
.
|

\
|
=

0
x
; 0
t
2
2
si
deci relatia (1.127) va deveni:
s
d
p
d
2
A c
l
c
j

=


(1.128)
Supratemperatura stationar va fi:

s
=
s

a
(1.129)

l l A
l A I
l
A j
p
2
2
p
2
s


=


= (1.130)
Deoarece rezistenta electric are expresia R = 1 / A, suprafata lateral de cedare a
cldurii ctre mediul ambiant este S= l
p
l, iar fluxul termic este P = I
2
R, rezult c
supratemperatura stationar are expresia:

S
P
s

= (1.131)


1.5.2. nclzirea corpurilor n regim de durat

Pentru determinarea ecuatiei nclzirii unui corp, n regim de durat vom porni de la
relatia (1.127) si vom neglija cderea de temperatur n conductor obtinnd relatia:

A c
l
c
j
dt
d
d
p
d
2
(1.132)
Deoarece:
d = d (1.133)
Rezult:
dt
A c
l
dt
c
j
d
d
p
d
2

= (1.134)
34
dt
M c
S
dt
M c
P
d

= (1.135)
P dt S dt = c M d (1.136)
Relatia (1.136) nu este alceva dect Legea conservrii energiei care se poate enunta
astfel: cantitatea de cldur nmagazinat n corp este diferenta dintre cldura dezvoltat prin
efect electrocaloric n corp si cldura cedat mediului ambiant prin transmisivitate termic. Am
dovedit astfel c ecuatiile de bilant termic sunt forme particulare ale Legii conservrii energiei,
n ipoteze simplificatoare.
Deoarece P = S
s
relatia (1.136) se mai poate scrie:
S (
s
) dt = c M d (1.137)
Definim constanta termic de timp, prin expresia:

S
M c
T

= [s] (1.138)
Folosind expresia constantei termice de timp ecuatia (1.137) se poate scrie succesiv:

=
s
d
T
dt
(1.139)

T
dt d
s
=

(1.140)
Integrnd relatia (1.140) rezult:
( ) C
T
t
s
+ = ln (1.141)
Constanta de integrare se deduce din conditiile de limit:
la t = o, r = r
0

Rezult: C = ln(
s
) (1.142)
Adic relatia (1.141) prin nlocuire devine:

s 0
s
T
t


= ln (1.143)

s 0
s T
t
e


=

(1.144)

|
|
.
|

\
|
+ =

T
t
s
T
t
0
e 1 e (1.145)
Relatia (1.145) reprezint ecuatia de nclzire n timp a corpului, n cazul cel mai general.
Dac n momentul initial (t = 0) temperatura conductorului este egal cu temperatura mediului
35
ambiant (0) =
a
si deci supratemperatura initial este nul (
0
= 0), se obtine o lege de variatie
de forma:
|
|
.
|

\
|
=

T
t
s
e 1 (1.146)
Reprezentnd grafic curbele de nclzire date de relatiile (1.145) si (1.146) sunt
reprezentate n figura 1.12 prin curbele 1 si respectiv 2 constatndu-se c ambele curbe au
aceeasi supratemepratur stationar
s
.
Pentru a evidentia o propietate important a curbelor de nclzire se ia un punct arbitrar
M pe curba de nclzire din figura 1.12. Conform relatiei (1.140) se poate scrie:

T dt
d
s

=

(1.147)
Din reprezentarea grafic a curbei de nclzire din figura 1.12 rezult:

AB
AM
dt
d
=

(1.148)
deoarece AM =
s
, rezult c AB = T. Segmentul T ca subtangent la curba de nclzire,
corespunztoare punctului M, rmne mereu constant pentru orice pozitie a punctului M pe
curb. Constanta termic de timp T = c M / S poate fi luat constant numai dac si c nu
depind de temperatur si are dimensiunea unui timp. Cu ajutorul ei se poate trasa simplu curba
de nclzire, asa cum rezult n figura 1.13.


Figura 1.12. Curbele de nclzire a unui corp.

Din relatia (1.146) scris sub forma:
T
t
s
e 1

=

(1.149)
Se poate calcula /
s
pentru t / T ={0, 1, 2, 3, 4} s.a.m.d. Se reprezint punctele cores-
punztoare (0,64; 0,86; 0,95; 0,98, etc.) si avnd n vedere c subtangenta la curb T = const., se
traseaz curba universal a nclzirii (adimensional).
36
Desi teoretic nclzirea stationar se atinge dup un timp infinit practic se constat c
regimul stationar se ncheie dup aproximativ 4 constante termice de timp.
n cazul corpurilor cu mas mare, nclzirea n regim permanent se atinge dup un numr
mare de ore (10 20), datorit inertiei termice mari. De aceea pentru a reduce timpul necesar
determinrii experimentale a curbei de nclzire se foloseste constructia grafic prezentat n
figura 1.14, care are la baz urmtoarele considerente:


Figura 1.13. Curba universal de nclzire a corpurilor.

Derivnd relatia (1.146) se obtine:

T
t
s
e
T
1
dt
d

=

(1.150)
Rezult succesiv:

s
s T
t
e

(1.151)
( ) =

s
T
1
dt
d
sau: (1.152)
37

Figura 1.14. Deteminarea grafoanalitic a supratemperaturii stationare a corpurilor cu inertie
termic mare.


dt
d
T
s

= (1.153)
Scriind relatia (1.153) sub forma:

t
T
s

= (1.154)
rezult c la t =constant, = f() este ecuatia unei drepte, care taie axa ordonatelor la = 0,
adic

=
s
. Astfel, prin determinarea experimental a portiunii OD din curba de nclzire, la
intervale de timp egale t, se determin cresterile de supratemperatur
1
;
2
;
3
,
corespunztor punctelor A, B, C, se determin n sistemul de axe = f() punctele A', B' si C' si
ducnd dreapta ce uneste aceste puncte, acolo unde intersecteaz axa ordonatelor se obtine
nclzirea stationar
s
.


1.5.3. Rcirea corpurilor.

Dac ntr-un conductor s-a atins temperatura stationar, atunci ntreaga cldur dezvoltat
]n conductor este cedat mediului ambiant. Dac nceteaz dezvoltarea de cldur n conductor
(p = 0), din acel moment ncepe procesul de rcire, care const n cedarea cldurii acumulate n
conductor mediului ambiant. Cnd temperatura conductorului atinge temperatura mediului
ambiant, ntreaga cantitate de cldur se consider complet evacuat, si procesul de rcire
ncheiat.
Pornind de la ecuatia bilantului termic (1.136), n ipoteza p = 0, se obtine:
c M d = S dt (1.155)
Adic:
38

T
dt d
=

(1.156)
Integrnd relatia (1.156) rezult:
C ln
T
t
* C
T
t
ln + = + = (1.157)
Adic:
T
t
C ln
T
dt
e C e
+
= = (1.158)
Considernd c la t = 0,

=
s
rezult ecuatia curbei de rcire sub forma:

T
t
s
e

= (1.159)
Dac la t = 0, supratemperatura are o valoare oarecare
i
,

atunci rcire va avea expresia:

T
t
i
e

= (1.160)
Reprezentarea grafic a relatiilor (1.159) si (1.160) este dat n figura 1.15. Propriettile
curbei de nclzire sunt valabile si pentru curba exponential de rcire, adic subtangenta la
curba de rcire n orice punct M al curbei, este o constant egal cu constanta termic de timp T.
Desi matematic procesul de rcire se ncheie ntr-un timp infinit de lung, practic dup 4
constante termice de timp el poate fi considerat ncheiat.
Constanta termic de timp a unui corp este aceeasi la nclzirea si rcirea corpului cu
conditia ca att nclzirea ct si rcirea s aib loc n aceleasi conditii.
Astfel dac rcirea este fortat prin ventilare sau prin circularea artificial a fluidului de rcire,
constanta termic de timp T se modific.

Figura 1.15. Curbe de rcire a unui corp
1.5.4. nclzirea unui corp n regim de scurt durat

ntr-un regim de scurt durat procesul de nclzire dureaz mult mai putin dect
constanta de timp termic T. Dup o scurt perioad de nclzire alimentarea aparatului se
ntrerupe pentru o durat suficient de mare ca el s se rceasc pn la temperatura mediului
ambiant (

= 0).
39
n figura 1.16 am reprezentat curbele de nclzire si rcire corespunztoare acestui regim
de functionare. Dac puterea care se dezvolt n regim de scurt durat (RSD) este P
SD
, se
constat c supratemperatura maxim care se atinge n acest regim este
SD
, mai mic dect
supratemeratura care s-ar atinge n regim de durat si care corespunde temperaturii maxime
admisibile. Putem concluziona c n acest regim se poate aplica o suprasarcin, fr a periclita
stabilitatea termic a aparatului. Folosirea aparatului n regim de scurt durat la o putere mai
mare dect cea n regim permanent este recomandabil pentru a mri eficienta economic a
aparatului si a obtine reducerea costurilor. Definim coeficientul de suprasarcin termic
admisibil n regim de scurt durat astfel:
D
SD
SD
s
p
P
P
k =

= (1.161)

Figura 1.16. nclzirea unui corp n regim de scurt durat

Scriind ecuatia curbei de nclzire (1.146) pentru regimul de scurt durat:

|
|
.
|

\
|
=

T
t
s SD
i
e 1 (1.162)
Am notat cu t
i
timpul de nclzire n regim de scurt durat. Rezult pentru coeficientul
de suprasarcin expresia:
T
t p
i
e 1
1
k

= (1.163)
Pentru a obtine o expresie mai simpl pentru K
p
, dezvoltm n serie Taylor pe
T
t
i
e

si
retinem primi doi termeni:

T
t
1 e
i T
t
1

(1.164)
Rezult pentru K
p
expresia:
40

i
P
t
T
k = (1.165)
Deoarece pierderile specifice sunt proportionale cu ptratul curentului, coeficientul de
suprasarcin pentru curent (k
I
) este:

i
P I
t
T
k k = = (1.166)
Rezult c n regim de scurt durat, pentru ca aparatul s nu se nclzeasc peste tempe-
ratura admisibil, el poate fi strbtut de un curent de k
I
ori mai mare dect curentul din regim de
permanent.

1.5.5. nclzirea corpurilor n regim de scurtcircuit

Un caz specific al regimului de scurt durat, de o deosebit important tehnic,
corespunde regimului de scurtcircuit care se caracterizeaz prin curenti de intensitate foarte
mare, de 10 20 de ori mai mari dect curentii nominali, sau chiar mai mari, si o durat foarte
scurt (0,05 2 s), deoarece aparatele de protectie elimin defectul. De aceea, acest regim se
poate considera adiabatic, ntreaga cldur care se dezvolt n aparat, n regim de scurtcircuit,
acumulndu-se n aparat, neavnd loc cedare de cldur ctre mediul ambiant.
n figura 1.17 am reprezentat nclzirea unui corp n regim de scurtcircuit, dup
un regim permanent (cazul cel mai frecvent ntlnit n practic).
Ecuatia diferential a bilantului termic (1.136) devine n acest caz (=0):
P dt = c M d (1.167)
Deoarece: P = S r
s
(1.168)
T = c M / S (1.169)
Rezult:
s
d
T
dt

= (1.170)
Integrnd relatia (1.170) rezult:
T
t
s
= (1.171)

41

Figura 1.17. nclzirea unui corp n regim de scurtcircuit.

Se observ c temperatura variaz liniar cu timpul. Reprezentarea grafic (figura 1.17) a
regimului de scurtcircuit, declansat la momentul t
1
cnd corpul se gseste la temperatura
stasionar
s
si care dureaz pn la momentul t
2
. Deoarece durata regimului (t
2
t
1
) este foarte
scurt, supratemperatura maxim
m
depseste de 2 3 ori supratemperatura n regim stationar.
Evident, scurtcircuitul poate apare nainte de atingerea regimului stationar, sau putem conecta un
aparat direct n regim de scurtcircuit, n care caz temperatura va varia dup o curb paralel cu
cea din figur dar deplasat corespunztor n jos.
Conform relatiei (1.171) se poate da o interpretare fizic constantei termice de timp T
dup cum urmeaz: constanta termic de timp este acel interval de timp n care conductorul, fr
nclzire initial si fr schimb de cldur cu mediul ambiant se nclzeste, la pierderi constante
(p=ct.) pn la supratemperatura
s
din regim stationar.
Conductoarele parcurse de curentul de scurtcircuit se nclzesc puternic, ceea ce poate
duce la topirea lor si la avarii grave n instalatii. Rezult c este de dorit ca aparatele de protectie
s elimine ct mai rapid defectul de scurtcircuit, nainte ca conductoarele s fie avariate prin
efectul cumulativ al cldurii nmagazinate.


1.5.6. nclzirea unui corp n regim periodic intermitent

n numeroase aplicatii tehnice aparatele sunt alimentate periodic deoarece sarcina
aparatului variaz periodic. Astfel dup o perioad de nclzire urmeaz o perioad de rcire,
ciclul repetndu-se la intervale de timp egale.
Regimul se numeste periodic intermitent (RPI) cnd alimentarea si repaosul aparatului se
succed n mod periodic.
n figura 1.18 sunt prezentate intervale de timp de nclzire t
i
si de rcire t
r
. Aparatul se
va nclzi treptat dup o curb n zig-zag tinznd s se stabilizeze din punct de vedere termic
ntre dou temperaturi
min
si t
max
.
Intervalul de timp t
i
+ t
r
= t
c
se numeste durata unui ciclu si trebuie s ndeplineasc
conditia t
c
< 10 min.
42
Raportul:
r 1
i
A
t t
t
D
+
= (1.172)
se numeste durat de anclansare (actionare), iar raportul:
100
t t
t
D
r i
i
A

+
= [%] (1.173)
poart denumirea de Durat relativ de anclansare iar valorile ei sunt standardizate la: 10, 25,
60 si 100 %.
Pentru a determina legea de variatie t = f(t) n regim periodic intermitent, am reprezentat
n figura 1.18 curbele de nclzire paralele cu curba t
i
, si curbele de rcire paralele cu curba t
r
, n
ipoteza c T are aceiasi valoare la nclzire si rcire (lucru care este adevrat doar pentru
aparatele care nu sunt cu convectie fortat).
Folosind ecuatiile ce descriu nclzirea (1.145) si rcirea corpurilor (1.158)
vom putea scrie pentru RPI prezentat n figura 1.18:

|
|
.
|

\
|
=

T
t
s 1
i
e 1 (1.174)

T
t
1 2
i
e

= (1.175)

|
|
.
|

\
|
+ =

T
t
s
T
t
4 3
i i
e 1 e (1.176)

T
t
3 4
r
e

= (1.177)
...

T
t
n 2 n 2
r
e

= (1.178)

|
|
.
|

\
|
+ =

+
T
t
s
T
t
n 2 1 n 2
i i
e 1 e (1.179)
43

Figura 1.18. nclzirea corpurilor n Regim periodic intermitent.

Dup un numr suficient de mare de cicluri nclzire-rcire ale RPI, se stabileste
un regim periodic stationar (supratemperatura oscileaz ntre valoarea maxim t
max
si valoarea
minim t
min
. Rezult c:

2n 1
=
2n + 1
(1.180)
Se observ c:
2n
=
min
, adic:

T
t
T
t
T
t
c
c r
e 1
e e

=
min
(1.181)
Prin nlocuire n (1.179) rezult:

s
T
t
T
t
c
i
e 1
e 1

max
(1.182)
Valorile determinate pentru t
max
si t
min
determin domeniul n care variaz temperatura
corpului dup un numr foarte mare de cicluri ale RPI.
Dac n RPI avem t
r
= 0, rezult
max
=
min
=
s
si regsim regimul permanent ca un caz
particular al RPI, fr intervalul de rcire.
De important tehnic este determinarea Coeficientul de suprasarcin admisibil K
p
,
definit prin relatia (1.161) si care n RPI devine:
44

A i
c
i
c
T
t
T
t
max
s
p
D
1
t
t
T
t
1 1
T
t
1 1
e 1
e 1
k
i
c
=
|
.
|

\
|

|
.
|

\
|

(1.183)
Coeficientul suprasarcin n curent definit prin relatia (1.166) devine n RPI:

A
p r
D
1
k k = = (1.184)
n exploatare se va avea n vedere faptul c orice aparat construit pentru un regim
permanent poate fi suprancrcat n RPI cu o suprasarcin cel mult egal cu cea dat de
coeficientul de suprasarcin. Prin suprancrcare aparatul nu va depsi solicitrile maxime
admisibile si va fi folosit ntr-un mod mai eficient.



1.6. Stabilitatea termic a aparatelor electrice


nclzirea reprezint una din solicitrile cele mai importante la care sunt supuse aparatele
electrice n timpul exploatrii lor. Limita de nclzire si deci temperatura cea mai mare pe care o
atinge un aparat electric, ntr-un punct al su, este determinat de urmtorii factorii:
necesitatea conservarii propriettilor fizicomecanice si chimice ale conductoarelor;
conservarea propriettilor electroizolante ale izolatiilor si o durat de viat ct mai mare
a acestora;
conservarea propiettilor mbinrilor prin lipire si sudare;
mentinerea calittii contactelor electrice n limitele admisibile.
Limitele de temperatur (maxime si minime) ale aparatelor electrice sunt date n
standarde si trebuiesc respectate cu rigurozitate pentru ca nici una din caracteristicile tehnice ale
aparatului s nu sufere vreo nruttire care s-i prejudicieze functionarea sau care s-i reduc
durata de viat prestabilit.
Putem defini Stabilitatea termic a unui aparat n regim permanent ca fiind proprietatea
aparatului de a suporta solicitrile termice ale unui anumit curent un timp orict de lung, fr ca
nclzirea diferitelor prti ale aparatului s depseasc temperaturile maxim admisibile, sau s
produc degradarea inadmisibil a oricrei caracteristici tehnice a sa.

Stabilitatea termic a unui aparat este caracterizat n regim permanent de ctre curentul
nominal al aparatului (I
n
), care este n c.c. valoarea maxim a curentului, iar n curent alternativ
valoarea efectiv maxim, denumit curent echivalent termic. Acest curent este valabil atta timp
ct conditiile termice exterioare sau de rcire sunt cele prescrise n standarde. n caz contrar
trebuieste adaptat regimul de lucru la noile conditii termice.
Deoarece fenomenele termice sunt cumulative n regim tranzitoriu valorile maxime
admisibile vor fi si n functie de timpul ct aparatul va fi solicitat termic. Astfel pentru curentul
de scurtcircuit care apare, n general, dup functionarea aparatului n regim nominal de durat
nclzirea va depinde si de temperatura avut de aparat anterior regimului de avarie. Deoarece
durata scurtcircuitului este mic se admite o nclzire mai mare dect nclzirea stationar din
regim nominal, fr a exista pericolul de degradare a aparatului.
45
Proprietatea aparatului de a suporta solicitrile termice ale curentilor de scurtcircuit,
pentru o durat bine precizat, fr deteriorri inadmisibile ale niciuneia din caracteristicile sale
tehnice, se numeste Stabilitate termic a aparatelor electrice n regim de avarie si se exprim
prin curentul de stabilitate termic (I
st
). Valoarea lui este prevzut n standarde, raportat la
numite intervale de timp: 10 secunde, 5 secunde sau 1 secund. Alegerea curentilor de
stabilitate termic pentru un aparat, se face tinnd seama de valorile maxime ale curentului de
scurtcircuit (n cazul cel mai defavorabil) si de durata maxim posibil a acestui curent, tinnd
cont de caracteristicile schemei de protectie.
Calcularea curentului de stabilitate termic pentru o valoare nestandardizat a
timpului de actionare a curentului de scurtcircuit (t
x
) se obtine din conditia:
I
2
t = ct. (1.185)
cu formula:

x
stN stx
t
N
I I = (1.186)
n care N este cea mai apropiat valoare standardizat a duratei curentului de scurtcircuit de
timpul t
x
, iar N {1,5,10}
46
Pe baza notiunilor tehnice prezentate n capitolul Procese termice n echipamentele
electrice rspundeti la urmtoarele ntrebri:

1. Ce surse de cldur exist n aparatele electrice?
2. Ce este efectul electrocaloric?
3. Ce pierderi apar n miezurile feromagnetice?
4. Ce pierderi apar n izolatii?
5. Definiti supratemperatura.
6. Ce subansamble ale aparatelor si echipamentelor electrice se verific la nclzire?
7. Ce este o izoterm?
8. Care este ecuatia unei izoterme?
9. Care este Legea transformrii energiei n conductoarele parcurse de curent?
10. n ce se msoar pierderile specifice?
11. n ce se msoar fluxul termic?
12. Definiti densitatea de flux termic.
13. n ce se msoar densitatea de flux termic?
14. Care este legtura empiric ntre densitatea de flux termic si temperatur?
15. Ce msoar divergenta densittii de flux termic?
16. Definiti conductivitatea termic.
17. n ce se msoar conductivitatea termic?
18. Definiti coordonatele cilindrice n functie de coordonatele carteziene.
19. Definiti operatorul Laplace n coordonate carteziene.
20. Definiti operatorul Laplace n coordonate cilindrice.
21. Scrieti ecuatia Poisson, n coordonate carteziene, ntr-un mediu izotrop.
22. Scrieti ecuatia Poisson, n coordonate carteziene, ntr-un mediu anizotrop.
23. Scrieti ecuatia Poisson, n coordonate cilindrice.
24. Scrieti ecuatia Laplace, n coordonate carteziene, ntr-un mediu izotrop.
25. Scrieti ecuatia Laplace, n coordonate carteziene, ntr-un mediu anizotrop.
26. Scrieti ecuatia Laplace, n coordonate cilindrice.
27. Scrieti ecuatia Fourier pentru regimul termic nestationar.
28. Definiti difuzivitatea termic.
29. n ce se msoar difuzivitatea termic?
30. Cte tipuri de transmisivitti termice cunoasteti?
31. Care este expresia cldurii cedat mediului ambiant prin conductie?
32. Care este expresia cldurii cedat mediului ambiant prin convectie?
33. Ce este convectia fortat?
34. Cum se poate realiza rcirea fortat n aer?
35. Cum se poate realiza rcirea fortat n ulei?
36. Care este Legea lui Stefan Boltzmann?
37. Ct este transmisivitatea termic prin radiatie?
38. Care este expresia cldurii cedate mediului ambiant prin radiatie?
39. Cum trebuiesc vopsite carcasele pentru o rcire ct mai intens prin radiatie?
40. Care este transmisivitatea termic total?
41. Care este Legea lui Ohm pentru transmiterea cldurii?
42. Care este expresia rezistentei termice?
43. n ce se msoar rezistenta termic?
44. Ce sunt conditiile de limit?
45. Pe baza cror echivalente se realizeaz circuitul electric echivalent transmisiei cldurii?
46. La ce bobine trebuie s izolm termic bobinajul de miezul feromagnetic?
47. Care este ecuatia general a bilantului termic a unui conductor?
47
48. Cum variaz rezistivitatea electric cu temperatura?
49. Definiti regimul termic stationar.
50. Care este expresia supratemperaturii stationare?
51. Care este expresia constantei termice de timp?
52. n ce se msoar constanta termic de timp?
53. Care este interpretarea matematic a constantei termice de timp?
54. Care este interpretarea fizic a constantei termice de timp?
55. Care este ecuatia nclzirii unui corp cu supratemepratur initial?
56. Care este ecuatia nclzirii unui corp fr supratemepratur initial?
57. Care este ecuatia rcirii unui corp?
58. Definiti regimul termic de scurt durat?
59. Ct este coeficientul de suprasarcin termic n regim de scurt durat?
60. Ct este coeficientul de suprasarcin pentru curent n regim de scurt durat?
61. Cum variaz temepratura n regim de scurtcircuit?
62. Definiti Regimul periodic intermitent.
63. Definiti durata relativ de anclansare.
64. Ct este coeficientul de suprasarcin termic n regim periodic intermitent?
65. Ct este coeficientul de suprasarcin pentru curent n regim periodic intermitent?
66. Ce este stabilitatea termic a unui aparat?
67. Ce mrime caracterizez stabilitatea termic a unui aparat n regim permanent?
68. Ce mrime caracterizez stabilitatea termic a unui aparat n regim de avarie?
69. Ce timpi s-au standardizat pentru stabilitatea termic la scurtcircuit?
70. Cu ce formul se echivaleaz curentii de stabilitate termic la scurtcircuit?





















48


2. FORE ELECTRODINAMICE I
ELECTROMAGNETICE


n aparatele si echipamente electrice parcurse de curenti mari apar pe lng solicitrile
termice, studiate n capitolul anterior, si solicitri mecanice datorate fortelor electrodinamice sau
electromagnetice. Fortele electrodinamice actioneaz asupra conductoarelor parcurse de curenti,
ca rezultat al interactiunii dintre curenti si cmpurile magnetice create de alti curentii electrici.
Actiunea acestor forte devine important n special n cazul curentilor de scurtcircuit, solicitnd
conductoarele, barele si izolatoarele la solicitri de tipul fort tietoare si momente
ncovoietoare, care pot da nastere la avarii grave n instalatiile electrice. De aceea, de aceste forte
trebuie s se tin seama la constructia aparatelor si echipamentelor electrice pentru a asigura
stabilitatea lor mecanic.
Fortele electromagnetice apar datorit variatiei energiei magnetice prin intereactiunea
dintre curentii electrici si corpurile feromagnetice.
Principalele metode folosite la calculul fortelor electrodinamice si electromagnetice sunt:
metoda bazat pe formula lui Biot-Savart-Laplace;
metoda bazat pe teoremele fortelor generalizate si aprecierea variatiei energiei
magnetice;
metoda bazat pe calculul tensiunilor maxwelliene n cmp magnetic (metod folosit
n special n cazul contactelor electrice).
Pentru calculul fortelor electrodinamice se poate folosi expresia fortei Laplace:
( ) B dl i dF = (2.1)
a crei modul are exprresia:
dF = i B dl sin (2.2)
Semnificatia mrimilor din relatiile (2.1) si (2.2) este dat n figura 2.1.
n figura 2.1 s-a notat cu u unghiul dintre inductia magnetic B si versorul dl al
circuitului parcurs de curentul i , iar cu dF forsa elementar Laplace corespunztoare portiunii de
circuit dl. Forta total ce actioneaz asupra ntregului circuit de lungime l se obtine prin
integrarea lui dF:

}
=
1
0
dl B i F sin [N] (2.3)

49

Figura 2.1 Explicativ pentru calculul fortei Laplace.

Pentru a putea calcula forta Laplace trebuie s calculm inductia magnetic B, ceea ce se
poate realiza cu formula lui Biot-Savart-Laplace. Pentru a calcula intensitatea cmpului magnetic
elementar dH n punctul M, caracterizat prin vectorul de pozitie r , de portiunea infinitezimal de
circui filiform dl, parcurs de curentul i, folosim formula:

( )
3
r 4
r dl i
dH


= (2.4)
Modulul cmpului magnetic elementar va fi:

2
r 4
dl i
dH


=
sin
(2.5)
n figura 2.2 sunt explicate mrimile ce intervin n formula lui Biot-Savart-Laplace.


Figura 2.2. Explicativ la formula lui Biot-Savart-Laplace.
n formula (2.5) este unghiul format de vectorii dl (versorul circuitului parcurs de
curentul i) si r vectorul de pozitie a punctului M. S-a notat cu

0
= 4 10
7
[H / m] , permeabilitatea magnetic a vidului.
50
Tinnd cont de Legea legturii dintre B, H si M, rezult c modulul inductiei magnetice
B n punctul M, va fi:

2
0
r
sin dl i
4
dB

= (2.6)
Pe baza formulei (2.6) se poate calcula analitic inductia magnetic B n fiecare punct al
conductorului. Metoda se recomand n cazul conductoarelor de form simpl (conductoare
paralele, conductoare perpendiculare, etc.).
Pentru a calcula forta exercitat de un ntreg circuit C
1
, de lungime l
1
, asupra portiunii
elementare de circiut dl
2
se integreaz relatia (2.6):

}

=
1
C
1
2
1
2 2
0
dl
r
sin sin i
dl i
4
dF (2.7)
n figura 2.3 sunt prezentate mrimile ce intervin n calculul fortei elementare dF.

Figura 2.3 Explicativ pentru calculul fortei electrodinamice cu formula lui
Biot-Savart-Laplace.

Forta total ce actioneaz ntre circuitele C
1
si C
2
se obtine prin integrarea fortei
elementare dF de-a lungul conductorului filiform C
2
. Se obtine expresia:

2 1
C
1
C
2 2 2 1
0
i i C dl dl
r
sin sin
i i
4
F
1 2
=

=
} }
(2.8)
n relatia (2.8) s-a notat cu C, coeficientul de contur al circuitelor C
1
si C
2
care depinde
doar de configuratia geometric si de pozitionarea celor dou circuite.
Dac considerm medii masive sau ansambluri de circuite parcurse de curenti, pentru
care cunoastem energia magnetic, putem calcula fortele electrodinamice sau electromagnetice
pe baza Teoremelor fortelor generalizate.
Considerm un sistem de n circuite cuplate magnetic si parcurse de curentii i
1
i
n
.
Energia magnetic nmagazineaz n sistemul de n circuite este:

k k
n
1 k
m
i
2
1
W =

=
(2.9)
Fluxurile care strbat suprafetele limitate de contururile circuitelor sunt legate de curenti
prin inductivittile proprii si mutuale, conform relatiilor lui Maxwell:
51

p
n
1 p
kp k k k
i M i L + =

=
(k p) (2.10)
Am fcut notatiile:
L
k
inductivitatea proprie a circuitului k,
M
kp
inductivitatea mutual a circuitelor k si p.
nlocuind pe (2.10) n (2.9) rezult:


= = =
+ =
n
1 p
p kp
n
1 k
k
n
1 k
k k m
i M i
2
1
i L
2
1
W
2
(2.11)
Conform Teoremei fortelor generalizate, forta generalizat F, la curent constant, este:

. ct i
m
x
x
W
F
=
|
.
|

\
|

= (2.12)
La flux constant forta generalizat va fi:

. ct
m
x
x
W
F
=
|
.
|

\
|

= (2.13)
n Teoremele fortelor generalizate F
x
este o fort dac coordonata generalizat x este o
coordonat liniar, si este un moment dac coordonata generalizat este un unghi.
Relatiile (2.12) si (2.13) tin seama de variatia inductivittilor propri si mutuale, n raport
cu coordonata generalizat x. Aceste relatii se folosesc n aplicatiile n care inductivittile proprii
si mutuale sunt cunoscute sub form analitic:
Astfel dac dorim s calculm forta ce actioneaz ntre dou bobine cuplate magnetic
pornim de la expresia energiei magnetice (2.10) particularizat pentru dou circuite :

1 2 21 2 1 12
2
2 2
2
1 1 m
i i M
2
1
i i M
2
1
i L
2
1
i L
2
1
W + + + = (2.14)
Aplicnd teorema de reciprocitate a circuitelor electrice cuplate magnetic, rezult:
M
12
= M
21
= M (2.15)
Relatia (2.14) devine:

2 1
2
2 2
2
1 1 m
i i M i L
2
1
i L
2
1
W + + = (2.16)
Considernd curentii independenti de deformatia circuitelor (i
1
=i
2
= ct.), relatia (2.12)
devine:

dx
dM
i i
dx
dL
i
2
1
dx
dL
i
2
1
F
2 1
2 2
2
1 2
1 x
+ + = (2.17)
n aceast relatiei primii doi termeni reprezint fortele interne din fiecare circuit, iar ulti-
mul termen reprezint forta de interactiune dintre cele dou sisteme.


2.1. Calculul forelor electrodinamice n regim staionar.


52
n regim stationar curentii ce parcurg circuitele electrice sunt constanti si deci fortele
electromagnetice sunt invariabile n timp. Pentru calcularea acestor forte putem utiliza una din
metodele descrise anterior.
Cele mai reprezentative cazuri de forte electrodinamice sunt cele dintre conductoare a
cror dimensiune liniar transversal este neglijabil n raport cu lungimea lor si cu distanta
dintre ele (conductoare filiforme). Determinarea acestor forte, ca mrime si punct de aplicatie,
este posibil utiliznd o metod grafoanalitic, care face ipoteza simplificatoare c se poate izola
portiunea din circuit corespunztoare celor dou conductoare.


2.1.1. Fora electrodinamic dintre conductoare drepte i coplanare.

Considerm dou conductoare filiforme, rectilinii si coplanare prezentate n figura 2.4,
parcurse de curentii i
1
si i
2
si care fac ntre ele un unghi oarecare. Aplicnd metoda de calcul
bazat pe teorema lui BiotSavartLaplace, inductia magnetic n punctul P
k
(n care se afl
elementul infinitezimal dl
2
) determinat de elementul de curent i
1
dy se calculeaz conform
relatiei (2.6):

2
1 0
k
r
dy i
4
dB

=
sin
(2.18)
Forta care se exercit asupra elementului de circuit dl
2
sub influenta elementului de
curent dy parcurs de curentul i
1
, se determin conform (2.2), cu observatia c elementul dl
2
si in-
ductia dB
k
sunt perpendiculare si deci sin = 1, rezult:

2
1 0
2 2 k
2
r
dy i
4
dl i F d

=
sin
(2.19)
n figura 2.4 sunt prezentate mrimile ce intervin n relatiile (2.18) si (2.19) Din figur
rezult c:

=
sin
x
r ;

=
tg
x
y rezult

= d
x
dy
2
sin
(2.20)
nlocuind relatiile (2.20) n relatia (3.19) se determin forta elementar:

2 2 1
0
k
2
dl d
x
i i
4
F d

=
sin
(2.21)
53

Figura 2.4. Determinarea fortelor dintre dou conductoare rectilinii si coplanare.

Forta determinat de ntreg circuitul parcurs de curentul i
1
, asupra elementului dl
2
va fi:

}

=
2
1
d
x
dl
i i
4
dF
2
2 1
0
k
sin (2.22)

2
2 1
2 1
0
k
dl
x
i i
4
dF

=
cos cos
(2.23)
Notnd forta pe unitatea de lungime (numit forta specific) cu f
k
, rezult:

x
i i
4 dl
dF
f
2 1
2 1
0
2
k
k

= =
cos cos
[N / m] (2.24)
Prescurtat relatia (2.24) se poate scrie:
f
k
= C (2.25)
S-au fcut notatiile:
mrimea

2 1
7
2 1
0
i i 10 i i
4
=

=

(2.26)
se numeste factorul de curent a circuitelor, si depinde doar de curentii ce interactioneaz
electrodinamic si de permeabilitatea magnetic a mediului.
54
mrimea

x
C
2 1

=
cos cos
(2.27)
se numeste factorul de contur al circuitelor electrice, si depinde de parametrii geometrici ai
circiutelor electrice.

Figura 2.5. Determinarea fortei electrodinamice rezultante
printr-o metod grafo-analitic.

Pe baza formulei (2.25) si al factorilor de contur dati n literatura de specialitate, se pot
calcula relativ usor fortele electrodinamice ce rezult din interactiunea unor conductoare
coplanare, rectilinii si filiforme.
Pentru a calcula forta total ce actioneaz asupra conductorului parcurs de curentul i
2
si
datorate curentului i
1
putem folosi o metod grafo-analitic (sau echivalentul ei numeric). Astfel
n figura 2.5. s-au reprezentat fortele specifice corespunztoare punctelor de abscis x
i
, plasate pe
conductorul 2 si calculate cu ajutorul relatiei (2.23).
Pentru determinarea fortei rezultante F
12
care actioneaz asupra conductorului 2, se unesc
vrfurile segmentelor f
k
ce reprezint la scar fortele specifice si se obtine o suprafat de arie A.
Forta electrodinamic rezultant F
12
se calculeaz prin planimetrarea ariei A si este orientat
perpendicular pe conductor, Punctul de aplicatie al fortei este centrul de greutate al suprafetei de
arie A.
55
Rezult c forta exercitat de conductorul 1 asupra conductorului 2, notat cu F
12
va avea
expresia: F
12
= X Y A (2.28)
Am notat cu X scara fortelor specifice [N / m 1 / m] si cu Y scara lungimilor [m / m].
Aria planimetrat A [m
2
] este aria fortelor specifice.


2.1.2. Fora electrodinamic dintre conductoare drepte i paralele.

Cel mai des ntlnit caz n aplicatiile tehnice este cazul conductoarelor drepte, plan
paralele si de lungime considerat infinit. n figura 2.6 am reprezentat dou conductoare t
filiforme si paralele de lungime egal cu 1, situate fat n fat si parcurse de acelasi curent i.
Conform relatiei (2.24) si considernd c x = a = ct., rezult:

a
i
4
f
2 1 2 0
k

=
cos cos
(2.29)
Din figura 2.6 rezult:

2 2
1
1
a h
h
r
h
+
= = cos (2.30)

( )
2 2
2
2
a h l
h 1
r
h l
+

= cos (2.31)
nlocuind relatiile (2.30) si (2.31) n relatia (2.29) se obtine expresia fortei specifice sub
forma:
( )
|
|
.
|

\
|
+

+
+

=
2
2 2 2
2 0
k
a h l
h l
a h
h
i
4
f (2.32)

56
Figura 2.6. Determinarea fortelor electrodinamice dintre conductoare paralele

Forta total care actioneaz asupra conductorului 2, se obtine prin integrarea relatiei
(2.32):

( )
} }

|
|
.
|

\
|
+

+
+

= =
l
0 2 2 2 2
2 0
l
0
k 12
dh
a h l
h l
a h
h
i
a 4
dh f F (2.33)
( )
l
0
2 2 2 2 2 0
12
a h l a h i
a 4
F + +

= (2.34)

l
a
l
a
1 l i
a 2
F
2
2 0
12

|
.
|

\
|
+

= (2.35)
Rezult forta specific expresia:

|
.
|

\
|

=
l
a
i
a 2
f
2 0
k
(2.36)
Factorul de corectie este:

l
a
l
a
1
l
a
2

|
.
|

\
|
+ =
|
.
|

\
|
(2.37)
n cazul conductoarelor de lungime infinit (1 >> a), forta specific se poate calcula
tinnd cont c factorul de corectie devine: 1
l
a
l
=
|
.
|

\
|

(2.38)
Forta specific va fi:

2 0
k
i
a 2
f

= (2.39)
n cazul n care distanta dintre conductoare este comparabil cu diametrul conductoarelor
(adic numai putem considera conductoarele filiforme) forta de interactiune dintre acestea se
poate calcula pe baza Teoremelor fortelor generalizate. Considerm dou conductoare paralele,
drepte, cu sectiune circular de raz r, prezentate n figura 2.7.
Forta de interactiune se determin cu ajutorul teoremei fortelor generalizate, pornind.de
la expresia inductivittii mutuale dintre cele dou conductoare.

Figura 2.7. Conductoare paralele, drepte, finite de sectiune circular.
57

Pornind de la expresia inductivittii unui circuit format din dou conductoare
paralele de lungime 1, de diametru 2r si distanta dintre conductoare a:

|
.
|

\
|

+

=
r
r a
4 1 l
4
L
0
ln [H] (2.40)
Aplicnd relatia (2.12) rezult:
2 0 2
i
r a
l
2
i L
2
1
da
d
F

=
|
.
|

\
|
= (2.41)


2.1.3. Fore electrodinamice n circuite cu configuraie complex.

Pentru cazul unor conductoare perpendiculare, filiforme si de lungime finit ca cele din
figura 2.8 calcularea fortelor electrodinamice se va face n ipotezele:

2
= /2 si deci cos
2
= 0 (2.42)

2 2
1
1
1
1
1
x l
l
r
l
+
= = cos (2.43)
Tinnd cont de relatia (2.24) obtinem:

2 2
1
1 2 0
k
x l x
l
i
4
f
+

= (2.44)
Forta specific este prezentat n figura 2.8, iar forta total se obtine prin integrarea
grafoanalitic sau numeric a fortei specifice.

58

Figura 2.8. Cazul conductoarelor perpendiculare

Pentru circuitele cu o configuratie complex, formate din mai multe conductoare,
calcularea fortelor de interactiune dintre acestea se face pe baza principiului suprapunerii
efectelor (principiul superpozitiei).
Pentru exemplificare considerm cazul cilor de curent ale unui ntreruptor care sunt
prezentate n figura 2.9. Precizm c aplicarea principiului suprapunerii efectelor este
conditionat de liniaritatea fenomenelor studiate.
n figura 2.9 s-a desenat att calea de curent a ntreruptorului ct si fortele specifice
pentru fiecare segment al cii de curent, care se afl n cmpul magnetic al celorlalte conductoare
parcurse de acelasi curent i. Reprezentnd fortele specifice determinate de actiunea
conductoarelor paralele 1 si 2 si cele determinate de actiunea conductoarelor perpendiculare 1 si
3, respectiv 2 si 3. Conform figurii 2.9 si prin nsumare se obtin fortele specifice rezultante
asupra celor trei conductoare f
1
, f
2
respectiv f
3
.
Pentru a obtine fortele totale F
1
, F
2
si F
3
se integrez grafoanalitic sau numeric fortele
specifice (eventual prin metoda de planimetrare prezentat n figura 2.5).
59

Figura 2.9. Aplicarea principiului suprapunerii efectelor n cazul cilor de curent ale unui
ntreruptor.
Se observ c fortele maxime se exercit la locurile de atingere a contactelor si n
articulatii. De acest lucru trebuie s se tin seama la dimensionarea resoartelor ce asigur
presiunea pe contacte, la dimensionarea articulatiilor si a mbinrilor lipite si sudate.


2.1.4. Fore electromagnetice n apropierea pereilor feromagnetici.

Conductoarele aparatelor electrice se afl de multe ori n apropierea unor pereti din mate-
riale feromagnetice fiind supuse fenomenului de atractie exercitat de acestia. Acest fenomen
(denumit efect de proximitate) se explic prin aceia c fluxul magnetic creste prin micsorarea
reluctantelor, adic prin micsorarea distantei dintre conductor si perete. Acest fenomen are
numeroase aplicatii tehnice, dintre care n domeniul aparatelor electrice amintim: stingerea
arcului electric n camerele de stingere, constructia barelor de conexiune si a celulelor de nalt
tensiune, etc.
Considerm un conductor drept plasat paralel cu un perete feromagnetic, la distanta a si
parcurs de curentul i. Reprezentarea grafic a conductorului este cea din figura 2.10.
Valoarea si sensul fortei care actioneaz asupra conductorului aflat n vecintatea
peretelui feromagnetic poate fi determinat cu ajutorul metodei imaginilor electrice (imagini
conforme).
Conform acestei metode, peretele se echivaleaz cu un conductor imagine parcurs de
acelasi curent ca si conductorul real si situat la aceeasi distant fat de suprafata peretelui.
60

Figura 2.10. Interactiunea unui conductor cu un perete feromagnetic

Conform relatiei (2.38), n cazul n care conductoarele sunt considerate filiforme si
infinite, forta specific se calculeaz cu formula:

2 0
2
0
i
a 4 a 2
i
2
f

= (2.45)
Dac lum n considerare si diametrul (d=2r) al conductorului, conform (2.41) rezult:

( )
2 0
2 2
i
r a
f

=

(2.46)
Forta rezultant F ce actioneaz asupra conductorului de lungime l, este n sensul de a
micsora distanta dintre conductor si perete. Datorit atractiei exercitate de peretii feromagnetici,
conductoarele parcurse de curenti se ancoreaz puternic pentru a rezista la fortele
electrodinamice. n cazul ntreruptoarelor, transformatoarelor si al statiilor electrice trebuie s
se tin cont de fortele feromagnetice ce apar n special n regim de scurtcircuit.


2.1.5. Fore electromagnetice n nie feromagnetice.

Interactiunea dintre corpurile feromagnetice si conductoarele parcurse de curent, adic
fortele electromagnetice, se manifest intens si n cazul niselor feromagnetice.
Astfel n cazul unui conductor plasat ntr-o nis feromagnetic de form dreptunghiular
(figura 2.11), aproximnd permeabilitatea magnetic a materialului feromagnetic ca fiind infinit
(adic liniile de flux magnetic sunt perpendiculare pe perete), rezult c fluxul magnetic ce se n-
chide numai prin aria A = lx, se poate calcula cu relatia:

m
R
i
= (2.47)
Expresia reluctantei magnetice a fluxului este:

x l A
R
0 0
m

= (2.48)
61


Figura 2.11. Conductor plasat ntr-o nis feromagnetic de sectiune dreptunghiular.

Rezult c fluxul magnetic este:
x i
1
0

= (2.49)
Energia magnetic este:
x i
1
2
i
2
1
W
2 0
m

= = (2.50)

Aplicnd Teorema fortelor generalizante dat de relatia (2.12), rezult:

2 0
ct i
m
i
1
2 x
W
F

=
|
.
|

\
|

=
= .
(2.51)
Forta calculat cu relatia (2.51) tinde s mping conductorul n nis si nu depinde de po-
zitia conductorului n nisa feromagnetic.
Dac nisa este de sectiune triunghiular, ca cea prezentatn figura 2.12 calcularea fortei
electromagnetice se face n mod analog. Pentru nisa de form triunghiular pre-zentat n figura
2.12, cu notatiile din figur se consider o reluctant medie la distanta x:

x l
1
2
R
0
x
m

+
= (2.52)
Rezult pentru fluxul magnetic expresia:
62
x i
1
2
x
0

+
= (2.53)

Figura 2.12. Conductor plasat ntr-o nis feromagnetic de sectiune triunghiular.

Deoarece:
h
x h
x

= (2.54)

Rezult:
h
x h 2
h
x h
1
x

=
|
.
|

\
|

+ = + (2.55)

x h 2
x
i l
h
2
0

= (2.56)
Energia magnetic se poate calcula cu expresia:

x h 2
x
i h
1
i
2
1
W
2
0 m

= = (2.57)
Aplicarea Teorema fortelor generalizate:

( )
2
2
0
ct i
m
x h 2
x x h 2
i h
1
x
W
F

+

=
|
.
|

\
|

=
= .
(2.58)
Rezult:
63

( )
2
2
2
0
x h 2
h
i
1
2 F

= (2.59)
Relatia (2.59) arat c forta nu mai este constant, ea creste pe msur ce x creste, adic
pe msur ce conductorul se apropie de fundul nisei, ceea ce este foarte avantajos n cazul
stingerii arcului electric (efectul de nis).
Efectul de nis este utilizat n constructia camerelor de stingere cu efect de nis, n scopul
atrageri arcului electric n nis si al deionizrii prin rcire n contact cu peretii reci ai camerei de
stingere. Din cele prezentate rezult c se prefer n cazul camerelor de stingere nisele
triunghiulare formate din plcute feromagnetice suprapuse.


2.1.6. Forele electrodinamice n bobine.

Fortele electrodinamice care apar n interiorul bobinelor sunt se exercit ntr-o spir, ntre
spire sau ntre bobine si se determin din Teoremele fortelor generalizate cnd se cunosc
expresiile analitice ale inductivittilor proprii si mutuale ale acestora.
Pentru a calcula forta exercitat asupra unei spire parcurse de curent n figura 2.13 se
reprezint o spir circular de raz R, executat dintr-un conductor de raz r. Forta
electrodinamic radial, uniform repartizat de-a lungul spirei, se determin conform relatiei
(2.12) astfel:

dR
dL
i
2
1
R
W
F
2 m
=

= (2.60)


Figura 2.13. Calcularea fortei exercitate asupra unei spire circulare.

Deoarece r << R, expresia inductivittii unei spire circulare este:

(

|
.
|

\
|

+

= 2
r
R 8
4
R L
r
0
ln (2.61)
64
Conform figurii 2.13 raza medie a spirei este R, iar raza conductorului este r.
Conductorul spirei fiind din cupru sau aluminiu, permeabilitatea magnetic relativ se
poate considera
r
1, rezult:

|
.
|

\
|

= 75 1
r
R 8
R L
0
, ln (2.62)
nlocuind relatiile (2.62) n (3.60) se obtine:

|
.
|

\
|

= 75 0
r
R 8
i
2
F
2 0
, ln (2.63)
Forta radial specific ce se exercit asupra unittii de lungime a spirei este:

|
.
|

\
|

=

= 75 , 0
r
R 8
ln i
R 4 R 2
F
f
2 0
(2.64)
Verificarea rezistentei mecanice a spirei se face s determinnd forta de rupere F
R
a
acesteia. Astfel considernd un element inifinitezimal de lungime R d, forta de rupere se
obtine prin integrarea de-a lungul unui sfert de spir a proiectiilor fortelor radiale specifice:

|
.
|

\
|

= =
}

75 0
r
R 8
i
4
d R f F
2 0
2
0
R
, ln sin
/
(2.65)


Se impune ca solicitarea radial s fie mai mic ca solicitarea maxim admisibil:

adm
2 2
2
0
2
R
75 0
r
R 8
r 4
i
r
F

|
.
|

\
|

=

= , ln (2.66)
Deoarece bobina este format din N spire, forta de rupere total se calculeaz cu relatia:
( )
|
.
|

\
|

= 75 0
r
R 8
i N
4
F
2
0
R
, ln (2.67)



Figura 2.14. Calcularea fortei dintre dou spire coaxiale de aceeasi raz.

Pentru a calcula forta exercitat ntre spirele parcurse de curent ale unei bobine n figura
2.14 am considerat cazul a dou spire de acelasi diametru 2R, coaxiale, cu distanta dintre spire h
si diametrul conductoarelor 2r.
65
Spirele fiind parcurse de curentii i
1
si i
2
, conform Teoremei fortelor generalizate, forta cu
care interactioneaz spirele este:

dh
dM
i i F
2 1
= (2.68)
Am notat cu M inductivitatea mutual dintre cele dou spire, a crei expresie este:
|
.
|

\
|

= 2
h
R 8
R M
0
ln (2.69)
Aplicnd Teorema fortelor generalizate rezult expresia fortei:

2 1 0
2
0 2 1
i i
h
R
h
R 8
R 8
h
R i i F =
|
.
|

\
|

= (2.70)
Aceast fort este orientat perpendicular pe planul spirelor (dup directia lui h) si este de
atractie sau de respingere n functie de sensul curentilor prin cele dou spire.



2.2. Calculul forelor electrodinamice n regim nestaionar.


Dac conductoarele ce interactioneaz electrodinamic, sunt parcurse de curenti variabili
n timp, fortele electrodinamice care se exercit ntre acestea sunt de asemenea forte variabile n
timp. Curentii pot varia dup o lege oarecare: aperiodici, alternativi sau de scurtcircuit.
Calcularea fortelor electrodinamice se face avnd n vedere c n orice moment acestea sunt
egale cu fortele electrodinamice corespunztoare unor curenti stationari de aceeasi valoare. Acest
lucru este valabil pentru conditiile regimului cvasistationar (adic pentru frecventele industriale).
Rezult c formulele determinate pentru calcularea fortelor n regim stationar rmn
valabile si n cazul unor curenti variabili n timp, ca valori momentane.
Valoarea momentan a fortei electrodinamice se exprim n functie de valoarea
momentan a curentilor variabili n timp, iar solicitrile mecanice ale aparatelor parcurse de
acesti curenti vor fi de asemenea functii temporale.
Pentru a exemplifica metoda de calcul n regim nestationar a fortelor electrodinamice
considerm cazul foarte des ntlnit a dou conductoare filiforme de lungime infinit (l >> r),
situate la distanta a si parcurse de curentii variabili n timp i
1
(t) si i
2
(t).
Forta specific va fi n acest caz:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) t i t i
a 2 a
2
t i t i
4
C t f
2 1
0
2 1
0

= = (2.71)
n cazul curentilor variabili n timp intereseaz pe lng repartitia spatial a fortelor
specifice si variatia n timp a acestor forte.
n cazul cnd cele dou conductoare paralele sunt strbtute de acelasi curent aperiodic
i(t) de forma: ( )
|
|
.
|

\
|
=

T
t
e 1 I t i (2.72)
S-a notat cu T = L / R este constant electric de timp a circuitului.
66
Rezult c forta specific variabil n timp este:
( )
|
|
.
|

\
|

=

T
t
2 0
e 1 I
a 2
t f (2.73)
n electroenergetic se foloseste notiunea de fort specific pe unitatea de lungime si
curent , cu ajutorul creia se poate exprima n mod concis forta ce actioneaz ntre conductoare.

a 2
0

= (2.74)

Expresia fortei variabile n timp are astfel expresia:
( )
|
|
.
|

\
|
=

T
t
2
e 1 I t f (2.75)
Deoarece curentul aperiodic descris de relatia (2.73) este amortizat si tinde spre zero
(cnd t = ) rezult c valoarea maxim afortei este valoarea initial:
f
max
= I
2
(2.76)


2.2.1. Forele electrodinamice n curent alternativ monofazat

n conductoarele folosite la distributia si transportul energiei electrice n regim
monofazat, ntre conductoare, apar forte electromagnetice att n regim nominal ct si n regim
de scurtcircuit. Fortele sunt cu att mai importante cu ct amperajul este mai mare, si devin cu
adevrat periculoase n cazul scurtcircuitelor violente, cnd solicitrile macanice pot provoca
avarii grave. Spre deosebire de solicitrile termice care au un caracter cumulativ, solicitrile
electrodinamice depind de valoarea momentan a curentilor.
Pentru dou conductoare rectilinii, paralele, de lungime infinit (l >>r), parcurse de
acelasi curent monofazat:
( ) ( ) t sin I 2 t i t i
2 1
= = (2.77)
n relatia (2.77) I este valoarea efectiv a curentului monofazat.
Rezult c forta specific ce actioneaz ntre conductoare, conform relatiei (2.71) va fi :
f = 2I
2
sin
2
t (2.78)
Am notat cu o forta specific pe unitatea de lungime si curent, conform relatiei (2.74).
Valoarea maxim a acestei forte va fi:
f
m
= 2I
2
(2.79)
Deoarece:
sin
2
t = (1 cos2 t) / 2 (2.80)
Rezult c forta specific se poate scrie:

v c
m m
f f t 2
2
f
2
f
f + = = cos (2.81)
67
Reprezentnd grafic forta descris de relatia (2.81) n figura 2.15, rezult c forta
specific f, variaz cu o frecvent dubl fat de frecventa curentului si se poate descompune
ntr-o component constant f
c
= f
m
/ 2 si o component variabil
f
v
= f
m
/ 2cos2t.
Se constat c forta f este pulsatorie, adic variaz ntre zero si valoarea f
m
, cu frecvent
dubl fat de curent, avnd merau acelasi sens.


Figura 2.15. Forta specific n conductoare parcurse de curentul alternativ monofazat n regim
nominal.

Valoarea medie a fortei se obtine prin integrarea pe o perioad, a valorii momentane a
fortei specifice:

}
=
T
0
med
dt f
T
1
f (2.82)

2
m med
I f
2
1
f = = (2.83)
Rezult c valoarea medie a fortei este proportional cu ptratul valorii efective a
curentului monofazat si cu forta specific pe unitatea de lungime si curent.
n regim nominal fortele electrodinamice nu pericliteaz stabilitatea mecanic a
conductoarelor, dar n regim de scurtcircuit ele pot avea valori apreciabile. Rezult c este de cea
mai mare important calcularea fortelor electrodinamice n cazul curentilor de scurtcircuit. n
cazul regimului de scurtcirciut cea mai mare solicitare mecanic apare la nceputul procesului
tranzitoriu, cnd se produce socul de curent.
Lund n considerare cazul cel mai defavorabil, cnd scurtcircuitul se produce n
momentul n care curentul are valoarea maxim rezult :
68

|
|
.
|

\
|
=

t e I 2 i
a
T
t
p sc
cos (2.84)
S-au fcut notatiile:
I
p
= U / Z
sc
valoarea efectiv a componentei periodice a curentului de scurtcircuit de
durat;
T
a
= L / R constanta de timp a componentei aperiodice, adic inversa coeficientului de
amortizare (se consider ca valoare uzual T
a
= 1 / 22 s).
Valoarea momentan maxim a curentului, numit curent de soc (de lovitur) se obtine
pentru t = si are valoarea:

p s
T
p soc sc
I 2 k e 1 I 2 i
a
=
|
|
.
|

\
|
+ =

.
(2.85)
Se defineste coeficientul de soc al curentului de scurtcircuit:

X
R
T
s
e 1 e 1 k
a

+ = + = (2.86)
ca fiind raportul dintre valoarea momentan maxim a curentului de scurtcircuit (datorat
componentei aperiodice a acestuia) si valoarea de vrf a curentului de scurtcircuit permanent.

Figura 2.16. Forta specific si curentul n cazul curentului de scurtcircuit monofazat
Coeficientul de soc depinde de puterea instalatiei si pentru T
a
= 1 / 22 [s] are valoarea
k
s
= 1,8.
Forta electrodinamic specific n regim de scurtcircuit este:
69

2
T
t
2
p
2
sc
t e I 2 i f
a
|
|
.
|

\
|
= =

cos (2.87)

|
|
.
|

\
|
+ + =

t 2
2
1
2
1
t e 2 e I 2 f
a a
T
t
T
t 2
2
p
cos cos (2.88)
Se observ c forta specific n regim de scurtcircuit are o component aperiodic
amortizat (cu o constant de amortizare dubl fat de cea a curentului), o component periodic
amortizat (de aceasi frecvent cu curentul), o component constant si o component periodic
neamortizat de frecvent dubl fat de frecventa curentului. si este
Cea mai mare valoare a fortei apare dup o semiperioad de la nceputul scurtcircuitului
(cnd coset=1) si are valoarea:

2
p
2
p
2
s
2
soc sc m
I 2 25 3 I k 2 i f = = = ,
.
(2.89)
Datorit socului de curent amplitudinea fortei este de 3,25 ori mai mare dect n regimul
de scurtciruit de durat, adic datorit componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit,
valoarea de vrf (de soc) a fortei este de 3,25 ori mai mare.
Conform reprezentrii fortei din figura 2.16 se poate constata c forta electrodinamic, n
cazul curentului de scurtcircuit, este o mrime pulsatorie, cu pulsatii inegale n regim tranzitoriu
si cu pulsatii egale n regim permanent, de frecvent dubl fat de cea a curentului alternativ.
Se poate observa c n curent alternativ monofazat fortele electrodinamice sunt mai
periculoase dect n curent continuu. Mai ales n regim de scurtcircuit, datorit valorilor maxime
de soc, forta valabil n timp, vibratii ale sistemului asupra cruia actioneaz, si poate duce la
distrugerea mecanic a suporturilor conductoarelor.


2.2.2. Forele electrodinamice n curent alternativ trifazat.

n cazul circuitelor trifazate, deoarece curentii care parcurg cele trei conductoare ale
fazelor sunt defazati n timp, solicitrile mecanice ale conductoarelor vor fi, iar n regim de
scurtcircuit pot fi periculoase.
Din punctul de vedere al pozitionrii conductoarelor cele mai frecvent ntlnite cazuri
sunt:
conductoarele paralele si coplanare;
conductoare paralele, plasate n vrfurile unui echilateral.
2.2.2.1. Forele electrodinamice ntr-un sistem trifazat, de
conductoare paralele i coplanare, n regim nominal.

Cazul conductoarelor paralele si coplanare este prezentat n figura 2.17. Conventia de
semne pentru fortele care se exercit asupra conductoarelor, este cea din figura 2.17. Valorile
momentane ale curentilor trifazati, n regim nominal sunt:
t I 2 i
A
= sin (2.90)
70

|
.
|

\
|

=
3
2
t I 2 i
B
sin (2.91)

|
.
|

\
|

=
3
4
t I 2 i
c
sin (2.92)
Fortele specifice pe unitatea de lungime si curent, conform figurii 2.17, sunt:

a 2
0
BC AB

= = = (2.93)
=

=
2
1
a 4
0
AC
(2.94)


Figura 2.17. Calculul fortelor electrodinamice ntre conductoare plan paralele.

Forta care se exercit asupra conductorului A, determinat de actiunea curentilor din con-
ductoarele B si C rezult conform relatiei (2.71):
f
A
=
AB
i
A
i
B
+
AC
i
A
i
C
(2.95)

|
.
|

\
|
+ =
c B A A
i
2
1
i i f (2.96)
nlocuind n (2.96) expresia curentilor trifazati, rezult succesiv:

(

|
.
|

\
|

+
|
.
|

\
|

=
3
4
t
2
1
3
2
t t I 2 f
2
A
sin sin sin (2.97)
|
|
.
|

\
|
+ = t cos
4
3
t sin
4
1
t cos
2
3
t sin
2
1
t sin I 2 f
2
A
(2.98)
( ) t t 3 t I
2
3
f
2
A
+ = cos sin sin (2.99)
Se constat c aceast fort se anuleaz pentru t = 0 si t = 5 / 6, iar valoarea maxi-
m negativ se obtine pentru t = 5 / 12 si are valoarea:
f
Amr
= 1,616I
2
(2.100)
71
Valoarea maxim pozitiv se obtine pentru t = / 12 si are valoarea:
f
Ama
= 0,116I
2
(2.101)
n figura 2.18 s-a reprezentat grafic variatia n timp a fortei ce actioneaz asupra
conductorului A.
n mod analog, pentru conductorul C, forta specific se calculeaz astfel:
f
C
=
AC
i
A
i
C

BC
i
B
i
C
(2.102)

|
.
|

\
|
+ =
A B C c
i
2
1
i i f (2.103)

(

+
|
.
|

\
|


|
.
|

\
|

= t sin
2
1
3
2
t sin
3
4
t sin I 2 f
2
C
(2.104)
n figura 2.18 este prezentat grafic variatia n timp a fortei specifice ce actioneaz asupra
conductorului C. Rezult c aceast fort se anuleaz pentru t = / 3 si t = / 2, si are
valoarea maxim pozitiv pentru t = / 12.
Valoarea maxim pozitiv a fortei are valoarea:
f
Cmr
= 1,616 I
2
(2.105)
Forta maxim negativ se obtine pentru t = 5 / 12 si are valoarea:
f
Cma
= 0,116 I
2
(2.106)
Se constat c actiunea dominant a fortei este de a mpinge conductoarele laterale spre
exteriorul sistemului, adic avem forte preponderent de respingere.
Forta care actioneaz asupra conductorului central B este:
f
B
=
BC
i
B
i
C

BA
i
B
i
A
= i
B
(i
C
i
A
) (2.107)
Prin nlocuirea expresiei curentilor trifazati se obtine:

(

|
.
|

\
|


|
.
|

\
|

= t
3
4
t
3
2
t I 2 f
2
B
sin sin sin (2.108)
Aceast fort se anuleaz pentru t = / 6 si t = 2 / 3, iar valoarea maxim pozitiv
se obtine pentru t = 5 / 12, si are expresia:
f
Bmp
= 1,73I
2
(2.109)
Valoarea maxim negativ se obtine pentru t = / 12, si are expresia:
f
Bmn
= 1,73I
2
(2.110)

72

Figura 2.18. Valoarea momentan a fortelor specifice exercitate asupra conductoarelor paralele si
coplanare parcurse de curenti trifazati nominali.

n figura 2.18 am reprezentat variatia fortei specifice momentane care actioneaz asupra
conductorului B din mijloc, rezultnd c el este solicitat simetric, n ambele sensuri cu forte mai
mari dect fortele ce actioneaz asupra conductoarelor laterale.
Din analiza reprezentrilor fortelor electrodinamice din figura 2.18, rezult c din punct
de vedere al solicitrilor medii conductoarele laterale sunt solicitate mai periculos, spre exte-
riorul sistemului, iar din punct de vedere al solicitrilor instantanee maxime conductorul central
este solicitat la o fort maxim mai mare.
Dac n regim nominal solicitrile electrodinamice nu sunt n general periculoase, n
schimb n regim de scurtcircuit, componenta aperiodic va conduce la valorii foarte mari ale
fortelor maxime, iar variatia fortei n timp va depinde de momentul producerii scurtcircuitului.

2.2.2.2. Forele electrodinamice ntr-un sistem trifazat, de
conductoare paralele i coplanare, n regim de scurtcircuit.

Cazul cel mai defavorabil, din punctul de vedere al solicitrilor electrodinamice a
conductoarelor trifazate, are loc n regim de scurtcircuit, n cazul cnd mcar unul din curenti are
valoare maxim n momentul producerii scurtcircuitului. Pentru calculul fortelor n acest regim
pornim de la expresiile curentilor de scurtcircuit n cele trei conductoare, scrise sub forma:
( )
(
(

+ =

t e I 2 i
a
T
t
p scA
sin sin (2.111)
73

(
(

|
.
|

\
|

+
|
.
|

\
|

+ =

3
2
t
3
2
e I 2 i
a
T
t
p scB
sin sin (2.112)

(
(

|
.
|

\
|

+
|
.
|

\
|

+ =

3
4
t
3
4
e I 2 i
a
T
t
p scC
sin sin (2.113)
Expresiile care se obtin pentru fortele specifice evidentiaz faptul c acestea depind att
de momentul producerii scurtcircuitului (defazajul initial ) ct si de timp. Calculul acestor forte
este relativ laborios, dar similar regimului nominal. Cea mai mare valoare a fortei este, ca si n
cazul curentului de scurtcircuit monofazat de 3,25 ori mai mare dect amplitudinea fortei n
regimul de scurtcircuit de durat. De aceast fort important trebuie s se tin seama la calculul
stabilittii mecanice a conductoarelor si a dispozitivelor de sustinere.
Pentru conductoarele laterale valoarea maxim a fortei n regim de scurtcircuit are
expresia:
f
max.sc
= 3,251,616I
p
2
= 5,252I
p
2
(2.114)
n cazul conductorului central valoarea maxim a fortei n regim de scurtcircuit este:
f
max.sc
= 3,251,73I
p
2
= 5,625I
p
2
(2.115)
Fortele din relatiile (2.114) si (2.115) stau la baza proiectrii elementelor de sustinere a
conductoarelor si a izolatoarelor.

74
2.2.2.3. Forele electrodinamice ntr-un sistem trifazat, de
conductoare plasate n vrfurile unui triunghi echilateral, n regim
nominal.

n cazul conductoarelor trifazate asezate n vrfurile unui triunghi echilateral ca cele
prezentate n figura2.19 are loc o simetrizare a impedantelor pe cele trei faze, asigurnd
inductivitti proprii si mutuale egale pentru fiecare din cele trei conductoare.
Aceast pozitionare a conductoarelor se ntlneste frecvent n cazul cablurilor trifazate de
fort si a liniilor electrice aeriene. Considernd expresiile curentilor n regim nominal date de
relatiile (2.90)...(2.92) si tinnd cont de fortele specifice pe unitatea de lungime si curent rezult:

a 2
0
CA BS AB

= = = = (2.116)
Fortele specifice se calculeaz cu relatiile:

AC AB A
f f f + = (2.117)


Figura 2.19. Calculul fortelor electrodinamice pentru conductoare pozitionate
n vrfurile unui triunghi echilateral.

Conform figurii 2.19 rezult c componentele fortei ce actioneaz asupra con-
ductorului A sunt:

6
f
6
f f
AC AB Ax

= cos cos (2.118)

6
f
6
f f
AC AB Ay

= sin sin (2.119)

f
AB
= i
A
i
B
(2.120)
75
f
AC
= i
A
i
C
(2.121)
Rezult pentru componentele fortelor specifice dup directiile x si y ale sistemului
cartezian de axe, expresiile:

(

|
.
|

\
|

+
|
.
|

\
|

=
3
4
t sin
3
2
t sin
2
3
t sin I 2 f
2
Ax
(2.122)
( )
(

=
3
t 2 t I 3 f
2
Ax
cos sin sin (2.123)
( ) = t t I 3 f
2
Ax
sin sin (2.124)

(

|
.
|

\
|

+
|
.
|

\
|

=
3
4
t
3
2
t
2
1
t I 2 f
2
Ay
sin sin sin (2.125)
( )
(

= t
3
2 t I f
2
Ay
cos sin sin (2.126)
( ) = t t I 3 f
2
Ay
cos sin (2.127)
Forta rezultat va fi:
2
Ay
2
Ax A
f f f + = (2.128)
t sin I 3 f
2
A
= (2.129)
Sensul pozitiv pentru forte este cel din figura 2.19. Variatia fortei ce actioneaz asupra
conductorului A (vectorul f
A
) este ca mrime si directie reprezentat n figura 2.19, cu punctul de
aplicatie n punctul A si a crui extremitate alunec pe cercul cu diametru egal cu
2
I 3 si
cu centrul pe axa x. Deoarece fiecare conductor din sistemul considerat se afl n conditii iden-
tice fat de actiunea celorlalte dou conductoare, n mod analog cu conductorul A vor fi solicitate
si conductoarele B si C, ns cu decalate corespunztor n timp si spatiu. Astfel asupra celor trei
conductoare vor actiona permanent forte de respingere variabile n timp si spatiu. Valoarea
minim a fortei este zero, iar valoarea maxim
2
I 3 ( locul geometric descris de vectorul
fort fiind un cerc). Valoarea maxim a fortei ce actioneaz asupra conductoarelor este egal cu
forta maxim care actioneaz asupra conductorului central n sistemul trifazat cu conductoare
paralele si coplanare.


2.2.2.4. Forele electrodinamice ntr-un sistem trifazat, de
conductoare plasate n vrful unui triunghi echilateral, n regim de
scurtcircuit.

Valoarea fortelor electrodinamice este important mai ales n regimul de scurtcircuit,
cnd prin considerarea valorilor curentilor exprimati prin relatiile (2.111)...(2.113), se ajunge la o
mrire a valorii fortelor maxime datorate componentelor aperiodice. Locul geometric al
vectorului fort este n regim de scurtcircuit o elips.

76

Figura 2.20. Locul geometric al vectorului fort n regim de scurtcircuit, pentru conductoare
plasate n vrfurile unui triunghi echilateral

Forta maxim, la care trebuie dimensionate conductoarele si izolatoarele suport, este forta
din regim de scurtcircuit, mult mai mare ca forta din regim de durat si care are expresia:
f
max.sc.
= 3,251,73I
p
2
(2.130)
Din compararea fortelor electrodinamice din curent alternativ, se constat c n cazul
curentului monofazat fortele electrodinamice variabile n timp solicit conductoarele numai ntr-
un singur sens (fort pulsatorie) iar n regim de scurtcircuit forta n regimul tranzitoriu este o
fort pulsatorie nesimetric care tinde s devin simetric n scurtcircuitul de durat. Valoarea de
soc a fortei de scurtcircuit (datorat componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit) are
valori importante si de aceea aceast fort st la baza proiectrii mecanica a instalatiei electrice.
n sistemele trifazate cu conductoare drepte si coplanare solicitrile se produc numai n
planul conductoarelor. Conductorul central va fi solicitat mai puternic n ambele sensuri, n mod
egal, iar conductoarele marginale vor fi solicitate mai ales spre exteriorul sistemului, cu forte de
amplitudine mai mic.
n cazul conductoarelor trifazate asezate n vrfurile unui triunghi echilateral fortele
variabile n timp si spatiu solicit toate conductoarele si suporturile lor n modul cel mai defavo-
rabil, cu forte pulsatorii dedirectie variabil, defazate temporal. Datorit faptului c n regim de
scurtcircuit solicitrile cresc foarte mult ntotdeauna dimensionarea conductoarelor si a
sistemelor lor de sustinere se face pentru cazul celui mai mare curent de scurtcircuit ce poate
aprea n sistemul trifazat respectiv, adic pentru valoarea de soc a curentului de scurtcircuit.


2.3. Stabilitatea electrodinamic a aparatelor electrice.


Datorit fortelor electrodinamice si electromagnetice ce apar n aparatele electrice
calculul de rezistent mecanic a acestora se face pe baza solicitrilor n cazul cel mai
defavorabil care corespunde regimului de scurtcircuit.
Capacitatea unui aparat electric de a rezista n bune conditii la solicitrile mecanice pro-
duse de curentii de scurtcircuit, se numeste stabilitate electrodinamic. Ea este egal cu valoarea
77
de soc a celui mai mare curent de scurtcircuit pe care aparatul este n msur s-l suporte fr
deteriorri sensibile (conform standardelor: o deformare permanent sub 0,2 %). Aparatul trebuie
s functioneze n bune conditii dup ce a fost solicitat electrodinamic, fr ca nici una din
caracteristicile sale tehnice s se degradeze n mod inadmisibil.
Curentul de valoare extrem, care caracterizeaz rezistenta mecanic a aparatului la so-
licitri electrodinamice maxime, se numeste curent limit dinamic i
ld
si se exprim n [kA]
valoare maxim momentan. Pentru toate aparatele montate ntr-un circuit, curentul limit
dinamic garantat de fabrica constructoare, trebuie s fie mai mare dect amplitudinea de soc a
celui mai mare curent de scurtcircuit care se poate produce n acel punct al circuitului unde
urmeaz s functioneze aparatul. Matematic acest lucru nseamn: i
ld
> i
sc.soc

(2.131)

p s ld
I k 2 i > (2.132)

n
r
s ld
U 3
P
k 2 i

> [kA] (2.133)

n relatiile (2.131) , (2.132) si (2.133) s-au fcut notatiile:
I
p
valoarea efectiv a componentei periodice a curentului de scurtcircuit de durat, P
r
puterea
de rupere, U
n
_ valoarea efectiv a tensiunii nominale.
Puterea de rupere este o mrime de calcul definit astfel:
P
r
=mI
p
U
n
(2.134)
n relatia (2.134) s-a notat cu m numrul de faze.
Puterea de rupere permite compararea aparatelor electrice din punctul de vedere al
capacittii de comutatie.
78
Pe baza notiunilor tehnice prezentate n capitolul Forte electrodinamice si
electromagnetice rspundeti la urmtoarele ntrebri:

1. Ce este o fort electrodinamic?
2. Ce este o fort electromagnetic?
3. La ce solicitri dau nastere fortele electrodinamice si electromagnetice?
4. Ce metod de calcul a fortelor elecrodinamice si electromagnetice cunoasteti?
5. n ce caz folosim metoda tensiunilor maxwelliene?
6. Care este expresia fortei Laplace?
7. Care este formula lui Biot-Savart-Lapalce?
8. Ct este forta dintre dou conductoare filiforme si coplanare?
9. n ce se msoar intensitatea cmpului magnetic?
10. n ce se msoar inductia magnetic?
11. n ce se msoar permeabilitatea magnetic?
12. Care este valoarea lui
0
?
13. Care este valoare energiei magnetice a unui sistem de n conductoare filiforme?
14. Care este fluxul magnetic total a n conductoare filiforme parcurse de curent (formula lui
Maxwell)?
15. Care este expresia fortei electrodinamice dintre dou conductoare filiforme, parcurse de
curenti?
16. Care este expresia fortei dintre dou conductoare filiforme drepte si coplanare?
17. Ct este factorul de curent al fortei specifice?
18. Ct este factorul de contur al fortei specifice?
19. n ce se masoar forta specific?
20. Ct este forta specific dintre dou conductoare drepte, paralele, de lungime infinit si
sectiune dat?
21. Ct este factorul de contur al fortei specifice dintre dou conductoare filiforme drepte,
paralele si de lungime finit?
22. Ct este forta specific dintre dou conductoare filiforme drepte, paralele si de lungime
infinit?
23. Ce metod de calcul a fortei electrodinamice se aplic n cazul circuitelor cu configuratie
complex?
24. n ce conditii se poate aplica metoda superpozitiei?
25. Ce este efectul de proximitate?
26. Ce este efectul de nis?
27. Ce metod se aplic la calculul fortei electromagnetice ce actioneaz asupra unui
conductor aflat n vecintatea unui perete feromagnetic?
28. Ct este forta electromagnetic ce actioneaz asupra unui conductor aflat n vecintatea
unui perete feromagnetic?
29. n ce tip de nis forta electromagnetic nu depinde de pozitia conductorului?
30. n ce tip de nis forta electromagnetic depinde de pozitia conductorului?
31. Unde este aplicat efectul de nis?
32. Ce forte apar ntr-o spir circular parcurs de curent?
33. Ce inductivitate se foloseste la calcularea fortei electrodinamice dintre dou spire ale unei
bobine?
34. Ce este regimul cvasistationar electric?
35. Ct este forta specific pe unitatea de lungime si curent?
36. n ce se msoar forta specific pe unitatea de lungime si curent?
37. Ce fort rezult din interatiunea a dou conductoare parcurse de un curent alternativ
monofazat n regim nominal?
79
38. Ce frecvent are forta electrodinamic n regim monofazat?
39. Care este expresia curentului de scurtcircuit monofazat?
40. Care este expresia valorii efective a curentului de scurtcircuit permanent?
41. Care este expresia constantei electrice de timp a componentei aperiodice a curentului de
scurtcircuit monofazat?
42. Care este valoare de calcul ce se atribuie constantei electrice de timp a componentei
aperiodice a curentului de scurtcircuit monofazat?
43. Care este expresia atenurii componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit
monofazat?
44. Care este expresia coeficientului de soc a curentului de scurtcircuit monofazat?
45. Care este valoarea maxim a coeficientului de soc a curentului de scurtcircuit monofazat?
46. Definiti coeficientul de soc a curentului de scurtcircuit monofazat?
47. Ce componente are forta electrodinamic n regim de scurtcircuit monofazat?
48. Ce tip de fort apare n regimul tranzitoriu a scurtcircuitului monofazat?
49. Ce tip de fort apare n regimul permanent a scurtcircuitului monofazat?
50. Ct este coeficientul de soc al fortei electrodinamice n scurtcircuitul monofazat?
51. La ce forte se verific suporturile si izolatoarele conductoarelor monofazate?
52. Cum pot fi pozitionate conductoarele unui sistem trifazat?
53. Ce defazaj exist ntre curentii unui sistem trifazat simetric?
54. Ct este valoarea maxim a curentului alternativ n functie de valoarea lui efectiv?
55. Ce tip de forte actioneaz asupra conductoarelor laterale ntr-un sistem coplanar, trifazat
n regim nominal?
56. Ce tip de forte actioneaz asupra conductorului central ntr-un sistem coplanar, trifazat n
regim nominal?
57. Ct este valoarea de vrf a fortei ce actioneaz asupra conductoarelor laterale ntr-un
sistem coplanar, trifazat n regim nominal?
58. Ct este valoarea de vrf a fortei ce actioneaz asupra conductorului central ntr-un sistem
coplanar, trifazat n regim nominal?
59. Care este expresia unui curent de scurtcircuit trifazat?
60. Ct este coeficientul de soc al fortei ce actioneaz asupra conductoarelor laterale ntr-un
sistem coplanar, trifazat n regim nominal?
61. Ct este coeficientul de soc al fortei ce actioneaz asupra conductorului central ntr-un
sistem coplanar, trifazat n regim nominal?
62. Ct este amplitudinea maxim a fortei electrodinamice ce actionaz asupra conductoarelor
dintr-un sistem simetric, trifazat n regim nominal?
63. Care este locul geometric a fortei electrodinamice ce actionaz asupra conductoarelor
dintr-un sistem simetric, trifazat n regim nominal?
64. Ce avantaj prezint pozitionarea simetric (n vrfurile unui triunghi echilateral) a
conductoarelor dintr-un sistem trifazat?
65. Ct este coeficientul de soc al fortei electrodinamice ce actioneaz ntr-un sistem trifazat
pozitionat simetric n regim de scurcircuit?
66. Care este locul geometric al fortei electrodinamice ce apare ntr-un sistem trifazat
pozitionat simetric n regim de scurcircuit?
67. Definiti stabilitatea electrodinamic a unui aparat electric.
68. Definiti curentul limit dinamic al unui aparat electric.
69. Ce conditie trebuie s ndeplineasc curentul limit dinamic a unui aparat electric?
70. Care este expresia puterii de rupere a unui aparat electric?


80


3. ELECTROMAGNEI


Electromagnetul, definit ca magnet temporar, care transform energia
electric n energie mecanic, prin intermediul energiei magnetice, avnd n
structura sa trei sisteme componente: electric, magnetic si mecanic. Este
format dintr-o armtur fix format din material feromagnetic, bobina de
excitatie parcurs de curent si armtura mobil feromagnetic.
Cnd bobina este parcurs de curent, prin intermediul cmpului
magnetic creat de acesta n armtura fix, se manifest forte de atractie ce
actioneaz asupra armturii feromagnetice.
Conversia energiei electrice, ce se transform n lucru mecanic odat cu
deplasarea armturii mobile, se realizeaz prin intermediul energiei
magnetice.


3.1. Clasificarea electromagneilor.


Electromagnetii sunt utilizati att n constructie aparatelor de
comutatie, ct si a unor echipamente de ridicare si transport, la realizarea
cuplelor electromagnetice, la fixarea pe masini unelte a unor piese ce
urmeaz a suferi prelucrri etc.
n constructia aparatelor electrice de comutatie, electromagnetii sunt
utilizati ca organ motor al contactoarelor, ruptoarelor, declansatoarelor,
ntreruptoarelor, servind la stabilirea sau ntreruperea mecanic a unor
contacte, n mod direct, sau prin intermediul unui percutor care elibereaz
energia unui resort precomprimat. De asemenea, electromagnetii intr n
constructia electrovalvelor si a dispozitivelor de actionare ale aparatelor
electrice.
Clasificarea electromagnetilor se face dup mai multe criterii si anume:
A). Dup tipul constructiv n: electromagneti de tip plonjor, la care
armtura mobil execut o miscare de translatie n axa bobinei de excitatie;
electromagneti la care armtura mobil execut o miscare de translatie si
electromagneti la care armtura mobil execut o miscare de rotatie. La toate
aceste constructii armtura fix poate avea form de I, U sau E.
Cteva tipuri constructive sunt prezentate n figura 3.1.
B). Dup felul curentului de excitatie;
81
de curent continuu si
de curent alternativ monofazati
electromagneti trifazati;

.


Figura 3.1. Variante constructive de electromagneti.

C). Dup modul de lucru:
electromagneti de actionare
electromagneti elevatori;
D). Dup tipul de actionare:
electromagneti cu actionare rapid (3 4 ms);
electromagneti cu actionare normal si
electromagneti cu actionare ntrziat (t > 0,3 s).


3.2. Bilanul energetic a unui electromagnet.


Se consider un electromagnet conectat la o retea de tensiune U si
reprezentat n figura 3.2. La parcurgerea bobinei de excitatie de un curent
electric i, datorit fluxului ce strbate circuitul magnetic, asupra armturii
mobile se exercit o fort de atractie.
Dac armtura mobil este blocat la un ntrefier , fortele sunt
prezente, dar nu pot produce un lucru mecanic si n sistem se nmagazineaz
o energie magnetic.
82
Pornind de la forma integral a legii conductiei electrice:
U + U
e
= R I (3.1)
Notnd tensiunea electromotoare a sursei cu:

dt
d
U
e

= (3.2)


Figura 3.2. Electromagnet conectat la retea; Dependenta = f(i).

Rezult:

dt
d
I R U

= (3.3)
= N (3.4)
fiind nlntuirea magnetic produs de fluxul fascicular, se obtine prin
integrare:
( )
m
0
t
0
2
W d i dt i R i U = =
} }

(3.5)
unde s-a notat cu W
m
energia magnetic acumulat n ntregul cmp,
echivalent cu aria hasurat din figura 3.2 b. Conform relatiei (3.5) se
constat c aceast energie magnetic este diferenta dintre energia electric
absorbit de la retea si pierderile prin efect JouleLenz din nfsurare.
Dac se repet operatia pentru ntrefieruri
1
> si
2
> se obtin
curbele din figura 3.2 b. Se constat c la un electromagnet alimentat de la o
tensiune constant, energia acumulat este dependent doar de pozitia
armturii mobile. Valoarea energiei acumulate n pozitiile de ntrefier
1
si
2

nu depind de pozitiile succesive () pe care le ocup armtura n deplasarea
de la pozitia deschis la cea nchis a electromagnetului.
83
Dac ntrefierul nu se mentine blocat, atunci sub actiunea fortelor ce se
manifest n cmpul magnetic, armtura mobil se va deplasa spre armtura
fix si energia cmpului magnetic se modific.
Atragerea armturii mobile se poate face n dou moduri distincte: cu-
rentul rmne constant, indiferent de valoarea ntrefierului; sau fluxul
magnetic este constant, indiferent de valoarea ntrefierului. Primul caz
corespunde unui electromagnet de curent continuu, iar al doilea unui
electromagnet de curent alternativ.


3.2.1. Lucrul mecanic al unui electromagnet de curent continuu.

n spatiul conversiei electromagnetice, definit prin caracteristica de
magnetizare = f(i) proprie circuitului, se analizeaz variatia mrimilor de
stare ce definesc transformrile energetice, n urma crora se efectueaz un
lucru mecanic. Celor dou pozitii extreme ale armturilor le corespund dou
stri magnetice diferite reprezentate prin curbele
i
pentru ntrefierul maxim
si '
i
pentru ntrefierul final.

Figura 3.3. Lucrului mecanic al unui electromagnet de c.c.

Deoarece n pozitia de ntrefier maxim circuitul magnetic este
nesaturat, dependenta = f(i) se poate considera liniar. Energia magnetic
n starea initial este echivalent cu aria OA
o
, iar n starea final cu aria
OB
1
. Variatia energiei magnetice este dat de diferenta:
84
W
m
= W
mf
W
mi
(3.6)
W
m
= aria OB
1
aria OA
2

n acelasi timp s-a produs un lucru mecanic L. Att lucrul mecanic
dezvoltat ct si variatia energiei magnetice s-a fcut datorit surplusului de
energie electric debitat de la retea, proportional cu aria
o
AB
1
. Din
ecuatia bilantului energetic: W
e
= W
m
+ L (3.7)
Aria corespunztoare lucrului mecanic efectuat va fi deci:
L = aria
o
AB
1
(aria OB
1
aria OA
o
) = aria OAB
adic lucrul mecanic efectuat corespunde ariei dintre cele dou
caracteristici de magnetizare, hasurat n figura 3.3. Cum aceast arie:
aria OAB = aria OCB aria OCA
este echivalent cu cresterea coenergiei magnetice (W'
m
), avem:
L = W'
m
(3.8)
Cum
L = F x (3.9)
relatia (3.8) permite calcularea fortei ce produce deplasarea armturii:

.
'
ct i
m
x
W
F
=
|
.
|

\
|

= (3.10)
iar n cazul circuitelor liniare W'
m
= W
m
, avem:

. ct i
m
x
W
F
=
|
.
|

\
|

= (3.11)
regsindu-se astfel prima teorem a fortelor generalizate.


3.2.2. Lucrul mecanic al unui electromagnet de curent alternativ.

Analog cazului precedent cele dou stri magnetice sunt reprezentate
prin curbele (i) si '(i) n figura 3.4. Trecerea de la starea initial (
max
) la
starea final ( 0) se face prin micsorarea energiei magnetice, a crei
variatie este:
W
m
= aria OB
o
aria OA
o

n timpul miscrii armturii, energia electric absorbit de la retea
rmne constant W
e
= 0.
85
Ecuatia bilantului devine: W
m
+ L = 0 (3.12)
Rezult c lucrul mecanic dezvoltat corespunde micsorrii energiei
magnetice, fiind dat de aria:
L = W
m
= aria OA
o
aria OB
o
= aria OAB
a crei reprezentare s-a fcut hasurat n figura 3.5. Deci:
L = W
m
(3.13)
relatie care permite calcularea fortei de atractie sub forma:

. ct
m
x
W
F
=
|
.
|

\
|

= (3.14)
regsindu-se astfel cea de-a doua teorem a fortelor generalizate.

Figura 3.4 Lucrului mecanic al unui electromagnet de c.a.

Semnul minus din relatia (3.14) se datoreaz faptului c energia
magnetic scade n timpul efecturii lucrului mecanic. Rezult c n acest caz
lucrul mecanic dezvoltat se datoreaz exclusiv micsorrii energiei magnetice.




86
3.2.3. Randamentul electromagneilor

Pentru a evalua randamentul unui electromagnet ce c.c. trebuie s
evidentiem pierderile ce apar n cele trei sisteme ce-l compun. Un mod
sintetic de prezentare a acestor pierderi este arborele energetic care
evidentiaz transferurile energetice ntre sistemele electric, magnetic si
mecanic si pierderile specifice fiecreia dintre ele.
n figura 3.5. am reprezentat tranferurile energetice si pierderile
dintr-un electromagnet fcnd urmtoarele notatii:
W
e
energia electric absorbit de la reteaua de alimentare;
W
m
energia magnetic produs de bobina de excitatie si care se
tranform n ntrefier n energie mecanic transferat armturii mobile;
W
mec
energia mecanic transferat armturii mobile;
W
mecu
energia mecanic transmis de la armtura mobil spre
mecanismele actionate;
W
C
pierderi de energie n capacittile parazite;
W
J
pierderi de energie prin efect JouleLenz;
W
L
pierderi de energie n inductivitti;
W

pierderi de energie prin dispersie;

W
cin
pierderi de energie cinetic care se transform n cldur la
ciocnirea armturii mobile de armtura fix;
W

pierderi de energie prin frecare si amortizare vscoas.

Figura 3.5. Bilantul energetic al unui electromagnet
87

O parte din pierderi se pot recupera. Astfel o parte din fluxul de
dispersie trece prin armtura mobil si contribuie la realizarea fortei de
atractie si o parte din cmpul electromagnetic nmagazinat n inductivitti si
capacitti parazite este recuperat n timpul regimului tranzitoriu. Pentru
reducerea pierderilor n miezul feromagnetic acesta se lameleaz si n cazul
electromagnetilor de c.c..
Totusi randamentul electromagnetilor este relativ mic comparativ cu
motoarele electrice rotative. Acest lucru este compensat de un raport fort /
mas favorabil electromagnetilor.


3.3. Regimul dinamic al electromagnetului


Momentul conectrii nfsurrii electromagnetului la sursa de tensiune
este urmat de un regim tranzitoriu electric, n care curentul, respectiv, forta de
atractie, cresc spre valoarea maxim.
n vederea determinrii duratei de actionare a unui electromagnet de
curent continuu este deci necesar s se cunoasc regimul tranzitoriu al
curentului i = f(t) si al fortei F = f(t), ncepnd din momentul initierii
curentului de excitatie pn n momentul stabilirii ntrefierului minimal.
n figura 3.6. se reprezint circuitul de alimentare al electromagnetului
caracterizat prin inductivitatea L si rezistenta R a bobinei. Armtura mobil
de mas m este retinut printr-o fort rezistent dat de un resort
F
r
= k
e
x (3.15)
iar prin D s-a notat constanta de amortizare vscoas.
Analiza regimului dinamic necesit rezolvarea ecuatiilor clasice din
dinamica electromagnetilor deduse pornind de la teoria conversiei
electromecanice si tinnd cont c electromagnetii sunt variante liniare ale
motorului cu reluctant variabil:

dt
d
i R U

+ = (3.16)

. ct i
m
x
W
F
=
|
.
|

\
|

= (3.17)
x k
dt
dx
D
dt
x d
m F
e
2
2
+ + = (3.18)

88
Ecuatia (3.16) se numeste ecuatia bilantului electric, ecuatia (3.17)
reprezint Teorema fortelor generalizate la i = ct. iar (3.18) este ecuatia de
echilibru mecanic.

Aceste trei relatii reprezint ecuatiile regimului dinamic ale unui
electromagnet.
Rezolvarea direct a acestui sistem de ecuatii se realizeaz cu ajutorul
calculatorului, permitnd n final determinarea functiilor de timp: x = f
1
(t);
v = f
2
(t); i = f
3
(t); F = f
4
(t).
Deoarece rezolvarea direct a ecuatiilor regimului dinamic este
incomod, nefiind posibil stabilirea unor solutii analitice exacte, se
procedeaz fie la rezolvarea aproximativ analitic a acestora sau
grafo-analitic.



Figura 3.6. Modelul fizic al unui electromagnet.

O rezolvare aproximativ analitic pleac de la oscilograma curentului
functie de timp, reprezentat n figura 3.7. Se constat c n intervalul de timp
t
p
numit timp de pornire curentul creste si deoarece forta de actionare este
mai mic dect forta rezistent, ntrefierul rmne la valoarea initial. n
intervalul de timp t
d
numit timp de deplasare ntrefierul scade pn la
ntrefierul minim. Se constat c n acest interval de timp se manifest reactia
armturii, care const n diminuarea curentului n bobina de excitatie datorit
efectului legii inductiei electromagnetice. Dup timpul t
d
curentul creste si se
stabileste n final la valoarea I = U / R. la ntreruperea alimentrii, curentul
scade de la valoarea I la zero ntr-un timp t
r
numit timp de revenire.
89
Studiul regimului tranzitoriu comport analizarea etapelor mai sus
mentionate. Astfel, n intervalul t
p
, deoarece F < F
r
, ecuatia circuitului este:

dt
di
L i R U + = (3.19)
a crei solutie determin o lege de variatie exponential:

|
|
.
|

\
|
=

T
t
e 1
R
U
i (3.20)
unde L si R sunt inductivitatea si rezistenta la ntrefierul maxim.



Figura 3.7. Oscilograma curentului la conectarea si deconectarea
unui electromagnet de c.c.

n punctul A cele dou forte sunt egale, adic F = F
r
si deci:

|
|
.
|

\
|
=

T
t
A
p
e 1
R
U
i (3.21)

90
de unde:
A
p
i I
I
T t

= ln (3.22)
n intervalul t
d
forta activ F devine mai mare dect forta rezistent F
r
si
armtura mobil si execut cursa pn ce se ciocneste de armtura fix
( 0). n acest interval de timp trebuie s se tin seama de variatia
inductivittii n raport cu timpul si ecuatia diferential a circuitului este:

dt
dL
i
dt
di
L i R U + + = (3.23)
Solutia ecuatiei (3.23) ofer o imagine a modului cum variaz curentul
n functie de timp, lund ca parametru viteza de deplasare a armturii.
Trebuie mentionat ns, c viteza de deplasare este functie de curent,
astfel c rezolvarea ecuatiei (3.18) este posibil numai prin discretizarea si
aplicarea unei metode iterative. n figura 3.8 solutia acestei ecuatii este
reprezentat prin portiunea AB a curbei.
Durata total:
t
a
= t
p
+ t
d
(3.24)
se numeste timp de actionare si reprezint timpul scurs din momentul
nchiderii circuitului de alimentare al bobinei pn n momentul atingerii
armturii fixe de ctre armtura mobil.
Din punctul B nceteaz miscarea armturii, iar ecuatia circuitului este:

dt
di
L i R U + = ' (3.25)
unde L' este inductivitatea corespunztoare ntrefierului practic egal cu ze-
ro.
Legea de variatie a curentului devine:
|
|
.
|

\
|
=

' T
t
e 1
R
U
i (3.26)
unde T' = L' / R, (3.27)
curentul i tinznd spre valoarea de regim permanent I = U / R.
Actionarea electromagnetului nceteaz din momentul ntreruperii
curentului. Perioada de variatie a curentului corespunztoare desprinderii
armturii, pn la pozitia initial
i
, se numeste timp de revenire (t
1
).
Determinarea acestui timp de revenire se face prin rezolvarea ecuatiei
diferentiale:
dt
dL
i
dt
di
L i R 0 + + = (3.28)
asa cum este ilustrat n figura 3.7.
91



Figura 3.8. Diagrama n patru cadrane a regimului dinamica unui
electromagnet de c.c.

Datorit dificulttilor de rezolvare analitic a sistemului de ecuatii
(3.16...18), n figura 3.8 se prezint sintetic o metod grafoanalitic de
determinare iterativ a mrimilor ce caracterizeaz functionarea unui
electromagnet dat n regimul dinamic.
Se consider cunoscute curbele de magnetizare = f(i) pentru diverse
ntrefierului
i
cuprinse ntre
max
si 0, reprezentate n cadranul I. Se
calculeaz forta dezvoltat de electromagnet, care se reprezint n cadranul II
sub forma curbei F = f(). Tot aici se reprezint variatia fortei rezistente n
raport cu ntrefierul F
r
= f(). Se calculeaz apoi variatia ntrefierului n timp
si se reprezint prin curba = f(t) n cadranul III. Se reprezint n cadranul IV
variatia curentului n functie de timp.
92
Dac ecuatia circuitului nu se verific se reitereaz constructia grafic,
pn la determinarea riguroas a curbei de variatie 123456 a lui
= f(i), conform reprezentrii din cadranul I.
Principale concluzie care rezult din aplicarea metodei grafoanalitice
este aceea c lucrul mecanic util dezvoltat n regim dinamic (corespunztor
ariei 0123456) este mult mai mic dect lucrul mecanic util determinat din
caracteristicile statice, ntre cele dou ntrefieruri extreme
max
si 0
(corespunztor ariei 0,
1
, = 0). De aici si importanta considerrii regimului
dinamic la dimensionarea electromagnetilor.
n cazul electromagnetilor de curent alternativ, sistemul de ecuatii
devine:
( )
dt
dL
i
dt
di
L i R t U 2 + + = + sin (3.29)

dx
dL
i
2
1
F
2
= (3.30)
x k
dt
dx
D
dt
x d
m F
e
2
2
+ + = (3.31)
a crui rezolvare este posibil prin metode numerice cu ajutorul calculatoru-
lui.


3.4. Circuitul magnetic al electromagneilor.


n general, un circuit magnetic se defineste ca ansamblul mediilor fizice
prin care se poate nchide un flux magnetic. Circuitele magnetice se clasific
dup mai multe criterii:
a). circuite magnetice omogene, caracterizate de o aceeasi valoare a
permeabilittii n toate punctele lor si respectiv neomogene n caz contrar;
b). circuite magnetice liniare, a cror permeabilitate este independent
de fluxul ce le strbate si respectiv neliniare n caz contrar;
c). circuite magnetice simple, parcurse pe toat lungimea lor de acelasi
flux magnetic si respectiv circuite complexe sau ramificate.
Calculul circuite magnetice de geometrie si proprietti magnetice
cunoscute const n determinarea solenatiei cnd se d fluxul (problema
direct) sau n determinarea fluxului necesar pentru obtinerea unei solenatii
de valoare dat (problema invers).
93
Dup cum se stie n anumite conditii (inductii mici, absenta saturatiei)
circuitele feromagnetice pot fi aproximate ca fiind liniare (de permeabilitate
constant, independent de valoarea local a cmpului).
n figura 3.9 s-a considerat un asemenea circuit magnetic liniar si
omogen, de lungime medie (1), sectiune (A) si permeabilitate () cunoscute.
Portiunea nfsurat constituie coloana, iar cea nenfsurat jugul (sau, dac
este mobil, armtura).
Aplicnd relatia lui Ampre liniei geometrice mijlocii, considerat si ca
linie de cmp se obtine: I N = H I (3.32)
sau cu B = H (3.33)
l
A
l
A
N I A B

=

= = (3.34)
unde solenatia bobinei este: = N I (3.35)


Figura 3.9 Circuit magnetic liniar si omogen fr ntrefier.

Relatia (3.34) permite rezolvarea simpl att a problemei directe (se d
si se cere ) ct si a celei inverse (se d si se cere ), dac , 1 si A sunt
cunoscute.
Calculul circuitului se poate face echivalent si cu ajutorul unui concept
nou, corespondentul n limbaj magnetic, al rezistentei electrice. n adevr,
relatia lui Ampre se poate scrie si sub forma:
( )
m
R
A
dl
dl
B
dl H =

=

= =
} } }

(3.36)
94
unde mrimea: 0
A
dl
R
m
>

=
}

(3.37)
constituie reluctanta magnetic a circuitului.
Pentru medii omogene, de sectiune constant:

A
1
R
m

= [H
1
] (3.38)
n aplicatii se opereaz si cu mrimea reciproc a reluctantei, numit
permeant:

m
R
1
= [H] (3.39)
n acest fel, rezolvarea problemei directe, respectiv inverse se face cu
considerarea unei a din relatiile (3.34):
= R
m
sau = (3.40)
Dac circuitul este neomeogen (spre exemplu are un ntrefier ), cu re-
prezentrile din figura 3.6, relatia lui Ampre nu mai este suficient pentru
calculul su, deoarece cmpul H obtine valori distincte n cele dou medii fier
si aer (H
f
, H

).
= I N = H
f
l
f
+ H

(3.41)
unde cu l
f
s-a notat lungimea medie a portiunii de fier (lungimea fierului) iar
cu cea a ntrefierului.

Figura 3.10. circuitul magnetic cu ntrefier

95
n zona ntrefierului apare un efect de margine (liniile de cmp fiind
practic ortogonale la muchiile fierului), care duce la cresterea sectiunii
tubului de flux n aer (de la A
f
la A

):
A

= k A
f
(3.42)
unde k = 1 1.3, valorile mai mari referindu-se la ntrefieruri mai mari.
Dac se admite c fluxul magnetic se conserv n lungul circuitului, se
poate scrie:
= B
f
A
f
= B

(3.43)
si deci:
H
f
A
f
=
0
H

(3.44)
de unde se deduce c valorile lui H
f
si H

sunt mult diferite (H

f
<< H

,
deoarece
0
<< , iar A
f
= A

).
Sistemul format din relatiile (3.41) si (3.44) permite calculul circuitului
magnetic neomogen.
Din relatia (3.44):
f
f
0
H
A
A
H

(3.45)
si cum:

f
f
f
A
B
H

= (3.46)
relatia (3.23) devine:

|
|
.
|

\
|

A
A
l
A
N I
f
0
f
f
(3.47)
si deci:

|
|
.
|

\
|

+

=

A A
l
N I
0 f
f
(3.48)
I N = (R
mf
+ R
m
) (3.49)
unde cu R
mf
si R
m
s-au notat reluctantele fierului, respectiv ale
ntrefierului.
Relatia (3.49) permite calcularea circuitului magnetic neomogen, de
reluctante cunoscute.
Circuitul magnetic al unui electromagnet fiind realizat cu miezuri de
fier se comport ca un circuit neliniar, permeabilitatea depinde de punctul de
functionare si nu poate fi n general precizat, ea ne mai constituind un
parametru dat n problem.
96

Figura 3.11. Curba de magnetizare a materialului feromagnetic.

Rezult c metodica de rezolvare a circuitelor neliniare, desi bazat pe
aceleasi relatii de calcul, va fi distinct de cea aplicat la circuitele liniare.
Principalul element nou consist n folosirea curbei de magnetizare B = f(H),
care se consider dat si cunoscut (figura 3.11). n acest fel prin calcul se
determin cmpul mediu H, din curba de magnetizare se deduce inductia B,
iar raportul B / H = ne permite calcularea reluctantelor fierului.
Toate cazurile analizate se refer la circuite magnetice simple (fr
ramificatii), n care s-a neglijat dispersia magnetic.
Chiar n cazul electromagnetilor simpli calculul cmpului magnetic n
fier si ntrefier este foarte dificil, din cauza existentei fluxurilor de dispersie,
ce determin o repartitie complicat a cmpului magnetic. De aceea, n
calculele tehnice, se vor folosi o serie de simplificri ca: neglijarea umflrii
fluxului n ntrefieruri, o concentrare a fluxurilor de dispersie, neglijarea
cderilor de tensiune magnetic n fier, fat de cele din ntrefier (la valori
mari ale ntrefierului) etc.
Calculul riguros matematic al permeantelor cilor fluxului prin aer este
practic extrem de dificil, deoarece spectrul liniilor de fort nu poate fi
echivalat prin trasee ce se pot exprima prin relatii matematice simple. De
aceea, determinarea permeantelor se face cu ajutorul tuburilor de flux
magnetic constant, prin metoda transformrilor conforme sau prin metode
numerice.
Relatia de baz pentru determinarea permeantei magnetice a
ntrefierului este:

=
m
U
(3.50)
97
unde

este fluxul din ntrefierul si U

m
tensiunea magnetic ntre cei doi
poli ai ntrefierului.
n cazul simplificat, al unui cmp omogen, ntre dou suprafete plan
paralele de arie A avnd un ntrefier relatia (3.50) devine:

A
H
A B
0
(3.51)
Prin utilizarea metodelor amintite mai sus, se dau n literatur relatii de
calcul ale permanentei ntrefierului pentru diferite forme de suprafete.
Pentru determinarea permanentei magnetice a unei portiuni din fier se
utilizeaz relatia:

mf
f
f
U

= (3.52)
unde
f
este fluxul n fier si U
mf
tensiunea magnetic a fierului.
n cazul simplificat al unui miez de sectiune A
f
, permeanta rezult
conform (3.49):
f
f
f
l
A
= (3.53)
relatie n care se determin din curba de magnetizare (figura 3.11).
Pentru calculul circuitului magnetic al unui electromagnet se pot folosi
urmtoarele metode: a). construirea circuitului magnetic echivalent;
b). metoda transformrilor conforme; c). metode numerice.
n cele ce urmeaz se prezint numai prima metod si anume
construirea circuitului magnetic echivalent.
Pentru un eletromagnet dat, circuitul magnetic echivalent se modific
sensibil dac armtura mobil trece din pozitia de ntrefier minim n pozitia
de ntrefier maxim. Aceast modificare rezult din necesitatea de a simplifica
circuitul magnetic echivalent, care se compune din reluctante si solenatii,
neglijnd reluctantele de valori mici conectate n serie cu reluctante de valori
mari.
Pentru a exemplifica modul de realizare a circuitului magnetic
echivalent, considerm electromagnetul n form de U din figura 3.12 a, n
pozitia de ntrefier minim. Electromagnetul este simetric, cu dimensiunile din
figur, iar pentru aprecierea fluxurilor de dispersie se mpart jugurile n dou
prti egale (h / 2) rezultnd fluxurile de dispersie
1
si
2
.
Fluxul util care determin forta de atractie a electormagnetului este

,
n timp ce n coloana sa circul fluxul
1
. Considernd solenatia concentrat,
se construieste circuitul magnetic echivalent reprezentat n figura 3.12.b.
98


Figura 3.12. Calculul circuitului magnetic al unui electromagnet.
a). Electromagnet n form de U;
b). Circuitul magnetic echivalent pentru pozitia de ntrefier minim.

Pentru rezolvarea problemei directe, adic determinarea solenatiei
necesare pentru obtinerea unui flux util

dat, dac dimensiunile

electromagnetului sunt cunoscute (a, b, c, h) si de asemenea este cunoscut
curba de magnetizare a materialului, se aplic circuitului magnetic echivalent
metodele utilizate n teoria circuitelor electrice.
Astfel tensiunea magnetic ntre punctele 1 1' se scrie:
U
m11'
=

(2 R

+ 2 R
m4
+ R
m5
) (3.54)
iar fluxul de dispersie ntre cele dou puncte este:

=
R
U
11 m
1
'
(3.55)
Fluxul magnetic pe portiunile 1 2, respectiv 1' 2' este:

2
=

+
1
(3.56)
99
Tensiunea magnetic ntre punctele 2 2' se scrie:
U
m22'
= U
m11'
+ 2
2
R
m3
(3.57)
iar fluxul de dispersie dintre aceleasi puncte se calculeaz:

=
R
U
22 m
2
'
(3.58)
Rezult fluxul total din coloan:

1
=
2
+
2
(3.59)
n final rezult: = U
m22'
+
1
(2 R
m2
+ R
m1
) (3.60)
Reluctantele n aer (R

reluctanta ntrefierului; R

reluctanta de
dispersie) si cele n fier (R
m5
reluctanta armturii; R
m2
si R
m4
reluctantele
unor portiuni de jug de lungime h / 4; R
m3
reluctanta portiunii de jug de
lungime h / 2; R
m1
reluctanta coloanei) se calculeaz conform relatiilor
(3.51) si (3.53), fiind considerate cunoscute. n acest fel relatia (3.60), cu
considerarea relatiilor (3.54) (3.59) ne permit solutionarea problemei
directe (determinarea lui la

dat).
Evident, metoda expus ofer rezultate cu att mai exacte cu ct
jugurile se mpart n mai multe elemente.


3.4.1. Calculul circuitului magnetic la ntrefier mare.

n cazul n care electromagnetul se afl n pozitia de ntrefier maxim,
prin neglijarea reluctantelor n fier nseriate cu reluctantele n aer, se obtine
circuitul magnetic echivalent din figura 3.13.

Pentru rezolvarea lui se scrie:
U
m11'
= 2

(3.61)
U
m11'
= (3.62)
Rezult solutia problemei:
= 2

(3.63)
La rezolvarea problemei inverse, se cere s se determine repartitia
fluxurilor magnetice pentru o solenatie dat, la un electromagnet de o
configuratie dat. Aceast problem nu se poate rezolva direct, ci prin
trasarea curbei fluxului util (

) n functie de solenatie.
100


Figura 3.13 Circuitul magnetic echivalent pentru ntrefier maxim.

Pentru aceasta se consider mai multe valori ale fluxului util si cu
relatia (3.60) n cazul ntrefierului minim, respectiv (3.63) n cazul ntre-
fierului maxim, se calculeaz solenatia corespunztoare obtinndu-se
punctele A, B, C si D din figura 3.14. Punctele obtinute se unesc printr-o
curb, ce reprezint caracteristica de magnetizare a circuitului. Pe aceast
curb, la solenatia dat fluxul util din ntrefier

. Plecnd de la valoarea lui

, pe baza relatiilor (3.55), (3.58) si (3.59) se obtin fluxurile de dispersie si

fluxul total din coloana electromagnetului.



Figura 3.14. Problema invers. Trasarea caracteristicii

= f().
101

O alt modalitate de concepere a circuitelor magnetice echivalente se
poate realiza cu parametri distribuiti. n acest caz solenatiile se distribuie
uniform dealungul coloanei, reluctantele coloanei si cele de dispersie se
consider si ele distribuite liniar. Se obtine o schem echivalent ce const
din nserierea unor cuadripoli elementari si care se rezolv pe baza relatiilor
clasice aplicate circuitelor electrice.
n cazul electromagnetilor de curent alternativ, calculul circuitului
magnetic se face utiliznd reprezentrile din planul complex. Astfel pentru un
circuit magnetic nchis se poate scrie:


=
mi i
z
2
1
(3.64)
unde este solenatia (n valoare efectiv) n planul complex; este fluxul
magnetic (n valoare maxim) n planul complex; Z
m
impedanta magnetic n
form complex:
Z
m
= R
m
+ j X
m
(3.65)
unde R
m
este reluctanta (rezistenta) magnetic si X
m
reactanta
magnetic.



3.5. Calculul forei dezvoltate de electromagnei.


Potrivit bilantului energetic al electromagnetului, forta electro-
magnetic care se exercit asupra armturii mobile, depinde de variatia
energiei magnetice nmagazinat n ntregul spatiu ocupat de cmpul
magnetic al electromagnetului.
Acest spatiu cuprinde urmtoarele domenii distincte: ntrefierurile de
lucru si parazite, zonele ocupate de fluxurile de dispersie si circuitele
feromagnetice ale coloanelor, jugurilor si armturilor mobile.
Deoarece n majoritatea cazurilor, la electromagnetii bine dimensionati,
cderea de tensiune magnetic n fier este neglijabil, rezult c la
determinarea fortei de atractie se va lua n considerare numai variatia energiei
localizat n ntrefierurile de lucru.



102
3.5.1. Calculul forei de atracie la electromagneii de curent continuu.

Cel mai frecvent caz ntlnit este cel al electromagnetilor cu poli plani.
n acest caz facem ipoteza simplificatoare c fluxul n ntrefier este
perpendicular pe suprafata polilor si se poate neglija dispersia.

Figura 3.15 Explicativ la calculul fortei
1 armtura fix; 2 armtura mobil.

Considernd un ntrefier () limitat de suprafete planparalele de arie A,
n ipoteza unui cmp magnetic constant dup directia ntrefierului (B

), forta
ce se exercit asupra armturii mobile se determin conform relatiei (3.10):

|
.
|

\
|
=
|
.
|

\
|

=

=
i
2
1
dx
d
x
W
F
ct i
m
.
(3.66)
Cum:

N (3.67)
N i = U
m
(3.68)
unde U
m
este tensiunea magnetic n ntrefier, considerat constant, avem:
( )
dx
d
U
2
1
U
dx
d
2
1
F
m m

= = (3.69)
si deoarece, conform relatiei (3.50):

= U
m

(3.70)
rezult:
dx
d
U
2
1
F
2
m

= (3.71)
Pentru cazul considerat n figura 3.15, avem:

A
0
(3.72)
si deoarece forta si ntrefierul variaz n sensuri contrare, d = dx, se obtine
prin nlocuire n relatia (3.71):
103

2
0 2
m
0 2
m
A
U
2
1 A
d
d
U
2
1
F

=
|
.
|

\
|

=

(3.73)
Reprezentarea grafic a relatiei (3.73) n figura 3.16 arat c forta
dezvoltat creste pe msura micsorrii ntrefierului. Tinnd seama c:

m
0
U B
H (3.74)

= B

A (3.75)
expresia fortei dezvoltate de un electromagnet de curent continuu, n ipoteze-
le acceptate este:
A 2 2
A B
F
0
2
0
2

=

(3.76)



Figura 3.16 Dependenta fortei de ntrefier pentru un electromagnet de c.c.

Dac armtura mobil este n pozitia atras ( 0) si se consider
inductia B

= B
f
, se obtine expresia fortei portante a electromagnetului (vezi
figura 3.16):
0
2
f
p
2
A B
F

= (3.77)
Relatiile stabilite pentru calculul fortei de atractie dezvoltat de electro-
magneti evidentiaz dependenta pronuntat de ntrefier a acesteia, n sensul
c la ntrefieruri mici se obtin forte mari, care scad ns rapid cu cresterea
ntrefierului (figura 3.16).
Acest lucru constituie un dezavantaj n acele aplicatii ale electromag-
netilor n care este necesar realizarea unei forte constante pe ntregul parcurs
104
al actionrii. Din aceste considerente s-au conceput numeroase forme pentru
armturile electromagnetului, astfel nct permanenta dintre ele s depind
mai mult sau mai putin de ntrefierul de lucru.


Figura 3.17 Calculul fortei unui electromagnet tip plonjor.

S se determine forta dezvoltat de un electromagnet de tip plonjor cu
ntrefier cilindric, avnd forma si dimensiunile din figura 3.17.
Rezolvare: Conform relatiei 3.71 avem:

dx
d
U
2
1
F
2
m

= (3.78)
Expresia permanentei pentru cazul unor cilindri concentrici de diametre
apropiate este:

|
.
|

\
|

+

2
r
x 2
1
0
(3.79)
Se calculeaz:

|
.
|

\
|

+

2
r
2
dx
d
1
0
(3.80)
si rezult:

2
m
1 0
U
2
r
F

|
.
|

\
|

+
= (3.81)

Cum:

=
m
U (3.82)
105
si observnd c

= B

x 2 r
1
(3.83)
rezult n final:
|
.
|

\
|

+

=

2
r
B r
F
1 0
2 2
1
(3.84)
adic forta nu depinde practic de pozitia armturii mobile, fiind constant n
raport cu x.
Din analiza relatiilor (3.76) se poate constata c forta depinde de
inductia n ntrefier. n vederea obtinerii unei eficiente maxime se pune
problema alegerii inductiei optime, care se obtine dac energia magnetic
acumulat n ntrefier este maxim. Scriind:

A 2
U
2
1
W
0
2
m m


= =


(3.85)
si punnd conditia de maxim
0
d
dW
m
=
|
|
.
|

\
|

(3.86)
rezult: 0
d
d
2
2
=

(3.87)
adic:



=

2
d
d
(3.88)
Tensiunea magnetic fiind constant si egal cu suma dintre cderea de
tensiune magnetic n fier si ntrefier:
. ct A
A
U U U U
0
d
mf m mf m
=

+ = + =

(3.89)
se obtine prin diferentiere:
0 d
A
d
A
d
d
dU
0 0
mf
=

(3.90)
si tinnd cont de (3.88) se obtine:



=

1
A d
dU
0
mf

si cum prin definitie:

fm
dU
d
(3.91)

=
m
U
(3.92)
106
conditia de optim rezult:
mf mf
dU
d
U


=

(3.93)



Figura 3.18 Determinarea grafic a punctului de functionare
corespunztor inductiei optime.

Cunoscnd caracteristica de magnetizare a circuitului, adic dependenta
fluxului util de solenatia total (figura 3.18), pentru o tensiune magnetic
constant dat de segmentul OB, problema se reduce la determinarea
punctului C, astfel nct s fie ndeplinit conditia impus de relatia (3.94).
Acest lucru se ntmpl atunci cnd tangenta la curba de magnetizare
formeaz cu orizontala un unghi , egal cu unghiul format de segmentul AB
cu segmentul BC. Atunci:

mf m
dU
d
U
tg

= (3.95)
Dac

este cunoscut, din relatia (3.95) se calculeaz cu usurint

unghiul care determin pe caracteristica de magnetizare punctul cutat C.



3.5.2. Calculul forei de atracie la electromagnei de curent alternativ
monofazat.

107
La electromagnetii de curent alternativ, n care curentul din nfsurare
are o variatie sinusoidal n timp, relatiile de calcul stabilite pentru forta de
atractie (3.76) n curent continuu, dau valoarea momentan a acestei forte n
functie de valoarea momentan a curentului.
Se pot astfel stabili, pentru regimul permanent, relatiile analitice de
calcul care dau variatia n timp a fortei dezvoltate de electromagnet. Pentru
un curent de excitatie sinusoidal de forma:
t I 2 i = sin (3.96)
Inductia magnetic n ntrefier se poate scrie:
B

= B
m
sin t (3.97)
si pornind de la relatia (3.76) se obtine pentru valoarea momentan a fortei o
relatie de forma:
t 2
2
F
2
F
t F t
2
A B
F
m m 2
m
2
0
2
m
= =

=

cos sin sin (3.98)
unde s-a notat forta maxim cu expresia:

0
m
m
2
A B
F

=

(3.99)
Din relatia (3.98) rezult c forta momentan dezvoltat de
electromagnetul de curent alternativ are dou componente: o component
continu: F
c
= F
m
/2 (3.100)
si o component variabil: t 2 cos
2
F
F
m
v
= (3.101)
a crei frecvent este dublul frecventei curentului de excitatie. Forta rezultan-
t, reprezentat n figura 3.19 pulseaz de la valoarea zero la o valoare
maxim F
m
, de dou ori n fiecare perioad a inductiei. Valoarea medie a
fortei:
c
m
T
0
med
F
2
F
dt F
T
1
F = = =
}
(3.102)
este dat de relatia (3.102). Se constat c forta medie, care este forta util
este egal cu componenta constant a fortei de atractie a unui electromagnet
de c.a. Componenta variabil a fortei genereaz vibratia nedorit a armturii
mobile a electromagnetului.
108

Figura 3.19 Variatia n timp a fortei umui electromagnet de c.a..

Comparnd un electromagnet de curent continuu (3.76) cu unul de
curent alternativ (3.102) n ipoteza c inductiile n ntrefier sunt egale
(B
c
= B
m
), atunci forta util de atractie a electromagnetului de curent
alternativ este jumtate forta dezvoltat de electromagnet de curent continuu.


3.5.3. Calculul spirei n scurtcircuit.

Forta momentan dezvoltat de un electromagnet monofazat trece
periodic prin valoarea zero. Din aceast cauz, armtura mobil are tendinta
de ndeprtare sub actiunea fortei antagoniste a unui resort.
Atragerea armturii cu o pulsatie dubl fat de pulsatia retelei produce
o vibratie caracteristic.
Pentru eliminarea vibratiilor se recurge la dou solutii:
a). la electromagnetii monofazati se plaseaz n piesa polar, n zona
ntrefierului, o spir n scurtcircuit (spir ecran) prin a crei reactie inductia n
ntrefier nu mai atinge valoarea zero;
b). se utilizeaz electromagneti trifazati, n care caz forta rezultat nu
mai depinde de timp (3.71).
Considerm o portiune dintr-un electromagnet de curent alternativ
monofazat avnd o parte din suprafata polului ecranat cu o spir n
scurtcircuit si considerat n pozitia de ntrefier minim (figura 3.20 a). n lipsa
spirei cele dou fluxuri ce strbat suprafetele ecranat (A
e
) si neecranat (A
n
)
notate cu '
e
respectiv '
n
sunt n faz, asa cum rezult din figura 3.20 b,
determinnd fluxul total

.
109



Figura 3.20. Electromagnet cu spir n scurtcircuit.

n cazul prezentei spirei n scurtcircuit, fluxul '
e
ce strbate zona
ecranat induce n spira o tensiune electromotoare U
es
, ce genereaz curentul
i
s
, rezultnd fluxul
s
ce reprezint fluxul de reactie al spirei n scurtcircuit.
Fluxul rezultant n zona ecranat
e
determinat prin compunerea vectorial a
fluxurilor '
e
si
s
, este defazat fat de fluxul portiunii neecranate
n
cu
unghiul , asa cum rezult din diagrama fazorial din figura 3.20 b.
Aplicnd legea circuitului magnetic conturului format de cele dou
fluxuri ntre punctele A si B (figura 3.20 b), se poate scrie:

e
R
e

n
R
n
= I
s
(3.103)
unde I
s
este curentul n spira ecran, iar R
n
si R
e
sunt reluctantele prtilor ne-
ecranate, respectiv ecranate.
Curentul din spira ecran se scrie:

e
2
s
2
s
s
2
s
2
s
s
s s
e
s
es
s
x r
r
j
x r
x
x j I
j
Z
U
I

|
|
.
|

\
|
+

+
+

=
+

= = (3.104)
unde s-a notat cu r
s
si x
s
rezistenta si reactanta spirei n scurtcircuit.

110
Notnd n continuare cu:

2
s
2
s
s
sc
x r
x
R
+

= ;
2
s
2
s
s
sc
x r
r
x
+

= (3.105)
reluctanta si reactanta magnetic introdus de spira n scurtcircuit, din (3.104)
se scrie:
I
s
= (R
sc
+ j X
sc
)
e
(3.106)
nlocuind pe (3.106) n (3.103) se obtine:

n
R
n
= [(R
e
+ R
sc
) + j X
sc
]
e
(3.107)
Relatia (3.107) este reprezentat fazorial n figura 3.20 c, din care
rezult:

e s
2
s
2
s
e s
2
s
2
s
s
e
2
s
2
s
s
sc e
sc
x x r
r
x r
x 1
x r
r
R R
x
tg

+ +

=
+

+

+

=
+
= (3.108)
unde permeanta portiunii ecranate:

= =

e 0
e
e
A
R
1
(3.109)
Deoarece reactanta spirei n scurtcircuit x
s
este mult mai mic dect
rezistenta ei r
s
, n prim aproximatie ea poate fi neglijat, astfel nct (3.108)
cu considerarea lui (3.109) devine:



=

=
s
e 0
2
s
e 0
s
r
A
r
A
r
tg (3.110)
de unde se poate determina rezistenta spirei n scurtcircuit:



=
tg
A
r
e 0
s
(3.111)
a crei valoare depinde de unghiul . Cunoscndu-se rezistenta spirei n
scurtcircuit se alege materialul si se determin dimensiunile spirei n
scurtcircuit, tinndu-se seama c spira poate lucra la temperaturi de
120 250 C.
Valoarea momentan a fortei dezvoltat de electromagnetul de curent
alternativ, cu spir n scurtcircuit, rezult ca o sum a fortelor existente n
ariile neecranat si ecranat:
111
( ) t 2 1
2
F
t F F
nm 2
nm n
= = cos sin (3.112)
( ) ( ) [ ] = = 2 t 2 1
2
F
t F F
em 2
em e
cos sin (3.113)
Forta rezultant
( ) ( ) [ ] + + = + = 2 t 2 F t 2 F
2
1
F F
2
1
F F F
em nm em nm e n
cos cos (3.114)
se compune dintr-o fort constant (F
c
) si o fort variabil (F
v
).
n figura 3.21 s-au reprezentat variatiile inductiilor n portiunile ecrana-
te si neecranate, defazate cu unghiul si diagrama fortelor momentane
rezultat ca sum a fortelor pe portiunile ecranate si neecranate.
Se observ c pulsatia fortei rezultante n ntrefier este de dou ori mai
mare dect pulsatia inductiei iar defazajul dintre fortele rezultante este 2 .
Deoarece maximul si minimul acestor forte nu coincid n timp, forta
rezultant va avea n fiecare moment o valoare mai mare dect zero. Vibratia
cea mai mic se obtine punnd conditia ca forta variabil s fie zero.


Figura 3.21 Diagramele inductiilor si fortelor
Aceast conditie se realizeaz, conform relatiei (3.114) dac:
112
F
nm
= F
em
si 2 t (2 t ) = (3.115)
respectiv dac se realizeaz conditiile:

e
2
em
n
2
nm
A A


=

(3.116)

2

= (3.117)
n cazul unor executii practice, pentru a valorifica la maximum
utilizarea spirei ecran, n sensul obtinerii unor forte medii de atractie ct mai
mari si a unei vibratii ct mai mici, se stabilesc relatiile:
m
A
A
n
e
= (3.118)
= =

cos k
B
B
nm
em
(3.119)
unde se recomand ca: 1 < m < 2 si k 0,7 ( 45 ) si se poate scrie expre-
sia fortei medii dezvoltate de electromagnet:

0
e
2
em
0
n
2
nm
e med n med med
2
A B
2
1
2
A B
2
1
F F F

= + =

. .
(3.120)

(
(

|
|
.
|

\
|
+

n
e
2
nm
em
0
n
2
nm
med
A
A
B
B
1
2
A B
2
1
F (3.121)
si utiliznd notatiile introduse prin relatiile (3.120) rezult:
F
med
= F
med.n
(1 + k
2
m) (3.122)
Amplitudinea fortei variabile se determin tinnd seama de defazajul
dintre cele dou componente ale sale (relatia 3.123),
( )
2 4
medn vm
k m 2 4 m k m 1 F F + + = (3.123)
iar forta minim, conform figurii3.21, este:
F
min
= F
med
F
vm
(3.124)





113
3.5.4. Calculul forei de atracie la electromagneii de curent alternativ
trifazat.

Electromagnetii trifazati sunt folositi mai ales ca electromagneti
elevatori de mare putere. Ei se realizeaz ca electromagneti n manta sau cu
circuit E+I. Acest tip de electromagnet prezint avantajul c valoarea total a
fortei este constant. Dac bobinele sunt plasate pe coloane separate atunci
punctul de aplicatie al fortei se deplaseaz de pe un pol pe altul si apare o
usoar vibratie a armturii, dar dac nfsurrile sunt coaxiale forta este cu
adevrat constant.
n figura 3.22 s-a prezentat schematic un electromagnet trifazat cu
bornele R, S, T, legate la o retea trifazat si avnd un ntrefier egal pe cele
trei coloane.
Forta dezvoltat de un asemenea electromagnet si care actioneaz
asupra armturii mobile, rezult ca sum a fortelor dezvoltate pe cele trei
coloane: F
1
= F
m
sin
2
t (3.125)

|
.
|

\
|

=
3
2
t F F
2
m 2
sin (3.126)

|
.
|

\
|

=
3
4
t F F
2
m 3
sin (3.127)



Figura 3.22. Electromagnetul trifazat.

114
Forta total exercitat asupra armturii mobile este:
(

|
.
|

\
|

+
|
.
|

\
|

+ = + + =
3
4
t
3
2
t t F F F F F
2 2 2
m 3 2 1 t
sin sin sin (3.128)
(
(

|
|
.
|

\
|
+ +
|
|
.
|

\
|
+ =
2 2
2
m t
t
2
3
t
2
1
t
2
3
t
2
1
t F F cos sin cos sin sin
(3.129)

0
2
m
m 3
2
A B
2
1
3 F
2
3
F

= =

(3.130)
adic forta dezvoltat este constant n timp si de trei ori mai mare dect forta
medie a unei coloane. Desi forta nu depinde de timp, punctul de aplicatie al
acestei forte se deplaseaz pe armtur, deoarece pe rnd forta maxim trece
de la o coloan la alta, ceea ce poate genera unele vibratii ale armturii
mobile.


3.6. Acionarea electromagneilor.


Diagrama fortei dezvoltate de electromagnet, n functie de ntrefier, la
valori discrete ale acestuia si pentru pozitii imobile ale armturii mobile, se
numeste caracteristic static. Aceast diagram se poate calcula si se poate
determina experimental cu ajutorul unui dinamometru. Determinarea prin
calcul a fortei se face conform relatiei generale (3.71), dup ce fluxul util n
ntrefier s-a determinat pe baza circuitului magnetic echivalent.

Figura 3.23 a). Caracteristicile statice si dinamice ale fortei de actionare.
b). Caracteristicile fortei rezistente.
115
Electromagnetii cu polii avnd suprafetele plan paralele au o
caracteristic puternic dependent de ntrefier (figura3.16). Dac
electromagnetul este de tip plonjor cu suprafete conice, forta creste mai putin
brusc, iar n cazul n care polii sunt suprafete cilindrice coaxiale, forta este
practic constant.
n figura 3.23 a, este reprezentat prin curba 1 caracteristica static
corespunztoare unui electromagnet cu suprafete plan paralele. Alura acestei
curbe este strns legat de forma si caracteristicile circuitului magnetic.
Electromagnetii au de nvins o fort sau un cuplu rezistent, variabile si ele cu
pozitia ntrefierului. Caracteristicile statice ale fortelor rezistente (F
r
) pot avea
si ele diferite forme, ca de exemplu 1 si 2 din figura 3.23 b. n ambele cazuri
suprafetele determinate de curbe si axele de coordonate reprezint lucrul
mecanic activ (al fortei de actionare) si respectiv lucrul mecanic rezistent (dat
n principal de resoarte).
Aceleasi caracteristici, F = f() sau M = f() (la electromagneti cu
armtura efectund o miscare de rotatie), ridicate n cazul miscrii rapide a
armturii formeaz caracteristicile dinamice, reprezentate prin curbele 2 si 3
din figura 3.23a. Aceste caracteristici determin procesele ce iau nastere n
mecanismele electromagnetice n timpul strilor tranzitorii cnd ntrefierul si
deci inductivitatea circuitului variaz.
La electromagnetii de curent continuu rapizi ca si la electromagnetii de
curent alternativ, n aprecierea conditiilor de actionare trebuie considerate
caracteristicile dinamice.
n cazul electromagnetilor de actionare ai contactoarelor, forma de
variatie a fortelor a fortelor rezistente n raport cu ntrefierul este reprezentat
n figura 3.24. n aceeasi figur se reprezint trei caracteristici posibile ale
fortei de actionare n raport cu ntrefierul (curbele F, F' si F").
Stiind c suprafetele mrginite de curbele reprezentate n figura 3.24 si
axele de coordonate, ntre limitele cursei armturii mobile (
i
si zero), sun
echivalente cu lucrul mecanic dezvoltate de fortele respective, se pot distinge
urmtoarele situatii:
lucrul mecanic al fortei active (F) este mai mare dect lucrul mecanic
al fortei rezistente (F
r
); n acest caz se obtine o actionare sigur si ferm a
electromagnetului;
lucrul mecanic al fortei active (F') este aproximativ egal cu lucrul
mecanic al fortei rezistente (F
r
); n acest caz actionarea este posibil dar
nesigur;
lucrul mecanic al fortei active (F") este mai mic dect lucrul mecanic
al fortei rezistente (F
r
); n acest caz actionarea nu este posibil, sau se obtine
o actionare partial.
116



Figura 3.24 Caracteristicile F = f() si F
r
= f() pentru contactoare.

Pentru o caracteristic rezistent dat, actionarea va fi cu att mai
rational proiectat, cu ct caracteristica dinamic a fortei de actionare va
concorda mai deplin cu caracteristica fortei rezistente. Diferenta (L
a
L
r
)
reprezint un lucru mecanic suplimentar, care se transform n energie
cinetic a pieselor n miscare. Aceast energie cinetic a armturii mobile, la
sfrsitul cursei de nchidere, se consum prin ciocnire cu armtura fix,
putnd duce la deformatii permanente, ruperi ale pieselor polare sau vibratii
ale ntregului sistem. Rezult c pentru o caracteristic rezistent dat, trebuie
aleas o form constructiv adecvat a electromagnetului.

3.6.1. Modificarea timpului de acionare al electromagneilor

Modificarea timpului de actionare se urmreste s se obtin fie o
actionare rapid, fie o actionare ntrziat.
a). Aciunea rapid la atragere se realizeaz, din punct de vedere
constructiv, prin lamelarea miezului magnetic si prin reducerea la minimum a
masei armturii mobile. Realizarea miezului magnetic din tole, la
electromagnetii de curent continuu rapizi, are drept efect suprimarea
curentilor turbionari n miezul de fier masiv si deci anularea reactiei armturii
n aceste piese.
117

Figura 3.25 Condensator n paralel cu bobina de excitatie.

b). Aciunea rapid la eliberare se realizeaz fie prin conectarea unui
condensator n paralel cu bobina de excitatie a electromagnetului, fie prin
realizarea unui tip constructiv, numit electromagnet de retinere echipat cu un
sunt magnetic. Schema electric de alimentare cu condensator este prezentat
n figura 3.26.
Aceast schem are urmtoarele avantaje:
la ntreruperea circuitului de alimentare se elimin arcul electric
dintre contactele ntreruptorului deoarece condensatorul C rmnnd
ncrcat, bornele a si b ale ntreruptorului au acelasi potential;
dup ntrerupere, din cauza energiei acumulate n inductivitatea L si
condensatorul C, sistemul R, L, C este un circuit oscilant. n momentul
primei treceri prin zero a curentului, armtura este sigur eliberat prin
actiunea fortei F
r
a resortului antagonist. Un condensator cu o capacitate de
aproximativ 1 F realizeaz att absenta arcului electric ct si o frecvent
ridicat la oscilatie pentru a asigura rapiditatea eliberrii armturii;


Figura 3.26 Actionarea cu ntrziere la nchidere.

118
oscilatiile sunt amortizate pn la atingerea valorii zero a curentului
oscilant. n acest mod se demagnetizeaz si miezul magnetic al
electromagnetului, care, la o nou actionare este nemagnetizat.
c). Aciunea ntrziat la nchidere se realizeaz prin conectarea unei
bobine suplimentare (L
1
, R
1
) cu rezistent ct mai mic n serie cu bobina
electromagnetului (L, R), ca n figura 3.26. Se obtine astfel o constant de
timp:
1
1
2
R R
L L
T
+
+
= (3.131)
mai mare dect cea initial:
R
L
T
1
= (3.132)

Figura 3.27 Actionarea cu ntrziere la eliberare.

d). Aciunea ntrziat la eliberare se obtine prin conectarea unei
rezistente R
2
n paralel pe bobina electromagnetului (L, R) ca n figura 3.27.
n acest caz la deconectarea electromagnetului de la sursa de alimentare,
curentul electric din bobina electromagnetului nu dispare brusc, ci
exponential, cu constanta de timp:

R R
L
T
1
+
= (3.133)


3.6.2. Comparaie ntre electromagneii de c.c. i cei de c.a..

Conform relatiilor stabilite la calculul circuitului magnetic, rezult c
fluxul magnetic al unui electromagnet se poate exprima cu suficient precizie
sub forma:

i
K (3.134)
119
unde k este o constant ce depinde de constructia electromagnetului, i este
curentul din bobina de excitatie si ntrefierul.
La electromagnetii de curent continuu, curentul i = U / R este constant
n raport cu ntrefierul si conform (3.134), rezult c fluxul variaz invers
proportional cu ntrefierul.
La electromagnetii de curent alternativ, pentru o anumit valoarea a
tensiunii de alimentare U, curentul de excitatie se poate scrie, cu bun
aproximatie, mai ales la ntrefieruri mici, sub forma:

( )
L
U
L R
U
Z
U
I
2 2

+
= = (3.135)
si tinnd cont c:
K
N
I
N
L

= (3.136)
rezult:

N K
U
I (3.137)
care nlocuit n relatia (3.134) ne determin:

N
U

(3.138)
Din relatiile (3.137) si (3.138) rezult c la electromagnetii de curent
alternativ, la o anumit tensiune de alimentare, curentul creste cu ntrefierul,
iar fluxul si deci forta de atractie nu depind semnificativ de ntrefier. Aceste
concluzii se verific experimental si sunt de mare important pentru
exploatarea electromagnetilor de curent alternativ, care dac rmn cu
armtura blocat n pozitia de ntrefier maxim, absorb de la retea un curent
maxim I
max
= U/ R care produce n scurt timp o nclzire ce depseste cu mult
valoarea admisibil, ducnd la distrugerea nfsurrilor.
120
Pe baza notiunilor tehnice prezentate n capitolul Electromagneti
rspundeti la urmtoarele ntrebri:

1. Definiti un electromagnet.
2. Ce sisteme intr n componenta unui electromagnet.
3. Din ce este compus sistemul electric al unui electromagnet?
4. Din ce este compus sistemul magnetic al unui electromagnet?
5. Din ce este compus sistemul mecanic al unui electromagnet?
6. Ce asigur forta antagonist a unui electromagnet?
7. Unde are loc transformarea energiei electrice n energie mecanic la un
electromagnet?
8. Clasificati electromagnetii dup curentul de excitatie.
9. Clasificati electromagnetii dup modul de lucru.
10. Clasificati electromagnetii dup timpul de actionare.
11. Clasificati electromagnetii dup forma circuitului magnetic.
12. Ce variante constructive de electromagneti cunoasteti?
13. Care este ecuatia bilantului electric a unui electromagnet?
14. Care este ecuatia bilantului mecanic a unui electromagnet?
15. Ce msoar coeficientul de amortizare vscoas?
16. Prin ce metod se calculeaz forta dezvoltat de un electromagnet?
17. Ce pierderi apar n electromagneti?
18. Ct este energia magnetic nmagazinat n circuitul magnetic al unui
electromagnet?
19. Care este expresia fortei unui electromagnet n functie de tensiunea si
permeanta magnetic?
20. Care este expresia fortei unui electromagnet n functie de inductia
magnetic?
21. Care este expresia fortei unui electromagnet n functie de fluxul
fascicular?
22. Care este expresia fortei unui electromagnet cu poli plani n functie de
ntrefier?
23. Ce metod de redresare magnetic a fortei unui electromagnet de c.a.
cunoasteti?
24. Ce metode de redresare mecanic a fortei unui electromagnet de c.a.
cunoasteti?
25. Ct este forta medie a unui electromagnet de c.a. fr spir n
scurtcircuit?
26. Care este expresia fortei dezvoltate de un electromagnet trifazat?
27. Ce tip de fort dezvolt un electromagnet trifazat?
28. Care este conditia de actionare sigur cu un electromagnet?
121
29. Definiti regimul dinamic a unui electromagnet?
30. Cum poate fi micsorat timpul de actionare a unui electromagnet de c.c.?
31. Cum poate fi mrit timpul de actionare a unui electromagnet de c.c.?
32. Cum poate fi micsorat timpul de revenire a unui electromagnet de c.c.?
33. Cum poate fi mrit timpul de revenire a unui electromagnet de c.c.?
34. Cnd este omogen un circuit magnetic?
35. Cnd este liniar un circuit magnetic?
36. Definiti reluctanta magnetic.
37. Care este unitatea de msur pentru reluctanta magnetic?
38. Definiti permeanta magnetic.
39. Care este unitatea de msur pentru permeanta magnetic?
40. Definiti tensiunea magnetic.
41. Care este unitatea de msur pentru tensiunea magnetic?
42. Definiti tensiunea magnetomotoare.
43. Definiti fluxul fascicular.
44. Care este unitatea de msur pentru fluxul magnetic?
45. Definiti fluxul total al unei bobine.
46. Definiti fluxul util al unui electromagnet.
47. Definiti fluxul de dispersie al unui electromagnet.
48. Care este Legea lui Ohm pentru un circuit magnetic simplu?
49. Ce ipotez simplificatoare se face n cazul ntrefierului maxim al unui
electromagnet?
50. n ce const problema direct a unui electromagnet?
51. n ce const problema invers a unui electromagnet?
52. Care este conditia ca energia magnetic nmagazinat n ntrefierul unui
electromagnet s fie maxim?
53. Ce tip de electromagnet are randamentul maxim?
54. De ce ordin de mrime este randamentul unui electromagnet?
55. Cum poate fi mrit randamentul unui electromagnet?
56. n ce conditii se arde un electromagnet de c.a.?
57. La ce tip de electromagneti se lameleaz miezul?
58. De ce se lameleaz miezul feromagnetic al unui electromagnet?
59. Din ce se realizeaz circuitul magnetic al unui electromagnet?
60. La ce electromagneti fluxul util este cvasiconstant?






122



4. COMUTAIA ELECTRIC



La deconectarea circuitelor electrice parcurse de curenti, ntre
elementele de contact ale aparatelor de comutatie (ntreruptoare sau
contactoare) apare un arc electric ai crui parametri (tensiune, densitate de
curent, durat) depind de conditiile locale din camera de stingere.
Existenta arcului electric conduce la o solicitare suplimentar, cauzat
de transferul de energie din coloana arcului ctre piesele componente
conductoare sau izolante ale aparatului. Aceasta se manifest prin
supratemperaturi care pot solicita elementele de contact pn la vaporizare.
Si la nchiderea unor circuite poate aprea un arc electric ntre
elementele de contact, dar dac viteza de nchidere este suficient de ridicat,
efectul termic al acestui proces este nensemnat.


Figura 4.1 Modelul fizic al arcului electric.

123
n scopul limitrii efectelor produse de arcul electric n aparatele de
comutatie, este util a se prezenta unele aspecte din fizica arcului, aspecte
teoretice ale tehnicii ntreruperii, principiile folosite n scopul ntreruperii
arcului si aplicatiile acestor principii n constructia aparatelor de comutatie.
Arcul electric n aparatele de comutatie este o descrcare autonom
ntr-un gaz (aer, SF
6
, N
2
, s.a.), caracterizat prin temperatur ridicat si
densitate mare de curent la electrozi.


Figura 4.2. Cderea de tensiune pe arcul electric.

Arcul const dintr-o coloan de plasm, dou zone de cdere de
tensiune, cu zonele lor de trecere. n figura 4.1 se prezint arcul electric ntr-o
form puternic idealizat, cu cderile de tensiune: anodic U
aA
; catodic U
aK

si a coloanei U
aC
. Coloana arcului este o plasm n echilibru termic,
temperatura electronilor, a ionilor si a atomilor neutri avnd aproximativ
aceeasi valoare si se comport ca un conductor foarte mobil, usor deplasabil
sub actiunea curentilor de fluid, a cmpului electric si magnetic si a crui
sectiune se ajusteaz spontan dup valoarea curentului care l parcurge.
n privinta amorsrii arcului electric se presupune existenta apriori a
unor surse de purttori de sarcin, n spet de electroni. Aceste surse provin
din emisia termic corelat cu efectul Schottky si din emisia datorat
cmpului electric intens.
Ulterior aparitiei electronilor, apar n coloana arcului procese fizice
suplimentare ca: ionizarea prin soc, termoionizarea, fotoionizarea, excitatia
atomului. Procesul de formare si mentinere a arcului electric se datoreaz
fenomenelor de ionizare ce au loc pe suprafata electrozilor si n coloana de
arc.
124
Simultan cu procesele de ionizare au loc si procese de deionizare
datorit recombinrii ionilor si a difuziei. Cnd procesele ionizante sunt mai
intense dect cele deionizante, arcul se mentine, n caz contrar se stinge.
Stingerea arcului este cu att mai eficient cu ct procesele deionizante
se desfsoar mai energic.
n aparatele de comutatie (contactoare, ntreruptoare) arcul electric
apare la separarea pieselor de contact, n procesul de deconectare al
aparatului si nainte de atingerea pieselor de contact, n procesul de conectare.
Formarea arcului electric la separarea pieselor de contact, se poate
urmri schematic n figura 4.3. Pn n momentul t
1
piesele de contact sunt n
atingere fiind apsate cu o fort suficient pentru a obtine o presiune optim
pe contact, de exemplu pentru un contact punctiform:



Figura 4.3. Variatia tensiunii la amorsarea arcului electric.

30 10 I
a a 2
I R U
2

|
.
|

\
|

= = mV (4.1)
n intervalul t
1
t
2
forta de apsare scade, aparatul tinznd s-si
deschid contactele, punctul de contact se diminueaz ca arie, rezistenta de
contact creste, metalul se nclzeste ridicndu-si temperatura pn la
temperatura de topire. n aceast situatie tensiunea pe contact este:
( )
2
0
2
T T L 2 U =

(4.2)
T

este temperatura de topire a metalului. n momentul t

3
se termin
nclzirea metalului si se produce vaporizarea acestuia n mod exploziv.
Rezultatul este formarea de plasm n locul format anterior de puntea
metalic.
125
Dup formarea plasmei are loc vehicularea purttorilor de sarcin, care
din cauza sarcinilor spatiale, n fata catodului mai ales, dar si n fata anodului,
distorsioneaz puternic cmpul electric. Astfel se produce un gradient puter-
nic n fata catodului, din care se extrag electroni prin efect de cmp electric,
dar si prin efectul de nclzire al catodului, n zona petei catodice.
Procesul descris pn la acest stadiu corespunde formrii arcului
electric scurt, mai ales n aparatele de comutatie n vid. Dac arcul se
lungeste prin ndeprtarea contactului mobil si piesele de contact nu sunt n
vid, intervine ionizarea gazului din mediul ambiant ca suport pentru
vehicularea purttorilor de sarcin.
Formarea arcului electric la nchiderea pieselor de contact, se explic
prin strpungerea ce se produce ntre piesele de contact ce se apropie. Ea
presupune o anumit valoare a tensiunii, iar initierea descrcrii apare ca
urmare a emisiei de electroni prin efectul de cmp.
Din cele prezentate se poate trage concluzia c arcul electric se poate
forma numai dac exist o anumit tensiune minim ntre electrozi, respectiv
un anumit curent minim.

Figura 4.4. Fenomenologia arcului electric.

Bilantul de puteri la electrozi este prezentat n figura 4.4.
Se constat c ionii pozitivi la ciocnirea de catod si pierd o parte din
energia cinetic, n zona cderii de tensiune catodice.
Ei sunt neutralizati prin electroni si sunt respinsi cu o energie de recul,
astfel nct energia care rmne pe catod const n diferenta celor dou
energii. La neutralizare se elibereaz si o energie de ionizare si apar si
pierderi determinate de energia necesar extragerii electronilor care folosesc
pentru neutralizarea ionilor, functie de lucrul mecanic de iesire.
126
O alt parte (care este n general neglijabil), este puterea transmis
prin nclzire si radiatie de la coloana arcului. Emisia de electroni din catod
se datoreaz att emisiei termoelectronice ct si emisiei datorat cmpului
electric.
O teorie general a emisiunii termoionice a fost elaborat de Murphi si
Good, ea conduce la o ecuatie care n form final nu este integrabil. Ca
urmare a acestei emisiuni n zona catodului densittile de curent pot avea
valori de 10
4
pn la 10
7
A/cm
2
.
S-a constatat, relativ recent, c la catod au loc fenomene legate de
contractia diametrului arcului. Portiunea din apropierea coloanei, datorit
ionizrilor puternice, formeaz un domeniu de trecere. Ionii produsi n acest
domeniu se deplaseaz mpreun cu ionii produsi n coloana arcului, al crui
numr comparativ este mai mic, spre zona cderii de tensiune catodice si se
destind pe un parcurs de 10
-4
10
-5
cm. Se obtine deci o ionizare puternic n
gazul din apropierea catodului, aceasta constituind sursa principal de
purttori de sarcin. Densitatea de curent mrit apare datorit strangulrii
arcului electric n zona catodului datorit ionilor acumulati acolo. Cderea de
tensiune catodic U
aK
este integrala intensittii cmpului si are valoarea de
10 V.
Fenomenele de la anod sunt ilustrate n figura 4.4, constatndu-se
ptrunderea electronilor n metal nsotit de eliberarea energiei lor cinetice si
potentiale, la care se adaug contributia nclzirii si radiatiei coloanei arcului.
Fenomenele de la anod se deosebesc ns fundamental de cele de la catod. Pe
cnd la catod si n domeniul de ionizare apropiat se produc 99% din electronii
ce formeaz curentul prin arc si cea mai mare parte a ionilor ce curg spre
catod, n domeniul cderii de tensiune anodice se produc doar 1% din ionii ce
formeaz curentul.
Pe de alt parte domeniul cderii de tensiune anodice are rolul de a
micsora viteza ionilor la valori corespunztoare repartitiei vitezelor n
coloana arcului, ca si preluarea cderilor de temperatur ntre coloana
fierbinte (3000 12000 K) si anodul relativ rece (temperatura maxim 1000
K). Cum anodul n cazul arcului electric practic nu emite electroni, curentul
care curge spre anod este un curent de electroni. El aduce deci sarcini spatiale
negative care produc cderea de tensiune anodic. Densitatea de curent la
anod este mai sczut dect la catod (obisnuit 10 10
5
A/cm
2
) iar cderea de
tensiune anodic U
aA
are valori cuprinse ntre 40 si 1 V, ea scznd cu
cresterea curentului.La ambii electrozi, datorit puterii transmise prin arc,
fluxul termic duce la nclzirea acestora, ceea ce conduce la arderea
materialului si vaporizarea lui.
127
Coloana arcului are o temperatur foarte mare (3000 12000 K)
datorit energiei eliberate de purttorii de sarcin (n cea mai mare parte
electroni) la ciocnirile cu moleculele gazului. Corespunztor, exist si un
grad de ionizare a coloanei arcului foarte important, care asigur o
conductivitate electric ridicat.


4.1. Modelarea arcului electric


Pentru aprecierea comportrii arcului se folosesc frecvent modele
simplificate. Pentru unul din aceste modele, asa numitul model de canal, se
fac urmtoarele simplificri:
arcul se consider cilindric, un domeniu cu conductivitate omogen,
cu temperatura
1
, de conductivitate electric (
1
) = ct. si de raz r
1
.
Conductivitatea termic a domeniului se consider infinit;
coloana arcului este nconjurat de un domeniu neconductor electric,
cu conductivitatea termic constant, ale crui dimensiuni exterioare
formeaz un perete cilindric de raz r
2
, ce se afl la o temperatur constant

2
(figura 4.5).
Puterea ce se disip n arc n domeniul conductivittii electrice este:
P
1
= j E r
1
2
= E
2
r
1
2
(4.3)

Figura 4.5 Modelul de canal al arcului electric.

Puterea care se cedeaz prin transmisie termic, prin suprafata lateral a
cilindrului de raz r si lungime unitar, este:

dr
d
r 2 P
2

= (4.4)
128
Deoarece: P
1
= P
2
, (4.5)
Rezult:
dr
d
r 2 E r
2 2
1

= (4.6)



= d
r
2
r
dr
E
2
1
2
(4.7)
si prin integrare se obtine:

( )
1
2
2
1
1 2
2
r
r
r
2
E
ln

= (4.8)
Dependenta cunoscut dintre conductivitatea electric si temperatura
coloanei arcului
1
face ca aceast ecuatie s descrie legtura ntre mrimile
nominale ale coloanei arcului r
1
,
1
si E.
mpreun cu alte dou ecuatii rezultate din conditiile de minim:
0
dr
dE
1
= , 0
d
dE
1
=

se pot determina exact parametrii coloanei arcului pentru modelul de canal,
dac se dau valorile lui I, r
2
,
2
, si .
Arcul electric din camera de stingere a unui ntreruptor nu are form
cilindric din cauza diferitelor influente la care este supus si anume: forte
electrodinamice, jetul de gaz sau de lichid, traseul obligat din cauza formei
camerei de stingere. n afar de aceste influente arcul este supus fortei
Lorentz.
Aceast fort se manifest sensibil la intensitti ridicate (peste 3 kA),
ori tocmai acesta este cazul n ntreruptoare cnd curentul ntrerupt poate
atinge valori de 1 100 kA. n teoria modelului cilindric nu s-a tinut cont de
existenta fortei Lorentz, ceea ce face ca teoria expus s fie valabil numai
pentru valori reduse ale curentului, de ordinul 1 100 A.
Aceste valori reduse le are un curent de scurtcircuit n zona de trecere a
curentului alternativ prin valoarea 0. Cu alte cuvinte, utilitatea teoriei
modelului de canal (modelul cilindric) este de a studia regimul de functionare
al arcului electric ntr-un domeniu interesant pentru stingerea arcului electric
n ntreruptoarele de curent alternativ.




129

4.1.1. Spectrul termic i de curent n arcul electric.

Dac rezolvarea sistemului de ecuatii (4.3) (4.11) este deosebit de
dificil, simplificrile fcute n cazul modelului de canal si anume:
temperatur constant, conductivitate electric constant, conductivitate
termic constant n coloana arcului, transmisivitate termic constant, duc la
relatii putin precise.
n realitate temperatura scade avnd valoarea maxim n axa coloanei.
Odat cu ea se modific conductivitatea electric si conductivitatea termic.
Se stie c n gaze conductivitatea depinde puternic de temperatur si
determin starea coloanei arcului.
De aceea distributia densittii de curent si a temperaturii arcului sunt
foarte neuniforme (figura 4.6). n figura 4.6. se indic repartitia temperaturii
(T) si a densittii de curent (j) ntr-un plan transversal pe arc si n figura 4.6.
distributia temperaturii ntr-un plan median pe arc.


Figura 4.6. Repartitia temperaturii si a densittii de curent n coloana
arcului electric.

Coloana central fierbinte a arcului are o temperatur maxim care
descreste rapid spre periferie, granita de existent a arcului electric
corespunznd temperaturii de disociere a gazelor.
n aparatele de comutatie se folosesc frecvent lichide de stingere, n
special uleiul izolant. La deschiderea contactelor ntr-un mediu fluid, are loc,
sub influenta temperaturilor nalte din arcul electric, o rapid vaporizare si
supranclzire a lichidului nconjurtor. Se obtine o bul de gaz sub presiune
(figura 4.7) n care se poate deosebi o repartitia a temperaturilor n zone mai
mult sau mai putin conturate.
130

Figura 4.7 Repartitia temperaturilor la arcul electric dezvoltat n ulei.

Capacitatea mai bun de rcire a arcului n lichide fat de aer se
datoreaz conductivittii termice si a cldurii specifice c, mult mai mare n
ulei fat de aer. Aceasta este si cauza care justific utilizarea uleiului ca
mediu de stingere la ntreruptoare de nalt tensiune.
n sfrsit, n vid naintat, mediu care datorit rigidittii dielectrice mari
este un mediu de stingere ideal, posibilitatea de ionizare este att de redus c
plasma sau coloana arcului, n sens clasic, nu poate exista.
Ca o observatia general se mentioneaz c curentul care trece prin
coloana arcului este format (99 99,9 %) din electroni. Aceasta rezult si din
ecuatiile densittii de curent n plasm (relatiile 4.5. si 4.3.), care prin
neglijarea densittii de curent de difuzie devin:
( ) E v N E v N e j j j
i i e e i e
+ = + = (4.9)
Deoarece la numr egal de sarcini N
e
= N
i
, viteza de deplasare a
electronilor este mult mai mare dect cea a ionilor (v
e
>> v
i
).


4.1.2. Efectul Pinch.

Curentul prin arc produce un cmp magnetic al crui efect asupra
purttorilor de sarcin (electroni si ioni) const dintr-o fort. Forta Lorentz
are expresia: B j F = (4.10)
Aceast fort si apare ca urmare a interactiunii dintre densitatea de
curent j si inductia magnetic proprie B.
131
ntr-un arc electric de form cilindric forta Lorentz este dirijat spre
axul coloanei, astfel nct acesta sufer o compresiune (figura 4.8). n acest
caz forta Lorentz este egal cu gradientul de presiune:
B j p grad = (4.11)
Pornind de la ecuatia lui Maxwell: j H rot = (4.12)


Figura 4.8 Efectul Pinch.

Pentru modelul de canal cu o densitate de curent j, depinznd de raza r
1
,
se obtine:
( )
}
= =
r
0
2
r
j dr r j
2
1
r H (4.13)
Am considerat c densitatea de curent este o mrime constant n aria
sectiunii transversale de form circular. n acest caz:

2
R
I
j

= (4.14)
unde r este raza curent si R raza cercului de limitare a coloanei izolante.
Procesul de comprimare al coloanei de plasm, ca urmare a dezvoltrii
fortei Lorentz, se numeste efectul Pinch.
Din punct de vedere practic acest efect conduce la diametre de arc
sensibil mai mici dect cele obtinute cu relatia (4.16) n care nu s-a considerat
forta Lorentz.
132
Un arc electric care arde ntr-un gaz nu si mentine coloana sub form
cilindric, deoarece piciorul arcului si are sediul pe un material conductor
(metal) unde densitatea de curent este mai mare, iar coloana se dezvolt
ntr-un gaz, care este un mediu mai putin conductor. Ca urmare diametrul
coloanei de gaz va depsi sensibil diametrul petei catodice, iar arcul electric
va prezenta o umflare n zona central
Aceast modificare de diametre, pe msur ce se trece la alt sectiune
transversal n coloana arcului electric, cauzeaz o asimetrie de cmp
magnetic si de densitate de curent si deci o modificare a fortei Lorentz fat de
cazul modelului cilindric. Efectul acestei asimetrii const n formarea unor
curenti de plasm ctre axa de simetrie transversal a arcului electric.


Figura 4.9. Ejectia de plasm datorat efectului Pinch.

n zona acestei axe curentii de plasm provenind de la cei doi electrozi
se izbesc si dau nastere unei radiatii (ejectii) de plasm, n planul de simetrie
transversal. n figura 4.9. s-a reprezentat schematic coloana de diametru
variabil a plasmei care se afl n echilibru hidrodinamic.
Pentru un punct oarecare situat la o anume distant fat de piciorul ar-
cului, echilibrul electrodinamic este definit de relatia:

dt
v d
p grad B j
d
+ = (4.15)
unde ( B j ) reprezint forta Lorentz, v vectorul vitez, de care este antrenat
plasma si
d
densitatea.
n axa coloanei B = 0, deci forta Lorentz este nul, astfel c rmne:
133

dt
v d
p grad
d
= (4.16)
ceea ce arat c presiunea scade de la electrod spre coloan, adic se obtine o
cdere de presiune n directia axial, care este cauza fluxului de plasm de la
electrod.
Pe portiunea cilindric n apropierea electrodului se poate considera
coloana cilindric si masa plasmei imobil, adic este valabil relatia (4.23).
Formarea curentilor de plasm are drept consecint eliminarea unei
mase de plasm si deci deionizarea arcului electric.
Sub acest aspect, n tehnica ntreruperii arcului electric se urmreste
formarea de zone strangulate de arc electric. Disimetria astfel format
determin curenti de plasm dup directia artat cu sgeti.
Analiza stabilittii arcului arat c pentru a obtine un arc instabil n
curent alternativ este necesar ca T
m
s fie mai mic dect o anumit valoare
limit. n acest sens cresterea puterii disipate p
0
se realizeaz prin activarea
rcirii plasmei si constau din diverse procedee de alungire, deionizare sau
suflaj al arcului electric.
Se verific experimental pentru domeniul trecerii prin zero al curentului
electric, cnd diametrul coloanei arcului este minim si se admite c rcirea se
face prin conductivitate termic.


4.2. Arcul electric de curent continuu.


Din analiza modelului fizic al unui arc de curent continuu se desprind
urmtoarele aspecte:
n fata catodului exist o cdere de tensiune U
ak
de ordinul 25 30 V,
datorit concentratiei de ioni pozitivi cu o mobilitate relativ redus. Catodul
genereaz electroni, ce contribuie cu peste 90 % la formarea curentului. Zona
de trecere dintre cderea de tensiune catodic si coloana de arc este
caracterizat de o grosime de ordinul 10
3
mm si o strlucire puternic, din
care cauz se mai numeste si pat catodic. Temperatura n fata catodului
poate atinge 2500 300 K.
Coloana arcului electric are lungimi variabile n functie de constructia
camerei de stingere a aparatului. Lungimea arcului poate ajunge la 0,5 m si
chiar mai mare. Temperatura coloanei, n axul ei, poate atinge valori de
3000 15000 K, n functie de modul de rcire si intensitatea curentului
electric.
134
Cderea de tensiune anodic U
aA
se datoreaz sarcinilor spatiale de
electroni n fata anodului si este de ordinul 2 6 V. n fata anodului curentul
este, practic n exclusivitate, datorat electronilor care au o mare mobilitate n
raport cu ionii pozitivi. Densitatea de curent n fata anodului este cu un ordin
de mrime mai mic dect cea de la catod.
n acord cu conceptul modelului de canal (cilindric) de arc electric spre
periferia coloanei de gaz ionizat nu mai exist conductie electric, ci numai
conductie termic. n ceast zon are loc procesul de difuzie al electronilor si
ionilor si de recombinare a acestora obtinndu-se astfel atomi neutri.
Vom ntelege prin caracteristica arcului electric dependenta dintre
cderea de tensiune pe arc (u
a
) functie de intensitatea curentului prin arc (i),
ntlnit sub denumirea de caracteristic tensiunecurent.


4.2.1. Caracteristicile arcului electric de c.c.

Caracteristica static determin dependenta u
a
= f(i) n regim stationar,
la o lungime constant a arcului. Caracteristicile statice corespunztoare
diferitelor lungimi de arc (1) se pot determina din rezolvarea ecuatiilor
arcului electric (4.3) (4.11). Cum o asemenea solutie n general nu este
posibil, ele se determin experimental, sau se calculeaz cu relatii puternic
simplificatoare. Valorile obtinute prin calcul se corecteaz cu ajutorul unor
coeficienti experimentali.
n figura 4.10. se prezint alura unor caracteristici statice u
a
= f(i)
pentru diferite lungimi constante ale arcului electric. Conform ecuatiilor
modelului de canal aceast dependent este cztoare si conform ipotezei
Mayr este o hiperbol echilateral.
Analiza caracteristicilor statice din figura 4.10, arat c la o lungime
constant cderea de tensiune u
a
scade cu cresterea curentului i, atingnd un
minim si apoi creste din nou conform liniei punctate.
Scderea cderii de tensiune, la curentii mici, se poate explica prin
scderea rezistentei electrice a coloanei arcului determinat de identificarea
ionizrii, cresterea sectiunii coloanei arcului deci cresterea conductivittii
electrice odat cu cresterea curentului prin arc.
La curenti foarte mari se poate considera c ntregul spatiu dintre cei
doi electrozi este complet ionizat, rezistenta electric a arcului rmne
constant si deci cu cresterea curentului cderea de tensiune pe arc prezint
din nou o alur cresctoare.

135

Figura 4.10 Caracteristicile statice ale arcului de curent continuu.




Figura 4.11. Variant a caracteristicilor statice ale arcului electric de c.c.

Majoritatea caracteristicilor prezentate n literatur, au fost ridicate
pentru intensitti de curent sub 100 A si de aceea prezint doar portiune
cztoare a caracteristicilor. Se observ din figura 4.10 c cu ct lungimea
arcului este mai mare caracteristica se deplaseaz n sus, adic la acelasi
curent se obtine o cdere de tensiune mai mare.
136

Tabelul 4.1. Constantele din formula lui Ayrton.

Constanta
Material

[V]

[VA]

[V / cm]

[VA / cm]
Cupru 30 10 10 30
Carbon 39 11,7 0,21 1,05

Pentru domeniul uzual (zona cztoare a caracteristicilor statice) se
folosesc diferitele relatii prin care se aproximeaz curbele ridicate
experimental. Relatia cea mai folosit este a lui Ayrton si este de forma:

i
l
l u
a
+
+ + = (4.17)
n care:
u
a
este cderea de tensiune pe arc;
i curentul prin arc;
l lungimea arcului,
, , si constante ce depind de materialul electrozilor si mediul de
stingere.
Relatia (4.17) ne arat c la intensitti mari ale curentului, cdere de
tensiune pe arc rmne practic constant, ea nu poate modela portiunea de
caracteristic cresctoare a curbei u
a
= f(i).
Valorile constantelor din relatia lui Ayrton sunt date n tabelul 4.1. n
literatur exist si alte relatii de calcul ce caut se modele caracteristica
experimental a arcului electric.
Astfel relatia lui Rieder, stabilit pentru curenti pn la 80 A este:
( )
3
a
d
i
c 1 b a u

|
.
|

\
|
+ + = ln (4.18)
unde constantele ce intervin, pentru Ag, Cu si W, au valorile: a = 26 V;
b
Cu
= 1,3 cm; b
Ag
= 1,1 cm; b
W
= 1,6 cm; c = 5400 V / cm; d = 7,4 10
3
A.
n aceast relatie, lungimea arcului se introduce n cm si intensitatea
curentului n A. La o modificare rapid a curentului, cderea de tensiune pe
arc nu mai urmreste caracteristica static. Este de mentionat c temperatura
ca si diametrul coloanei arcului si prin aceasta conductivitatea sa nu se pot
modifica rapid. Arcul are o inertie termic, care are ca urmare o crestere mai
mare a cderii de tensiune la cresterea curentului si o comportare invers la
scderea tensiunii. n acelasi timp se produc si rapide modificri ale formei
geometrice a arcului electric.
137
La o modificare rapid a curentului, cderea de tensiune pe arc nu mai
urmreste caracteristica static. Este de mentionat c temperatura ca si
diametrul coloanei arcului si prin aceasta conductivitatea sa nu se pot
modifica rapid. Arcul are o inertie termic, care are ca urmare o crestere mai
mare a cderii de tensiune la cresterea curentului si o comportare invers la
scderea tensiunii. n acelasi timp se produc si rapide modificri ale formei
geometrice a arcului electric.
La o modificare rapid a curentului, cderea de tensiune pe arc nu mai
urmreste caracteristica static. Este de mentionat c temperatura ca si
diametrul coloanei arcului si prin aceasta conductivitatea sa nu se pot
modifica rapid. Arcul are o inertie termic, care are ca urmare o crestere mai
mare a cderii de tensiune la cresterea curentului si o comportare invers la
scderea tensiunii. n acelasi timp se produc si rapide modificri ale formei
geometrice a arcului electric.
Astfel, de exemplu, dac se modific curentul la un arc de curent
continuu prin salt de la valoarea I
a1
, la valoarea I
a2
(figura 4.12), atunci se
modific cderea de tensiune pe arc de la valoarea U
a1
din regim stationar la o
valoare mai mare si apoi scade n timp la noua valoare stationar U
a2
.

Figura 4.12 Diagramele curentului si tensiunii arcului electric de c.c.
n regim dinamic.

Saltul cderii de tensiune peste valoarea U
a1
se explic prin aceea c
rezistenta coloanei arcului n momentul variatiei curentului rmne constant.
Abia ulterior, dup cresterea ionizrii, scade cderea de tensiune pe arc dato-
rit micsorrii rezistentei arcului la noua valoare stationar.

138

Figura 4.13 Caracteristicile dinamice ale arcului de cc.

Modul n care variatiile de curent influenteaz caracteristicile arcului
rezult n figura 4.13. Pentru diferite pante de variatie a curentului n raport
cu timpul (di/dt), ntre limitele (0 si ) se obtin diferite caracteristici
dinamice. Pentru di/dt = 0 se obtine caracteristica static si pentru di/dt = ,
u
a
= f(i) are o variatie liniar, datorit faptului c rezistenta (conductivitatea)
arcului rmne constant la modificarea curentului. ntre cele dou extreme
se gsesc caracteristicile dinamice ale arcului de curent continuu.


4.2.2. Stabilitatea arcului electric de c.c.

n diferitele domenii ale electrotehnicii, ca, de pild n sudura electric,
cuptoare electrice cu arc, n aparatele de proiectie, s.a., este necesar ca arcul
c aib o ardere stabil. Dimpotriv, n aparatele de comutatie, la
descrctoare, sigurante fuzibile, etc., se impune ca arcul c se sting ct mai
repede cu putint, cu alte cuvinte s fie instabil.
Pentru determinarea conditiilor de ardere stabil si nestabil a arcului
considerm cazul simplificat, cnd contactele dup ntrerupere s-au ndeprtat
rapid ajungnd pn la pozitia final. Astfel pe toat durata arcului avem
1 = ct. si n acest caz putem considera caracteristica static a arcului
determinat experimental.
139

Figura 4.14. Determinarea stabilittii arcului de c.c.

Considerm un circuit serie (figura 4.14) alimentat n curent continuu
de la tensiunea U, care contine o rezistent R, inductivitatea L si arcul electric
pe care apare cderea de tensiune u
a
. n regim dinamic ecuatia diferential a
circuitului este:
a
u
dt
di
L i R U + + = (4.19)
Notnd cu:
dt
di
L U
1
= (4.20)
tensiunea de reducere (U
1
), definit astfel pentru c inductivitatea L
defineste viteza de reducere a curentului, rezult:
U
1
= (U R i) u
a
(4.21)
n figura 4.14 b, se reprezint caracteristica static a arcului u
a
= f(i),
caracteristica extern a sursei, dreapta (U R i), iar U
1
reprezint diferenta
celor dou caracteristici.
n regim stationar ecuatia circuitului este:
U = R i +u
a
(4.22)
adic: U R i = u
a
(4.23)
Aceast conditie este ndeplinit n punctele si , la intersectia
caracteristicii externe a circuitului cu caracteristica arcului.
Se observ c stingerea arcului este posibil dac exist tendinta de
scdere a curentului, adic dac U
1
< 0. Aceast conditie este ndeplinit
pentru i < i

si i > i

. Pentru i > i

, U
1
< 0 si curentul scade la valoarea i

.
Pentru i

< i < i

, U
1
> 0 si curentul creste spre valoarea i

.
140
Rezult c este un punct de ardere stabil a arcului, deoarece
cresterea sau descresterea curentului este nsotit de aparitia cderii de
tensiune negative respectiv pozitive, care readuc curentul la valoarea i

.
n schimb punctul este un punct de ardere nestabil a arcului electric,
deoarece cresterea curentului este nsotit de aparitia unei cderi de tensiune
U
1
pozitive care va mri n continuare curentul pn la valoarea i

; iar
scderea curentului sub valoarea i

este urmat de aparitia unui U

1
negativ,
care accentueaz scderea curentului pn la valoarea zero.


4.2.3. Metode de stingere ale arcului electric.

Din figura 4.14 rezult c stingerea arcului la orice valoare a curentului
i este posibil dac este ndeplinit conditia de a nu avea intersectie ntre
caracteristica arcului u
a
= f(i) si caracteristica extern a sursei, dreapta (U
R i) = f(i), caz n care U
1
este negativ pentru orice valoare a curentului.
Prin urmare caracteristica arcului aparatului de comutatie trebuie s se
afle n ntregime deasupra caracteristicii externe a sursei. De aici rezult clar
c un circuit se poate ntrerupe numai cu un anumit ntreruptor, dat fiind c
u
a
= f(i) este o caracteristic bine determinat pentru fiecare ntreruptor.



Figura 4.15 Metode de stingere a arcului electric de c.c.

Aceast conditie se poate obtine pe dou ci: fie prin ridicarea
caracteristicii u
a
= f(i); fie prin nclinarea dreptei (U R i).
141
Ridicarea caracteristicii arcului se poate realiza prin alungirea mecanic
a arcului pe calea ndeprtrii contactelor, prin deionizarea mediului de arc
prin suflaj magnetic, suflaj cu fluide, rcirea arcului n camere de stingere. n
figura 4.15.a, se prezint posibilitatea stingerii arcului prin lungirea sa. Pentru
lungimea l
1
arcul arde stabil si pentru o lungime l
3
arcul arde nestabil. Situatia
limit de la care arcul ncepe s ard nestabil este cazul n care curba este
tangent la dreapt n punctul A. ncepnd de la aceast lungime numit
lungime critic arcul ncepe s ard instabil.
A doua metod const n nclinarea caracteristicii externe a circuitului,
prin introducerea unor rezistente suplimentare n serie cu arcul electric. Din
figura 4.15.b. se constat c cu ct creste rezistenta circuitului, curentul de
functionare stabil scade si ncepnd de la valoarea rezistentei critice (R
cr
)
cnd dreapta este tangent la curb, arcul arde nestabil, fapt valabil si pentru
orice alt rezistent R > R
cr
.


4.3. Arcul electric de curent alternativ.


Arcul electric de curent alternativ este un proces n regim variabil si se
caracterizeaz prin stingeri si aprinderi periodice, la fiecare trecere a
curentului prin zero. Studierea lui este de maxim important, deoarece n
aparatele electrice de nalt tensiune apar arcuri electrice de mare stabilitate,
pentru stingerea crora trebuiesc concepute camere de stingere speciale.


4.3.1. Caracteristicile arcului electric de c.a.

Se stie c la o modificare rapid a curentului, temperatura ca si
diametrul coloanei si prin aceasta si conductivitatea sa nu se pot modifica
rapid. Arcul are o inertie termic, care are ca urmare o crestere mai mare a
cderii de tensiune la cresterea curentului si o comportare invers la
micsorarea curentului. n acelasi timp au loc si rapide modificri ale formei
geometrice a arcului.
Arcul de curent alternativ se caracterizeaz printr-un proces dinamic,
caracteristica sa tensiune curent, precum si variatiile n timp ale curentului
si cderii de tensiune pe arc sunt prezentate n figura 4.16.


142
Se constat c arcul se aprinde atunci cnd tensiunea atinge valoarea u
ap

numit tensiune de aprindere si dureaz pn cnd tensiunea scade la o
valoare u
as
numit tensiune de stingere. n intervalul t
p
numit pauza de curent
(pauza de arc) prin circuit circul un curent postarc de valoare mic.
n acest timp spatiul de arc devine din ce n ce mai izolant, prin
cresterea rigidittii sale dielectrice pe msura rcirii arcului electric.
Refacerea propriettilor dielectrice decide fie reaprinderea n semiperioada
urmtoare, fie stingerea arcului electric. Tensiunea de aprindere u
ap
este
strns legat de procesele ce au loc n timpul pauzei de curent, presiunea
mediului care nconjoar arcul si temperatura si natura materialului
contactelor. tensiunea de stingere depinde de inertia de deionizare a gazului,
conductivitatea acestuia modificndu-se mai lent. Se constat c ntotdeauna
u
ap
>u
as
.


Figura 4.16 Caracteristicile dinamice ale arcului electric.

Curentul si cderea de tensiune pe arc sunt n faz, datorit caracterului
rezistiv al arcului, dar nici tensiunea si nici curentul nu si pstreaz forma
sinusoidal deoarece arcul este un element neliniar.
Prin eliminarea timpului ntre caracteristicile u
a
= f(t) si i = f(t) din
figura 4.19 a., rezult caracteristica tensiunecurent a arcului de curent
alternativ u
a
= f(i) sub forma unei bucle de histerez reprezentat n figura
4.19 b. Aria acestei bucle este proportional cu energia nmagazinat n arc.
Se mai face observatia c gradul si caracterul de deformare al curbelor
tensiunii si curentul depind de frecventa circuitului.
143
Cu cresterea frecventei bucla de histerez scade, astfel c la frecvente
foarte mari se obtine o variatie aproape liniar.


4.3.2. Metode de stingere ale arcului electric de c.a..

Asa cum s-a mai prezentat, n curent alternativ arcul se stinge si se
aprinde la fiecare trecere a curentului prin zero. De aceea pentru o stingere
definitiv a arcului trebuie luate msuri care s evite reaprinderea. Se stie c
spatiul de arc nu se deionizeaz instantaneu si pstreaz dup stingerea
arcului un anumit grad de conductivitate, ceea ce permite trecerea unui curent
postarc. Curentul postarc produce o nclzire a spatiului arc, nclzire care
mpiedic deionizarea si favorizeaz reaprinderea arcului.


Figura 4.17. Caracteristicile dinamice ale arcului electric de c.a. ntr-un
circuit pur rezistiv.

n cazul circuitelor pur rezistive, fig. 4.17, curentul fiind n faz cu ten-
siunea, trece simultan prin zero odat cu acesta. Arcul se reaprinde cnd
tensiunea atinge valoarea u
ap
si se stinge cnd tensiunea atinge valoarea u
as
.
ntre momentul stingerii arcului si al reaprinderii urmtoare, curentul
este practic nul, si apare pauza de curent. n acest interval de timp (t
p
), spatiul
de arc din starea precedent cu atribute de conductor devine progresiv un
mediu izolant a crui grad de regenerare dielectric decide n ultim instant
stingerea definitiv sau reaprinderea arcului.
144



Figura 4.18 Cracteristicile electrice ale arcului electric de c.a. ntr-un circuit
inductiv.

n cazul circuitelor inductive, figura 4.18, pauza de curent este mult
mai mic si n consecint stingerea arcului este mult mai dificil. Explicatia
intervalului mult mai mic de al pauzei de curent (t
p
) const n faptul c n
momentul trecerii prin zero al curentului arcul se stinge dar se reaprinde
imediat, deoarece tensiunea sursei este mai mare dect tensiunea de
aprindere.
n practic circuitele sunt nici pur rezistive si nici pur inductive, asa c
la un circuite R, L pauza de curent este cuprins ntre cele dou limite
extreme prezentate.


4.3.3. Tensiunea de restabilire.

Tensiunea la bornele aparatelor de comutatie cu contactele deschise
este egal cu tensiunea de alimentare. Cnd contactele sunt nchise, tensiunea
este foarte mic si se datoreaz cderii de tensiune pe contacte (de ordinul
zecilor de milivolti). La deschiderea contactelor apare arcul electric si
tensiunea ntre contacte devine egal cu cderea de tensiune pe arc. Din clipa
stingerii arcului, ntre contactele deschise ncepe un proces tranzitoriu, care,
dac stingerea este definitiv, se finalizeaz cu instalarea tensiunii de
145
alimentare. Valoarea momentan a tensiunii, care apare ntre contacte n acest
proces tranzitoriu, se numeste tensiune de restabilire.
Pentru a determina expresia tensiunii oscilante de restabilire ne situm
n ipoteza deschiderii instantanee (fr arc electric), a unui circuit cu
parametrii concentrati (figura 4.19), n momentul aparitiei unui scurtcircuit.



Figura 4.19. Determinarea tensiunii oscilante de restabilire.

n figur s-a notat cu K contactul ntreruptorului, la bornele cruia se
stabileste tensiunea oscilant de restabilire u
r
, cu R si L parametrii concentrati
ai retelei, C capacitatea parazit a retelei, Z impedanta consumatorului si u
tensiunea de alimentare. n figura 4.19 s-a reprezentat defazajul ntre tensiune
si curent, n regimul de scurtcircuit, ntre punctele a si b, cu ntreruptorul K
nchis.
Pentru a calcula tensiunea oscilant de restabilire u
r
, se admite c
ntreruperea curentului de scurtcircuit are loc la trecerea lui natural prin
zero. Curentul de scurtcircuit are forma:

( )
t
L R
U 2
i
2 2

+

= sin (4.24)
Tensiunea de alimentare n ipoteza considerrii ca origine a timpului
momentul trecerii prin zero a curentului de scurtcircuit este:
( ) + = t U u sin 2 (4.25)
unde:

R
L
arctg

= (4.26)
Ecuatiile diferentiale ale circuitului, dup conectarea ntreruptorului K,
tinnd seama c, din cauza curentului de scurtcircuit la momentul t = 0,
condensatorul nu a fost ncrcat cu sarcin electric, sunt:
146
( )
r
u
dt
di
L i R t U 2 + + = + sin (4.27)

dt
du
C i
r
= (4.28)
Pentru solutionarea sistemului (4.27, 4.28) se fac urmtoarele ipoteze
simplificatoare:
ntreruperea curentului de scurtcircuit are loc la trecerea lui natural
prin zero;
defazajul dintre tensiune si curent este /2 (figura 4.20.);
frecventa proprie de oscilatie este mult superioar fat de frecventa
retelei;
se consider tensiunea alternativ constant si egal cu valoarea
maxim a tensiunii alternative a retelei U 2 ;
nu se consider influenta arcului electric, tensiunea de restabilire fiind
tensiunea de restabilire independent.
n aceste conditii se obtine pentru sistemul (4.27, 4.28) o solutie
simplificat de forma:

(

|
|
.
|

\
|

+ =

t t e 1 U 2 u
e
e
e
t
r
sin cos (4.29)
n care s-a notat cu:

L 2
R

= (4.30)
factorul de atenuare;

C L
1
2
0

= (4.31)
pulsatia proprie a circuitului;

2 2
0 e
= (4.32)
pulsatia proprie a tensiunii de restabilire.
n cazul n care se consider <<
e
, se obtine o form mai simplificat
de forma:
( ) t e 1 U 2 u
e
t
r
=

cos (4.33)
Tensiunea de restabilire avnd expresia dat de relatia (4.29),
respectiv (4.33), se numeste tensiune tranzitorie de restabilire cu o singur
frecvent de oscilatie. Diagramele corespunztoare sunt date n figura 4.20.
pentru relatia (4.29) si (4.33), caracteriznd oscilatia tensiunii de restabilire,
cu pulsatia proprie
e
, n jurul tensiunii sursei.
147


Figura 4.20 Tensiunea de restabilire cu o singur frecvent.

O astfel de tensiune de restabilire se caracterizeaz prin doi parametri si
anume:
factorul de oscilatie definit ca raportul ntre valoarea de vrf a
tensiunii de restabilire (u
rmax
) si valoarea de vrf a tensiunii de frecvent
industrial ( U 2 ), care se obtine din relatia (4.33) pentru
e
t = :

e
e 1
u
u
m
r

+ = =
max
(4.34)
si care teoretic poate ajunge pn la valoarea = 2, n practic ns
este cuprins ntre 1,3 si 1,6;
frecventa proprie de oscilatie, care rezult din diagrama din figura
4.20:

e
e
e
e
t 2
1
2
1
T
1
f

= = (4.35)
t
e
fiind momentul de aparitie al maximului lui u
rm
.
n locul frecventei proprii de oscilatie, al doilea parametru se poate
nlocui cu viteza de crestere a tensiunii de restabilire:

e
e
m
f U 2 2
t
u
v =

= (4.36)
Cei doi parametri ai tensiunii de restabilire depind de inductivitatea,
capacitatea si rezistenta retelei. La retelele n cablu, inductivitatea este mai
redus si capacitatea mai mare dect la retelele aeriene.
148
Conductoarele retelelor electrice de nalt tensiune sunt plasate la dis-
tante mari ntre ele si fat de pmnt si ca urmare inductivitatea lor este mai
mare dect la retelele de medie si joas tensiune.


Figura 4.21 Tensiunea de restabilire n cazul efectului kilometric.

Astfel frecventa proprie de oscilatie a retelelor de medie tensiune
(1 35 kV) este de 3 4 kHz, n timp ce la retelele de nalt tensiune este de
0,5 1 kHz.
Relatiile stabilite conform schemei echivalente din figura 4.20
determin tensiunea de restabilire cu o singur frecvent de oscilatie. n
practic, la aparitia unui scurtciruit la ctiva kilometri de ntreruptor, apare o
component cu pulsatia
1
datorit retelei de alimentare si o component cu
pulsatia proprie
2
datorit portiunii scurcircuitate din retea, la ctiva kilo-
metri de ntreruptor (figura 4.21). Acestea se suprapun peste tensiunea de
alimentare de frecventa f = 50 Hz.
Deoarece
2
este foarte mare, tensiunea de restabilire va avea o vitez
de crestere foarte mare ce poate provoca reaprinderea arcului n ntreruptor.
ntr-o asemenea situatie se vorbeste de tensiunea de restabilire cu dou
frecvente de oscilatie.
De altfel, considerarea celor dou frecvente apare ori de cte ori se tine
cont de aportul adus la arcul electric de portiunea de retea deconectat de
ntreruptor. Descrcarea energiei electromagnetice nmagazinat de un
element puternic reactiv contribuie la curentul prin arc n mod hotrtor, cnd
aceast energie este comparabil cu cea care soseste de la retea.
n cazuri practice de defect kilometric, frecventa f
2
100 kHz,
f
1
= 1 5 kHz, iar zona n care aparitia scurtcircuitului duce la pante
149
periculoase ale tensiunii de restabilire este cuprins ntre 0,8 9 km. Carac-
terizarea tensiunii de restabilire cu dou frecvente se face prin patru para-
metrii, doi caracteriznd primul maxim, corespunztor punctului B, din figura
4.21.


4.3.4. Arcul electric n aparatele de comutaie.

Din punct de vedre tehnic cel mai important caz l reprezint studiul
stabilittii arcului electric n camerele de stingere a aparatelor de comutatie.
Deoarece un aparat de comutatie este plasat ntr-o retea, reusita sau
nereusita ntreruperii arcului electric n camera de stingere depinde de
parametrii retelei (curentul de scurtcircuit si tensiunea de restabilire) si de
parametrii aparatului (tensiunea pe arc si tensiunea de strpungere sau
tensiunea de tinere, care semnific refacerea rigidittii dielectrice n coloana
arcului).


Figura 4.22. Conditiile de stingere a arcului electric ntr-o camer de stingere.

150


Figura 4.23. Oscilograma deconectrii unui ntreruptor de .T.

Pentru a ilustra conditiile de stingere si reaprindere ale arcului la
trecerea prin zero a curentului, se consider cazul cel mai dezavantajos si
anume circuitul pur inductiv (figura 4.22). La trecerea curentului prin zero
are loc stingerea definitiv a arcului dac tensiunea de restabilire u
r
(t) rmne
tot timpul inferioar tensiunii de strpungere (tinere) u
s1
(t) a spatiului arc.
Astfel n figura 4.23 se prezint oscilograma deconectrii reusite a unui
ntreruptor cu ulei putin de nalt tensiune. Se constat c punctul t
a

marcheaz momentul deschiderii contactelor si nceperii procesului de ardere
al arcului electric, iar punctul t
b
marcheaz momentul stingerii definitive a
arcului, cnd curentul trece prin zero. Aparitia acrului ntre contacte este
nsotit de o cdere de tensiune pe arc, care creste progresiv, pe msur ce
contactele se ndeprteaz si arcul se alungeste. Curentul n timpul acestui
proces si micsoreaz treptat amplitudinea. n perioada de restabilire
(10 100 s) oscilatiile tensiunii de restabilire se suprapun tensiunii de
frecvent industrial, tensiunea oscilatorie rezultant are o form complicat,
iar panta de restabilire este mare.
151
La finele procesului tranzitoriu (t
c
) valoarea momentan a tensiunii
devine egal cu valoarea momentan a t.e.m. a sursei, iar curentul din circuit
devine egal cu zero.
Din cele prezentate rezult c deconectarea circuitelor de curent
alternativ este mai usoar dect deconectarea circuitelor de curent continuu.
ntreruptoarele de curent alternativ sunt astfel construite nct ele nu forteaz
ruperea unui curent, cu folosesc deionizarea arcului n momentul trecerii
curentului prin zero, cu scopul de a prentmpina reaprinderea arcului.
Stingerea arcului de c.a. devine mai dificil la ntreruptoarele de nalt
tensiune la care tensiunea si puterea de rupere sunt mari.
n curent alternativ trifazat, datorit decalajului curentilor, atingerea arcului
pe cele trei faze nu poate avea loc simultan. Cum deconectarea mecanic a
celor trei faze se face concomitent, surpinderea curentilor la diferit valori
momentane, face ca tensiunile de restabilire s difere pe cele trei faze.
Valoarea tensiunilor de restabilire n circuitele trifazate, n caz de deconectare
la scurtcircuit, depinde de natura si momentul aparitiei surtciruitului, de felul
conexiunilor retelei si de modul de tratare a neutrului instalatiei.
Dac u
a
este cderea de tensiune pe arc, iar r
a
rezistenta arcului, atunci
puterea P
a
, respectiv energia W
a
dezvoltate n arc, sunt date de:
P
a
= u
a
i = r
a
i
2
[W] (4.37)

}
=
t
0
a a
dt i u W (4.38)
Pentru un circuit R, L (figura 4.18), n care arcul electric arde un timp t,
rezult ecuatia bilantului energiilor:

} } } }
+ + =
0
i
t
0
2
t
0
a
t
0
di i L dt i R dt i u dt i u (4.39)
n curent continuu, cnd u = U = ct., din relatiile (4.38) si (4.39)
rezult:

2
t
0
2
t
0
a
i L
2
1
dt i R dt i U W + =
} }
(4.40)
adic energia dezvoltat n arc const din energia absorbit de la sursa de
alimentare (primul termen) mai putin pierderile active din circuite (al doilea
termen), la care se adaug energia magnetic acumulat n circuit (al treilea
termen) n prealabil ntreruperii lui. Deci, cu ct inductivitatea circuitului
ntrerupt este mai mare, cu att energia dezvoltat n arc este mai mare si deci
ntreruperea circuitului este mai dificil.

152
n curent alternativ, dac ntreruperea are loc la trecerea natural a
curentului prin zero, din relatiile (4.38) si (4.39) rezult:
( )
}
=
t
0
a
dt i i R u W (4.41)
adic energia magnetic acumulat n circuit se rentoarce la surs si nu
contribuie la energia dezvoltat n arc, rezultnd c ntreruperea circuitelor de
curent alternativ este mult mai usoar dect a circuitelor de curent continuu
de aceeasi putere. Dac ns, curentul este tiat nainte de trecerea lui natural
prin zero, atunci o parte din energia magnetic nu reuseste s rentoarc la
surs si se degaj n arc.
Pentru a micsora energia dezvoltat n arc, este necesar s se reduc ct
mai mult timpul de ardere al arcului, utiliznd mijloace energice de
deionizare a spatiului arc.
Pentru aprecierea capacittii de rupere la scurtcircuit, a unui aparat de
comutatie, se utilizeaz parametrul denumit puterea de rupere si exprimat
conventional prin relatia:

rn n r
I U 3 P = [MVA] (4.42)
unde U
n
[kV] este tensiunea nlntuit nominal a retelei si I
rn
[kA] curentul
de rupere nominal, ce reprezint valoarea efectiv a celui mai mare curent pe
care l poate deconecta ntreruptorul, cnd tensiunea de restabilire de
frecvent industrial este U
n
. Puterea de rupere nu este o mrime fizic ci una
conventional, de calcul, deoarece se exprim prin produsul a dou mrimi a
cror existent n procesul deconectrii nu este simultan. naintea
ntreruperii circuitului exist cderea de tensiune pe arc, iar curentul este cel
de scurtcircuit; dup ntrerupere apare tensiune de restabilire, iar curentul este
nul.


4.4. Principii de stingere ale arcului electric.


Principalele cerinte ce se impun pentru o stingere eficient a arcului
electric sunt:
energia degajat n arc s fie minim;
ntreruperea s se realizeze ntr-un timp ct mai scurt si ntr-un volum
ct mai redus;
supratensiunile ce apar la ntrerupere s fie ct mai mici.

153
ntruct stingerea natural, produs prin simpla alungire a arcului la
deschiderea contactelor, nu satisface aceste cerinte dect la tensiuni si curenti
mici, aparatele de comutatie destinate a efectua comutatii sub sarcin, sunt
echipate cu dispozitive, numite camere de stingere, n care se dezvolt si se
stinge arcul electric. Camerele de stingere au rolul functional de a rci
intensiv arcul electric si de a crea instabilitate n arderea lui. Acest proces
poate fi realizat prin folosirea unor principii de stingere a arcului electric,
care imprim forma constructiv a camerei de stingere si uneori a aparatului
de comutatie n ntregime. Utilizarea unui anumit principiu de stingere se
stabileste n functie de parametrii sarcinii, natura sarcinii ca si de regimul de
lucru. n cele ce urmeaz se vor prezenta principiile utilizate la stingerea
arcului electric si principalele lor aplicatii, sub forma unor constructii de
camere de stingere.


4.4.1. Principiul deion asociat cu suflajul magnetic.

Principiu deion const n extragerea de cldur din coloana arcului, la
contactul acestuia cu peretii reci. n prealabil, arcul electric este introdus n
camera de stingere, pentru a lua contact cu peretii reci, cu ajutorul suflajului
magnetic creat de o bobin parcurs de curentul din circuit. Ilustrarea acestui
principiu se prezint n figura 4.24.
Prin separarea contactului mobil 2 de cel fix 1, apare arcul electric care
se dezvolt ntr-o zon de inductie magnetic B. Cmpul magnetic este
produs de curentul i care parcurge bobina de suflaj 4, avnd miezul de fier 3.
Acest miez se prelungeste cu piesele polare 5, n zona de aparitie a arcului
electric. Sub influenta fortei Lorentz B j F = arcul electric este mpins n
camera de stingere 7, se alungeste ntre rampele (coarnele) 8 si 10 si este
obligat s intre n contact cu peretii reci din plci refractare 9, n contact cu
care se deionizeaz.
Aparatele de comutatie care functioneaz dup principiul deion asociat
cu suflajul magnetic sunt n mod deosebit contactoarele si ntreruptoarele de
curent continuu.

154


Figura 4.24 Camer de stingere cu suflaj magnetic si efect deion.


4.4.2. Principiul efectului de electrod asociat cu efectul de ni.

Efectul de electrod const n divizarea arcului, prin intermediul unor
plcute metalice, ntr-un numr de arce scurte independente si nseriate,
fiecare caracterizate printr-o cdere de tensiune anodic, catodic si coloana
arcului, Pentru n segmente de arc, cderile de tensiune la electrozi cresc de n
ori si asociat cu alungirea si rcirea coloanei arcului, rezult o cdere de
tensiune total ce nu poate fi asigurat de surs.



Figura 4.25 Camer de stingere cu efect de electrod si nis.

155
Plcutele metalice utilizate la divizarea arcului pot fi din cupru sau otel
zincat, situatie n care apare si efectul de nis, ce const din exercitarea unor
forte suplimentare ce au tendinta de a pozitiona arcul spre interiorul nisei,
dnd nastere la un traseu alungit si aducnd arcul n contact cu peretii reci.
Efectul de electrod este frecvent utilizat la stingerea arcului electric de
curent alternativ n ntreruptoare si contactoare de joas tensiune, deoarece
dati fiind trecerea natural a curentului prin zero, tensiunea necesar
reaprinderii poate lua valori mari. Numrul de intervale de stingere ntre
plcutele metalice se calculeaz tinnd seama de valoarea tensiunii de resta-
bilire.


4.4.3. Principiul expandrii asociat cu jetul de lichid.

Acest principiu este folosit la stingerea arcului electric n mediu lichid,
practic n ulei mineral. Uleiul mineral utilizat n acest scop nu contine oxigen,
din aceast cauz arcul nu l poate aprinde. De asemenea continutul n ap al
uleiului este limitat la valori foarte sczute, pentru a-i asigura proprietti
izolante corespunztoare.
Stingerea arcului n ulei este mult mai eficient dect n aer, datorit
rcirii mult mai intense si a rigidittii dielectrice mai ridicate.
Energia arcului electric este folosit partial la evaporarea uleiului si
deci la formarea unei presiuni de 30 100 bar n camera de stingere. Prin
aceasta se realizeaz o transmisivitate termic sporit si se poate extrage
cldur din coloana arcului electric. n cazul curentului alternativ, intensittii
maxime a curentului i corespunde o presiune local maxim, dup care,
odat cu scderea curentului si a presiunii are loc o vaporizare (expandare) a
unei noi cantitti de lichid, extrgndu-se din nou cldur din arc. Acest
proces de expandare este reluat de 2 3 ori pn cnd presiunea din camera
de stingere a crescut suficient pentru a determina stingerea arcului la trecerea
prin valoarea zero a intensittii curentului.
Principiul expandrii este folosit la ntreruptoarele cu ulei mult. La
ntreruptoarele cu ulei putin, aplicarea doar a principiului expandrii nu este
suficient pentru stingerea arcului si atunci camerele de stingere se
construiesc astfel nct s dirijeze un jet de ulei asupra arcului. De regul
acest jet de ulei este creat n procesul ntreruperii, fr o surs exterioar,
aprnd sub forma unui autosuflaj transversal sau longitudinal, astfel nct
energia necesar jetului este luat chiar de arcul electric.

156
Pentru a ntrerupe si curenti mici, unde energia arcului nu este
suficient furnizrii unui jet suficient de puternic, ntreruptoarele se
construiesc fie cu suflaj transversal complet cu suflaj longitudinal (IO15),
fie cu suflaj longitudinal combinat cu suflaje realizate mecanic, cum ar fi
solutiile cu piston diferential (IUP35), sau cu dispozitiv anticavitational
(IO110), prezentate n volumul II al cursului.


Figura 4.26 Camer de stingere cu jet de ulei combinat.

Din numeroasele forme constructive de camere de stingere existente se
prezint cteva mai reprezentative. Astfel n figura 4.26 se prezint camera de
stingere cu expandare si jet de ulei combinat, creat partial mecanic prin
aductiune prin tija 2 si partial prin actiunea arcului electric. n pozitia nchis
tija mobil 2 se afl n interiorul tulipei fixe 1. Camera de stingere este
prevzut cu un ajutaj 4 si o serie de canale 3 prin care poate circula uleiul.
Capul tijei 2 este din material izolant, astfel nct la deschiderea contactelor
arcul electric este obligat s ia un traseu strangulat.
157
Se obtine astfel un traseu partial longitudinal (n zona inferioar a
arcului) si partial transversal n zona superioar a arcului. Se spune c arcul
sufer un jet radial al unui curent de ulei.
Din constructia camerelor de stingere prezentate se constat c sensul
de miscare preferat al contactului mobil, este de sus n jos, n acest fel arcul
fiind ntins n zona de ulei proaspt.


4.4.4. Principiul jetului de gaz.

Stingerea arcului electric se poate face cu mare eficacitate prin
intermediul unui suflaj de gaze sub presiune ca, de exemplu, cu aer
comprimat, gaze generate de substante solide, hexaflorur de sulf (SF
6
) etc.
a). Stingerea arcului cu jet de aer comprimat, se bazeaz mai ales pe
rcirea prin convectie fortat, realizat prin dirijarea longitudinal, radial sau
transversal a jetului fat de directia arcului. Rigiditatea dielectric a aerului
se mreste prin utilizarea lui n stare comprimat (10 30 atm), iar suflajul
de aer provoac alungirea brusc a coloanei arcului.
b). Stingerea arcului cu autogenerare de gaze se bazeaz pe
descompunerea substantelor solide generatoare de gaze sub actiunea termic
a arcului electric. Gazele sub presiune rezultate din descompunerea substan-
telor gazogene (sticl organic, fibr etc.), produc un puternic suflaj
transversal sau longitudinal pe arc, stingndu-l n momentul trecerii prin zero.
La aceste camere apar dificultti la stingerea curentilor mici.
c). Stingerea arcului cu hexaflorur de sulf (SF
6
). Propriettile gazului
SF
6
au determinat introducerea lui ca mediu de stingere si ca izolant n
constructia ntreruptoarelor de nalt tensiune, dar si ca mediu izolant n
instalatiile capsulate (bare, transformatoare de msur, separatoare).
Hexaflorura de sulf este un gaz incolor, inodor, netoxic si
incombustibil, cu o densitate de 5 ori mai mare dect a aerului la temperatur
si presiune normal. Rigiditatea dielectric la presiunea atmosferic este de
dou ori mai mare dect a aerului si creste rapid cu presiunea.
Hexaflorura de sulf este un gaz electronegativ, adic moleculele sale
prezint o foarte mare afinitate fas de electronii liberi, din combinatia lor
rezultnd ioni negativi, cu mas mare, avnd deci o mobilitate extrem de
redus si devenind practic neutilizabili ca purttori de sarcin.




158
Utilizarea hexaflorurei de sulf n tehnica stingerii arcului electric la
ntreruptoare de mare putere are o serie de avantaje ca: puterea de rupere
foarte ridicat, vitez mare de regenerare dielectric a intervalului dintre
contacte dup ntreruperea arcului, calitti dielectrice exceptionale, permitnd
distante reduse ntre piesele sub tensiune, constant de timp mic a coloanei
arcului.
Jetul de SF
6
este trimis n zona arcului fie dintr-un rezervor exterior, n
care se gseste comprimat, prin deschiderea unui ventil, cnd se comand
actionarea ntreruptorului, fie prin autocompresie, n care caz se folosesc
camere de stingere a cror constructie este prezentat n volumul II al
cursului. n general SF
6
nu atac materiale de constructie, cu exceptia celor
cu continut de hidrogen si de aceea piesele izolate se construiesc din teflon.


Figura 4.27 Camer de stingere cu SF
6
cu autocompresie.



Figura 4.28 Variante moderne de camere de stingere cu SF
6
de medie
tensiune.

Cele mai moderne camere de stingere cu hexaflorur de sulf folosesc
metoda arcului rotitor.


159

4.4.5. Principiul vidului avansat.

nlturarea suportului material al arcului electric dintre contact, a
condus la idea utilizrii vidului pentru stingerea arcului electric. Realizarea
unui vid naintat (n jur de 10
7
bar) este ns o problem tehnic dificil,
deoarece presupune evacuarea aerului nu numai din spatiul propriu-zis al
camerei de stingere, dar si degazarea materialelor peretilor si a contactelor.
De asemenea acest vid trebuie mentinut n conditiile asigurrii mobilittii
unui dintre contacte, care se deplaseaz n timpul operatiei de conectare.
Principiul vidului avansat n camere de stingere include dou idei de
baz si anume: rigiditatea dielectric sporit la distante extrem de reduse ntre
contacte si dezvoltarea arcului electric n vaporii metalici care se degaj din
materialul contactelor. Acesti vapori se condenseaz ns foarte repede pe
suprafetele reci ale camerei si deci vidul se reface. Trebuie luate ns msuri
de ecranare a acestor suprafete, prin folosirea unui ecran ce nconjur
suprafetele de contact, spre a evita conturnarea lor.

Figura 4.29 Camera de stingere cu vid.
160
ntreruperea arcului n vid se realizeaz cu smulgere de curent ceea ce
poate pune probleme legate de aparitia unor supratensiuni mari.
Dat fiind rigiditatea dielectric ridicat a vidului, cursa contactelor
poate fi fcut foarte mic 5 20 mm. Prin urmare intensitatea cmpului
electric dintre contactele deschise atinge valori mari si ca urmare forma,
dimensiunile si prelucrarea suprafetelor de contact prezint o important
deosebit.
Realizrile actuale cuprind contactoare de medie tensiune (3 12 kV,
300 A) si ntreruptoarele de medie tensiune ( 25 kV; 630 2000 A),
prezentate n volumul II al cursului.


4.4.6. Principiul materialelor granulate.

Stingerea arcului electric n contact cu granulele de material refractar
este un principiu utilizat la constructia sigurantelor fuzibile. n aceste aparate
arcul electric apare dup topirea, provocat de trecerea curentului de
scurtcircuit, a benzilor sau firelor fuzibile asezate n mediu granulos (nisip de
cuart). Transferul de cldur de la plasm la granule se realizeaz prin
conductie termic. Arcul electric care apare n locul portiunii de fuzibil
volatilizat ptrunde ntre granulele materialului, unde este deionizat prin
transmiterea cldurii din arc granulelor si mai ales prin rcirea provocat de
scderea brusc a presiunii, rezultat din condensarea vaporilor pe granule.
La aceste dispozitive, datorit efectului de rcire si deionizare extrem de
puternic, posibilitatea unei reaprinderi a arcului datorit tensiunii de
restabilire este foarte redus.

161
Pe baza notiunilor tehnice prezentate n capitolul Comutatie electric
rspundeti la urmtoarele ntrebri:

1. Ce este un proces de comutatie?
2. Ce efect are arcul electric pentru restul instalatiei?
3. Care sunt zonele arcului electric?
4. Care este conditia de ardere stabil a unui arc electric?
5. Care sunt purttorii de sarcin majoritari n arcul electric?
6. Cum se numesc dispozitivele de stingere a arcului electric?
7. Ce temperaturi apar n arcul electric?
8. Care este cea mai cald zon a unui arc electric?
9. Care este cel mai folosit model al arcului electric?
10. Ce fort d nastere efectului Pinch?
11. n ce const efectul Pinch?
12. Ce arc electric este mai stabil: cel de c.c. sau cel de c.a.?
13. Ct este densitatea de curent n arcul electric?
14. Ce zone apar la arderea arcului electric n ulei?
15. Care este modelul Ayrton al arcului electric?
16. Ce metode de stingere a arcului electric de c.c. cunoasteti?
17. Care sunt principalii factori care influenteaz stabilitatea arcului
electric de c.c.?
18. De ce este mai usor de stins arcul electric de c.a.?
19. Ce este pauza de arc?
20. Cum influenteaz factorul de putere stabilitatea arcului de c.a.?
21. Definiti tensiunea de restabilire.
22. Care este expresia tensiunii de restabilire?
23. Ct este factorul de atenuare a tensiunii de restabilire?
24. Ct este factorul de oscilatie a tensiunii de restabilire?
25. Ce factori influenteaz reamorsarea arcului de curent alternativ?
26. Ce principii de stingere a arcului electric cunoasteti?
27. n ce const principiul deion?
28. La ce serveste suflajul magnetic al arcului electric?
29. La ce aparate de comutatie folosim principiul deion si suflajul
magnetic?
30. Din ce materiale se fac camerele de stingere cu efect deion?
31. n ce const principiul efectului de electrod?
32. n ce const principiul efectului de nis?
33. Ce tip de nis se foloseste la camerele de stingere?
34. De ce se folosesc nise triunghiulare la camerele de stingere?
35. La ce aparate de comutatie folosim principiul de electrod si nis?
162
36. n ce mediu folosim principiul expandrii si a jetului de lichid?
37. n ce const expandarea unui lichid?
38. Cum se poate produce jetul de lichid?
39. Ce lichide se folosesc la stingerea arcului electric?
40. La ce ntreruptoare (de c.c. sau c.a.) se foloseste ca mediu de stingere
a arcului electric uleiul?
41. Ce este un gaz electronegativ?
42. n ce const principiul jetului de gaz?
43. Ce gaze se folosesc la stingerea arcului electric?
44. Ce ntelegeti prin vid tehnic?
45. n ce const principiul vidului avansat?
46. La ce tensiuni se folosesc aparatele de comutatie cu vid?
47. De ce nu putem folosi la nalt tensiune comutatia n vid?
48. n ce const principiul materialelor granulate?
49. La ce aparate de comutatie se foloseste principiul materialelor
granulate?
50. Ce materiale granulate folosim la stingerea arcului electric?























163


5. CONTACTE ELECTRICE


Contactul electric este locul de atingere a dou sau mai multor elemente
conductoare, prin care are loc trecerea curentului electric. Elementele de
contact sunt piesele prin care se realizeaz contactul. n tehnica aparatelor
electrice se vor numi contacte chiar piesele de contact prin a cror atingere,
sub o presiune oarecare, se stabileste continuitatea unui circuit electric.
Contactele electrice sunt piesele cele mai solicitate ale aparatelor
electrice de comutatie deoarece ele trebuie s suporte nclzirea n timpul
functionrii, uzura prin ciocniri si frecri, actiunea arcului electric ce se
stabileste, ndeosebi la deschiderea circuitului electric.
Comportarea contactelor n functionarea aparatelor si echipamentelor
electrice este hotrtoare, n sensul c o constructie gresit sau o stare
nesatisfctoare a lor, poate conduce la avarii grave. Deoarece conditiile de
lucru ale contactelor electrice sunt diferite, fiind folosite att n circuite de
mic putere ct si n cele de mare putere, forma lor constructiv este foarte
variat.
Dup cinematica elementelor sale, contactele se clasific n:
contacte fixe, ce realizeaz mbinarea celor dou elemente de contact,
putnd fi demontabile (prinse cu buloane) sau nedemontabile (sudate sau
lipite);
contacte de ntrerupere, la care cel putin unul din elementele de
contact este mobil, determinnd nchiderea sau deschiderea unui circuit;
contacte alunectoare sau glisante, la care deplasarea piesei mobile
fat de cea fix se face fr ntreruperea circuitului.
Din punct de vedere al formei geometrice a suprafetelor de contact se
deosebesc contacte: punctiforme, liniare si de suprafat.


5.1. Suprafaa de contact.


Suprafata de atingere prin care se realizeaz contactul constituie
suprafata de contact. Orict de bine ar fi prelucrate aceste suprafete de
contact, ele nu pot fi niciodat perfect netede.
Acest aspect nedorit al suprafetelor de contact face ca atingerea celor
dou elemente conductoare s nu se realizeze pe ntreaga arie aparent de
164
contact (A
a
), ci numai n cteva puncte, prin intermediul vrfurilor cu
suprafete extrem de mici, care constituie punti conductoare de trecere a
curentilor si n care liniile de curent sufer o strngere, o strictiune, ca n
figura 5.1. Sub actiunea fortei de apsare, pn la o anumit valoare a
presiunii, deformatia este elastic, dup care ea devine plastic.


Figura 5.1. Suprafata de contact.

Pe msura cresterii fortei de apsare punctele initiale de atingere se
transform n suprafete elementare de contact; totodat pot apare noi punct de
atingere, care la rndul lor pot deveni suprafete elementare de contact. Suma
tuturor suprafetelor elementare de contact, constituie suprafata (aria) real de
contact (A
r
):

=
=
n
1 i
ri r
A A (5.1)
Dependenta dintre forta de apsare (F) si aria real de contact a fost
stabilit de Holm, n conditii de deformare plastic, sub forma:
F = Ar H (5.2)
unde H este duritatea materialului si coeficientul lui Prandtl. Acest
coeficient este subunitar (0,2 < < 1) si tine seama c duritatea vrfurilor de
contact este mai mic dect duritatea H msurat macroscopic.
165
Experimental se constat c raportul dintre suprafata real de contact A
r

si suprafata aparent de contact este de ordinul 10
3
10
5
la contactele de
suprafat si tinde ctre 1 la contactele punctiforme.
Suprafetele reale de contact A
ri
constau la rndul lor din urmtoarele
zone (figura 5.1): a) zona contactului pur metalic; b) zona contactului
cvasimetalic; c) zona contactului acoperit cu o pelicul disturbatoare.
n zona a, trecerea curentului are loc analog cu trecerea lui prin masa
metalului.
n zona b, datorit unor pelicule disturbatoare foarte subtiri (maxim
20 50 ), trecerea curentului are loc prin efect tunel. Prin efect tunel se
ntelege fenomenul de trecerea a electronilor, cu o anumit probabilitate, prin
pelicule subtiri, a cror grosime este comparabil cu lungimea de und a
electronilor.
n zona c, datorit peliculelor disturbatoare determinate de oxidarea
contactelor, trecerea curentului are loc datorit fenomenului de fritting.
Fenomenul de fritting const, n principal, din strpungerea peliculei
disturbatoare si formarea la locul strpuns a unei punti metalice conductoare
cu o mare conductivitate electric, dac tensiunea dintre elementele de
contact depseste o anumit valoare.


5.2. Rezistena de contact i componentele sale.


Contactul electric introduce n circuit o rezistent suplimentar,
denumit rezistent de contact. Aceast rezistent poate fi pus n evident
printr-o experient simpl (figura 5.2). Astfel se msoar cderea de tensiune
pe un segment de conductor, parcurs de curentul I, ntre punctele 1 si 2
(figura 5.2) si n baza legii lui Ohm se calculeaz:

I
U
R = (5.3)
Dac tiem conductorul si apoi punem n atingere cele dou capete, sub
o anumit presiune si facem ca prin conductor s treac acelasi curent I se va
msura o cdere de tensiune U' > U (figura 5.2)
Acest rezultat dovedeste c n segmentul conductor neomogen, care
contine acum un contact electric, a aprut o rezistent suplimentar numit
rezistent de contact:
c
R R
I
U
+ =
'
(5.4)
166


Figura 5.2 Aparitia rezistentei de contact R
c
.

Potrivit cercetrilor teoretice si experimentale s-a determinat c
rezistenta de contact se compune din dou prti distincte:
R
c
= R
s
+ R
p
(5.5)
Rezistenta de strictiune R
s
exist permanent, chiar si n cazul
suprafetelor de contact ideale (curate) si se datoreste strictionrii liniilor de
curent. Rezistenta pelicular R
p
este produs de existenta pe suprafetele de
contact a unor pelicule disturbatoare, care stric contactul pur metalic,
opunnd o rezistent n calea trecerii curentului electric.


5.2.1. Rezistena de striciune.

Suprafetele elementare de contact, asa cum rezult din figura 5.1., au o
form geometric oarecare, neregulat. Rezistenta de strictiune se poate
calcula numai n ipoteza c suprafetele au o form geometric regulat si
rezistivitatea materialului este constant, nedepinznd de temperatur.
Pentru stabilirea expresiei de calcul a rezistentei de strictiune se vor
considera dou modele si anume: modelul sferei de conductivitate infinit si
modelul elipsoidului turtit.
n general contactul celor dou piese este multipunctiform, adic
curentul trece prin mai multe suprafete de contact distribuite neuniform pe
suprafata aparent.
n cazul ideal, cnd toate suprafetele reale de contact au form circular
de raz a si sunt distantate ntre ele astfel c liniile de curent s nu se
influenteze reciproc, rezistenta de strictiune total, cu considerarea relatiei
(5.5), este:
167

a n 2
a 2
R
n
1 i
i
s

=
(5.6)
Dac suprafetele de conductie sunt att de apropiate nct domeniile lor
de strictiune se influenteaz reciproc, rezistenta total de strictiune este mai
mare dect cea dat de relatia (5.6).


5.2.2. Rezistena pelicular.

Aceast rezistent apare datorit peliculei disturbatoare care se
formeaz la suprafata pieselor de contact. Procesul formrii peliculelor se
bazeaz pe faptul c n aer suprafetele de contact metalice absorb gaze, care
datorit oxigenului duc la formarea unor pelicule de oxizi, ce mresc
considerabil rezistenta de contact. Metalele nobile se acoper cu un strat
subtire de oxizi care mpiedic oxidarea n continuare, pe cnd metalele
nenobile se acoper cu straturi relativ groase de oxizi. n afar de oxid pe
suprafata contactului se pot depune si alte corpuri strine, formndu-se o
pelicul semiconductoare, considerat practic de grosime uniform (d).
Pelicula semiconductoare provoac aparitia n contact a unei rezistente supli-
mentare, denumit rezistent pelicular, care se calculeaz:

r
p
r
p
p
A A
d
R

=

=
'
(5.7)
unde
p
' este rezistivitatea peliculei si A
r
aria real de contact. Deoarece
p
' si
d sunt mrimi greu de determinat se utilizeaz rezistivitatea pelicular

p
=
p
' d, care se poate determina experimental si este dat n tabele. n
cazul n care suprafata real de contact este format din n cercuri de raz a,
relatia (5.7) devine:
2
p
p
a n
R

= (5.8)


5.2.2.1. Dependena rezistenei de contact de fora de apsare.

Pe baza relatiilor (5.6) si (5.8) rezistenta de contact, pentru un contact
cu n locuri de atingere este:

2
p
c
a n a 2
R

= (5.9)
168
Pentru un contact punctiform calculul razei suprafetei reale de contact
se face pe baza relatiei lui Hertz:

3
1
2 1 2
2
2
1
2
1
r
1
r
1
E
1
E
1
F
4
3
a

|
|
.
|

\
|
+
|
|
.
|

\
|
+

= (5.10)
unde F este forta de apsare,
1
si
2
cifra lui Poisson pentru cele dou
elemente de contact, E
1
, E
2
modulele de elasticitate, r
1
, r
2
razele celor dou
sfere ce realizeaz contactul. n cazul contactului realizat ntre o sfer de raz
r
1
= r si un plan (r
2
= ) si cnd materialele de contact ale celor dou piese
sunt aceleasi (
1
=
2
= ; E
1
= E
2
= E) din relatia (5.10) se obtine:
( )
3
2
F
E
r
1 5 1 a = , (5.11)
sau pentru r, , E constante rezult:

3
1
1
F C a = (5.12)
si deci rezistenta de contact (5.9) este:

3
2
3
3
1
2 c
F C F C R

+ = (5.13)
n cazul deformatiilor plastice, pornind de la relatia lui Holm (5.2)
avem: F = A
r
H = a
2
n H (5.14)
adic:
2
1
4
F C a = (5.15)
Rezult c rezistenta de contact este:

1
6
2
1
5 c
F C F C R

+ = (5.16)
Relatiile (5.13) si (5.16) determinate pentru cazul deformatiilor elastice
si plastice sunt greu de aplicat datorit ipotezelor simplificatoare introduse. n
plus, numrul punctelor de contact, ce depinde de forta de apsare si duritatea
materialului, se poate aproxima doar prin relatii semiempirice, de forma:
n = (0,5 + 2,5) 10
-5
H
0,625
F
0,2
(5.17)
De aceea, se foloseste n practic o relatie de forma:
R
c
= c F
-m
+ e F
-1
(5.18)
Valorile coeficientilor c, m, si e din relatia (5.18), pentru diferite
materiale de contact sunt date n tabelul 5.2.
Tabelul 5.2. Valorile coeficientilor c, m, si a exponentului e n sistemul SI.
169
Materialul c m e
Cupru 0,93510
4
0,6 2,4810
4
Cupru cositorit 0,59610
4
0,6 0,22510
4
Cupru argintat 0,91810
4
0,6 2,2510
4
Argint 0,84210
4
0,6 2,2510
4
CuW sinterizat 1,97210
4
0,6 12,610
4
Aluminiu 1,34210
4
0,6 1,3510
4

Determinarea experimental a dependentei R
c
= f(F) pentru variatii
cresctoare si descresctoare ale fortei de apsare, evidentiaz faptul c
rezistenta de contact scade cu mrirea fortei de apsare (n conformitate cu
relatia 5.18). Deoarece peste o anumit valoare a fortei de apsare, respectiv a
presiunii pe contact, rezistenta nu se mai micsoreaz substantial (figura 5.3).
n practic se stabileste o valoare optim a presiunii de contact. Dependenta
R
c
= f(F) pentru valori cresctoare ale fortei este diferit de cea pentru valori
descresctoare, deoarece datorit deformatiilor plastice aprute la forte mari,
aria real de contact rmne mai mare.


Figura 5.3. Dependenta rezistentei de contact de forta de apsare: R
c
= f(F).

Contactele de ntrerupere se echipeaz cu resoarte precomprimate, care
au rolul de a asigura forta de apsare chiar din momentul atingerii
elementelor de contact.
170
Densitatea de curent n aria real de contact este relativ mare
( 10
3
A/mm
2
) dat fiind numrul mic al punctelor de atingere si dimensiunile
reduse ale A
r
.
Caracteristic unui contact este si cderea de tensiune pe contact
(U
c
= R
c
I
n
), care n realizrile practice, la curenti nominali, este de ordinul
1 50 mV.


5.3. Fenomene perturbatoare n contactele electrice


Functionare contactelor este nsotit de o seam de procese de a cror
existent trebuie s se tin cont la proiectarea si exploatarea contactelor
pentru a se evita distrugerea lor. Principalele procese perturbatoare sunt:
vibratia contactelor, lipirea si sudarea contactelor, migratia materialului la
contacte, care duc toate la uzura contactelor.


5.3.1. nclzirea contactelor electrice.

La trecerea curentului, prin rezistenta de contact, se dezvolt cldur
prin efect JouleLentz. n regim permanent de functionare,
supratemperaturile datorate rezistentei de contact se mentin n limite relativ
mici, de 2 10 grade, n timp ce n regimul de scurtcircuit temperatura nu
trebuie s conduc la topirea contactelor.
La temperaturi pn la 200 C se poate considera c rezistenta de
contact variaz cu temperatura, conform relatiei:

|
.
|

\
|
+ =
R ca c
3
2
1 R R (5.19)
unde R
ca
este rezistenta de contact la temperatura mediului ambiant si
supratemperatura suprafetei de conductie.
Dependenta dintre cderea de tensiune pe contact U
c
si diferenta de
temperatur T = T
1
T
0
, dintre temperatura (exprimat n grade K)
suprafetei de conductie (T
1
) si temperatura (exprimat n grade K) cii de
curent, a fost stabilit de Holm sub forma:
( )
4
U
T T L
2
c 2
0
2
1

= (5.20)
unde L 2,4 10
8
[V / K]
2
este coeficientul lui WiedermannFranzLorentz.
171
Relatia (5.20) poate fi utilizat, fie pentru a determina cderea de
tensiune pe contacte astfel nct contactul s nu se topeasc, fie ca pentru o
tensiune de contact dat, s se determine temperatura contactului.


5.3.2. Forele de repulsie n contactele electrice.

Datorit strictiunii curentului n punctele de contact, elementele de
contact sunt supuse unor forte de respingere reciproc. Urmrind directia
liniilor de fort ale curentilor la sistemul de contacte frontale din figura 5.4,
se constat c directia curentilor din contactul superior este n mare msur
paralel cu directia curentilor din contactul inferior, sensurile fiind ns
opuse. Din aceast cauz iau nasterea forte elecrodinamice care tind s
resping cele dou piese de contact ndeprtndu-le una de alta. Rezult c
sub actiunea curentilor, fortele electrodinamice se opun fortelor de apsare pe
contacte si pot provoca deschiderea contactelor.
O consecinta direct a existentei fortei de repulsie n contact, este c
forta efectiv de apsare se diminueaz si ca urmare, rezistenta electric a
contactului creste. Dac F este forta maxim de apsare datorat resoartelor si
F
r
este forta de repulsie, forta total este: F
t
= F F
r
(5.21)
iar rezistenta de contact, n concordant cu relatia (5.18) este:
R
c
= c (F F
r
)
m
+ e (F F
r
)
1
(5.22)

Figura 5.4 Strictiunea liniilor de curent.

Procesul de repulsie este labil. ntr-adevr, odat cu cresterea
rezistentei de contact, scade forta de repulsie, creste forta total si prin
urmare scade din nou rezistenta de contact si creste curentul prin contacte,
s.a.m.d.
172
n cele din urm repulsia contactelor poate avea drept efect fie topirea
sau sudarea contactelor, ca urmare a cresterii puterii disipate n rezistenta de
contact, fie formarea unui arc electric ntre cele dou elemente de contact, n
cazul n care forta de repulsie este n msur s nving forta de apsare
datorit resoartelor.


Figura 5.5. Contacte de tip tulip:
a) cu tendint de deschidere; b) cu tendint de gripare.

Contactele frontale analizate sunt utilizate mai ales n constructia
aparatelor de joas tensiune. n functie de modul de trecere a curentilor prin
degetele tulipei si tija mobil putem avea situatiile prezentate n figura 5.5.
Astfel pentru constructia din figura 5.5.a, fortele de repulsie ntre curentii din
degetele tulipei si curentul din tija mobil sunt de sens contrar cu forta de
apsare a resoartelor si contribuie la tendinta de deschidere a contactelor.
n constructia din figura 5.5.b, se exercit forte de apsare n contact,
produse att de interactiunea curentilor din tulip ct si a curentilor din tulip
si contactul glisant si care adunate cu forta de apsare a resoartelor au
tendinta de a bloca contactul opunndu-se actiunii de deschidere a dispozi-
tivului de declansare. Din cauza acestor forte, la scurtcircuit, se poate ajunge
la griparea contactelor, motiv pentru care se evit aceast solutie
constructiv.




173
5.3.3. Vibraia contactelor.

Vibratia contactelor poate aprea datorit fortelor de repulsie, ct mai
ales datorit ciocnirii contactelor mobile de cele fixe, n momentul nchiderii
contactelor.
Dup cum se stie din mecanic, ciocnirea elastic poate conduce la
respingerea si separarea elementelor de contact dup ce, n prealabil ele s-au
atins, conducnd la vibratia contactelor. ntr-adevr, la respingerea
elementelor mobile de contact, n cazul stabilirii unui circuit electric, acesta
nu se ntrerupe si se mentine prin intermediul arcului electric.
Efectul termic al arcului electric este de natur s produc migratia de
material si deci s uzeze contactul electric.
Pentru fiecare constructie de aparat, n care se integreaz contactul
electric, se imagineaz un model de calcul, care ofer posibilitatea stabilirii
regimului cinematic al contactului. Principala concluzie care rezult din
rezolvarea diverselor modele de calcul, este aceea c n momentul atingerii
contactelor, trebuie s se exercite o anumit fort de apsare, adic resoartele
sau arcurile s fie precomprimate.

Figura 5.6. Modelul unui contactor electromecanic de c.a.

Cinematica unui contactor de joas tensiune cu miscare de translatie
este prezentat n figura 5.6 Forta F
e
este dezvoltat de electromagnetul a crui
armtur mobil are masa m
1
. Aceasta poart caseta n care se afl resortul
precomprimat cu constanta K
r1
si puntea mobil d contact de mas m
2
.

174
Dou resoarte, cu constantele k
r2
= k
r3
, aduc contactorul n pozitia
initial (neexcitat). ntrefierul
1
este mai mare dect cursa
2
a contactului
mobil, astfel c, dup atingerea contactelor, resortul cu constanta k
r1
se va
comprima si mai mult. Se constat, c n cinematica sa, contactorul este
sediul unei duble ciocniri: n prim etap se ciocnesc elementele de contact;
iar n etapa a doua se ciocnesc armturile electromagnetului. Aceast ultim
ciocnire se transmite si contactelor.
Din aceste motive, un mijloc eficace pentru reducerea vibratiilor const
n reducerea diferentei dintre forta activ si forta rezistent, ceea ce
presupune alegerea corespunztoare a electromagnetului de actionare.
Consumarea, de exemplu prin frecare, a energiei sistemului dup
ciocnire, poate deasemenea duce la micsorarea vibratiilor. n acest scop,
contactele odat atinse, se vor include ntr-un sistem care s se miste cu o
frecare ct se poate mai mare.
n cazul contactelor de tip tulip studiile conduc la concluzia necesittii
reducerii unghiului de atac al vrfului tijei mobile la o valoare ct mai mic,
pentru a se micsora amplitudinea oscilatiilor.


5.3.4. Lipirea i sudarea contactelor.

Datorit nclzirii, suprafata de contact la nceput se oxideaz, crescnd
rapid rezistenta de contact. Dac nclzirea este mai intens, materialul
contactelor se nmoaie, micsorndu-si duritatea. Apare deformarea plastic a
contactelor ce favorizeaz lipirea contactelor. Lipirea se datoreste
interactiunii ionilor materialului, aflati n straturile superioare ale retelei
cristaline. Forta necesar dezlipirii pieselor de contact este relativ mic, asa
nct lipirea pieselor de contact nu implic dificultti mari la deschiderea
contactelor.
Cnd temperatura suprafetelor reale de contact atinge temperatura de
topire a materialului pieselor de contact, are loc o mrire brusc a
suprafetelor reale de contact, urmat de o scdere a temperaturii, formarea
unor punti conductoare ntre piesele de contact, aprnd o sudare partial
(fenomenul de ardere periferic), iar apoi chiar sudarea contactelor.
Forta necesar deschiderii contactelor sudate este proportional cu
suprafata sudurii si cu rezistenta specific de rupere a sudurii. Sudura
contactelor poate mpiedica deschiderea lor, cu consecinte grave, mai ales n
caz de scurtcircuit.

175
La ntreruptoarele cu ulei consecintele sunt si mai grave, deoarece
sudarea unui singur contact poate provoca blocarea mecanismului si dac la
celelalte faze se formeaz un arc permanent, care prin descompunerea
uleiului poate duce la explozia ntreruptorului.


5.3.5. Migraia materialului la contacte.

n procesul de comutatia, la nchiderea si deschiderea contactelor, apare
un transport de material de la un contact la cellalt, ce poart denumirea de
migratie a materialului. Procesul depinde de valoarea tensiunii ntre contact si
de intensitatea curentului.
a). Migratia fin apare n lipsa arcului electric, n procesul de
deschidere al contactelor si const dintr-un transport de metal de la anod la
catod unde se depune sub forma unor ace, si se explic pe baza efectelor
Thomson si Peltier. n cazul contactelor din acelasi material, anodul este mai
cald dect catodul din cauza efectului Thomson. Acest efect const n aparitia
unui flux termic suplimentar, atunci cnd curentul care parcurge un conductor
are acelasi sens cu gradientul de temperatur. Dac piesele de contact sunt
din materiale diferite, apare efetul Peltier. Dac curentul trece de la piesa cu
potential electrochimic mai mare la piesa cu potential electrochimic mai mic,
are loc un proces de nclzire suplimentar. Cum conductivittile termice ale
celor dou materiale sunt diferite, nclzirile lor vor fi diferite. De aceea nu se
recomand ca elementele de contact s fie realizate din materiale diferite.
b). Migratia brut sau arderea contactului apare n prezenta arcului
electric, cnd sub actiunea temperaturii ridicate, materialul se evapor si
dispare din masa solid a contactului. Transportul de material de la catod la
anod se explic prin aceea c, deoarece catodul este mai cald, materialul se
evapor nti de la catod. O parte din materialul evaporat se va regsi pe anod
unde se depune, prin condensarea vaporilor metalici, sub forma unor ciuperci.
La contactele folosite n curent continuu, este suficient s se utilizeze
materiale cu punct de fierbere ridicat (Wolfram). La ntreruptoarele de
curent alternativ, folosirea materialelor cu punct de fierbere prea ridicat are
neajunsul de a mentine, n pauza de curent, o temperatur ridicat a
electrodului si ca urmare favorizeaz reaprindere arcului n semiperioada
urmtoare.




176
5.4. Uzura contactelor.


n timpul functionrii contactelor, datorit fenomenelor descrise mai
sus, apare o uzur mecanic, chimic si electric a acestor contacte.
Uzura mecanic se datoreaz loviturilor si frecrilor ce apar ntre
piesele de contact, depinznd de propriettile materialului si de forma
constructiv a contactelor.
Uzura chimic sau coroziunea duce la formarea pe suprafetele de
contact a unor straturi de oxizi si impuritti. Aceste straturi fiind fragile, sub
actiunea socurilor si a frecrilor ntre piesele de contact, pot s se detaseze,
provocnd uzura treptat a suprafetelor de contact.
Uzura electric sau eroziunea contactelor este cauzat de arderea si
migratia materialului pieselor de contact, constituind principala form de
uzur a contactelor.
Datorit uzurii contactelor se modific forma si dimensiunile pieselor
de contact, propriettile fizice ale materialului si ca urmare se nrutteste
treptat functionarea contactului. De aceea, admitndu-se o anumit rezistent
la uzur a contactelor, se determin durata lor medie de functionare, respectiv
numrul de cicluri de functionare.
Din aceste motive, supravegherea si ngrijirea periodic a contactelor
reprezint o conditie strict necesar pentru asigurarea bunei functionri a
aparatelor electrice.
Pentru a verifica starea contactelor fr a demonta aparatul se poate
utiliza un milivoltmetru de curent continuu. Se trece prin aparat un curent
continuu egal cu curentul nominal si se citeste cderea de tensiune pe
contactul nchis. Aceast cdere de tensiune pe contact (U
c
) trebuie s fie
sub 50 mV. Valoarea indicat este informativ, dar constituie o indicatie
pentru starea contactelor.


5.5. Materiale utilizate pentru contacte electrice


Conditiile de functionare ale unui aparat de comutatie constituie
factorul hotrtor la alegerea materialelor utilizate si la stabilirea solutiilor
constructive pentru contacte.



177
5.5.1. Condiiile de funcionare ale contactelor electrice

Conform conditiilor de functionare, contactele aparatelor electrice se
pot clasifica n urmtoarele categorii:
a). Contacte care stabilesc sau ntrerup un circuit electric n absenta
curentului electric (comutatie fr sarcin). n aceast categorie intr
contactul fispriz, contactele sigurantelor fuzibile, contactele separa-
toarelor, contactele circuitelor imprimate si contactele utilizate n tehnica de
calcul. Pentru aceast categorie de contacte se cere o rezistent de contact ct
mai mic si o cdere de tensiune pe contact de ordinul milivoltilor.
b). Contacte pentru tensiuni reduse si curenti mici.
Asemenea contacte se ntlnesc la relee electrice, la microntre-
ruptoare si n tehnica telecomunicatiilor. Aceste contacte lucrnd la tensiuni
mici, n absenta arcului electric, singura problem ce trebuie rezolvat este
cea a migratiei fine de material.
c). Contacte pentru puteri de rupere medii. Aceste contacte lucreaz la
joas tensiune (110500 V) si se afl sub actiunea arcului electric, fiind
folosite la constructia contactoarelor si ntreruptoarelor de lumin.
Solicitarea acestor contacte const n arderea lor si n tendinta de sudare.
d). Contacte pentru puteri de rupere mari. n aceast categorie intr
aparate de joas tensiune de curenti nominali mari (6302000 A) si curenti de
scurtcircuit I
s
= 10 60 kA, precum si contactele ntreruptoarelor electrice
de nalt tensiune.
Aceste contacte sunt intens solicitate de arcul electric ce apare ntre
contacte la deschiderea lor. De aceea problema care se pune este a arderii
contactelor si migratia brut de material.
e). Contacte glisante. Aceste contacte nu se deschid sub sarcin dar si
modific prin glisare locul de contact. Se ntlnesc la unele aparate de joas
tensiune, dar mai ales la cele de nalt tensiune. Materialele utilizate n acest
scop trebuie s aib un coeficient de frecare ct mai redus si s nu se altereze
n contact cu mediul ambiant.


5.5.2. Materiale pentru contacte electrice.

Materialele utilizate n constructia contactelor electrice trebuie s nde-
plineasc o serie de conditii:
s aib o conductivitate termic mare, pentru a reduce nclzirea;
s aib o conductivitate electric mare, pentru a avea o rezistent de
contact mic;
178
s fie dure pentru a rezista socurilor;
s nu se oxideze si s nu fie atacate de agenti chimici;
s aib o temperatur de topire mare;
s fie ieftine si usor de prelucrat;
s fie usor de ntretinut.
Nici unul din materialele de contact folosite n prezent nu satisfac toate
aceste conditii si de aceea n practic se folosesc diferite materiale de contact,
fiecare avnd aplicabilitate ntr-un anumit domeniu de utilizare. Astfel cerinta
ca un contact s aib o conductivitate electric ridicat si o rezistent mare la
actiunea arcului electric, nu poate fi ndeplinit nici de argint (Ag), care are
conductivitate mare dar rezistent mic la arcul electric, nici de wolfram (W),
care are o rezistent mare la arc dar conductivitate electric redus. De
asemenea, cerinta ca un material s nu reactioneze cu atmosfera si s fie, n
acelasi timp suficient de ieftin, nu poate fi ndeplinit. Materialele nobile
(Ag, Au, Pt) sunt scumpe, iar celelalte (Cu, Al) se oxideaz rapid.
De aici rezult c obtinerea unui contact convenabil tehnic si acceptabil
din punct de vedere economic, este posibil printr-un studiu amnuntit al
exploatrii sale si prin utilizarea unor materiale care s asigure un compromis
ntre cerintele antagoniste. Din punct de vedere practic, n constructia
pieselor de contact se folosesc metale, aliaje normale sau pseudoaliaje.
Cuprul i aliajele sale. Cuprul are elasticitate redus si propriettile
sale mecanice scad temperatura. Conductivitatea electric si termic este
foarte bun. Se foloseste mai ales sub form de aliaje.
Aliajul Cu-Ag este utilizat la contactele sigurantelor fuzibile; aliajul
Cu-Be se utilizeaz la constructia contactelor lamelare.
Argintul si aliajele sale face parte din categoria metalelor nobile.
Argintul n stare pur are o foarte bun conductivitate electric si termic, n
schimb are duritatea redus, manifestnd tendinta de lipire si reactioneaz cu
sulful. Argintul pur se utilizeaz mai ales la acoperiri galvanice, la contactele
unde ntreruperea nu se face n sarcin (fise, prize), dar se utilizeaz si la
realizarea unor contacte masive sub form de nituri sau piese placate. Aliajul
Ag-Cd este folosit la realizarea contactelor releelor, a butoanelor de
comand, avnd o tendint mai redus de lipire. Se mai utilizeaz aliajul Ag-
Ni, la contactele contactoarelor pentru instalatiile interioare si la instalatiile
casnice. Aliajul argintoxid de cadmiu (Ag-CdO) este utilizat n special la
constructia contactelor contactoarelor si ntreruptoarelor, crend conditii
favorabile stingerii arcului electric printr-o migratie de material redus.


179
Aurul si aliajele sale. realizeaz o foarte bun protectie mpotriva
coroziunii. Ca element pur se foloseste sub form de depuneri galvanice pe
piesele de contact si conectorii circuitelor imprimate. Aliajele aurului cu Ag
si Pt se folosesc la realizarea niturilor de contact pentru releele electrice.
Wolframul. Temperatura de topire foarte ridicat a W (3380 C) face
ca acest metal s fie folosit n constructia contactelor puternic solicitate la
arcul electric. Are ns o rezistivitate mare si se oxideaz repede, iar
tehnologia de elaborare a pieselor de W este dificil. Se utilizeaz drept
contact de arc, n paralel cu contactele de lucru ale ntreruptoarelor de
putere.
Materiale sinterizate. Realizeaz un compromis ntre rezistenta
ridicat la ardere si conductivitatea electric mare. Aceste pseudoaliaje se pot
realiza prin diferite procese tehnologice ca: sinterizare fr faz lichid,
sinterizare cu faz lichid sau sinterizare cu strecurare. Cele mai obisnuite
pseudoaliaje sunt cele de Cu-W folosite la contactele de arc sau Ag-W
folosite la contactele glisante.


5.6. Soluii constructive ale contactelor electrice.


Solutiile constructive ale contactelor electrice reflect functionalitatea
lor si procesul tehnologic de fabricatie. Contactele iau diferite forme
constructive n functie de aparatul sau instalatia n care sunt nglobate.


5.6.1. Contacte fixe.

Sunt mbinrile elementelor de contact care n timpul functionrii
aparatelor sau instalatiilor rmn ntotdeauna nchise, avnd rolul de a realiza
continuitatea permanent a circuitului. Contactele fixe pentru bare si derivatii
de bare se realizeaz prin mbinarea barelor cu ajutorul unor buloane de otel.
Barele sunt din cupruargintat, cositorit sau din aluminiu.
n figura 5.7 se prezint un detaliu de strngere (a) ca si aplicatii la
prelungire (b) si derivatii (c). Se face observatia c n timpul functionrii,
prin nclzirea si dilatarea barelor, buloanele de strngere sunt foarte
solicitate, deoarece dilatarea acestora este cu mult inferioar dilatrii barelor
conductoare.

180

Figura 5.7 Contacte electrice fixe.

Din aceast cauz se produce o deformare permanent a barelor, o
slbire pronuntat a presiunii pe contact, urmat de nclzirea excesiv a
contactelor. Pentru a evita aceste consecinte se vor folosi ntotdeauna
rondeleresort n scopul mentinerii presiunii de contact. Contactele fixe
pentru conductoare se realizeaz cu ajutorul suruburilor care blocheaz
conductorul n locasurile corespunztoare, dup una din variantele
constructive (a, b, c, d) prezentate n figura 5.8.

Figura 5.8. Contacte electrice pentru conductoare.

Un alt tip de contact fix este contactul folosit la sigurantele fuzibile de
nalt tensiune si care este prezentat n figura 5.9. Se remarc c realizarea
contactului electric de rezistent mic se face ntre piesele 1 si 2 din cupru
argintat, iar realizarea fortei de apsare n contact se obtine cu resortul 3 din
otel de arc.
Se remarc c n afara acestor tipuri constructive de contacte fixe,
numite si contacte demontabile, se pot realiza si contacte fixe nedemontabile
ce se obtin prin sudare sau lipire.

181

Figura 5.9 Contact la siguranta fuzibil de nalt tensiune.


5.6.2. Contacte de ntrerupere.

Aceste contacte sunt destinate nchiderii si deschiderii circuitelor
electrice, prin apropierea, respectiv, ndeprtarea pieselor de contact.
Distanta maxim parcurs de contactul mobil ntre cele dou pozitii
extreme nchis si deschis constituie cursa contactului. La rndul ei aceast
curs se compune din cursa liber (cursa de rupere), care este parcurs liber
de contactul mobil si cursa moart (cursa n contact), care serveste pentru
deplasarea, alunecare sau rostogolirea contactului mobil peste cel fix, odat
cu comprimarea resoartelor ce asigur presiunea de contact. Aceste contacte
de ntrerupere se folosesc la toate aparatele de comutatie: relee, contactoare,
ntreruptoare de joas si nalt tensiune.
Contacte releelor se realizeaz n variantele prezentate n prin nituire
(a), sudare electric (b) sau placare (c).
Materialul de contact, nitul, pastila de sudare sau placatul, se poate
realiza din urmtoarele materiale cu tendint redus de lipire si stabilitate de
functionare n mediul ambiant: argintaurit, aliaj argintpaladiu, aliaj argint
nichel, aliaj argintoxid de cadmiu, aur sau platin. Drept suport pentru
materialul activ al contactului se foloseste bronzul sau beriliu.
Contactele contactoarelor se pot realiza cu dubl ntrerupere pe faz n
cazul contactoarelor cu miscare de translatie si cu simpl ntrerupere pe faz
la contactoarelor cu miscare de rotatie (Forma pieselor de contact depinde de
camerele de stingere utilizate si de felul electromagnetului de actionare.
182
Un rol important l joac si fortele electrodinamice care se doresc
compensate prin forme constructive adecvate, alegndu-se dup caz una din
constructiile prezentate.

Figura 5.10. Contacte pentru contactoare.

Figura 5.11. Contactele ntreruptoarelor de joas tensiune.

n cazul unor contactoare cu dubl ntrerupere se pot realiza variantele
constructive prezentate n figura 5.10. Astfel n varianta a elementele active
(piesele de contact) sunt asezate pe suport prin placare, iar n varianta b prin
lipitur tare. Contactele sunt realizate aproape fr exceptie din aliaje de Ag-
CuO.


183
Contactele ntreruptoarelor de joas tensiune se construiesc tinnd
seama c sunt destinate a ntrerupe curentii de scurtcircuit. De aceea la
intensitti mari ale curentului nominal (I
n
200 A) ntreruperea se realizeaz
cu ajutorul unui sistem format din dou contacte conectate n paralel ca n
figura 5.11. Contactul A este contactul principal, numit si contact de lucru,
iar B contactul de rupere, numit si contact de arc. Contactul de lucru are rolul
de a asigura un bun contact electric, cnd circuitul este nchis, are o rezistent
de contact mic, trebuie s suporte bine trecerea ndelungat a curentului de
sarcin si nu este supus actiunii arcului electric. Se realizeaz din aliaje de
argintnichel.
Contactul de arc este supus arcului electric la deschiderea si nchiderea
circuitului, avnd menirea de a proteja contactele de lucru mpotriva uzurii
sub actiunea arcului electric. Acest contact trebuie s aib o rezistent sporit
la uzur prin arc electric si mare capacitate termic si se realizeaz din aliaj
W-Cu sau din materiale sinterizate. Contactele de rupere functioneaz n
paralel cu contactele de lucru si n pozitia nchis a ntreruptorului sunt
parcurse numai de o fractiune din curentul de sarcin. Contactele
ntreruptoarelor de nalt tensiune se realizeaz ntr-o mare varietate de forme
constructive. Din acestea se desprind urmtoarele tipuri reprezentative:

Figura 5.12 Contacte de tip tulip.

Contacte de tip tulip (fig.5.12), compuse dintr-o serie de segmente con-
ductoare de tip deget 1, cu profil trapezoidal, lamelar, sau n forma literei Z,
asezate pe periferia unui cerc si tinute apsat prin intermediul unor resoarte 4.
184
Fiecare deget de contact este prevzut n zona inferioar cu o insertie
de wolfram 2 pentru preluarea arcului electric.
n mod similar, tija 4 este prevzut cu un vrf de wolfram 3. n pozitia
nchis, reprezentat punctat, contactul se realizeaz ntre piese de cupru
argintat dur, cu un strat de 1020 m.

Figura 5.13 Contact tulip cu elemente lamelare.

n varianta contactelor de tip tulip cu segmente trapezoidale (figura
5.13) legtura electric ntre segmentele de contact 1 si corpul conductor 6, se
realizeaz printr-o legtur flexibil de cupru 4. Contactul mobil 2 are
diametrul cu putin mai mare dect diametrul cilindrului determinat de
suprafata interioar a segmentelor. n pozitia nchis contactul mobil format
dintr-o tij 2 se introduce cu frecare ntre segmentele tulipei, comprimnd
resoartele 3, realizndu-se astfel forta necesar de apsare la contacte.
Contacte de tip deget, utilizate si n constructia separatoarelor de
nalt tensiune, prezentate n figura 5.14. Ele constau din urmtoarele prti
componente: degetele de alam 2 sunt apsate pe cutitul trapezoidal 1, cu
ajutorul arcului 7. Degetele sunt legate cu piesa conductoare fix 6 prin
legtura flexibil 3. Arcul 7 preseaz degetul prin intermediul unui nit cu cap
semisferic 5, permitnd astfel contactului deget s se adapteze liber pe
suprafata cutitului 1, realiznd un contact mai bun.
n figura 5.14 a), b) este prezentat o variant constructiv a contactelor
ntreruptoarelor cu vid, care folosesc tehnologia arcului rotitor. Datorit
formei contactelor forta Lorenz are o component tangential important care
determin rotirea arcului.

185

Figura 5.14 Contacte de tip deget.



Figura 5.15. Contact pentru ntreruptoarele cu vid.

Acest tip de contacte are avantajul c punctul de insertie a arcului se
deplaseaz continuu pe suprafata contactului ceea ce conduce la o solicitare
termic mult diminuat.


5.6.3 Contactele glisante.

Sunt legturile de contact mobile destinate s realizeze trecerea
curentului de la o pies de contact la alta, aflate n miscare relativ una fat
de cealalt, de regul fr ntreruperea circuitului. Acest tip de contacte se
utilizeaz la ntreruptoarele de nalt tensiune, separatoare, echipamente de
reglaj, etc.
186
Astfel, n figura 5.16, se arat cum transferul curentului de la tija
mobil 3 se face la barele 1 si 5 prin intermediul sistemului de role 2 si 4.
Presiunea rolelor pe tij si barele laterale este controlat de resoartele 6 si 7.
Rolele, tija mobil si barele fixe sunt executate de obicei din alam si uneori
din aliaje cu grafit.

Figura 5.16. Contacte alunectoare cu role.

Alte tipuri de contacte alunectoare sunt utilizate la masinile electrice
sub form de lamele colectorperii sau inele colectoareperii. Periile se
execut din crbune amorf, grafit sau cupru. Ele se fixeaz n portperii, care
sunt prevzute cu resoarte pentru a apsa peria pe lamela colectorului sau pe
inelele colectoare.
O frecvent utilizare a contactelor alunectoare o gsim n tractiunea
electric, unde realizeaz legtura ntre firul de contact, de regul din cupru si
sistemul pantograf ce colecteaz curentul prin intermediul unor patine fixate
n piesele de contact si apsate pe firul de contact prin intermediul unor
resoarte.
187
Pe baza notiunilor tehnice prezentate n capitolul Contacte electrice
rspundeti la urmtoarele ntrebri:

1. Definiti un contact electric.
2. Clasificati contactele electrice dup cinematica lor.
3. Clasificati contactele electrice din punctul de vedere al suprafetei de
contact.
4. Care sunt componentele rezistentei de contact?
5. Cum depinde aria real de contact de forta de apsare pe contacte?
6. Ce reprezint coeficientul lui Prandtl?
7. Din ce zone este alctuit suprafata real de contact?
8. Ct este raportul dintre suprafata real de contact si suprafata aparent
de contact?
9. Cum are loc conductia electric n zona contactului cvasielectric?
10. Cum are loc conductia electric n zona peliculei disturbatoare?
11. Ce este efectul de tunel?
12. n ce const fenomenul de fritting?
13. De ce apare rezistenta pelicular?
14. De ce apare rezistenta de strictiune?
15. Care este expresia rezistentei peliculare?
16. Care este expresia rezistentei de strictiune?
17. Cum se modeleaz empiric dependenta dintre rezistenta de contact si
forta de apsare?
18. Ce fel de curb este variatia rezistentei de contact cu forta de apsare pe
contacte?
19. De ce este limitat forta de apsare pe contacte?
20. De ce ordin de mrime este cderea de tensiune pe un contact de joas
tensiune?
21. Care este legtura dintre cderea de tensiune pe contacte si
temperatur?
22. Ce fenomene perturbatoare apar n contactele electrice?
23. Din ce cauz apare forta de repulsie?
24. Cum depinde rezistenta de contact de forta de repulsie?
25. Ce ntelegeti prin griparea unui contact?
26. De ce apare vibratia contactelor?
27. Ce rol are cursa n contact la aparatele de comutatie?
28. Cine asigur forta de apsare pe contacte n contactoarele
electromecanice?
29. Cnd apare lipirea contactelor?
30. Cnd apare sudarea contactelor?
188
31. Ce consecinte are sudarea contactelor?
32. Cnd apare migratia fin de material?
33. n ce const migratia fin de material?
34. Cnd apare migratia brut de material?
35. n ce const migratia brut de material?
36. Ce consecinte are migratia brut de material?
37. Ce fenomene favorizeaz uzura contactelor electrice?
38. Ce regimuri de lucru a contactelor electrice cunoasteti?
39. Din ce materiale se realizeaz contactele electrice din electronic?
40. Din ce materiale se realizeaz contactele electrice ale releelor electrice?
41. Ce este un contact de rupere?
42. Din ce materiale se realizeaz contactele de rupere?
43. Din ce materiale se realizeaz contactele glisante?
44. Care este cel mai utilizat material pentru contactele electrice?
45. Cum se protejeaz la coroziune contactele electrice?
46. Ce tipuri de contacte se folosesc la ntreruptoarele de nalt tensiune?
47. Ce tip de contact se foloseste la ntreruptoarele cu vid?
48. Ce tipuri de contacte se folosesc la separatoarele de medie si nalt
tensiune?
49. Cum se realizeaz contactele fixe nedemontabile?
50. Cu ce se realizeaz contactele fixe demontabile?



















189


6. INSTALAII ELECTRICE


Transferul de energie electric de la locul de producere la locul de utilizare se realizeaz
prin intermediul reelelor electrice. Att la productorii de energie electric ct si pe retelele de
transport, dar mai ales la consumatorii industriali sau casnici sunt utilizate instalatii si
echipamente electrice care asigur att conversia electromecanic, ct si comanda, protectia si
automatizarea instalatiilor industriale.
Instalaia electric se poate defini ca un ansamblul de echipamente electrice
interconectate ntr-un spatiu dat si cu un scop functional bine determinat.
Echipamentul electric se poate defini ca un ansamblu format din dispozitive pentru
producerea, transformarea, transportul, distributia si utilizarea energiei electric. Se folosesc la
alimentarea consumatorilor de energie electric.
Consumatorul electric este definit ca fiind format din totalitatea receptoarelor electrice
dintr-un spatiu, legate ntre ele printr-un scop tehnologico-functional.
Acest capitol defineste si clasific instalaiile electrice si regimurile de lucru ale
acestora. Sunt prezentate mrimile caracteristice ale consumatorilor electrici, regimurile lor de
avarie si factorii ce influenteaz fiabilitatea acestora. Sunt prezentati factorii de calitate ai
energiei electrice si fenomenele care i influenteaz.
Instalaia electric se poate defini ca un ansamblul de echipamente electrice
interconectate ntr-un spatiu dat si cu un scop functional bine determinat.
n functie de destinatia lor, instalatiile electrice se pot clasifica n:
Instalatii electrice pentru producerea energiei electrice;
Instalatii electrice pentru transportul energiei electrice;
Instalatii electrice pentru distribuirea energiei electrice;
Instalatii electrice de utilizare.
Energia electric este produs n centrale electrice la o tensiune redus (6 - 24 kV). n ve-
derea transportului economic al energiei electrice tensiunea este transformat printr-o statie
ridictoare pn la 110, 220 sau 400 kV. La aceast tensiune energia electric este transportat
printr-o linie de transport aerian pn n apropierea marilor consumatori. Aici tensiunea este
cobort la 20 kV printr-o statie de transformare si transportat prin cabluri subterane la diferite
statii de transformare amplasate n apropierea marilor consumatori. ntre statiile de transformare
si posturile de transformare se prevd uneori si puncte de alimentare care permit o bun
repartizare a sarcinilor si eventuale extinderi ulterioare. Posturile de transformare furnizeaz
energie electric retelei de joas tensiune (0,4 kV) la care sunt racordati micii consumatori.
Echipamentul electric se poate defini ca un ansamblu format din dispozitive pentru
producerea, transformarea, transportul, distributia si utilizarea energiei electric. Se asigur astfel
alimentarea consumatorilor de energie electric.
Consumatorul electric este definit ca fiind format din totalitatea receptoarelor electrice
dintr-un spatiu legate ntre ele printr-un scop tehnologic functional.
Receptoarele electrice sunt dispozitive care transform energia electric n alte forme de
energie util. Aceste receptoare se mpart n:
receptoare de iluminat, cuprinznd corpurile de iluminat;
receptoare de fort, care la rndul lor se pot clasifica n electromecanice (motoare elec-
trice, electromagneti, cuple magnetice, electroventile), electrotermice (cuptoare electrice,
echipamente de sudur) si respectiv electrochimice (bi de electroliz).
Instalatiile electrice a consumatorilor de joas tensiune pot fi:
190
instalatii electrice de iluminat interior si exterior;
instalatii electrice de fort;
instalatii electrice speciale (pentru alimentarea pompelor de incendiu, a ilu-
minatului de sigurant, a ascensoarelor, a instalatiilor de telefonie si anten co-
lectiv la cldiri etc.).
Trecnd n revist principalele regimuri de avarie la care sunt supuse retele electrice,
masinile si aparatele electrice putem determina cele mai importante metode si aparatele folosite
la protecia instalaiilor electrice: sigurantele fuzibile, releele si declansatoarele de protectie
pn la cele mai moderne de protectii numerice.


6.1. Clasificarea instalaiilor electrice


Instalaiile electrice se mai pot clasifica dup diverse criterii cum ar fi: rolul functional,
pozitia n raport cu procesul energetic, locul de amplasare, nivelul tensiunii, frecventa si modul
de protectie.

A. Dup rolul funcional instalatiile electrice pot fi:
de producere a energiei electrice (centrale electrice sau grupuri electrogene);
de transport a energiei electrice (linii electrice aeriene sau n cablu, racorduri, coloane
sau circuite electrice);
de distributie a energiei electrice (statii si posturi de transformare, puncte de alimentare,
tablouri de distributie);
de utilizare a energiei electrice, respectiv instalatii de iluminat si instalatii de fort;
auxiliare, cuprinznd instalatiile de compensare a puterii reactive, de protectie
mpotriva electrocutrilor si a supratensiunilor atmosferice, instalatiile de compensare a
regimului nesimetric sau deformant etc.

B. Din punct de vedere al poziiei n raport cu procesul energetic avem:
instalatii de curenti tari, cuprinznd echipamente implicate n producerea, transportul,
distributia si utilizarea energiei electrice, deci implicate n circuitul energetic principal. Aceste
instalatii pot fi de utilizare sau de protectie (prin legare la pmnt sau nul de protectie);
instalatii de curenti slabi, care concur numai la realizarea acestor procese energetice
(instalatii de automatizare, msur si control, de telecomunicatii).

C. n raport cu locul de amplasare deosebim:
instalatii electrice interioare, executate n interiorul cldirilor;
instalatii electrice exterioare, functionnd n diferite conditii de mediu;
instalatii electrice pe utilaj.

D. Din punct de vedere al tensiunii nominale instalatiile electrice pot fi:
de joas tensiune (U
n
1000 V);
de medie tensiune (1 kV < U
n
< 20 kV);
de nalt tensiune (35 kV < U
n
< 220 kV);
de forate nalt tensiune (U
n
> 220 kV).
Tensiunile standardizate nominale ntre faze sub 1 kV si frecventa de 50 Hz, sunt: 380,
660 si 1000 V. Mai exist retele alimentate la tensiunea de 208 V si de 500 V, aria de rspndire
a lor fiind limitat.
191
Retelele de joas tensiune admit abateri de la valorile nominale mentionate de 5 % si
respectiv 10 %, n functie de tipul retelei (aerian sau subteran).
Tensiunile standardizate nominale de peste 1 kV sunt: 6, 10, 20 (35), 10, 220, 400 si
respectiv 750 kV.
Se mai utilizeaz nc pentru transportul si distributia energiei electrice si tensiuni de 3;
15, 30, 60 kV, fr ca aceste retele s fie extinse. Pentru domenii ca tractiunea electric urban si
feroviar, sectorul minier, petrolier sau alte sectoare speciale exist reglementri speciale n ceea
ce priveste tensiunile nominale si frecventele.
n cadrul instalatiilor de curent continuu se folosesc urmtoarele tensiuni nominale stan-
dardizate: 12, 24, 48, 110, 220 V.

E. Dup frecvena tensiunii de alimentare deosebim:
instalatii de curent continuu (f = 0);
instalatii de curent alternativ, care la rndul lor se pot clasifica n: instalatii de frecvent
joas (0,1 - 50 Hz), instalatii de frecvent industrial (50 Hz), instalatii de frecvent medie
(0,1 - 10 kHz) si respectiv instalatii de nalt frecvent (f 10 kHz).

F. Din punct de vedere al modului de protecie, instalatiile pot fi:
de tip deschis, protejate numai contra atingerilor accidentale;
de tip nchis, protejate contra atingerilor, a ptrunderilor corpurilor strine cu diametrul
1 mm, a picturilor de ploaie si a deteriorrilor mecanice;
de tip capsulat, protejate contra ptrunderii corpurilor strine, a stropilor de ap, precum
si contra atingerilor si a deteriorrilor mecanice.
La proiectarea instalatiilor electrice trebuie s se tin cont de numeroasele criterii care le
caracterizeaz


6.2. Clasificarea construciilor i a locurilor de munc


Clasificarea construciilor, ncperilor i locurilor de munc se poate face dup mai
multe criterii, care stau la baza proiectrii instalatiilor electrice cu care sunt dotate:

A. Clasificarea din punct de vedere al pericolului de incendiu se face n cinci categorii
n functie de natura procesului tehnologic si de propriettile fizico-chimice ale materialelor si
substantelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, astfel:
Categoria A este determinat de prezenta:
substantelor a cror aprindere sau explozie poate s aib loc n urma contactului cu oxi-
genul din aer, cu apa sau alte substante;
lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor pn la 301 K (+28 C);
gazelor sau vaporilor cu limita inferioar de explozie pn la 10 % dac acestea pot for-
ma cu aerul amestecuri explozive.
Categoria B este determinat de prezenta:
lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor cuprins ntre 301 K si 375 K,
respectiv ntre +28 C si 100 C;
gazelor sau vaporilor cu limita de explozie mai mare de 10 % dac acestea pot forma cu
aerul amestecuri explozive;
fibrelor, prafului sau pulberilor existente n stare de suspensie n atmosfer, dac pot
forma cu aerul amestecuri explozive.
192
Categoria C este caracterizat prin prezenta:
substantelor si materialelor combustibile solide;
lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 373 K, respectiv
+100 C.


Categoria D este determinat de prezenta:
substantelor sau materialelor incombustibile n stare de fierbere, topite sau incandescen-
te, cu degajri de cldur radiant, flcri sau sntei;
substantelor solide, lichide sau gazoase care sunt utilizate drept combustibil n cadrul
procesului tehnologic sau pentru nclzirea constructiilor.
Categoria E este caracterizat de prezenta:
substantelor sau materialelor incombustibile n stare rece;
materialelor combustibile n stare de umiditate avansat, astfel nct posibilitatea aprin-
derii lor este exclus.

B. Clasificarea din punct de vedere al pericolului de electrocutare se face n
urmtoarele categorii:
a) Locuri de munc foarte periculoase, considerate acelea unde:
umiditatea relativ a aerului depseste 97 %;
temperatura la termometrul uscat a aerului depseste 308 J (+35 C);
exist obiecte conductive n legtur electric cu pmntul, care ocup peste 60 % din
suprafata zonei de manipulare;
mediul ambiant este coroziv.
b) Locuri de munc periculoase se consider dac:
umiditatea relativ a aerului variaz ntre 75 % si 97 % inclusiv;
temperatura la termometrul uscat a aerului variaz ntre 303 K si 308 K, respectiv
+30 C - +35C;
nu exist obiecte conductive n legtur electric cu pmntul care ocup o suprafat
egal sau mai mic de 60 % din zona de manipulare;
pardoseala are proprietti conductive;
n atmosfera locului de munc exist pulberi conductive sau fluide, care reduc
rezistenta electric a corpului omenesc.
c) Locuri de munc puin periculoase se consider dac:
umiditatea relativ a aerului este mai mic cu 75 %;
temperatura la termometrul uscat a aerului este mai mic, cel mult egal cu 303 K
(+30 C);
pardoselile sunt izolante.

C. Clasificarea ncperilor, spaiilor i locurilor de munc dup caracteristica
dominant a mediului este prezentat n tabelul 6.1.
n raport cu caracteristicile mediului, ncperile, spatiile si locurile de munc se
ncadreaz ntr-un anumit grad de pericol de electrocutare si necesit msuri de protectie
mpotriva electrocutrii specifice.





Tabelul nr. 6.1. Clasificarea locurilor de munc dup caracteristicile mediului.
193

Nr.
crt.
Caracteristicile dominante ale mediului Categoria ncperii,
spatiului, locului de
munc
Sim-
bol
Gradul de pe-
ricol de elec-
trocutare
1. umiditatea relativ a aerului 75 %;
nu se produce ceat n ncpere;
nu se produce condens pe pereti si tavan;
uscat U
0
Putin periculos
2. umiditatea relativ depseste pe perioade
scurte valoarea de 75 %;
pe perioade scurte exist posibilitatea
formrii cetii sau condensului pe pereti si
tavan;
umed cu
intermitent
U
1
Periculos
3. umiditatea relativ a aerului 75 - 97 %;
exist frecvent pe pereti ceat si/sau
condens sub form de picturi mici pe pereti
si tavan;
umed U
2
Periculos
4. umiditatea relativ a aerului depseste n
mod obisnuit 97 %;
exist ceat si/sau condens sub form de
picturi mari pe pereti si tavan, n mod
permanent sau pentru perioade lungi de timp;
ud U
3
Foarte
periculos
5. se degaj sau ptrund permanent sau pe-
riodic agenti corozivi care au o actiune dis-
tructiv asupra aparatelor si/sau materialelor
utilizate n executarea instalatiilor electrice;
cu agenti K Foarte
periculos
6. temperatura mediului ambiant depseste n
permanent 313 K (+40 C);
cu temperatur
ridicat
T Foarte
periculos
7. se degaj sau ptrunde praf incombustibil
care se depune pe elementele instalatiilor
electrice periclitnd buna functionare;
cu praf
incombustibil
PI (Putin) pericu-
los pentru praf
(ru) bun con-
ductor
8. exist praf, scame sau fibre combustibile,
dar care nu pot declansa aprinderi sau
explozii;
cu praf, scame sau
fibre combustibile
PC Periculos
9. exist pericol de deteriorare a instalatiilor
electrice prin lovituri mecanice;
cu pericol de
detonare
PM Periculos
10. peretii, pardoseala si/sau obiectele din
interior sunt:
a) conductive, prin natura lor;
b) impregnate cu substante conductive;
conductive CE a) Foarte peri-
culos
b) Periculos
11. spatiul serveste numai pentru montarea
unor instalatii electrice si este deservit de
personal calificat;
ncpere pentru
echipament electric
EE Foarte
periculos
12. spatiul este supus actiunii agentilor exte-
riori naturali;
expus la intemperii SEI
13. zona de uscat care se ntinde pe o ltime de
cca. 3 km de-a lungul trmului mrii;
zona litoral ZL
14. pardoseal executat din materiale izolante
pe ntreaga suprafat.
pardoseal izolant
electric
P. Iz. Putin periculos
194

D. Clasificarea mediilor cu pericol de explozie se face conform tabelului 6.2. si st la baza
proiectrii instalatiilor electrice care doteaz astfel de medii:

Tabelul nr. 6.2. Clasificarea mediilor dup pericolul de explozie.

Categoria
Caracteristicile
Sim-
bol
Subcategoria
Caracteristicile
Sim-
bol
Vaporii sau gazele inflamabile sunt
vehiculate n vase sau sisteme nchide,
iar amestecurile explozive apar n mod
accidental n caz de avarie.
EI, a Mediu n care amestecurile explozive
exist n mod continuu, intermitent
sau periodic, n conditii de exploatare
normal

EI

Idem cu EI, a, dar procesul tehnologic
este supravegheat putnd fi detectat pe
cale olfactiv sau cu analizatoare de
gaze.
EI, b
Mediu n care exist praf, combustibili
n suspensie n aer, n mod continuu
sau intermitent, n conditii de functio-
nare normal, n cantitti suficiente
pentru a produce un amestec exploziv.
EII Praful combustibil se depoziteaz pe
echipamentul electric, mpiedicnd
evacuarea sigur a cldurii si facilitnd
un proces de aprindere.
EII, a
Mediu n care exist fibre, sau scame
care se aprind usor, dar n cantitti
insuficiente pentru a produce
amestecuri explozive
EIII Fibrele care sunt usor inflamabile sunt
depozitate, nefiind n suspensie n aer.
EIII, a


6.3. Regimurile de lucru ale consumatorilor electrici


Caracteristicile si regimurile de lucru ale receptoarelor electrice se pot clasifica dup mai
multe criterii cum ar fi:

A. n funcie de efectele produse de ntreruperea n alimentarea cu energie electric
receptoarele se clasific n urmtoarele categorii:
Categoria 0 (vitale), la care ntreruperea n alimentarea cu energie electric peste
durata critic, duce la explozii, incendii, distrugeri de utilaje cu valoare de nlocuire mare sau la
pierderea de vieti omenesti;
Categoria 1 (principale), la care ntreruperea alimentrii duce la dereglarea proceselor
tehnologice n flux continuu, pierderi materiale deosebite, dezorganizarea vietii sociale n centre
urbane;
Categoria 2 (secundare), la care ntreruperea alimentrii duce la nerealizri de
productie care pot fi recuperate ulterior;
Categoria 3 (auxiliare), care cuprinde celelalte tipuri de receptoare.
Functionarea n timp a unui receptor se caracterizeaz printr-un anumit regim care
cuprinde ansamblul de mrimi electrice si mecanice care reflect cerintele impuse receptorului
de ctre procesul tehnologic.

195
B. Regimurile de lucru ale receptoarelor se clasific n urmtoarele regimuri de lucru
standardizate:
1. Regimul de durat, la care receptoarele functioneaz un timp ndelungat fr
modificarea parametrilor atingndu-se temperatura corespunztoare echilibrului termic al
receptorului. Din aceast categorie fac parte motoarele electrice de actionare a pompelor si
ventilatoarelor, condensatoarelor si redresoarelor din sectiile de productie. Un caz particular este
regimul de durat cu sarcin intermitent la care alterneaz functionarea la parametrii constanti
cu functionarea n gol. n timpul nclzirii nu se atinge echilibrul termic, iar n timpul rcirii nu
se ajunge la temperatura mediului ambiant.
2. Regimul de scurt durat, caracteristic motoarelor electrice de actionare a masinilor
unelte, macaralelor, ascensoarelor etc., la care durata de functionare este scurt, temperatura
elementelor receptorului nu atinge valoarea stabilizat a echilibrului termic, iar pe durata pauzei
se revine la temperatura mediului ambiant;
3. Regimul periodic intermitent, la care perioadele de functionare alterneaz cu
perioade de pauz, iar durata unui ciclu de lucru nu depseste 10 minute. Din aceast categorie
fac parte laminoarele, aparatele de sudur etc.
Astfel de regimuri se caracterizeaz prin durata de actionare relativ DA (%) a ciclului de
functionare, calculat cu relatia
[%]
t t
t
DA
p f
f
+
= (6.1)
unde t
f
este durata de functionare, iar t
p
reprezint durata pauzei n alimentare.





196


197



198


Figura 6.1. Serviciile standardizate ale motoarelor electrice.
a regimul continuu; b regimul de scurt durat; c regimul intermitent periodic; d regimul
nentrerupt periodic cu sarcin intermitent; e regimul intermitent periodic cu pornire; f
regimul intermitent periodic cu pornire si frnare; g regimul nentrerupt periodic cu frnare;
h regimul nentrerupt cu modificare periodic a turatiei. t
p
, t
n
, t
r
durata pornirii,nominal,
repaus, n gol, frnare electric.
n cazul receptoarelor specificarea duratei si regimului de functionare si de repaus
definesc serviciul tip. Astfel pentru motoarele electrice se definesc opt tipuri de servicii indicate
n figura 6.1. se indic puterea la arbore P si temperatura maxim atins
max
.


6.4. Caracteristicile consumatorilor electrici


Principalele mrimi caracteristice ale receptoarelor sunt:
1) Sarcina electric este puterea (P, Q, S) debitat sau absorbit de receptor.
2) Puterea nominal reprezint puterea P
n
indicat n cartea tehnic.
3) Curbele de sarcin indic variatia n timp a sarcinii receptoarelor.
199
Din analiza unei curbe de sarcin a unui receptor rezult c puterea absorbit n timpul
unei zile variaz n limite foarte largi. Se impune deci definirea altor caracteristici ale
receptoarelor ca: sarcina medie, sarcina medie ptratic, sarcina minim si sarcina maxim
(figura 6.1)
4) Sarcina medie se determin n schimbul cel mai ncrcat si pentru un anumit interval
de timp t. n conditii de exploatare sarcinile medii active si reactive se determin prin citirea
contoarelor de energie activ si reactiv la nceputul si sfrsitul unui interval de timp t si
raportarea diferentei acestor citiri la intervalul considerat. n general, sarcina medie se calculeaz
cu relatiile:
( )
t
dt t P
P
t
0
med
}

= ;
( )
t
dt t Q
Q
t
0
med
}

= (6.2)
5) Sarcina medie ptratic pentru un interval de tip T se calculeaz cu relatiile:
( )
}
=
t
0
2
p med
dt t P
T
1
P ; ( )
}
=
T
0
2
p med
dt t Q
T
1
Q (6.3)

n figura 6.2. este prezentat curba de sarcin zilnic pentru un receptor oarecare cu
ajutorul creia se pot exemplifica puterile caracteristice ale unui consumator.
6) Sarcina maxim este cea mai mare dintre sarcinile medii care pot aprea ntr-un
interval de timp numit interval de cerere. Aceasta poate fi:
Sarcina maxim de durat care se ia n considerare la alegerea conductoarelor si la
calculul pierderilor maxime (dureaz conform figurii 6.2. 15,30 sau 60 minute),
Sarcina maxim de scurt durat sau de vrf care este luat n considerare la
alegerea sigurantelor fuzibile si verificarea cderilor de tensiune la pornire este conform figurii
6.2. de 1 - 10 secunde.





200


Figura 6.2. Curba de sarcin zilnic pentru un receptor oarecare.

7) Sarcina de calcul reprezint o mrime conventional, dat de sarcina de durat, de
valoarea constant echivalent cu sarcina real din punct de vedere al efectului termic produs.
8) Puterea de calcul P
c
este definit ca fiind puterea medie maxim care poate aprea pe
curba de sarcin ntr-un interval de timp egal cu triplul constantei de timp a nclzirii
conductorului. n cazul conductoarelor cu tensiuni sub 1 kV intervalul de timp, numit interval de
cerere, variaz ntre 1 or, pentru sectiuni de 35 - 70 mm
2
, respectiv 2 ore, pentru sectiuni de
150 - 185 mm
2
.
Curbele de sarcin ale consumatorilor electrici se clasific la rndul lor dup tipul
sarcinii.

B. n funcie de sarcina maxim de durat absorbit din sistemul electroenergetic
national consumatorii de energie electric se clasific n patru clase (A, B, C, D) care sunt
indicate n tabelul nr.6.3. mpreun cu tensiunile de alimentare recomandate.



201
Tabelul nr.6.3.Clasificarea consumatorilor dup sarcina de durat.

Modul de alimentare a consumatorilor Clasa Sarcina maxim
de durat (MVA)
Tensiunea minim
n punctul de racord
(kV)
Direct (kV) Prin transformator de
.../... kV
A 50 400 400/110
220 220 220/110 sau
220/MT
110 110 110/MT
B 7,5 - 50 110 110 110/MT
C 2,5 - 7,5 110 110 110/MT
20 20 20/6 sau 20/0,4
D 2,5 20 20 20/0,4
10 10 10/0,4
6 6 6/0,4

n functie de sarcina maxim i condiiile de continuitate impuse consumatorilor,
alimentarea cu energie electric din sistemul electroenergetic national se realizeaz la
urmtoarele trei niveluri de sigurant:
Nivelul 1, care impune alimentarea din dou puncte distincte de racord, prin dou ci
de alimentare independente, dimensionate astfel nct puterea absorbit s fie transportat pe
ambele ci, iar n regim de indisponibilitate a unei ci s nu fie depsit limita termic a cii
rmase n functiune; realimentarea consumatorului se face pe calea neavariat, n mod automat,
cu o discontinuitate de maximum 3 secunde;
Nivelul 2, care presupune alimentarea dintr-un singur punct de racord prin dou ci de
alimentare care nu sunt obligatoriu independente; realimentarea consumatorului n caz de avarie
a unei ci se face manual, dup o ntrerupere de 0,5 - 8 ore, n functie de clasa consumatorului si
structura retelei;
Nivelul 3, care necesit alimentarea dintr-o singur cale, iar n caz de avarie con-
sumatorul va fi realimentat dup remedierea defectelor.
Nivelul de sigurant optim pentru alimentarea unui consumator se stabileste pentru
fiecare caz n parte n functie de conditiile locale.
Indicatorii care caracterizeaz sarcina electric a consumatorilor electrici industriali se
refer la curbele de sarcin. n continuare ne vom referi la acestea, considernd diversele tipuri
de consumatori industriali.
Curbele de sarcin reprezint variatia n timp a puterii active si reactive pentru un
anumit consumator industrial (ntreprindere, hal industrial, instalatie tehnologic etc.).

Curbele de sarcin ale consumatorilor se determin pentru diferite perioade (zilnice,
lunare, anuale, orare) prin citirea contoarelor de energie activ si reactiv la intervale regulate de
timp (o or, 10 minute etc.) si raportarea energiei consumate la intervalul ales de timp.
n cazul ntreprinderilor industriale curbele de sarcin depinde de o serie de factori cum ar
fi: profilul ntreprinderii, numrul de schimburi, pozitia orelor de ncepere a programului si
respectiv a pauzelor, anotimpul etc.
Majoritatea curbelor de sarcin reprezint curbe de sarcin activ, dar n mod similar se
construiesc si curbele de sarcin reactiv Q / Q
max
= f(t).
202
Pentru un sistem energetic, central sau retea, curbele de sarcin activ sau reactiv se
obtin nsumnd curbele de sarcin ale consumatorilor care se alimenteaz de la sursa respectiv,
la care se adaug pierderile pe elementele de circuit dintre consumatori si surs.
Din curbele de sarcin ale consumatorilor se pot deduce cteva mrimi caracteristice
numite si indicatori:
Energia absorbit ntr-o perioad de timp (zi, or, an etc.)
}
=
c
t
0
dt P E (6.4)
unde: P este puterea (kW), iar t
c
este timpul de calcul care se ia 24 ore sau pentru un an un numr
de 24 365 = 8760 ore.
Aceast energie reprezint aria suprafetelor delimitate de curba de sarcin si axa timpului.
Puterea maxim absorbit (P
max
) si respectiv puterea minim absorbit (P
min
) sunt
indicatori care se determin direct din curbele de sarcin.
n afara acestor mrimi se mai utilizeaz si o serie de indicatori derivati:
Puterea medie zilnic sau anual definit cu relatia:
c
med
t
E
P = (6.5)
Coeficientul de umplere (utilizare) a curbei de sarcin se defineste ca raportul dintre
sarcina medie si sarcina maxim:
max
med
u
P
P
K = (6.6)
Acest coeficient se mai numeste si factor de aplatizare a curbei de sarcin.
Coeficientul de utilizare a puterii instalate, dat de relatia:
inst
med
ui
P
P
K = (6.7)
unde P
inst
este puterea instalat, inclusiv rezerva.
Coeficientul de simultaneitate pentru un grup de receptoare este raportul dintre sarcina
maxim a grupului si suma sarcinilor maxime individuale ale receptoarelor din grupul
considerat:

=
=
n
1 i
i max
max
s
P
P
K (6.8)
Coeficientul de uniformitate a curbei de sarcin, calculat cu relatia:
max
min
P
P
P
= (6.9)
203
Coeficientul de form a curbei de sarcin pentru un grup de receptoare este raportul
dintre puterea medie ptratic si puterea medie pentru acelasi interval de timp:
med
p med
f
P
P
K =
(6.10)
Acest coeficient este K
f
< 1 si caracterizeaz neuniformitatea curbei de sarcin n timp. Pentru
sarcini constante K
f
= 1.
Coeficientul de cerere pentru un grup de receptoare se defineste ca raportul dintre
sarcina de calcul si cea instalat:
inst
c
c
P
P
K = (6.11)
Coeficientul de maxim al puterii active definit ca raportul dintre puterea de calcul si
puterea medie pentru perioada de timp considerat:
med
c
P
P
P
K
max
= (6.12)
Durata de utilizare a sarcinii maxime este raportul dintre energia activ total
consumat ntr-o perioad de timp (zi, an) si puterea maxim:
max
a
P u
P
E
T
max
= (6.13)
Aceasta arat numrul de ore n care consumatorul functionnd la puterea maxim activ
ar absorbi o energie egal cu cea absorbit n timpul de calcul t
c
.
Durata de utilizare a puterii instalate reprezint timpul ct ar trebui s functioneze
consumatorul cu o putere egal cu cea instalat pentru a consuma cantitatea de energie activ E
a
:
inst
a
P u
P
E
T
inst
= (6.14)
Durata echivalent a pierderilor maxime reprezint durata conventional n decursul
creia consumatorul functionnd la sarcina maxim pierde aceeasi cantitate de energie ca si n
catul functionrii la sarcina real:
max
p
E
P
E
T
p
= (6.15)
Puterea cerut (P
c
) este o mrime conventional care reprezint ncrcarea maxim,
constat n timp, considerat la calculul instalatiilor electrice ca fiind egal din punct de vedere al
nclzirii, cu ncrcarea real, variabil n timp.


6.5. Determinarea puterii necesare consumatorilor


Puterea cerut se alege astfel ca solicitrile termice si mecanice ale instalatiei electrice s
nu depseasc valorile periculoase, iar dimensionarea s fie economic. Puterea este de obicei
mai mic dect puterea maxim.
204
n cazul instalatiilor existente determinarea puterii cerute se face pe baza curbelor de
sarcin, dup cum s-a indicat anterior.
Pentru instalatiile care urmeaz a fi proiectate determinarea puterii cerute se poate face
dup mai multe metode.
A. Metoda sarcinii specifice pe unitatea de suprafa.
Aceast metod se utilizeaz pentru aprecierea puterii cerute globale pe ntreprindere sau
sectie de productie cnd se cunoaste puterea activ specific de calcul pe unitatea de suprafat p
0

(kW / m
2
). n acest caz puterea cerut se calculeaz cu relatia: P
c
= p
0
S
(6.16)
unde S (m
2
) este suprafata pe care sunt dispuse receptoarele consumatorului.
Pentru a exemplifica n tabelul nr. 6.4. se indic cteva valori ale puterii active specifice
p
0
din industria constructoare de masini.

Tabelul nr.6.4. Puteri activ specifice din industria constructoare de masini.
Densitatea de sarcin p
0
(W / m
2
) Denumirea sectiei de productie
Instalatii de fort Instalatii de iluminat
Turntorii 220 - 370 12 - 19
Hale de montaj 300 - 580 11 - 16
Sudur si tratamente termice 300 - 600 13 - 15
Constructii metalice 350 - 390 11 - 13
Utilaj minier 400 - 420 10 - 13
Utilaj petrolier 260 - 330 14 - 15
Laboratoare 130 - 290 20 - 27
Sectii auxiliare 260 - 300 17 - 18
B. Metoda consumului specific de energie.
Aceast metod se utilizeaz pentru determinarea puterii cerute pentru ntreprinderi cu
productie de serie mare si la care curba de sarcin prezint variatii mici. Cunoscnd consumul
specific de energie electric pe unitatea de produs E
0
(kW h / t, kW h / buc. etc.) si productia
planificat A (t, buc.) n intervalul de timp considerat T (zi, schimb, an) se determin puterea
cerut cu relatia:
T
A E
P
0
c

= (6.17)
Pentru a exemplific a n tabelul 6.5 se indic cteva valori ale energiei specifice pe
unitatea de produs pentru cele mai utilizate materiale.
Aceste metode se utilizeaz n calculul puterii cerute pentru faza preliminar de
proiectare numit studiu de amplasament.

Tabelul nr. 6.5. Energia specific pe unitatea de produs.

Denumirea produsului
industrial
Unitatea de msur Consumul specific de energie
(kW h / UM)
Font t 8,4 - 9,9
Otel martin t 8,5 - 9,2
Otel electric t 685,0 - 693,0
Laminate t 94 - 100
Cupru t 390 - 418
Aluminiu t 15150
205
Cauciuc sintetic 1000 m
3
15000
Ciment t 100 - 111
Motoare electrice kW conventional 12 - 18

C. Metoda analizei directe se aplic n cazul consumatorilor cu un numr redus de
receptoare la care se cunoaste curba de sarcin. Puterea cerut se calculeaz cu relatia:

=
=
n
1 i
i c c
P K P (6.18)
unde K
c
este coeficientul de cerere, iar P
i
este puterea nominal a fiecrui receptor (kW). n acest
caz coeficientul de cerere K
c
se determin direct cu relatia:
med r
s t
c
K K
K

= (6.19)
unde mrimile reprezint: K
i
coeficientul de ncrcare, K
s
coeficientul de simultaneitate,
r

randamentul retelei ntre receptoarele si punctul de calcul, iar
med
randamentul mediu al
receptoarelor.
Aceste msuri se calculeaz cu urmtoarele relatii:

s
r

P
P
K =
(6.20)

inst
s
s
P
P
K = (6.21)

=
=

=
n
1 k
k
k
n
1 k
k
med
P
P
(6.22)
Mrimile care intervin n aceste relatii reprezint respectiv: P
r
este puterea real la care
functioneaz receptoarele (kW); P
s
este puterea n functiune simultan; P
k
si
k
sunt respectiv
puterea util (kW) si randamentul receptoarelor care functioneaz simultan.
Se precizeaz c randamentul retelei este de
r
= 0,98 - 1,0, iar coeficientul de
simultaneitate K
s
se poate calcula si cu relatia (6.8).
Factorul de putere mediu al consumatorilor se determin din egalitatea dintre puterea
aparent absorbit de cele n receptoare si puterea aparent corespunztoare receptorului
echivalent:

=
=

=
n
1 k
k k
k
n
1 k
k
k
med
cos
P
P
cos (6.23)

n cazul receptoarelor de iluminat coeficientul de ncrcare K

= 1, iar coeficientul de
simultaneitate este K
s
= 0,9 - 0,95.
206

D. Metoda coeficienilor de cerere.
Aceast metod se utilizeaz n cazul consumatorilor cu un numr mare de receptoare la
care se cunosc parametrii nominali. Aceste receptoare se mpart ntr-un numr de n categorii de
receptoare n functie de regimul de lucru.
Pentru o categorie k de receptoare se calculeaz puterile active, reactive si aparente cu
relatiile:
P
ck
= K
ck
P
inst k
(6.24)
Q
ck
= P
ck
tg
ck
(6.25)
S
ck
= P
ck
/ cos
ck
(6.26)
n care: P
inst k
este puterea instalat a grupului k de receptoare; K
ck
reprezint coeficientul de
cerere pentru grupul k de receptoare, cos
ck
este factorul de putere cerut, iar S
ck
este puterea
aparent cerut.
Pentru ntregul consumator (ntreprinderea, sectie de productie) care cuprinde un numr n
de categorii de receptoare puterile active, reactive si aparente se vor determina cu relatiile:

=
=
n
1 k
ck c
P P (6.27)

= =
= =
n
1 k
ck ck
n
1 k
ck c
tg P Q Q (6.28)
2
c
2
c c
Q P S + = (6.29)
Pentru exemplificare n tabelul nr. 6.6. se prezint valorile coeficientilor de cerere K
ck

pentru diferite categorii de receptoare mpreun cu coeficientul de utilizare K
up
.
Factorul de putere mediu se determin cu relatia:
c
c
med
S
P
cos = (6.30)

Tabelul nr. 6.6. Valorile coeficientilor de cerere si a coeficientilor de utilizare pentru
principalele categorii de receptoare

Coeficienti Denumirea grupei de receptoare
de utilizare
K
up
de cerere
K
ck
cos
ck
Masini unelte productie de serie mic 0,12 0,14 0,4
Masini unelte cu regim normal, productie de serie
mare
0,16 0,20 0,5
Macarale, poduri rulante cu DA = 40 % 0,10 0,20 0,5
Transformatoare de sudur 0,35 0,50 0,5
Cuptoare electrice cu rezistent, continui 0,70 0,80 0,95
Cuptoare cu inductie, joas frecvent 0,70 0,80 0,35
Cuptoare cu arc automate 0,75 0,80 0,9
Pompe si compresoare 0,70 0,75 0,8
Ventilatoare 0,65 0,70 0,8
Laminatoare 0,3 - 0,4 0,4 - 0,6 0,83
207
Mori de ciment 0,80 0,85 0,85
Concasoare 0,70 0,75 0,75


D. Metoda formulei binome
Aceast metod se aplic pentru calculul puterii cerute la instalatiile cu un numr mare de
receptoare mprtite pe grup.
Pentru o grup oarecare k de receptoare puterea activ cerut total este:
P
ck
= (a P
x
)
k
= (b P
n
)
k
(6.31)
unde: P
x
este suma puterilor active instalate ale primelor x receptoare din grup; n ordinea
descresctoare a puterii instalate; P
n
este suma puterilor active instalate a tuturor celor n re-
ceptoare din grup; a, b si x sunt coeficienti a cror valori depind de caracteristicile
consumatorilor, fiind indicati n tabelul nr. 6.7.
Pentru mai multe grupe de receptoare puterea activ cerut este:
( ) ( )

=
+ =
n
1 k
k n max x c
P b P a P (6.32)
unde: (a P
x
)
max
este cel mai mare termen obtinut pentru grupele considerate, iar ( )

n
1 k
k n
P b
este suma termenilor de forma (bP
n
) pentru toate grupele de receptoare.
Tabelul nr. 6.7. Coeficientii principalilor tipuri de consumatori

Coeficienti Grupul de receptoare
x a b cos
Masini unelte, prelucrare la rece, serii mari 5 0,5 0,14 0,5
Ventilatoare, pompei, compresoare 5 0,25 0,65 0,8
Poduri rulante si macarale, sectii mecanice si montaj 3 0,2 0,06 0,5
Cuptoare electrice cu rezistent ncrcare automat 2 0,3 0,7 0,95
Masini de sudat prin punct sau custur 0 0 0,35 0,6
Transformatoare pentru sudare automat 0 0 0,50 0,5
Convertizoare de sudare cu mai multe puncte de lucru 0 0 0,6 - 0,9 0,5
Actionri n flux continuu n industria chimic 3 0,5 0,5 0,86

Similar se determin si puterea reactiv total cerut: pentru grupa k:
Q
ck
= P
ck
tg
k
(6.33)
Deci puterea reactiv total cerut se calculeaz cu relatia:

=
=
n
1 k
ck c
Q Q (6.34)
Puterea aparent cerut se calculeaz cu relatia (6.29), iar factorul de putere mediu cu re-
latia (6.30).
Consumul de energie electric activ si reactiv se determin cu relatiile:
E
a an
= P
max
T
u Pmax
(6.35)
E
r an
= E
a an
tg
med
(6.36)
208
Fiecare din metodele de calcul ale puterii cerute de consumatori este recomandat unui
anumit tip de instalatie electric, dar este posibil de aplicat oricrei instalatie.


6.6. Calitatea energiei electrice


Energia electric furnizat consumatorului printr-o retea trifazat de curent alternativ se
caracterizeaz prin urmtorii parametrii de calitate: variatiile de tensiune, regimul deformat,
regimul nesimetric si variatiile de frecvent.
Studiul parametrilor de calitate ai energiei electrice este de mare interes, deoarece
abaterea acestor parametrii peste anumite valori admisibile determin daune importante.
Msurile adoptate pentru mentinerea n limite admisibile a acestor parametri trebuie s fie
justificat si din punct de vedere economic.


6.6.1. Variaia tensiunii de alimentare

Primul factor care influenteaz calitatea energiei electrice este variatia tensiunii de
alimentare.
Din punct de vedere al modului de producere variatiile de tensiune se mpart n: variatii
lente, fluctuatii de tensiune si goluri de tensiune.

A. Variaiile lente a tensiunii la borne pot fi periodice, fiind datorate modificrii sarcinii
n orele de vrf sau n zilele de srbtoare si de repaus, fie aleatoare, fiind datorate unor sarcini
importante.
Variatiile lente ale tensiunii se exprim prin abaterea tensiunii de la valoarea nominal, conform
relatiei:
[%] 100
U
U U
U
n
n

= (6.37)
unde: U este valoarea eficace a tensiunii msurate n punctul considerat, iar U
n
este tensiunea
nominal a retelei. Abaterile maxime admisibile ale tensiunii se indic n tabelul 6.8.





Tabelul nr. 6.8. Abaterile maxim admisibile ale tensiunii de alimentare.

Tensiunea nominal a retelei
U
n
(V)
Felul retelei Abaterea maxim de tensiune
conf. STAS 93075. U (%)
400/230 aerian 10
400/230 subteran 5
660 aerian si subteran 5
1000 aerian si subteran pt.
consumatori industriali 10
distributia public nu se normeaz
209

Abaterile de tensiune au efecte negative n functionarea receptoarelor, dac valoarea aces-
tor abateri depseste limitele indicate de constructor (de obicei 5 %).
n cazul lmpilor cu incandescen, alimentarea cu tensiune mai mare dect tensiunea
nominal n vederea cresterii fluxului luminos duce la scderea duratei de serviciu, conform
relatiei:
D = D
n
(U / U
n
)

(6.38)
unde: D
n
si D reprezint durata de serviciu nominal si real, U
n
si U reprezint tensiunea
nominal si respectiv real, iar este coeficient care are valoarea = 14, pentru lmpile cu
incandescent si respectiv = 1,5, pentru lmpile cu luminiscent.
n cazul motoarelor asincrone, variatia tensiunii de alimentare determin modificarea
pierderilor de putere activ si a puterii reactive absorbite. Astfel, puterea activ absorbit este
dat de relatia:
P = K
i
P
n
P
n
+ P = K
i
P
n
+ P (6.39)
unde: K
i
= P / P
n
este coeficientul de ncrcare, P
n
reprezint pierderile de putere activ la
tensiunea normal, iar P este modificarea acestor pierderi n functie de tensiunea la borne.
n figura 6.3.a) si b) se prezint variatia pierderilor de putere activ (P) si respectiv a
puterii reactive specifice absorbite la modificarea tensiunii la borne si pentru diferiti coeficienti
de ncrcare K
i
.



Figura. 6.3. Variatia parametrilor motorului asincron n functie de tensiunea la borne si
coeficientul de ncrcare .
a variatia pierderilor de putere activ (P %);
b variatia puterii reactive specifice.


210

Figura. 6.4. Influenta variatiilor de tensiune asupra motorului sincron.
a) variatia puterilor reactive disponibile functie de ncrcare;
b) variatia pierderii de putere activ.
n cazul functionrii ndelungate a motorului asincron la tensiune sczut, se reduce
durata de serviciu, datorit degradrii izolatiei, ca urmare a cresterii curentilor. Aceast reducere
este proportional cu ptratul coeficientului de ncrcarea pentru variatii de pn la + 20 % a
tensiunii de alimentare.
n cazul mainilor sincrone variatiile de tensiune influenteaz asupra puterii reactive dis-
ponibile n regim supraexcitat Q
d
si asupra pierderilor de putere activ P, dup cum rezult din
figura 6.4. a) si b).
La cresterea tensiunii la bornele motorului sincron se obtine deci o scdere a puterii reac-
tive disponibile si o crestere a pierderilor de putere activ.
Functionarea motorului sincron la tensiune sczut determin cresterea curentilor
statorici si reducerea duratei de serviciu.
La instalaiile electrotermice (cuptoare electrice cu rezistent, inductie sau cu arc) redu-
cerea tensiunii de alimentare sub valorile nominale determin cresterea consumului specific de
energie electric si perturbarea procesului tehnologic. Astfel, la cuptoarele cu rezistent pentru
topirea metalelor neferoase cu puteri de 50 - 1000 kVA, reducerea tensiunii de alimentare cu 7 %
determin prelungirea duratei de topire cu 50 - 70 %. n cazul cuptoarelor cu arc pentru
elaborarea otelului, avnd puteri cuprinse ntre 0,5 - 60 MVA, abaterea de tensiune cu 5 % de-
termin o prelungire a duratei topirii cu cca. 20 % si o cresterea a consumului specific de energie
electric cu 2 - 5 %.
n cazul echipamentelor de redresare specifice instalatiilor de electroliz, laminare sau
tractiunii electrice, reducerea tensiunii de alimentare duce la micsorarea curentului, scderea
productivittii si cresterea consumului specific.
Combaterea variatiilor lente de tensiune se realizeaz de obicei prin modificarea
raportului de transformare al transformatorului de alimentare, prin intermediul unui comutator cu
ploturi. Transformatoarele din posturile de transformare cu puteri de pn la 1,6 MVA permit un
reglaj n absenta tensiunii n limitele de: 1 5 sau 2 2,5 %.
Prin utilizarea bateriilor de condensatoare fractionate n mai multe trepte, cu comutarea
treptelor manual sau automat, se poate realiza reglajul de tensiune la consumatorii la care
graficul de sarcin reactiv are diferente mari ntre regimul maxim si minim de functionare.

211
B. Fluctuaiile de tensiune se consider variatiile de tensiune cu caracter repetitiv,
ciclice sau aleatorii, care au un gradient U / t > 1 % / sec. Aceste variatii se datoreaz functio-
nrii intermitente sau cu socuri de putere reactiv a unor receptoare ca: aparate de sudur,
ascensoare, pompe, laminoare, locomotive electrice, cuptoare cu arc electric.
Fluctuatia de tensiune (V
p
) se defineste ca fiind diferenta dintre valorile eficace ale ten-
siunilor maxime si minime n intervalul cel mai scurt, conform relatiei:
% 100
U
U U
V
n
min max
F

= (6.40)
Fluctuatiile de tensiune au efecte nedorite asupra receptoarelor prin deformarea imaginii
televizoarelor si deranjarea functionrii aparatelor de radio si a altor instalatii electronice,
precum si prin variatia vizibil a fluxului luminos admis de corpurile de iluminat.
Variatia fluxului luminos n domeniul 1 - 20 Hz provoac o senzatie de jen (disconfort)
ochiului omenesc numit efect de flicker avnd ca rezultat oboseala si scderea productivittii
muncii. Senzatia de jen acumulat de ochiul omenesc n timpul T este proportional cu doza de
flicker.



Figura 6.5. Curba efectului de flicker.

Msurarea dozei de flicker n instalatii se realizeaz cu un aparat numit flickmetru. Acest
aparat cuprinde un filtru liniar cu o curb a ansamblului lamp-observator ca n figura 6.5.

212


Figura 6.6. Curba limit tolerabil a dozei de flicker.

n figura 6.6. se prezint curba limit a dozei de flicker tolerabile, lundu-se drept reper
dreapta corespunztoare unei fluctuatii de amplitudine 0,2 % si frecvent 10 Hz.
Pentru combaterea flickerului se apeleaz la urmtoarele metode:
prin alimentarea utilajelor care produc flicker (laminoare, cuptoare cu arc etc.) de la o
treapt de tensiune mai ridicat, eventual printr-o retea separat;
instalarea de surse locale de putere reactiv care s furnizeze instantaneu surplusul de
putere reactiv cerut de utilajele productoare de flicker. Cel mai adesea se folosesc baterii de
condensatoare.

C. Golurile de tensiune se definesc ca fiind scderea sensibil a valorii eficace a
tensiunii retelei (pn la valoarea de cca. 0,2 U) si pe o durat depinznd (cel mult 3 secunde) de
performantele instalatiilor de automatizare RAR si AAR).
Golurile de tensiune pot fi: de tip simetric cnd tensiunile pe cele trei faze scad n
acelasi raport cu tensiunea nominal sau nesimetrice n caz contrar.
Cauzele golurilor de tensiune pot fi: naturale (descrcri atmosferice, furtun, viscol) sau
de natur subiectiv (uzura materialelor, greseli de manevr, conectarea unor motoare cu curenti
mari de pornire).
Golurile de tensiune provoac urmtoarele efecte:
pierderea stabilittii functionrii motoarelor electrice;
cresterea solicitrii termice n cazul redresoarelor cu tiristoare;
cresterea fortelor electrodinamice datorate socurilor de curent;
cresterea solicitrilor mecanice datorate socurilor de cuplu sau de acceleratie.
n cazul motoarelor asincrone golurile de tensiune determin decrosarea prin cresterea
alunecrii, iar la motoarele sincrone conduc la iesirea din sincronism. Dac golurile de tensiune
au caracteristici care nu conduc la pierderea stabilittii dinamice nu este necesar deconectarea
alimentrii. Totusi golurile de tensiune provoac variatii ale curentilor n nfsurrile motorului
conducnd la solicitri termice si mecanice.
n cazul conductoarelor, releelor sau altor aparate a cror functionare se bazeaz pe elec-
tromagneti golurile de tensiune cu tensiunea rezidual sub 0,7 U
n
vor determina declansarea si
deci modificarea pozitiei contactelor.
La aparitia golurilor de tensiune la convertizoarele statice cu tiristoare se ntrerupe sincro-
nismul ntre comenzile pe poart si tensiunea anodic, apare fenomenul de decrosaj prin
mentinerea n stare deschis a tiristoarelor care determin o crestere exagerat a curentului.
213
Lmpile cu incandescent si cele fluorescente nu sunt influentate esential de golurile de
tensiune, acestea revenind la functionarea normal dup reaparitia tensiunii.
n cazul lmpilor cu vapori de mercur sau de sodiu de nalt presiune, golurile de tensiune
determin stingerea lmpii si reintrarea n functiune dup o durat de cca. 8 - 10 minute.
Calculatoarele electronice si instalatiile de automatizare, comand si control ies din func-
tiune la aparitia golurilor de tensiune.
Combaterea golurilor de tensiune si asigurarea continuittii n alimentarea cu energie
electric se realizeaz prin:
alimentarea din surse speciale cu acumulare de energie:
reducerea sensibilittii receptoarelor la golurile de tensiune.
Alimentarea din surse speciale de energie electric de tip invertor-baterie de
acumulatoare se adopt n cazul unor grupuri de receptoare cu puteri reduse (calculatoare,
circuite de comand si automatizare).
Reducerea sensibilittii motoarelor asincrone se realizeaz fie prin mrirea momentului
de inertie, fie prin adoptarea unor parametrii electrici adecvati.
n cazul motoarelor sincrone reducerea sensibilittii se obtine fie prin mrirea
momentului de inertie, fie prin adoptarea unui sistem de protectie pentru resincronizare rapid.
n cazul schemelor electrice cu contactoare si relee se prefer asigurarea unei surse de cu-
rent operativ independente (baterie de acumulatoare) sau se realizeaz auto-mentinerea con-
tactelor cu ajutorul unor condensatoare.


6.6.2. Regimul deformant

Regimul deformant n instalatiile electrice se caracterizeaz prin aceea c la o parte din
receptoare unda de tensiune si/sau curent este nesinusoidal datorit caracteristicii neliniare a
impedantei.
Metoda de studiu a regimului deformant este analiza armonic. Aceasta descompune
unda real a tensiunii sau curentului n componente sinusoidale, respectiv componenta
fundamental la frecventa de 50 Hz si componentele armonice corespunztor multiplilor ntregi
ai frecventei industriale. Astfel, o und periodic si nesinusoidal m(t), mrginit pe un interval
[a, b] care se poate mprti ntr-un numr finit de subintervale n care functia este monoton,
prezentnd n acest interval un numr finit de puncte de discontinuitate, poate fi reprezentat
printr-o serie Fourier de forma:
( )

=
+ + =
1 t
k k 0
t k sin N t k cos M A ) t ( m (6.41)
unde coeficientii serie sunt calculati cu relatiile:
( )
}
+
=
T t
t
0
0
0
dt t m
T
1
A (6.42)
( )
}
+
=
T t
t
k
0
0
dt t k cos t m
T
2
M (6.43)
( )
}
+
=
T t
t
k
0
0
dt t k sin t m
T
2
N (6.44)
214
Valoarea medie (M
med
) si valoarea efectiv a undei periodice m(t) se calculeaz cu relatii-
le:
( )
}
+
=
T t
t
med
0
0
dt t m
T
1
M (6.45)
( )
}
+
=
T t
t
2
0
0
dt t m
T
1
M (6.46)
Efectul deformant al receptoarelor asupra undei de tensiune, de exemplu, se pune n evi-
dent prin urmtorii indicatori:

A. Reziduul deformant, obtinut prin suprimarea undei fundamentale din unda periodic,
si avnd valoarea efectiv:
2
1
2
d
U U U = (6.47)

B. Coeficientul de distorsiune, reprezentnd raportul dintre valorile efective ale
reziduului deformat (U
d
) si a undei fundamentale (U
1
), exprimat n procente:
% 100
U
U
1
d
= (6.48)

C. Nivelul armonicilor, reprezentnd raportul dintre valoarea efectiv a armonicii
considerate U
k
si valoarea efectiv a armonicii fundamentale U
1
:
1
k
ku
U
U
= (6.49)
n tara noastr, n retelele de joas tensiune ( 1000 V) se admite un nivel limit al
coeficientului de distorsiune
U
= 2 %. Nivelul admis al armonicilor de ordin par cu rangul 2 - 24
este de
U
= 0,20 %, iar a celor de ordin impar este de 0,85 % pentru armonica a 3-a 0,65 %
pentru armonica a 5-a, 0,60 % pentru armonica a 7-a, 0,40 pentru armonicile 9, 11, 0,30 pentru
armonica a 13-a.
Echipamentele deformante generatoare armonici de tensiune (U
k
) sunt
transformatoarele cu circuit magnetic si masinile sincrone cu sarcina dezechilibrat. Dac
reactantele de scpri (
1
X

si
2
X

) din schema echivalent a transformatorului sunt liniare,

proportionale cu frecventa, reactanta de magnetizare X
m
depinde de starea de saturatie a
transformatorului si de tensiunea aplicat la frecventa de 50 Hz. n cazul transformatoarelor
mari, de 40 - 100 MVA curentul armonicii a 5-a are amplitudinea de 0,10 - 0,25 %, iar a
armonicii a 7-a de 0,05%.
Armonica a 3-a nu circul n retea deoarece se utilizeaz nfsurarea n triunghi sau cu
neutrul izolat.
Masinile sincrone n regim simetric genereaz tensiuni armonice dentare cu frecventa:
f
k
= (2mq 1)f
1
(6.50)
unde f
1
si f
2
reprezint frecventa fundamental si armonicile superioare, q este numrul de
crestturi pe pol si faz, iar m este numrul de faze.
Masinile asincrone genereaz armonici de tensiune dentare n stator si rotor cu frecventa:
215
f
1n
= [2mq (1 s) 1] f
1
(6.51)
f
2n
= [2mq
2
(1 s) 1] f
2
(6.52)
Echipamentele generatoare de armonici de curent (I
k
) sunt mutatoarele, bobinele cu
miez de fier, cuptoarele electrice cu arc, instalatiile de sudare cu arc electric si lmpile fluo-
rescente. Astfel, n cazul cuptoarelor electrice trifazate cu arc pentru topirea otelului armonic de
ordinul 3 reprezint pn la 6 % din curentul total al cuptorului.
Datorit caracteristicii neliniare a descrcrilor n gaze si a prezentei starterului n cazul
lmpilor fluorescente continutul de armonici al curentului este de: 8 - 14 % pentru armonica a
3-a, 1 - 7 % pentru armonica a 5-a si de pn la 2,5 % pentru armonica a 7-a.
n cazul redresoarelor alimentate cu o tensiune sinusoidal, curentul este nesinusoidal, cu
un continut de armonici independent de conexiunea sau de reglajul redresorului. Pe parte de
curent continuu se ntlnesc armonici de ordinul n = k.p, iar pe partea de curent alternativ,
armonici de ordinul n = k.p 1, unde p = 1, 2, 3, ... reprezint numrul de faze al redresorului.



Figura 6.7. Redresor cu 6 pulsuri (hexafazat).

216

Figura 6.8. Formele undelor si spectrul de armonici pentru un redresor hexafazat.
a Curba tensiunii redresate;
b curba curentului I
R
;
c spectrul de armonici canonice si necanonice.

Pentru un redresor cu p=6 pulsuri (alternante) prezentat n figura 6.7, se prezint curbele
tensiunii si curentului redresat si respectiv spectrul de armonici n figura 6.8.
Influenta unghiurilor de aprindere si a unghiurilor de comutatie dau o form
neregulat curbei tensiunii continue U
d
.
Datorit nesimetrici proceselor de comutatie n curba curentului I
R
apar pe lng armoni-
cile de ordinul n = k.p 1 (unde p = 6) si alte armonici, necanonice. Valorile armonicilor de
curent calculate cu relatia:
I
n
= I
1
/ n (6.53)

Rezult c trebuie corectate aceste valori prin utilizarea unui coeficient K, care tine cont
de unghiul de comutatie si de puterea de scurt circuit S
sc
n punctul de racord.
Instalatiile de redresare utilizate la electroliza aluminiului sau n actionrile electrice de
curent continuu (tractiune electric sau la laminoare) au puteri instalate mari si se impune gsirea
217
unor solutii pentru reducerea efectelor asupra retelelor de alimentare, fie printr-o conceptie de
proiectare adecvat, fie prin utilizarea unor instalatii de compensare a regimului deformant.
Prin utilizarea redresoarelor cu 12 pulsuri curba curentului primar se amelioreaz
apropiindu-se mai mult de sinusoid. Aceste redresoare cuprind dou redresoare trifazate
conectate n serie si alimentate de la dou nfsurri secundare, cu conexiuni diferite
stea-triunghi, ale transformatorului de alimentare. Comandndu-se sincron unghiul de
aprindere a celor dou redresoare, armonicile 5 si 7 din primarul transformatorului se vor anula
fiind decalate cu 180. La redresoarele comandate nu se justific cresterea numrului de faze
p > 12.
n cazul redresoarelor necomandate, utilizate la alimentarea cuvelor de electroliz a alu-
miniului se poate mri numrul de pulsuri de la 12 la 24 sau 36 prin montarea a 4 - 6 redresoare
n paralel si alimentarea lor cu transformatoare cu defazaj intern de 10 sau respectiv 15 grade
electrice.
La cuptoarele cu arc electric regimul deformant se datoreaz caracterului neliniar al ar-
cului electric evidentiat de caracteristica dinamic volt-amper a acestuia (figura 6.9.).



Figura 6.9. Caracteristica dinamic a arcului electric.

La nceputul procesului de topire arcul electric este instabil si curba curentului absorbit
este puternic deformat. Pe msura desfsurrii procesului de topire si de formare a bii de metal
topit, caracteristica arcului electric devine liniar si scade nivelul armonicilor.
218


Figura 6.10. Armonicile de curent generate de cuptoarele cu arc.

n figura 6.10 se prezint curba calculat si respectiv curbele limit msurate ale
armonicilor de curent generate de cuptoarele cu arc electric.
Pentru calculul armonicilor de ordinul n = kp 1 se utilizeaz n general relatia:
2
p
1
n
n
k
I
I
= (6.54.)
unde I
n
este curentul armonic, iar k
p
este un coeficient care depinde de raportul dintre tensiunea
arcului electric si tensiunea de alimentare, precum si de raportul dintre reactanta X si rezistenta R
din circuitul cuptorului.
Acest coeficient k
D
= 1,2 n faza initial de topire si scade la k
D
= 0,05 n perioada final
a topirii.
Cuptoarele electrice cu arc din otelriile electrice din tara noastr au puteri instalate de
100 - 300 MVA pe fiecare platform industrial si, n consecint, regimul deformant devine
deosebit de important. Pentru reducerea regimului deformant se utilizeaz filtre de absorbtie.
n cazul traciunii electrice feroviare instalatiile de redresare monofazate cu care sunt
echipate locomotivele electrice genereaz regimuri nesinusoidale si nesimetrice. Armonicile de
curent de ordin impar, n special armonicile 3 si 5, variaz ca amplitudine si faz n functie de
curentul de sarcin si de regimul concret de functionare al locomotivelor (demaraj, frnare,
functionare n regim de vitez constant). Prin intermediul liniilor de contact monofazate de
27,5 kV se injecteaz armonici de curenti n sistemul energetic national.
n urma msurtorilor pe reteaua CFR electrificat au rezultat nivele mari ale armonicilor
impare (
U3
= 2,7 %,
U5
= 1,5 %,
U7
= 1,1 %,
U9
= 1 %,
U11
= 0,7 %) iar coeficientul de
distorsiune n reteaua de 27,5 kV atinge
U
= 10,5 %.
La mainile asincrone armonicile cmpului magnetic din ntrefier sunt datorate dispune-
rii discrete a conductoarelor de bobinaj, danturrii armturilor si influentei saturatiei. Regimul
deformant este nsotit de aparitia unor cupluri parazite asincrone si sincrone, de atractia
219
magnetic unilateral si de aparitia a unor zgomote specifice, precum si de pierderi suplimentare
n nfsurri.
Cuplurile asincrone se produc ntre armonici ale armturilor cu acelasi numr de poli p si
acelasi sens de rotatie. n cazul unor armonici de rang mai mare apar dificultti de pornire si
atingere a turatiei nominale datorit fenomenului de trre a motorului.
Reducerea cuplurilor parazite asincrone se poate realiza printr-o nclinare a crestturii,
calculat cu relatia:
p kZ
Z b
1
2
2

=

(6.55)
unde Z
1
si Z
2
reprezint numrul de crestturi ale inductorului si indusului, p este numrul de
perechi de poli, iar
2
reprezint pasul dentar al indusului si k=1,2,3...
Cuplurile sincrone se datoreaz interactiunii dintre o armonic statoric si o armonic
retoric, neindus de ctre stator. Evitarea cuplurilor sincrone se face prin adoptarea unui numr
de crestturi retorice: Z
2
Z
1
si Z
2
Z
1
+ 2p.
Cuplurile parazite asincrone si sincrone se pot micsora prin reducerea armonicilor bobi-
najului statoric reducndu-se factorii de repartizare si scurtare.
Fortele de atractie unilateral apar n momentul cnd pe circumferinta rotorului exist
zone opuse cu inductie maxim si minim.
Din punct de vedere energetic principale influent a armonicilor de curent o constituie
cresterea pierderilor suplimentare n nfsurri. Se constat c aceste pierderi suplimentare n
cupru datorate armonicilor sunt sesizabile dac tensiunea armonic depseste cu cca. 10 % din
tensiunea nominal.
n cazul mainilor sincrone armonicile curentului realizeaz nclzirea suplimentar a
rotorului si determin reducerea curentului admisibil invers.
Coeficientul de distorsiune admisibil este de 5 % pentru masinile sincrone mari si de
10 % pentru cele mici.
n cazul transformatoarelor apar pierderi suplimentare n fier prin curenti Foucault si
posibilitatea atingerii saturatiei. n plus apar si pierderi suplimentare n nfsurrile parcurse de
armonicele de curent.
n liniile electrice aeriene apar pierderi ohmice suplimentare, iar n cazul cablurilor se
manifest n plus si pierderi dielectrice.


Alimentarea redresoarelor cu tensiune nesinusoidal, n special armonicile 5 si 7, ale
tensiunii determin diferente ntre tensiunile secundare n stea si respectiv n triunghi. Tensiunea
deformant de alimentare nrutteste comutatiile redresorului, avnd drept efect cresterea
continutului de armonici ale curentului.
Bateriile de condensatoare sunt cele mai afectate de prezenta armonicelor. Deoarece ad-
mitanta condensatoarelor este proportional cu frecventa, armonicile curentului ating valori
importante chiar atunci cnd tensiunea la borne se mentine n limite admisibile. Se produce astfel
nclzirea condensatoarelor prin cresterea pierderilor dielectrice si a pierderilor Joule n armturi
si contacte. Dac bateria de condensatoare constituie mpreun cu inductanta retelei un circuit
rezonant pentru o frecvent a armonicilor curentilor din retea, atunci bateria va fi supratensionat
si suprancrcat n regim de durat.
ncrcarea admisibil a condensatorului n regim deformant se poate stabili considernd
c factorul de pierderi dielectrice (tg ) este independent de frecvent n domeniul 50 - 1000 Hz.
Deci nclzirea datorat armonicilor curentilor depinde numai de sarcina total a
condensatoarelor, calculat cu relatia
220
( )

+ = + = C n / I C U Q Q Q
2
n
2
n 1 n
(6.56)
Sarcina minim se obtine din egalitatea celor doi termeni (

=
n 1
Q Q ), deci la:

|
|
.
|

\
|

=
n
I
U
1
C
2
n
(6.57)
Dac se mreste capacitatea C a bateriei peste valoarea C se constat faptul c nu mai
are loc o crestere proportional.
Influenta armonicilor asupra aparatelor de msurat i nregistrare se manifest prin
aparitia unor erori de msurare. Astfel, aparatele electrodinamice sunt afectate de o eroare
negativ.
Factorul de putere msurat n regim deformant este mai sczut, conform relatiei:
= = cos
I
I
cos K
ef
1
1
(6.58)
Contoarele de energie electric activ si reactiv au n regim deformant erori de
msurare care depind de sensul circulatiei energiei reactive din circuit, fiind n general erori
negative.
Efectul perturbator al armonicilor din liniile electrice aeriene sau n cablu asupra circuite-
lor de telecomunicaii apare datorit inductiilor electromagnetice din liniile paralele. Astfel, n
cazul unei tensiuni alternative perturbatia maxim n liniile telefonice este cea corespunztoare
armonicii 21 (1050 Hz). la transportul energiei n curent continuu, prin cablu sau linie aerian,
datorit armonicilor homopolare din linia de curent continuu se pot induce tensiuni armonice
care provoac perturbatii numai cnd distanta dintre linii este mic.
Circulatia curentilor armonici n reelele de transport i distribuie poate constitui un
pericol dac impedantele elementelor inductive si capacitive ale retelei constituie circuite re-
zonante pentru o frecvent armonic.
Pentru anumite configuratii ale sistemului electroenergetic sau ale retelelor de distributie
n situatia de rezonant se poate amplifica una dintre armonicile 3 - 13, corespunztor unui
spectru de frecvente de 150 - 1250 Hz. n aceast situatie apare pericolul suprancrcrii unor
echipamente electrice sau al deteriorrii izolatiei prin efectul supratensiunilor.
Elementele care pot fi cauza fenomenului de rezonant armonic sunt capacittile liniilor
de nalt tensiune si respectiv a bateriilor de condensatoare din retelele de medie si joas
tensiune, utilizate pentru ameliorarea factorului de putere. Cele mai frecvente fenomene de
rezonant armonic apar la statiile de redresare prevzute cu baterii de condensatoare. n cazul
rezonantei serie (de tensiune) curentul armonic poate lua cel mult valoarea curentului generat de
redresor. n cazul rezonantei paralel (de curent) poate aprea o amplificare a curentului armonic
fat de cel al redresorului, care trecnd prin bateria de condensatoare si reteaua de alimentare
poate produce efecte duntoare mentionate anterior.
Dac S
sc
= U
2
/ X
L
este puterea aparent de scurtcircuit pe bare, S
C
= U
2
/ X
C
este puterea
aparent a barei de condensatoare, iar reactantele armonice corespunztoare sunt X
Ln
= nX
L
si
respectiv X
Cn
= X
C
/ n, armonica de rezonant a circuitului se poate calcula cu relatia:
C
sc
C
C
S
S
X
X
n = = (6.59)
Rezult c se poate prevedea o rezonant pentru armonica a 5-a dac puterea aparent a
condensatoarelor S
C
este de cca. 4 % din puterea de scurtcircuit a retelei. Pentru armonica a 7-a
221
rezonanta apare pentru valoarea raportului S
C
/ S
sc
= = 2,04 %, pentru armonica a 11-a respectiv
de 0,826 % si pentru armonica a 13-a de 0,592 %.
Dac se consider cunoscut impedanta echivalent a sistemului la frecventa f
1
= 50 Hz,
impedantele frecventelor armonice se pot calcula cu relatia:
K n
S
U
nK Z Z
sc
2
1 n
= = (6.60)
unde K este un coeficient de securitate cu valoarea K = 1 pentru retelele de joas tensiune si
respectiv K = 1 2, pentru retelele de medie tensiune.
Dac aproximm puterea aparent nominal a receptorului deformant cu:
S
n
= 3U
1
I
1
(6.61)
din relatiile anterioare rezult:
1
n
sc
n
1
n
U
I
I
K n
S
S
U
U
= = (6.62)
si deci conditia de nedepsire a armonicilor de tensiune va fi:
nk I U
I U
S
S
1 1
n n
sc
n
(6.63)
Alte efecte ale regimului deformant sunt perturbatiile n functionarea echipamentelor
electronice industriale, declansrile circuitelor de protectie si plpirea lmpilor cu descrcri n
gaze.
n cazul n care regimul deformant nu poate fi redus prin constructia echipamentului sau
prin scheme adecvate de racordare la retea, este necesar s se foloseasc circuite filtrante a
curentilor armonici. Acestea trebuie s ndeplineasc urmtoarele conditii: s compenseze
puterea reactiv, s filtreze armonicile de curent si s reduc al minim puterea deformant n
amonte de consumator.
Filtrele sunt formate din baterii de condensatoare montate n serie cu bobine de reactant,
aduse la rezonant pe frecventele corespunztoare anumitor armonici. Fiecare filtru acordat pe
frecventa unei anumite armonici reprezint un fel de scurtcircuit trifazat pentru armonica
respectiv. Deci dac se monteaz mai multe filtre de acest fel, acordate pe armonici diferite, se
ca constatat c armonicile respective dispar din curba de tensiune a retelei de alimentare.
Conditia de rezonant a unui filtru format dintr-o bobin de inductivitate L si o baterie de
condensatoare de capacitate C, pentru armonica de ordinul n se exprim cu relatia:

=
nC
1
L n (6.64)
Pentru o alt armonic n n conditia (6.64) nu mai este valabil, rezultnd urmtoarea relatie:
|
|
.
|

\
|

n
n
n L
n
L n
L n
2 2
(6.65)
Pentru n n , (pentru frecvente mai mici dect frecventa de rezonant) expresie din pa-
rantez are semn minus si filtrul se comport ca o capacitate. Pentru n n expresia este
pozitiv si filtrul se comport ca o bobin. Deci un filtru adus n situatia de rezonant pe o
anumit frecvent va amplifica armonicile cu frecvente mai mici si va absorbi armonicile cu
frecvente mai mari.
222
Filtrele utilizate pot fi cu refulare sau cu absorbtie. Acestea se dimensioneaz pentru a
compensa puterea reactiv si pentru filtrarea armonicilor de curent si/sau de tensiune care produc
puterea deformant.

Filtrele cu refulare (ca cel prezentat n figura 6.11.) se obtine prin legarea n serie cu
bateria de condensatoare cu reactant X
C
a unei bobine de reactant X
L
, astfel nct reactanta
X
C
X
L
s aib caracter capacitiv pentru frecventa fundamental f
1
compensnd astfel puterea
reactiv, iar pentru frecventele superioare f
n
f
1
s aib caracter inductiv refulnd astfel n retea
armonicile superioare de curent I
n
.
n acest fel se va evita rezonanta dintre bateria de condensatoare si retea. Astfel de filtre
elimin suprancrcarea bateriei de condensatoare prin curentul armonic, dar nu amelioreaz
distorsiunile tensiunii retelei si presupun pierderi de energie n bobin.
Filtrele cu absorbie conectate la barele de medie tensiune MT sunt formate din grupe
de condensatoare de reactant X
C
nseriate cu bobina de reactant X
L
, dimensionate astfel ca
fiecare grup s fie n rezonant serie pe una din frecventele curentului armonic I
n
(figura 6.12).


Figura 6.11 Filtru cu absorbtie.
a schema de principiu; b schema echivalent.


223

Figura 6.12. Filtru cu absorbtie.
a schema de principiu; b schema echivalent.
Astfel, fiecare grup va absorbi n ntregime curentul armonic cu frecventa pentru care a
fost acordat circuitul si n proportie mai redus curentii armonici cu frecventa apropiate celei de
acordare. Se elimin pericolul deteriorrii bateriei de condensatoare, se reduce circulatia
curentului armonic si se micsoreaz distorsiunea tensiunii retelei. Bateria de condensatoare
aferent armonicilor preponderente (5, 7, 11, 13) este prezentat n figura 6.12.b.
n unele situatii se utilizeaz filtre mixte, formate din mai multe capacitti si inductante
care formeaz un circuit cu mai multe puncte de rezonant. Aceste filtre au avantajul unor
cheltuieli de investitie mai mici, dar prezint si dezavantajul unor dificultti de realizare a
acordului multiplu. n figura 6.13. se prezint exemple de filtre cu compensatoare statice cu
tiristoare.

224


Figura 6.13. Filtre cu compensatoare statice cu tiristoare.
a. Filtru cu dou frecvente de acordare;
b. Filtru trece-jos de ordinul 2;
c. Filtru trece-jos de ordinul 3;

Filtrul cu dou frecvente de acordare (figura 6.13.a) se realizeaz prin combinarea a dou
circuite oscilante acordate la dou frecvente diferite. Are avantajul c necesit o singur grup de
condensatoare C
1
, de valoare mai mic, dar prezint si dezavantajul c reglajele celor dou
frecvente de rezonant sunt interdependente, filtrul fiind astfel greu de reglat.
Filtrele trece-jos de ordinul 2 si 3 sunt calculate astfel ca s aib o impedant rezistiv
mic pentru frecvente superioare celei de tiere (figura 6.13. b si c).
La alegerea condensatoarelor circuitelor de filtrare trebuie s se tin cont c acestea nse-
riate cu bobine de reactant functioneaz n regim deformant la o tensiune si putere majorate
datorit curentilor armonici.
Filtrele se monteaz n general n stea, conectnd bobina de reactant spre punctul neutru
din considerente de izolatie.
Bobinele de reactant folosite sunt fr miez, n aer sau n ulei si cu un efect de refulare a
curentului ct mai redus. Reglarea valorii inductantei se face n trepte cu un comutator cu ploturi
sau continuu.


6.6.3. Nesimetria instalaiilor electrice

Nesimetria instalatiilor electrice se datoreaz unor receptoare de mare putere care
introduc impedante dezechilibrate. Din aceast categorie fac parte cuptoarele electrice cu arc,
tractiunea electric sau o serie de receptoare monofazate de iluminat si fort (lmpi, transfor-
matoare de sudur etc.).
Un sistem trifazat nesimetric se poate descompune fictiv ntr-un sistem simetric de succe-
siune direct (V
d
), unul de succesiune invers (V
i
) si respectiv un sistem homopolar (V
h
),
conform relatiilor cunoscute:

225

+ + =
+ + =
+ + =
i
2
d h 3
i d
2
h 2
i d h 1
V a V a V V
V a V a V V
V V V V
(6.66)

Componentele simetrice (V
d
, V
i
, V
h
) se calculeaz cu relatiile:

( )
( )
( )

+ + =
+ + =
+ + =
3 / V a V a V V
3 / V a V a V V
3 / V V V V
3 2
2
1 i
3
2
2 1 d
3 2 1 h
(6.67)

n aceste relatii,
1
V ,
2
V si
3
V reprezint fazorii tensiunilor (sau curentilor) pe faz, iar:
a = (1 / 2) + j (3 / 2) = e
j2 / 3
(6.68)

Regimul de funcionare nesimetric se caracterizeaz prin urmtorii indicatori:

A. Coeficientul de disimetrie, definit ca raportul dintre componenta invers si
componenta direct a tensiunii sau curentului:
d
i
i
V
V
= (6.69)

B. Coeficientul de nesimetrie a tensiunii, definit ca raportul dintre mrimea U
i
a compo-
nentei inverse a tensiunii si tensiunea nominal pe faz a retelei:
f
3 2
2
1
nf
i
h
U 3
U a U a U
U
U + +
= = (6.70)
Valoarea limit admis n tara noastr pentru acest coeficient este
h
= 2 %.

C. Coeficientul de dezechilibru, definit ca raportul dintre componenta homopolar a
tensiunii si tensiunea nominal pe faz a retelei:
f
3 2 1
nf
h
0
U 3
U U U
U
U + +
= = (6.71)
Valorile maxime admisibile ale acestui coeficient variaz ntre 5 - 10 %.
Regimurile nesimetrice au efecte negative, n special, asupra motoarelor asincrone si con-
densatoarelor.
Pierderile n cuprul motoarelor n mrimi raportate se calculeaz cu relatia:
( )
d
2
h i
Cu
cod
n 3 1 1
p

+ + +
= (6.72)
unde
d
este defazajul dintre componenta direct a curentului fat de tensiunea pe faz.
226
Factorul de putere echivalent regimului nesimetric va fi:
( )
2
h
2
i
2
d
S n 3 1 S S
P
S
P
cos
+ + +
=

= (6.73)
unde S
d
, S
i
si S
h
reprezint componentele puterii aparente.
Deoarece raportul impedantelor Z
i
/ Z
d
= 0,2 un motor asincron alimentat cu tensiune
nesimetric va absorbi un curent invers important care va produce nclzirea suplimentar, di-
minuarea cuplului util si a duratei de viat. Astfel, pentru o disimetrie de tensiune
dU
= 10 %
rezult o disimetrie de curent de
dl
= 50 % si o dimensiune a puterii active disponibile de cca.
24 %. n plus apar cupluri suplimentare pulsatorii si vibratii, diminundu-se n acelasi timp
randamentul.
n cazul bateriilor de condensatoare racordate la o retea cu tensiune nesimetric se
constat o agravare a nesimetriei (
C
2
f f
X / U Q = ), puterea reactiv a bateriei fiind impus de
sarcina fazei mai ncrcate.
n cazul instalatiilor de redresoare cu filtre de netezire apare armonica a doua de curent
proportional cu coeficientul de netezire care determin supranclzirea condensatoarelor si
reducerea randamentului.



Combaterea nesimetriei sistemelor trifazate se poate realiza prin:

I. Echilibrarea sarcinilor electrice, prin montarea de inductante sau capacitti (figura
6.14. a si b) are dezavantajul c introduce pierderi suplimentare si nu permite reglarea continu.




Figura 6.14. Scheme de simetrizare a unei sarcini monofazate (Y
s
) cu ajutorul admitantelor Y
ab
,
Y
bc
, Y
ca
.

n cazul receptoarelor monofazate de putere mic (iluminat si fort) se va urmri reparti-
zarea echilibrat a sarcinilor monofazate pe cele trei faze.
n cazul sarcinilor monofazate de putere mare (3 - 4 MW), cum este cazul locomotivelor
electrice din reteaua feroviar se utilizeaz substatii de tractiune de 110 / 27,5 kV, echipate cu
dou transformatoare monofazate V / V (fig. 6.14), care determin n secundar curenti egali si
decalati cu 120.
227
Prin legarea ciclic a cel putin trei subspatii de tractiune electric se realizeaz
ameliorarea sensibil a nesimetriilor din reteaua de distributie.

II. Siemtrizarea circuitelor i liniilor electrice n cazul elementelor de transfer a
energiei electrice au impedante diferite (linii electrice aeriene sau cu cabluri monofazate, retele
de alimentare ale cuptoarelor electrice etc.) se realizeaz astfel:
La cuptoarele electrice cu arc cablurile de alimentare si dispozitivele portelectrod se
dispun ct mai simetric si cu scheme de conexiuni speciale. Astfel, la cuptoarele cu capacitatea
de pn la 20 t se foloseste schema monofilar de alimentare care determin un grad de
nesimetrie de pn la 36 %.
Datorit scurtcircuitelor nesimetrice sau ntreruperilor pe faze la cuptoarele electrice cu
arc se va nregistra permanent un regim nesimetric.
n cazul barelor conductoare de 6 - 10 kV se va evita dispunerea acestora n sisteme
nesimetrice (fig. 4.25.b), adoptndu-se sistemul simetric de bare.
n cazul liniilor electrice trifazate, realizate cu cablu monofazat, reducerea nesimetriei
se face prin montarea fazelor n vrfurile unui triunghi echilateral (n trefl).
La liniile de nalt tensiune simetrizarea se realizeaz printr-o serie de permutri sau
rotatii ale conductoarelor la numite intervale.

III. Utilizarea compensatoarelor sincrone rotative n locul bateriilor de conductoare
pentru compensarea puterii reactive absorbite de cuptoarele cu arc electric este avantajoas
deoarece reactanta invers fiind mai mic dect cea direct, se realizeaz o suntare a com-
ponentelor inverse.


6.6.4. Efectele variaiilor de frecven

n regim normal de functionare variatiile de frecvent se datoreaz reglajului la nivelul
dispeceratului sistemului energetic. Limitele maxime admise de variatie ale frecventei sunt de
49,5 - 50,5 Hz. n conditii normale frecventa este de 50 Hz, iar n SUA de 60 Hz. n conditii de
deficit de putere pot aprea situatii de functionare cu frecventa n afara limitelor admise pentru
perioade mari de timp.
Aceste abateri de frecvent n afara limitelor admise au efecte negative asupra
actionrilor electrice si instalatiilor de automatizare.
n cazul motorului asincron scderea frecventei sub cea nominal va determina cresterea
corespunztoare a cuplului critic si alunecrii critice conform relatiilor cunoscute:
( ) [ ]
2
f
2
U
2
1
2
1 1 1
1
2
1 1
k
k
k
2 X C 1 X R R C 2
1
f 2
U m
M =
+ +

=

(6.74)
( ) f
2
2 1 1
2
1
2 1
k
k
1
X C X R
t / R C
s =
+ +
=

(6.75)
Pierderile n fierul statoric variaz cu frecventa conform relatiei:
2
f
2
U
2
Fe
Fe
k
k
6 , 3
100
f
6 , 5
100
f
4 , 4
P
P
n
|
.
|

\
|
+
=

(6.76)
228
Variatia pierderilor n fier la tensiunea nominal si frecvent variabil se calculeaz cu
relatia:
f n
2
n f
k Q fCU 2 Q = = (6.77)
Deci la scderea frecventei se va reduce puterea reactiv furnizat de baterie. Astfel la o
diminuare a frecventei cu 5 % si a tensiunii la borne de 10 % puterea reactiv se va reduce cu
circa 23 %, rezultnd deci o variatie important.
P
f
= tg
n
(1 + k
f
) (6.78)
unde
n
reprezint unghiul de pierderi la frecventa nominal.
n cazul filtrelor de armonici efectele reducerii frecventei sunt deosebit de importante.
Astfel, dac la functionarea la frecventa nominal filtrele au o impedant sczut pentru curentii
armonici, la o frecvent mai redus (f < f
n
) impedanta filtrului va creste si va aprea un anumit
grad de dezacordare si suprasarcini periculoase.
Functionarea sistemului energetic national cu variatii de frecvent nu poate fi influentat
de o serie de actiuni locale.


6.7. Sigurana n funcionare a instalaiilor electrice


Pe lng criteriul tehnico-economic, la studiul instalatiilor electrice se ia n considerare si
siguranta n functionare sau fiabilitatea instalatiilor.
Din punct de vedere al fiabilittii, o instalatie electric, privit ca sistem, este alctuit din
mai multe elemente componente, conectate n serie sau n paralel cu componente independente
sau dependente ntre ele.
Sigurana n funcionare reprezint probabilitatea ca ntr-un interval de timp sistemul s
ndeplineasc conditiile de functionare.
Pentru un sistem se defineste starea de succes ca fiind starea n care se ndeplinesc con-
ditiile de functionare si care este caracterizat de probabilitatea strii de succes P
S
.
Se defineste similar starea de refuz ca fiind starea n care se ndeplinesc conditiile de
functionare si care este caracterizat de probabilitatea strii de refuz P
R
.
ntre aceste probabilitti exist relatia:
P
S
+ P
R
= 1 (6.79)
Determinarea acestor probabilitti de stare este punctul de plecare pentru calculul
celorlalti indicatori de fiabilitate.
Calculul fiabilittii instalatiilor electrice presupune construirea unui model matematic
adecvat, care s descrie comportarea n timp a unui proces fizic aleatoriu.
Modelul utilizat depinde de urmtorii factori:
de etapa analizat (de proiectare, de exploatare sau de garantie);
de caracteristicile elementelor componente n sensul dac acestea sunt reparabile sau
nereparabile;
de functia de repartitie a timpilor de functionare nentrerupt (F(t)) si respectiv a
timpilor de reparare (G(t)) care permit determinarea probabilittilor.
La studiul fiabilittii instalatiilor electrice se foloseste metoda functiei de sigurant, meto-
da binomial si metoda bazat pe procese stochastice tip Markov.
Prin derivarea n raport cu timpul a functiilor de repartitie se obtin densittile de
repartitie, pentru timpii de functionare f(t) si respectiv de reparare g(t).
229
( )
( )
dt
t dF
t f = (6.80)
( )
( )
dt
t dG
t g = (6.81)
n calculele de fiabilitate se definesc urmtorii parametrii statistici de siguran:
1. Intensitatea de defectare ((t)), numit si rat sau frecvent de defectare, care
reprezint probabilitatea ca un element care nu a functionat fr defectiuni pn n momentul t s
se defecteze n intervalul t:
( )
( )
( ) t F 1
t f
t

= (6.82)

2. Intensitatea de reparare ((t)) sau rata cderilor, este probabilitatea ca un element
care a fost defect la momentul t s se repare n intervalul t:
( )
( )
( ) t G 1
t g
t

= (6.83)
Pentru definirea legturii dintre fiabilitatea P
S
(t) si intensitatea defectiunilor (t) se
utilizeaz si relatia:
( ) ( )
( )
}
= =

1
0
dt t
S
e t F 1 t P (6.84)




Figura 6.15 Variatia n timp a intensittii defectiunilor.
Cunoasterea caracteristicii (t) permite s se aprecieze particularittile defectiunilor si s
se stabileasc procedeele de prentmpinare a acestora. n figura 6.15. se prezint variatia in-
tensittii defectiunilor pentru un element din instalatiile electrice.
Se remarc existenta a trei zone si anume:
zona I, de tinerete (rodaj) cu o intensitate a defectiunilor descresctoare. n aceast peri-
oad se manifest defectiunile cauzate de erorile de fabricatie si montaj. Durata acestei perioade
este de 10 - 200 ore. Reducerea acestei perioade se face prin rodajul n uzin n conditii ct mai
apropiate de cele din exploatare;
230
zona a II-a, de maturitate sau perioada de functionare, cnd intensitatea defectiunilor
este practic constant. Aceasta este perioada cea mai important n functionarea unui produs fi-
ind cea mai economic din punct de vedere al exploatrii;
zona a III-a, de btrnete, caracterizat printr-o intensitate a defectiunilor cresctoare
datorit fenomenului de uzur.
Caracteristica (t) poate fi utilizat pentru a se indica momentul cnd produsul trebuie n-
locuit cu altul nou.
nlocuirea este rational cnd caracteristica este cresctoare, deci n zona a III-a.
Reparatia exponential este specific perioadei a II-a cnd intensitatea defectiunilor este
constant. Repartitia normal aproximeaz satisfctor fenomenele din perioada de btrnete
(zona a III-a). Cnd de-a lungul vietii utile se ntlnesc att defecte de uzur ct si defecte
aleatoare se utilizeaz repartitia Weibull.

3. Timpul mediu de funcionare nentrerupt sau durata total de succes, este un alt
indicator de fiabilitate, definit cu relatia:
T dt ) t ( P T
0
S f
+

= =
}

(6.85)
Similar se defineste si durata total de refuz:
}

= =
0
R R
T dt ) t ( P T (6.86)

n tabelul nr. 6.9 se indic intensittile statistice medii de defectare si de reparare a echi-
pamentelor si materialelor din instalatiile electrice:
Fiabilitatea unui sistem format din n elemente depinde de fiabilittile individuale ale celor
n elemente si de tipul de functionalitate (conectare) a lor. Se deosebesc (figura 6.16) trei tipuri de
functionalitate si anume: serie (fr rezervare), paralel (cu rezervare general) si mixt (cu
rezervare mixt).


Tabelul nr. 6.9 Intensittile statistice medii de defectare

Nr.
crt.
Denumirea echipamentului
si materialelor
Timpul mediu
de functionare
T
f
(luni)
Intensitatea de
defectare
= 1/T
f

(10
4
h
1
)
Durata me-
die reparare
T
T
d
(ore)
Intensitatea
de reparare
= 1/T
d

(10
4
h
1
)
1. Linie electric aerian
(LEA)
1/100 Km 10,5 12 834
2. Linie electric n cablu
(LEC)
0,8/100 Km 13,1 72 139
3. Transformator retea MT/JT 240 0,04 24 417
4. Sigurante fuzibile 12 1,15 0,25 10000
5. Contactoare tripolare pe
tablou
6 2,31 1,0 10000
6. Cablu de fort 18 0,77 8,0 1250
7. Bare de distributie 12 1,16 10,0 1000
8. ntreruptor general 14 7,5 18,0 4195
231
9. Priz 380 V 2 6,94 0,5 20000
10. Bloc relee termice 4 3,47 0,5 20000
11. Releu de timp 20 0,69 1,0 10000
12. Releu intermediar 20 0,69 1,0 10000
13. Contacte la borne si
conectori
30 0,46 1,5 6666
14. Tablou general de joas
tensiune
12 0,89 4,0 19300

n cazul unui sistem cu functionalitate serie fiabilitatea sistemului este egal cu produsul
fiabilittilor elementelor (figura 6.16 a).
t
n
1 i
Si
n
1 i
S
i
e P P

= =

= = (6.87)
La sistemele cu functionalitate paralel (figura 6.16.b) se utilizeaz urmtoarea relatie
pentru calculul fiabilittii:
) P 1 ( 1 P
Si
n
1 i
S
=

=
(6.88)
n cazul sistemelor cu functionalitate mixt se determin fiabilittile echivalente ale ele-
mentelor cu functionalitate paralel si apoi cu acestea se calculeaz fiabilitatea lantului serie.


232


Figura 6.16 Fiabilitatea sistemului.

a fr rezervare (configuratie serie);
b cu rezervare general (configuratie paralel);
c cu rezervare mixt.


6.7.1. Determinarea fiabilitii echipamentelor electrice

n etapa de proiectare estimarea indicatorilor de fiabilitate a echipamentelor electrice se
obtine considernd c acesti parametri au o repartitie exponential. n acest caz este suficient s
se determine un singur indicator si anume intensitatea defectiunilor (t).
n continuare se prezint modul de calcul a fiabilittii unor echipamente electrice.


A. Fiabilitatea contactoarelor electromagnetice se face estimnd separat intensittile
de defectare a principalelor elemente componente: contacte (
c
), elemente electrice ca bobina,
izolatia, camera de stingere (
e
) si elemente mecanice precum mecanismele, resoartele, miezul
magnetic (
m
).
Contactorul se prezint ca un sistem cu structur serie si deci rata defectiunilor va fi:
233
(t) =
c
+
e
+
m
(6.89)
Intensitatea defectiunilor contactelor active depinde de numrul de contacte, de material,
precum si de conditiile de mediu, de calitatea fabricatiei, de coeficientul de ncrcare electric,
de vrsta contactelor si de mediu.
Intensitatea defectiunilor electrice depinde de natura materialului si de conditiile de
mediu, considerndu-se constant.
Mecanismul cinematic si resorturile prezint defectiuni de uzur cresctoare.

B. Fiabilitatea releelor termice se calculeaz similar ca n cazul contactoarelor conside-
rnd releul ca un sistem cu structur serie cu aceleasi componente: contacte, elemente electrice si
elemente mecanice. Calculul se face tor cu relatia (6.89). Relee nu sunt produse reparabile, iar
defectiunile pot fi totale (ntreruperea rezistentei, sudarea contactelor, strpungerea izolatiei) sau
de deriv (cderi de tensiune pe contacte etc.).

C. Fiabilitatea mainilor electrice se calculeaz pe baza gruprii defectiunilor n dou
categorii, defectiuni electrice si respectiv mecanice.
Defectiunile electrice au o intensitate constant si se manifest prin ntreruperea
circuitului bobinajului datorit suprasarcinii electrice sau fortei centrifuge.
Defectiunile mecanice se datoreaz uzurii sau ruperii elementelor. Intensitatea
defectiunilor motoarelor electrice se calculeaz cu relatia:
(t) =
e
+
m
(6.90)
Conditiile de mediu influenteaz asupra intensittii defectiunilor. Astfel, umiditatea are e-
fect negativ asupra izolatiei, iar temperatura determin nclzirea nfsurrilor si rulmentilor.
Vibratiile si socurile mecanice au efecte negative asupra periilor colectoare si rulmentilor.

D. Fiabilitatea liniilor electrice aeriene se determin avndu-se n vedere elementele
componente: conductoare active, conductoare de protectie, izolatoare, fundatii, stlpi, prize de
pmnt.
Pentru o linie cu simplu circuit se adopt o structur serie si:
i
n
1 i
s
=

=
(6.91)


6.8. Avarii n instalaiile electrice


Prin avarie se ntelege succesiunea de evenimente care au loc la un moment dat ntr-o
instalatie electric avnd drept consecinte deteriorri de echipamente sau ntreruperi n alimen-
tarea cu energie electric.
n instalatiile de joas tensiune se utilizeaz notiunea de deranjament, iar n instalatiile
de medie si nalt tensiune cea de incident de exploatare.
Conditiile producerii avariilor n instalatiile electrice se refer la suprasolicitrile
electrice, mecanice, termice si cele datorate mediului exterior.

A. Suprasolicitrile electrice depinde de natura elementelor instalatiei electrice. Astfel,
la elementele conductoare de curent, suprasolicitrile apar ca urmare a depsirii curentului
nominal. La elementele izolate, suprasolicitrile apar datorit depsirii tensiunii nominale.
234
Depsirea curentului nominal conduce la cresterea treptat a temperaturii si cresterea ins-
tantanee a fortelor electrodinamice.
Temperatura de functionare pentru un element conductor de curent, cum ar fi n cazul
cel mai simplu un conductor neizolat aflat n aer, rezult dintr-o relatie de egalare a cldurii
degajate pe unitatea de lungime a conductorului de rezistivitate , diametru d si parcurs de
curentul I si cldura evacuat pe unitatea de lungime cnd temperatura mediului este T
2
, iar k
c

si k
r
sunt coeficientii de transmitere a cldurii prin convectie si respectiv radiatie:
) T T ( d k ) T T ( d k
) 4 / d (
I
4
2
4
1 r 2 1 c
2
2
+ =

(6.92)
Dac se neglijeaz componenta de radiatie rezult:
3
2
c
2
2 1
d
I
k
4
T T T

= = (6.93)
Rezult faptul c valoarea curentului admisibil de durat (I
ad
) se poate reduce mult n
cazul cresterii temperaturii mediului exterior T
2
, sau poate s creasc n cazul ameliorrii schim-
bului de cldur prin convectie fortat. Aceste aspecte sunt specifice regimului permanent de
functionare.
n regim tranzitoriu, cantitatea de cldur degajat n conductorul de rezistent r si
parcurs de curentul I n unitatea de timp dt este egal cu cantitatea de cldur (k
c
ST) evacuat
prin convectie prin suprafata S de schimb de cldur n unitatea de timp dt si respectiv cldura
(m c dT) nmagazinat n masa m a conductorului cu cldura specific c si diferenta de
temperatur T:
(r I
2
)dt = m c dT + k
c
S T dt (6.94)
Solutia ecuatiei diferentiale este:
) e 1 (
d
I
k 2
4
T
t
c m
k S
3
2
c
2
c

= (6.95)
Pentru un conductor de lungime unitar cu:

4
d
m
2

= (6.96)
si
) 4 / d (
r
2

= (6.97)

Prin neglijarea convectiei rezult:
t I
d
16
T
2
4 2

= (6.98)
Depsirile de scurt durat a curentului nominal au important n cazul curentilor de
scurtcircuit deoarece fortele electrodinamice devin importante, iar temperaturile pot atinge valori
mari scznd astfel rezistenta mecanic.
Cresterile de sarcin de durat medie (I = (1,5 2)I
n
) sunt periculoase deoarece cresterile
de temperatur pun n pericol contactele electrice sau izolatia.
235
Depsirea tensiunii de regim permanent conduce n cazul materialelor electroizolante
solide la mbtrnirea izolatiei si reducerea duratei de viat conform relatiei:
n
U
U
t
t
|
.
|

\
|

=

(6.99)
n cazul izolatiilor groase, depsirea tensiunii de regim permanent duce la aparitia efectu-
lui Corona.
Un echipament electric corect proiectat, realizat si ntretinut trebuie s suporte fr dete-
riorri:
Tensiunea maxim (U
m
) n regim permanent;
Cresteri de tensiune 3U
m
;
Supratensiuni de comutatie de (3 - 5)U
m
;
Supratensiuni atmosferice de ordinul a (4 6)U
m
.

B. Suprasolicitrile termice pot fi datorate fie suprasarcinilor, care au fost tratate
anterior, fie datorate unor surse de cldur exterioar cum ar fi deteriorarea izolatiei termice,
arcul electric, incendiile.
n cazul ntreruptoarelor si separatoarelor arcul electric apare n conditii normale si se
stinge dac parametrii arcului se ncadreaz n limitele capacittii de rupere. n caz contrar apar
urmtoarele suprasolicitri datorate arcului:
arcul electric de sudur care produce curenti de 100 1000 A, tensiuni de pn la 200
V si pentru o durat de actionare de ordinul minutelor;
arcul electric datorit scurtcircuitelor din retelele de joas tensiune care are o durat de
actionare de 0,001 - 1 secunde producnd un curent de 5 - 20 KA la o tensiune de 10 - 20V. n
cazul retelelor de medie si nalt tensiune puterea disipat ajunge pn la 100 - 600 MVA
datorit tensiunilor de 1 - 20 KV.
Temperatura mare de functionare a arcului electric (3000 - 4000C) poate provoca topirea
elementelor metalice ale instalatiei electrice si aprinderea materialelor izolante combustibile
(hrtie, PVC, cauciuc, mase bituminoase).
Arcul electric dintre contactele unui separator sau ntreruptor n conditiile depsirii capa-
cittii de rupere (de exemplu, deschiderea sub sarcin a unui separator) are ca efect initial topirea
contactelor si a pieselor metalice de legtur, apoi se extinde spre celelalte faze si spre
elementele de legare la pmnt.
Alte tipuri de suprasolicitri termice sub actiunea surselor exterioare de cldur sunt:
supranclzirea unor conductoare neizolate sub actiunea radiatiei solare si supranclzirea unor
cabluri sub actiunea cldurii cedate de conductele termice.

C. Suprasolicitrile mecanice se datoreaz instabilittii terenului, loviturilor mecanice
asupra liniilor aeriene sau n cablu, precum si actiunile variatiilor de temperatur, a vntului si
depunerilor de chiciur.
Variatiile de temperatur ale mediului ambiant influenteaz din punct de vedere mecanic
liniile electrice aeriene, dispozitivele de actionare ale ntreruptoarelor si barele din statiile de
transformare. Astfel, variatia de temperatur determin modificarea lungimii, a eforturilor si
sgetilor din conductoarele liniei.
La proiectarea si constructia liniilor electrice aeriene sau iau n considerare urmtoarele
valori standardizate de temperatur: temperatura maxim (+40C), la care sgeata conductoarelor
este maxim; temperatura maxim (30C), la care efortul este maxim; temperatura medie
anual (+15C), la care se verific efortul la vibratii; temperatura de formare a chiciurii (5C).
236
La dimensionarea barelor si legturilor din statiile de transformare de tip exterior se tine
seama de variatiile de temperatur ale mediului ambiant, fr ca acestea s depseasc eforturile
electrodinamice.
Viteza sporit a vntului poate conduce la suprasolicitarea mecanic a instalatiilor electri-
ce si n special, a conductoarelor liniilor electrice aeriene.
n functie de intensitate si presiune, vnturile se clasific n 12 grade, de la gradul 0 (li-
nistit, cu viteza v = 0 - 0,5 m/s), gradul 6 (puternic, cu viteza de v = 9,9 - 12,4 m/s) si pn la
uragan (gradul 12, cu viteza v > 30 m/s).
Actiunea dinamic a vntului produce oscilatia conductoarelor. Aceste oscilatii provin
dintr-un regim turbionar care se produce n spatele conductorului btut de vnt. Oscilatiile con-
ductoarelor pot fi: laterale-pendulare, transversale si longitudinale. Acestea produc ndoiri
repetate care determin obosirea materialului si ruperea lui.
Depunerile de chiciur pe liniile electrice aeriene se datoreaz depunerilor sub form soli-
d pe conductoarele si stlpii liniilor electrice aeriene a vaporilor de ap din atmosfer, la
temperaturi sub 0C. Sub greutatea depunerilor neuniforme de chiciur, conductorul se roteste si
ofer vntului o nou suprafat de depunere Desigur c depunerile de chiciur conduc la cres-
terea solicitrilor mecanice si la posibilitatea aparitiei unor avarii.
n zonele predispuse la formarea chiciurii se prefer asezarea orizontal a conductoarelor
deoarece aceast asezare asigur distante mai mari fat de alte elemente aflate sub tensiune.

D. Suprasolicitrile datorate mediului exterior se refer actiunii polurii si coroziunii
instalatiilor electrice expuse mediului exterior.
Emanatiile de gaze si corpuri n suspensie datorate polurii industriale se depun, sub
form granuloas sau electrolitic, pe suprafata izolatoarelor si astfel influenteaz negativ propri-
ettile electroizolante ale acestora.
Poluarea granuloas se datoreaz depunerilor unor particule putin solubile n ap (ciment,
cenus, minereu etc.) care formeaz un strat aderent pe suprafata izolatoarelor, care retine apa si
astfel devine bun conductor electric.
Poluarea electrolitic se datoreaz depunerilor de natur anorganic sau a gazelor, care n
contact cu apa formeaz solutii electrolitice bune conductoare. Tensiunea electric la care este
supus izolatorul prin intermediul acestor elemente bune conductoare determin o repartitie
neuniform a tensiunii pe suprafata izolatorului si aparitia descrcrilor n arc electric.
Pentru evitarea efectelor negative ale polurii, izolatoarele se ung cu vaselin siliconic
sau mineral sau se spal periodic.
Coroziunea reprezint distrugerea metalelor si a altor materiale sub actiunea unor
procese chimice si electrochimice din mediul exterior.
Materialele si metalele instalatiilor electrice supuse coroziunii sunt:
cuprul, aluminiul si otelul zincat folosite la fabricarea conductoarelor;
fonta, folosit la fabricarea mansoanelor pentru cabluri subterane;
policlorura de vinil sau polietilen, utilizate drept nvelis de protectie al cablurilor sub-
terane.
Coroziunea cuprului este influentat de ctre hidrogenul sulfurat si bioxidul de sulf n
conditii de umiditate mare a atmosferei. Acidul clorhidric diluat determin formarea unui strat
protector la suprafata cuprului. Atmosfera marin determin cresterea de cca. 3 ori a coroziunii
fat de atmosfera continental. Ploaia si zpada influenteaz coroziunea prin faptul c dizolv
produsele solubile si creeaz noi spatii supuse coroziunii.
Coroziunea aluminiului este intensificat de ctre acidul clorhidric dup dizolvarea oxi-
zilor de pe suprafata conductoarelor de aluminiu. Mortarul de var si betonul determin coro-
ziunea prin puncte.
237
Coroziunea oelului zincat este influentat de ctre acidul sulfuric si de gazele sulfuroase.
Otelul zincat este corodat de cca. 5 ori mai putin dect otelul neprotejat.
Coroziunea plumbului este accelerat de ctre acidul acetic si calcar.
Fonta este n rezistent la actiunea acizilor, dar este sensibil la solutii alcaline. n
general mansoanele de legtur din font nu pun probleme deosebite.
Coroziunea policlorurii de vinil se produce pentru soluri cu substante azotoase de peste
0,001 % si apa de mare sau freatic cu pH 8 si continut de humus de peste 20 mg / litru.
Coroziunea polietilenei este accentuat de temperaturile de peste 60 C si de ctre
solventi organici (benzen, fenoli, cloroform).
Pentru evitarea procesului de coroziune se iau urmtoarele msuri:
n mediile puternic corozive se reduc sursele de coroziune;
se metalizeaz cu aluminiu benzile de otel pentru protectia mecanic a cablurilor elec-
trice;
_ se aplic vopsea anticorosiv pe elementele metalice sau se realizeaz operatii de
tratare chimic prin fosfatare sau cromatizare;
_ se realizeaz protectii catodice contra curentilor de dispersie.

Principalele tipuri de avarii ale instalatiilor electrice sunt:
a) Avariile liniilor electrice aeriene se pot datora fie supratensiunilor atmosferice prin
strpungerea spatiului izolator dintre conductoare sau dintre acestea si pmnt, fie prin
deplasarea conductoarelor sub actiunea vntului si chiciurii. n acest caz se pot deteriora
conductoarele, izolatoarele sau chiar stlpii.
b) Deteriorarea conductoarelor se poate realiza prin alungirea si ruperea datorit
depsirii efortului mecanic admisibil.
Ruperea conductorului prin vibratii are loc n apropierea punctelor de fixare pe izolatori
unde este zona cea mai solicitat la vibratii. Aceasta se manifest prin crparea succesiv a
firelor componente, alungirea si n final ruperea conductorului multifilar.
c) Ruperea conductoarelor ca urmare a arcului electric se manifest prin topirea partial
sau total a firelor, perlarea capetelor rupte si modificarea elasticittii firelor ca urmare a su-
pranclzirii acestora.
Prin trecerea curentului prin conductoarele supuse electroeroziunii n zonele cu contacte
imperfecte se produce nclzirea, oxidarea si ruperea ca urmare a reducerii rezistentei mecanice.
d) Detensionarea izolatoarelor si a armturilor metalice se mbinare se poate datora
depsirii efortului mecanic admisibil, a vibratiilor sau a conturnrii izolatiei.

e) Conturnarea izolatoarelor de tip suport se poate datora psrilor, polurii sau arcului
electric. Este posibil desigur si conturnarea datorit supratensiunilor atmosferice. n cazul
izolatoarelor de tip lant apare efortul de tractiune n lungul axei longitudinale.
f) Deteriorrile mecanice se manifest prin: ruperea elementelor mecanice de mbinare,
smulgerea elementelor de armare, strivirea materialului izolant de la izolatoarele cap-tij sau
ruperea tijei izolante.
Deteriorrile electrice n cazul izolatoarelor lant apar sub form de conturnri sau ca ur-
mare a unor supratensiuni.
Detensionarea consolelor se produce fie prin depunerea masiv de gheat pe conductoare,
fie prin ruperea unui stlp sau a unui conductor.
g) Ruperea stlpilor n lungul liniei electrice apare n cazul unui dezechilibru al fortelor
de tractiune datorit ruperii conductoarelor.
238
Ruperea stlpilor perpendicular pe linie apare ca urmare a unui vnt foarte intens.

B. Avariile liniilor electrice subterane se produc n cablul propriu-zis, n zona mansoa-
nelor de legtur sau a cutiilor terminale.
a) Deteriorarea cablurilor se manifest prin deteriorarea nvelisului de protectie si
strivirea izolatiei sub actiunea unor eforturi mecanice externe, datorit defectiunilor de fabricatie
sau montaj, sau a supratensiunilor. Din cauza manevrrii neatente la pozare, a coroziunii sau
loviturilor primite n timpul unor spturi efectuate n apropierea cablului. Apare o crptur sau
o fisur n nvelisul de protectie pe unde ptrunde umiditatea care determin scderea local a
rezistentei de izolatie, aparitia unor scurtcircuite sau puneri la pmnt.
Deteriorarea termic a izolatiei se produce de obicei datorit functionrii ndelungate cu o
sarcin superioar celei nominale. Scade astfel rigiditatea dielectric si se produce strpungerea
izolatiei, scurtcircuite mono si trifazate. n cazul cablurilor cu izolatie din hrtie impregnat, prin
nclzire masa de impregnare se fluidizeaz si se scurge prin cablu spre cutiile terminale care se
afl la un nivel inferior. Astfel portiunea de cablu aflat la nivel superior rmne fr ulei si si
pierde calittile izolante.
b) Defectrile cablurilor din apropierea manoanelor de legtur sau a cutiilor
terminale se datoreaz defectiunilor de montare, care deterioreaz izolatia. Aceste elemente ale
liniilor electrice subterane produc neomogenitatea izolatiei, deformarea cmpului electric si
modificarea geometriei cablurilor. Se produc astfel, defecte ale pieselor de contact ale man-
soanelor care determin nclzirea excesiv si explozia mansonului sau a cutiei terminale.
n zona mansonului sau a cutiei terminale se produce o modificare a cmpului omogen de
natur electrostatic care determin aparitia unor componente tangentiale pronuntate.
n zonele cu solicitri electrostatice mari izolatia realizat pe santier este neomogen.
Apar defect datorit neaplicrii corecte a straturilor semiconductoare la mansonul de legtur sau
prin nentreruperea la locul potrivit a ecranului exterior la cutia terminal.

C. Avariile transformatoarelor se pot manifesta la bobinaj, miezul magnetic,
comutatorul cu ploturi sau la cuv.
a) Avariile bobinajelor din cauze electrice se pot datora fie unor supratensiuni, fie unor
suprasarcini. n cazul supratensiunilor bobinajului poate ceda) fie longitudinal (axial), fie
transversal (radial). Se realizeaz astfel strpungerea izolatiei ntre spirele aceleasi faze sau ntre
dou nfsurri vecine, respectiv ntre o nfsurare si mas.
Cauzele supratensiunilor sunt: slbirea izolatiei prin mbtrnire, degradarea izolatiei ca
urmare a unor bavuri ale conductorului sau depsirea diferentei de potential nominale.
n cazul suprasarcinilor de durat se realizeaz degradarea bobinajului prin mbtrnire.
Scurtcircuitele pot provoca deteriorarea transformatoarelor prin efectele dinamice,
bobinajele deformndu-se.
b) Avariile miezului magnetic se produc fie prin strpungerea tubului electroizolant de
la buloanele de strngere a tolelor, fie prin deplasarea coloanelor miezului magnetic si aparitia de
interstitii.
c) Avariile comutatoarelor cu ploturi se realizeaz fie prin deteriorarea contactelor de
tip taler, uzarea contactului fix sau ruperea tijelor de transmisie a miscrii sau fisurarea
izolatoarelor.
d) Avariile cuvei transformatorului se pot produce fie din cauze mecanice datorate trans-
portului sau mbtrnirii garniturilor de cauciuc, fie din cauze electrice ca urmare a degajrii de
239
gaze determinat de deteriorarea bobinajului. Apar astfel supratensiuni care determin
deformarea cuvelor.

D. Avariile instalaiilor de compensare a puterii reactive se datoreaz:
socurile de sarcin determinate de iesirea accidental din functiune a bateriilor de
condensatoare.
suprasarcinile maxime admisibile n regim de durat: I
max
= 1,3 I
n
; Q
max
= 1,43 Q
n
.
La comutarea unei trepte a bateriei, socul de tensiune admis este de maxim 3
0
/
00
.
ntreruperea alimentrii cu energie electric datorit unor avarii determin:
daune suferite de consumatorii direct afectati (D
dir
) prin rebuturi, reducerea productiei,
pierderi de materii prime si materiale;
daune n sistemul energetic de alimentare (D
furnizor
) prin reducerea puterii furnizate con-
sumatorului;
daune la alti consumatori (D
ind
) dependenti tehnologic de consumatorii direct afectati
prin reducerea livrrii de produse si materiale.
Deci daunele totale vor fi date de relatia:
D = D
dir
+ D
furnizor
+ D
ind
(6.100)
Cele mai importante daune sunt daunele directe la consumator D
dir
care cuprind:
D
dir
= D
pn
+D
mp
+D
u
(6.101)
unde:
D
pn
reprezint valoarea daunelor proportionale cu volumul productiei nete nerealizate
din cauza avariei;
D
mp
valoarea materiilor prime si materialelor consumate suplimentar pn la revenirea
productiei la normal;
D
u
daune prin distrugerea sau avarierea utilajelor productive.




Figura 6.17. Explicativ pentru calculul daunelor consumatorilor.

Calculul daunelor se poate face cu relatia:
240
( )
e p
n
1 i
0
t t C dsi t d D + + =

=
(6.102)
unde: d
0
este dauna orar a nerealizrii productiei, care se poate calcula n functie de valoarea
productiei nete V
pn
si de numrul de schimburi, cu relatia:
s
pn
0
n
V
d = (6.103)
d
s
daune specifice la ntreruperea alimentrii cu energie electric;
C
p
cheltuieli suplimentare pentru repornire;
t durata de ntrerupere a procesului tehnologic;
t
e
durata anual a avariilor electrice.


6.8.1. Mentenana instalaiilor electrice

Mentenanta reprezint totalitatea actiunilor de control, testare, ntretinere si reparare efec-
tuate asupra unei instalatii pentru a se obtine un nivel de sigurant dorit. Se cunosc dou tipuri de
mentenant si anume:
mentenanta preventiv, care are ca scop reducerea riscurilor de producere a unui defect,
realizat prin actiuni profilactice de testare, revizii si reparatii planificate;
mentenanta corectiv, care are scopul de a nltura imediat avariile sau functionare defec-
tuoas.

A. Mentenana preventiv se refer la complexul de lucrri care se execut cu
periodicitti prestabilite pentru a mentine instalatiile electrice n stare bun de functionare pentru
toat durate de viat normat. Din aceast categorie fac parte: probele si ncercrile periodice,
lucrrile curente, revizia tehnic, reparatiile curente si reparatia capital. Periodicitatea executrii
celor mai importante lucrri este indicat n tabelul nr. 6.10.
Probele si ncercrile caracteristice instalatiilor electrice se realizeaz n faza de montaj,
punere n functiune sau n exploatare si se refer la msurtori asupra izolatiei electrice.
Msurarea rezistenei de izolaie se face cu megohmmetre si depinde de valoarea tensi-
unii continue aplicat si de durata de aplicare. De obicei, msurarea rezistentei de izolatie se face
la o anumit temperatur T (C) dup un timp de 60 sec. si respectiv 15 secunde de la aplicarea
tensiunii.
Pentru masinile electrice cu tensiunea nominal U
n
< 1000 V, dup 60 secunde rezistenta
de izolatie msurare trebuie s fie temperatura standard de T = 75 C:
R
iz(75 C)
> 1 M (6.104)
Deoarece msurtorile se efectueaz la o temperatur oarecare T se impune realizarea
unei corectii.



Tabelul nr. 6.10. Periodicitatea executrii lucrrilor de ntretinere a instalatiilor electrice

Periodicitatea normat (nr. lucrri / an) Denumirea instalatiei electrice
lucrri
curente
revizie
tehnic
reparatie
curent
reparatie
capital
241
Statie transformare fr personal 24/1 1/1 1/6 1/12
Transformatoare de fort 1/1 1/6 1/12
Posturi de transformare aeriene 1/1 1/2 1/6 1/12
Linii electrice aeriene U
n
< 1 kV 1/1 1/2 1/6 1/25
Linii electrice aeriene U
n
= 1 20 kV 1/1 1/2 1/6 1/25
Linii electrice subterane U
n
< 1 kV 1/1 1/15
Instalatii de iluminat public 8/1 1/2 1/6 1/15

Gradul de umiditate al izolatiei masinii electrice este indicat de ctre coeficientul de ab-
sorbie definit cu relatia:
( )
( )
3 , 1
R
R
K
sec 15 iz
sec 60 iz
abs
= (6.105)
Msurarea tangentei unghiului de pierderi n dielectrici (tg ) se face cu puntea Sche-
ring. Curentul care trece printr-un dielectric are trei componente si anume: curentul de absorbtie
si cel de conductie care determin pierderile de energie n dielectric si respectiv curentul de
deplasare. Valoarea pierderilor n dielectric este influentat de calitatea dielectricului, de
temperatura si umiditatea sa.
Tangenta unghiului de pierderi se calculeaz cu formula:
Q
P
C R
1
C U
R / U
tg =

=

= (6.106)
unde: P este puterea real pierdut n dielectric, iar Q este puterea reactiv n
condensator.
Msurarea capacitii de izolaie (C) urmreste s stabileasc deteriorarea n timp a
izolatiei. S-a constata c variatia n timp a capacittii unui dielectric este mai lent la o izolatie
nou dect la na n stare umed. Capacitatea unei izolatii este mai mic cu ct dielectricul este
mai putin umed si mai putin murdar.
Msurarea nivelului descrcrilor pariale datorate incluziunilor gazoase aflate sub
influenta cmpului electric care se produc n interiorul izolatiei aparatelor electrice se face dup
mai multe metode: optice, acustice, gazodinamice. Cea mai sensibil metod este metoda
electric. Aceasta se bazeaz pe msurarea perturbatiilor radioactive si a pierderilor de
descrcare produse de impulsurile de nalt frecvent emise de descrcrile partiale.

ncercarea cu tensiune mrit se face n curent continuu sau alternativ determinndu-se
raportul tensiunilor numit coeficient de consolidare:
ca
cc
c
V
V
k = (6.107)
Valoarea acestui coeficient este cuprins ntre 1 si 5, n functie de materialul
electroizolant. Durata ncercrilor este de 10 - 20 minute n cazul cablurilor si de numai 5 minute
pentru izolatia ntreruptoarelor.
Aparatul electric se calculeaz pentru a rezista la tensiunea nominal pe faz, la cea de
linie si la supratensiunile de comutatie.
ncercarea izolaiei cu tensiune de impuls are drept scop verificarea rezistentei de izo-
latie la supratensiuni sub form de impulsuri, cu und plin sau cu und tiat.
n tabelul nr. 6.11 se indic valorile informative ale tensiunii de impuls scurt.
242

Tabelul nr. 6.11 Tensiunea de impuls scurt pentru ncercarea izolatiei
Tensiunea nominal (kV)
Tensiunea de tinere la 50 Hz kV
6 10 20
Transformatoare de putere 22 28 50
Aparate electrice 27 35 55

B. Mentenana corectiv se refer la complexul de lucrri care se execut pentru
localizarea si remedierea defectelor si avariilor. Defectele sau avariile din instalatiile electrice
conduc de cele mai multe ori la ntreruperea n alimentarea cu energie electric a unor
consumatori, durata remedierii defectelor fiind deci foarte important. Durata de remediere se
compune din dou prti principale si anume: durata localizrii defectului si durata necesar repa-
ratiei.
n cazul liniilor electrice aeriene care se ntind pe distante foarte lungi localizarea defec-
telor este o problem dificil. Pentru localizarea defectelor se mai utilizeaz si relee de
impedant, dar acestea introduc erori prin considerarea rezistentei arcului electric n valoarea
impedantei. Precizia cea mai mare se obtine prin utilizarea locatoarelor de defecte bazate pe
principiul reflexiei impulsurilor.
Dup localizarea defectului urmeaz reparatia definitiv sau provizorie. n cazul
deteriorrii conductoarelor reparatia se realizeaz prin ngrdire cu mufe. n situatia deteriorrii
izolatoarelor, clemelor sau pieselor de legtur se va proceda la nlocuirea integral a pieselor
defecte din stocul echipei de interventie.
n cazul liniilor electrice subterane localizarea defectelor este dificil deoarece cablul
este ngropat n sol. Metoda de localizare este n functie de tipul defectului.
Defectele cu ntreruperea fazei se determin msurnd capacitatea fazei si raportarea la
valoarea normal. Deci distanta pn la locul defectului va fi:
L
C
C
x
L
x
= (6.108)
unde L este lungimea tronsonului fazei ntrerupte.
Metoda inductiei pentru localizarea fazei ntrerupte utilizeaz emiterea unei tensiuni de
frecvent medie si receptionarea semnalelor cu o anten-cadru cu amplificator si receptor care se
plimb n jurul traseului.
Remedierea defectului se realizeaz n functie de locul si natura acestuia. Dac defectul
este n cablu, portiunea defect se nlocuieste cu o portiune nou de cablu ntre dou mansoane.
n cazul transformatoarelor electrice evitarea incendiilor se face prin utilizarea releelor
de protectie, a sesizoarelor de temperatur si a zidurilor antifoc.
Gradul de sigurant al unei instalatii depinde de conceptia acestora, de calitatea echipa-
mentelor si materialelor folosite, de acuratetea executiei, de exploatarea corect si calitatea
reparatiilor si de conditiile de mediu.
Principalele metode de crestere a siguranei n funcionare a instalaiilor electrice sunt:
a) Rezervarea este una dintre cele mai folosite metode de cresterea a sigurantei n func-
tionare. Rezervarea poate fi integral, cum este cazul a dou posturi de transformare racordate n
noduri diferite ale sistemului energetic, sau poate fi rezervare partial, ca n situatia a dou
transformatoare n paralel alimentate de la aceeasi linie electric.
n cazul rezervrii se foloseste formula binomial:
(P
E
+ P
R
)
n
= 1 (6.109)
243
unde n reprezint numrul de elemente n paralel.
Ca exemplu privind avantajele rezervrii se mentioneaz cazul cnd n locul unui trans-
formator cu puterea aparent S (kVA) si probabilitatea de bun functionare P
S
= 0,75 se ins-
taleaz trei transformatoare cu puterea unitar S / 2 si avnd aceeasi probabilitate de bun
functionare. Rezult c probabilitatea ca cel putin dou transformatoare s fie n functiune, deci
la sarcina nominal, este de 0,844. De acest aspect se tine seama la alegerea numrului de
transformatoare din posturile de transformare.
O form curent de rezervare n instalatiile electrice o constituie dubla alimentare de la
aceeasi surs sau din surse diferite.
O alt form de rezervare o constituie buclarea retelelor de alimentare care se realizeaz
prin intermediul unor legturi ntre posturile de transformare sau tablourile de distributie.
Printr-o legtur n diagonal ntre barele de alimentare a consumatorilor se realizeaz o
alt form simpl si economic de rezervare.
Ultima metod de rezervare o constituie instalarea de surse de interventie.

Sursa de interventie este o instalatie de generare sau stocare a energiei care poate prelua
total sau partial alimentarea consumatorilor n cazul defectrii sursei de baz. Se folosesc, de
obicei, generatoare de energie electric care preiau alimentarea receptoarelor vitale.
b) Meninerea n funcionare a actionrilor electrice cu motoare asincrone si sincrone la
aparitia golurilor de tensiune cnd tensiunea revine dup cteva secunde. Totusi receptoarele
prevzute cu relee de tensiune minim sunt deconectate.
Pentru evitarea efectelor negative ale golurilor de tensiune se foloseste autopornirea mo-
toarelor de actionare. Prin autopornire se ntelege revenirea la valoarea nominal a vitezei dup
scderea acesteia la aparitia golurilor de tensiune.
Cuplul motor este proportional cu tensiunea n cazul motoarelor sincrone si respectiv cu
ptratul tensiunii la motoarele asincrone. Deoarece si motoarele sincrone pornesc n asincron se
poate spune c:
2
n n
U
U
M
M
|
|
.
|

\
|
= (6.110)
unde M
n
si U
n
sunt valorile nominale ale cuplului motor si tensiunii de alimentare, iar M si U
sunt valori instantanee corespunztoare.
Deci rezult:
n n
M / M
1
U
U
= (6.111)
La motoarele asincrone M / M
n
= 1,5 - 2,5 rezult c tensiunea minim la care se poate
obtine cuplul nominal este de U
min
= (0,81 0,64) U
n
.
n cazul alimentrii unui grup de motoare de la aceeasi bar, la ntreruperea alimentrii
datorit golurilor, tensiunea nu dispare brusc datorit rezervei de energie acumulat n cmpul
electromagnetic al motoarelor electrice. Motoarele electrice cu constanta de timp mai mare se
vor frna mai lent si vor deveni generatoare pentru motoarele cu constanta de timp mai mic.
c) Evitarea extinderii avariilor prin influena reciproc a instalaiilor se realizeaz
prin adoptarea de ecrane, trasee diferite sau mrirea spatiilor dintre instalatii. Ca exemplu se
mentioneaz cazul cnd la aprinderea unor ntreruptoare cu ulei sau cabluri avaria se extinde la
elementele amplasate n aceeasi celul sau canal de cabluri.
244
d) Combaterea polurii atmosferice i coroziunii care determin degradarea izolatiei
instalatiilor electrice si aparitia pericolului conturnrilor si scurtcircuitelor.
O instalatie electric si poate modifica nivelul de fiabilitate prin actiuni de mentenant
corectiv si preventiv. Acestea se refer la interventiile n caz de avarie si la reviziile plani-
ficate.
Din aceste motive la studiul instalatiilor electrice se prefer utilizarea notiunii de dis-
ponibilitate. Aceasta este o notiune mai cuprinztoare dect fiabilitatea, incluznd sfera
productiei prin fiabilitatea si sfera exploatrii prin mentenabilitate.
Disponibilitatea este probabilitatea ca o instalatie sau echipament s-si poat ndeplini
functia impus la un moment oarecare t.
245
Pe baza notiunilor tehnice prezentate n capitolul Instalatii Electrice rspundeti la
urmtoarele ntrebri:

1. Definiti instalatia electric.
2. Definiti un echipament electric.
3. Definiti un consumator electric.
4. Definiti un receptor electric.
5. Dati 5 exemple de receptori electrici.
6. Ce criterii se utilizeaz pentru clasificarea instalatiilor electrice.
7. Clasificati insataltiile electrice dup rolul lor functional.
8. Clasificati insataltiile electrice dup tensiunea nominal.
9. Clasificati insataltiile electrice dup modul de protectie.
10. Care sunt tensiunile nominale n c.c.?
11. Care sunt tensiunile nominale de joasp tensiune n c.a.?
12. n cte categorii se mpart constructiile din punctul de vedere pericoluluji de
incendiu?
13. Definiti un loc de munc periculos din punctul de vedere al electrocutrii.
14. Ce categorii de locuri de munc exist din punctul de vedere al mediului?
15. Ce categorii de medii exist din punctul de vedere al pericolului de explozie?
16. Clasificati consumatorii electrici n functie de importanta lor.
17. Ce regimuri de lucru ale receptoarelor electrice cunoasteti?
18. Definiti regimul de lucru de lung durat.
19. Definiti regimul de scurt durat.
20. Definiti regimul periodic intermitent.
21. Definiti durata relativ de actionare.
22. Ce caracteristici ale consumatoirilor electrici cunoasteti?
23. Definiti sarcina medie a unui consumator electric.
24. Definiti sarcina medie ptratic a unui consumator electric.
25. Definiti sarcina maxim a unui consumator electric.
26. Definiti sarcina maxim de durat a unui consumator electric.
27. Definiti sarcina de calcul a unui consumator electric.
28. Definiti puterea de calcul a unui consumator electric.
29. Clasificati consumatorii electrici dup sarcina de durat.
30. Clasificati consumatorii electrici dup conditiile de continuitate.
31. Definiti curba de sarcin a unui consumator electric.
32. Ce mrimi caracteristice (indicatori) rezult din curba de sarcin a unui
consumator electric.
33. Definiti coeficientul de umplere a curbei de sarcin.
34. Definiti coeficientul de utilizare a puterii instalate a unui consumator
electric.
35. Definiti coeficientul de simultaneitate a unui grup de receptoare electrice.
36. Definiti coeficientul de uniformitate a curbei de sarcin.
37. Definiti coeficientul de form a curbei de sarcin.
38. Definiti coeficientul de umplere a curbei de sarcin.
39. Definiti coeficientul de cerere a unui grup de receptoare electrice.
40. Definiti durata echivalent a pierderilor maxime a unui consumator electric.
41. Definiti puterea cerut de o instalatie electric.
42. Ce metode de calcul a puterii cerute de un consumator cunoasteti?
43. Ce parametrii definesc calitatea energieie electrice?
44. Clasificati variatiile de tensiune.
246
45. Ce variatii de tensiune sunt admise la joas tensiune?
46. Definiti fluctuatia de tensiune.
47. Ce este efectul de flicker?
48. Definiti golurile de tensiune.
49. Ce indicatori ai regimului deformant cunoasteti?
50. Definiti rezidul deformant.
51. Definiti coeficientul de distorsiune al regimului deformant.
52. Definiti nivelul armonicilor.
53. Ce echipamente electrice genereaz armonici de curent?
54. Ce echipamente electrice sunt puternic afectate de regimul deformant?
55. Ce echipamente se folosesc la reducerea armonicilor de curent?
56. Cum influenteaz armonicile de curent aparatele de msurare a puterii?
57. Cum influenteaz armonicile de curent circuitele de telecomunicatii?
58. Cum influenteaz armonicile de curent bateriile de condensatoare?
59. Ce rol au filtrele de refulare?
60. Ce rol au filtrele de absortie?
61. Definiti nesimetria unei instalatii electrice.
62. Ce ai nesimetriei unei instalatii electrice cunoasteti?
63. Definiti coeficientul de disimetrie.
64. Definiti coeficientul de nesimetrie.
65. Definiti coeficientul de dezechilibru.
66. Ce metode de reducere a nesimetriei unei instalatii electrice cunoasteti?
67. Ce efecte au variatiile de frecvent n instalatiile electrice?
68. Definiti siguranta n functionare a unei instalatii elctrice.
69. Definiti starea de succes a unui sistem electric.
70. Definiti starea de refuz a unui sistem electric.
71. Definiti intensitatea de defectare a unui sistem electric.
72. Definiti intensitatea de reparare a unui sistem electric.
73. Ce zone apar la variatia n timp a intensittii defectiunilor?
74. Definiti timpul mediu de functionare a unei instalatii electrice.
75. Definiti fiabilitatea unei instalatii electrice.
76. Definiti regimul de varie a unei instalatii electrice.
77. Definiti un deranjament electric.
78. Ce tipuri de suprasolicitri apar n instalatiile electrice?
79. Ce suprasolicitri electrice ale instalatiilor electrice cunoasteti?
80. Ce tipuri de avarii apar n instalatiile electrice?
81. Care sunt avariile specifice liniilor electrice subterane?
82. Care sunt avariile specifice liniilor electrice aeriene?
83. Care sunt avariile specifice transformatoarelor de mare putere?
84. Definiti mentenanta unei instalatii electrice.
85. Ce determin fiabilitatea contactoarelor electromagnetice?
86. Ce influenteaz fiabilitatea masinilor electrice?
87. Ce influenteaz fiabilitatea liniilor electrice aeriene?
88. Definiti mentananta preventiv.
89. Definiti mentenanta corectiv.
90. Definiti siguranta n exploatare a instaaltiilor elctrice.
91. Ce probe sunt caracteristice mentenantei instalatiilor electrice?
92. Ce scop are msurarea rezistentei de izolatie?
93. Ce scop are msurarea tangentei unghiului de pierderi?
94. Ce scop are msurarea capacittii de izolatie?
247
95. Ce scop are msurarea nivelului descrcrilor partiale?
96. Ce scop are ncercarea cu tensiune mrit?
97. Ce scop are ncercarea izolatiei cu tensiune de impuls?
98. Ce msoar coeficientul de absortie a unei masini electrice?
99. Ce metode de crestere a sigurantei n exploatare a instalatiilor electrice
cunoasteti?
100.Definiti disponibilitatea unei instalatii electrice.















248
BIBLIOGRAFIE


1. ANDEA, P., Electromagneii, Ed. Helicon, 1993.
2. ANDEA, P., Tehnologia Fabricarii Aparatelor Electrice, U.T. Timisoara, 1992.
3. CIOBANU, L., Instalaii Electrice de Joas Tensiune, Ed. Gh. Asachi, 1995.
4. DELESEGA, I., Aparate Electrice, U.T., Timisoara, 1993.
5. HORTOPAN, G., s.a., Aparate electrice de comutaie. Teoria fenomenelor rapide, Editura
Tehnic,1985
6. HORTOPAN, G., Aparate electrice de comutaie. Editura Tehnic, 1996,
7. HORTOPAN, G., Aparate Electrice, E.D.P., 1993.
8. HORTOPAN, G., s.a., Probleme de Aparate Electrice, E.D.P., 1982.
9. HUTTE, Manualul Inginerului. Fundamente, Ed. Tehnic, 1995.
10. IONESCU, V., VARGA, A., Teoria Sistemelor, Ed. All, 1994.
11. JUFER, M., Electromecanique, Traite dElectricite, Ecole Politecnique de Laisare, 1995.
12. LEONTE, P., HURUBARU, M., Tehnologia Fabricrii Aparatelor Electrice, I.P. Iasi
1989.
13. LEOREANU, M., Tehnologia Fabricrii Aparatelor Electrice, U.Craiova 1987.
14. LIC, V., Materiale Electroizolante, Editura Tehnic, 1992.
15. PANAITE, V., Proiectarea i construcia aparatelor electrice, I.P.Bucuresti, 1988.
16. PEICOV, A., TUSALIU, P., Aparate electrice. Proiectare i construcie, Ed. Scrisul
Romanesc, 1988.
17. Popescu L, Aparate Electrice, vol I, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003.
18. Popescu L, Aparate Electrice, vol II, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003.
19. Popescu L., Instalatii si Echipamente Electrice, Ed.Alma Mater, Sibiu, 2004
20. POPESCU, M.O., Tehnologia Aparatelor Electrice-Aplicaii, I.P. Bucuresti, 1988.
21. SAVIN ,G., ROSMAN, H., Circuite electrice neliniare i parametrice, Ed. Tehnic, 1989.
22. SUCIU, I., Electromagneii, Ed. Tehnic, 1994.
23. TNSESCU, F.T., Electrotehnologii, IP Bucuresti 1988.
24. VASILIEVICI, A., Aparate i echipamente electrice, vol. I-II, Ed. M-S, 1994, 1996.
25. Vasilievici Al., Andea P.,Aparate i echipamente electrice, Ed.Orizonturi universitare,
Timisoara, 2000.
26. Vasilievici Al., Andea P., Frigura F., Aparate i echipamente electrice. Aplicaii,
Ed.Orizonturi universitare, Timisoara, 2002.