Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
429Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ecuatia de gradul 2

Ecuatia de gradul 2

Ratings:

4.33

(3)
|Views: 120,130|Likes:
Published by Cătălin
câteva chestii metodice
câteva chestii metodice

More info:

Published by: Cătălin on Apr 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

02/23/2014

pdf

text

original

 
ECUAŢIA DE GRADUL II 
OBIECTIVELE ACESTUI CAPITOL 
Introducerea acestui capitol în programa şcolii generale este binevenită. O dată ceelevii sunt familiarizaţi cu noţiunea de ecuaţie, predarea acestei teme nu prezintăgreutăţi deosebite, în schimb elevii îşi lărgesc orizontul matematic şi dobândesc la timpcunoştinţele necesare la fizică, la studiul mişcării uniform accelerate. Mai mult, trebuieexaminată propunerea de a face încă un pas, introducând şi sistemele de ecuaţii de gradulII. Deoarece elevii au noţiunea de sistem de ecuaţii, această temă nu reprezintă nimicnou, dacă nu se dau artificii
tip 
şi se tratează numai cazuri simple, când una dintreecuaţiile sistemului este de gradul I şi deci se poate aplica metoda substituţiei.Este foarte bine că nu se introduc şi numerele complexe şi se spune simplu: dacădeterminantul unei ecuaţii de gradul II este negativ, ecuaţia nu are rădăcini. Ar fi bine săse procedeze astfel şi în liceu, până când se introduc sistematic numerele complexe şi setratează complet. Cele câteva noţiuni care se dau de obicei în cadrul algebrei elementarenu fac dec1t să creeze confuzii.Obiectivele care trebuie atinse sunt foarte simple:1) ca elevii i însuşeasmetodele de rezolvare a ecuaţiilor de gradul IInecomplete şi formula de rezolvare a ecuaţiei complete;2) să poată deduce formula;3) să ştie să aplice aceste cunoştinţe la rezolvarea problemelor.Al doilea dintre aceste obiective merită mai multă atenţie decât i se dă de obicei.Planul clasic după care se tratează această temă este următorul: se tratează întâi celedouă forme incomplete, apoi forma completă.
FORMELE INCOMPLETE 
1.
Forma
.0
2
=+
cax
2. Forma
.0
2
=+
bxax
Considerăm că nu este cazul ca formele incomplete să fie prezentate de la începutca nişte cazuri particulare ale ecuaţiei
0
2
=++
cbxax
şi rezolvate sub forma literală (
ax 
 
+
= 0,
ax 
 
+
bx = 
0). Ecuaţia completă trebuie să apară după ecuaţiile incomplete, iar eleviitrebuie să-şi însuşească prin exemple numerice procedeele după care se rezolvă acesteecuaţii, nu pe bază de formule. Se pot propune, însă, ca exerciţii şi ecuaţii cu coeficienţiliterali, ca, de exemplu:
 
= 0;
=
;
+ 2
ab 
=
+
;
 
9
 
10
=
+ 25 ş.a.; 3
 
ax 
= 0;
 
+ ax + bx = 
0 ş.a.
 
Printre aceste exerciţii pot figura şi ecuaţiile
ax 
 
+
= 0 şi
ax 
+ bx 
= 0, dar caexerciţii.
1. Forma ax 
+ c = 0.
Elevii ştiu de mult să rezolve ecuaţii de forma
 
=
m,
unde
esteun număr dat. Ei au rezolvat astfel de ecuaţii ori de câte ori au aplicat teorema luiPitagora – numai că acolo lucrurile apăreau într-o altă lumină: necunoscuta se nota cu
AB 
sau
MN 
şi reprezenta lungimea unui segment. Este bine să se pornească de aici şi să sepună problema sub forma generală: să se rezolve, de exemplu, ecuaţia
9.Aici apare un fapt nou. Elevii găsesc uşor rădăcina
= 3; cu oarecare ajutor ei înţeleg şi faptul că ecuaţia mai admite o rădăcină,
= -3. Dar ar trebui demonstrat căecuaţia nu admite şi alte rădăcini în afară de acestea două. Răspunsul greşit pe care-l daude obicei elevii, că o ecuaţie ca
9 admite numai rădăcina
x
3, îi convinge denecesitatea demonstraţiei. Li se poate spune: ,,La început ni s-a părut că ecuaţia
 
= 9are numai rădăcina
x
3, apoi am văzut că ea admite încă o rădăcină
= -3. Poate, dacăvom căuta mai bine, vom mai găsi o rădăcină”.Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie stabilită mai întâi propoziţia:
un produs de doi factori este egal cu zero dacă şi numai dacă măcar unul din factori este egal cu zero 
.Elevii înţeleg uşor că este suficient ca unul din factori să fie egal cu zero, căci
aa
=
,00
 
şi
.,00
bb
=
 
Dar dacă
0
a
şi
0
b
? La această întrebare elevii răspundcu fermitate că produsul nu poate fi egal cu zero. Ei se bazează pe experienţa loranterioară: ori de câte ori au înmulţit două numere diferite de zero au obţinut un produsdiferit de zero. Demonstraţia se face prin reducere la absurd. Presupunem că
ab 
= 0, dar
0
a
şi
0
b
.
 
Atunci, împărţind ambele părţi ale egalităţii prin
(ceea ce este permis,căci
0
a
), se obţine
b = 
0 - ceea ce este contrar ipotezei.După această pregătire se reia ecuaţia
= 9,
se pune sub forma (
—3)(
+ 3) = 0,şi se aplică propoziţia de mai sus. Acest produs este egal cu zero dacă şi numai dacă
– 3= 0, adică
x = 
3 sau
+ 3 = 0, adică
x = 
—3, deci ecuaţia admite numai rădăcinile
 
= 3,
= -3.Menţionăm cu această ocazie că în unele manuale se vorbeşte despre rădăcina„aritmetică” şi rădăcina „algebrică” dintr-un număr: un număr (pozitiv) ar avea o singurărădăcină aritmetică, de exemplu
39
=
, şi două rădăcini algebrice:
.39
±=
Aceasta nueste în concordanţă cu noţiunea de operaţie. O operaţie trebuie să aibă un rezultat unic.Prin
0unde,
>
aa
, se înţelege numărul
pozitiv 
al cărui pătrat este
.
 
Deci,
39
=
, nu ± 3.A afla
9
şi a rezolva ecuaţia
= 9 sunt două lucruri diferite; a
 
afla
9
înseamnăa afla numărul pozitiv care ridicat la pătrat să dea 9, iar a rezolva ecuaţia
9 înseamnăa găsi toate numerele (reale) care o satisfac. De altfel, şi în practică simbolul folo-seşte pentru a desemna numărul pozitiv corespunzător. De exemplu, când se rezolvăecuaţia
3, se scrie
.3
±=
 x
Dacă simbolul
3
ar reprezenta două numere, şi anume+1,732... şi -1,732..., semnul
±
din faţa lui ar fi de prisos.
2
 
După ce s-a dat o primă idee despre ecuaţia de gradul II şi elevii au înţeles căecuaţia are două rădăcini, se trece la exemple din ce în ce mai complicate. Se recomandăordinea următoare:
a)
16 (a = 1, -
este pătrat perfect);
b)
 
= 5 (a = 1, -
nu este pătrat perfect);
c) 3x 
 
= 8(
1
a
).Cazul ecuaţiilor care nu au rădăcini trebuie lăsat la urmă, când elevii vor fifamiliarizaţi cu această temă. Se porneşte, de exemplu, de la ecuaţia
 
= -25 şi se aratăcă ea nu poate avea nici o soluţie. Întradevăr, dacă
este pozitiv,
 
este de asemeneapozitiv, deci nu poate fi egal cu numărul negativ -25; dacă
este negativ,
 
este din noupozitiv, deci ...; iar dacă
x
0, atunci şi
 
= 0, nu -25. Cum orice număr este sau pozitivsau negativ sau egal cu zero, această ecuaţie nu are nici o soluţie. Concluzia rămânevalabilă pentru orice ecuaţie de forma
= a 
,
 
unde
este un număr negativ.
2.
Forma 
ax 
+ bx = 0.
Acest caz nu prezintă nici un fel de greutăţi - dacă s-a stabilit înprealabil care este condiţia ca un produs să fie egal cu zero. În cazul contrar, acest lucrutrebuie făcut acum. Pentru a rezolva ecuaţia, se scoate
 în faţa parantezei,
(
ax + b 
)
 
= 0,de unde se deduce
 
= 0 şi
.
2
ab x
=
După cum am spus, în clasă nu se începe cu forma literală. Procedeul se arată peexemple ca:
 
+
2x
0,
5x 
= 0 ş.a. Folosind condiţia ca un produs să fie egal cu zero, se poatetrece la ecuaţii ca (
x – 
1)(
– 3)(
+ 5) = 0, (
x+ 
1)(2
x + 
3)(
x— 
2) = 0 ş.a, în care membrulstâng este format din mai mulţi factori. Mai mult, după ce se predă ecuaţia completă degradul II, se pot rezolva ecuaţii ca (
 
3x + 2 
)(
— 7x + 
12) = 0. După fiecare dintreformele incomplete trebuie rezolvate ecuaţii care cer unele calcule prealabile, ca:
( )( )( )( )
.21322111,0221
2
etc x x x x x x x x
++=++=++
ECUAŢIA COMPLETĂ DE GRADUL II 
1. Introducere.
 
Pentru a introduce noţiunea de ecuaţie de gradul II, s-ar putea porni dela o problemă care duce la o asemenea ecuaţie; socotim însă că ar fi un ocol inutil. Elevii aurezolvat până acum destule probleme, şi vor mai rezolva probleme, aşa că se poate trecedirect la subiect. Se explică elevilor că ecuaţiile pe care le-au rezolvat până acum încadrul acestui capitol sunt ecuaţii de gradul II pentru că conţin
, dar aceste ecuaţii nuerau complete. Apoi se dau câteva exemple de ecuaţii complete.După aceea se arată că o ecuaţie de gradul II nu poate conţine mai mult decât treitermeni: un termen fără
(termen liber), un termen de gradul I şi unul de gradul II, şi sedă forma generală:
ax 
 
+
bx + c = 
0. Urmează câteva exerciţii de încadrare a unor ecuaţii
3

Activity (429)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred thousand reads
Nicola Ingrid liked this
Claudia Ionescu liked this
Maria MadaLina liked this
Madalina Badea added this note|
buna ziua ma puteti ajuta si pe mine cu o problema de mate?
Mihai Hent liked this
Victor Macari liked this
Vasile Rusu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->