Punctul 34.

DUBLA INREGISTRARE
Functia economica consta in aceea ca fiecare cont reflecta un anumit bun economic, sursa de finantare, proces economic sau rezultat financiar, care determina insusi continutul contului respectiv. Functia statistica consta in aceeea ca datele si informatiiile furnizate de conturi stau la baza unor indicatori statistici, cum ar fi cei cu privire la volumul productiei globale ( exercitiului ), al productiei marfa etc. Functia de calcul se intalneste la toate conturile si pe baza ei se calculeaza situatia tuturor elementelor patrimoniale in diferite momente ale activitatii economice, se calculeaza costul efectiv al productiei, rezultatele financiare etc. Functia de control pe care o indeplinesc conturile consta in folosirea datelor si informatiilor furnizate de ele la controlul integritatii patrimoniului unitatii, de desfacere a produselor finite si marfurilor etc. Functia de grupare este indeplinita de toate conturile prin aceea ca in ele se inregistreaza bunurile economice pe elemente omogene, refractandu-se in fiecare cont toate operatiile care se refera la un anumit element. Functia de sistematizare este realizata de fiecare cont in cadrul sau, prin inregistrarea distincta a operatiilor economice si financiare care provoaca modificari in sensul cresterii, majorarii, de acelea care determina scaderi, micsorari ale aceluiasi element. Contul are o sfera de cuprindere mult mai restransa, referindu-se numai la unul din elementele patrimoniale cuprinse in bilant, dar despre care arata nu numai situatia acestuia la un moment dat , ci si modificarile la care este supus pe parcursul perioadei de gestiune . Orice cont deschis in contabilitate curenta are un anumit continut economic, determinat de insusi elementul patrimonial care se evidentiaza cu ajutorul sau si care poate fi : - bun economic de o anumita destinatie, ca de exemplu : mijloc fix, materie prima, produs finit, marfa, numerar in caserie unitatii, disponibile la banca etc.; - sursa de finantare , in functie de modul de provenienta a bunurilor economice , ca de exemplu: capital social, credite bancare pe termen lung si mediu sau pe termen scurt, datorii fata de furnizori, fata de bugetul statului etc.; - proces economic, care antreneaza venitul si cheltuieli in fazele circuitului economic, ca de exempulu: aprovizionarea cu materiale si marfuri, productia de bunuri materiale, lucrari si servicii, vanzarea produselor si a marfurilor etc.; - rezultat financiar, care se prezinta sub forma de profit sau pierdere. - obiectul contabilitatii se realizeaza nu prin intocmirea a cate unui bilant dupa fiecare operatie economica sau financiara in parte, ci prin inregistrarea completa si neintrerupta in conturi, pe baza de documente, a tuturor operatiilor economice sau financiare respective, urmand ca bilantul sa se intocmeasca la sfarsitul exercitiului financiar pentru generalizarea datelor din cont. - pentru a da posibilitatea acesteai generarizari, contabilitatea foloseste la inregistrarea operatiilor economice si financiare in conturi, exprimarea valorica ( etalonul banesc sau monentar ). totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curenta pentru reflectarea obiectului sau de studiu constituie sistemul conturilor. Elementele structurii contului: denumirea sau titlul contului; debitul si creditul - cele doua parti opuse ale contului; miscarea sau rulajul contului; explicatia operatiilor inregistrate in cont; soldul contului. Soldul contului se stabileste pe baza relatiilor: 1) Tsd Tsc = Sd, unde: Tsd > Tsc; 2) Tsc Tsd = Sc, unde: Tsc > Tsd; 3) Tsd Tsc = 0, cont soldat sau balansat. Soldul stabilit la sfarsitul exercitiului financiar, in ultima zi a lunii, se numeste sold final si apare ca sold initial la inceputul lunii urmatoare. Prima regula de functionare a conturilor: conturile de activ incep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentele de activ, iar conturile de pasiv incep sa functioneze prin a se credita si se crediteaza cu existentele de pasiv. Cea de-a doua regula de functionare a conturi: conturile de activ se mai debiteaza cu majorarile, cresterile, pornirile, intrarile etc. Elementele de activ, iar conturile de pasiv se mai crediteaza cu majorarile, cresterile, pornirile, intrarile etc. elementele de pasiv.

Cea de-a treia regula de functionare a conturilor: conturile de activ se crediteaza cu micsorarile, scaderile, diminuarile, iesirile etc.Elementele de activ, iar conturile de pasiv se debiteaza cu micsorarile, cresterile, poririle, intrarile etc. elementele de pasiv. Conturile de activ au intodeauna sold final debitor, sau sunt soldate, iar conturile de pasiv au intodeauna soldul final creditor sau sunt soldate. Regulile generale de functionare a conturilor: 1) Conturile de activ incepand sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentul si cresterile de activ, creditandu-se cu miscorarile de activ, iar la sfarsitul exercitiului financiar au intodeauna sold final debitor, sau sunt soldate. 2) Conturile de pasiv incep sa functioneze prin a se credita si se crediteaza cu existentul si cresterile de pasiv, debitandu-se cu micsorarile de pasiv, iar la sfarsitul exercitiului financiar au intodeauna sold final creditor sau sunt soldate. Conturile monofunctionale sunt acelea care la sfarsitul perioadei de gestiune prezinta intodeauna un singur fel de sold, fie numai debit, fie numai creditor, functionand deci, fie numai dupa regula de functionare a conturilor de activ, fie numai dupa regula de functionare a conturilor de pasiv, adica dupa o singura regula. Ele sunt deci intodeauna numai conturi de activ sau numai conturi de pasiv. Conturile bifunctionale sunt acelea care pot prezenta la un moment dat fie sold debitor, fie sold creditor, functionand deci in anumite cazuri dupa regula de functionare a conturilor de activ, iar in altele, dupa aceea a conturilor de pasiv. Deci, aceste conturi nu au intodeauna acelasi fel de sold, numai debitor sau numai creditor, ci oscileaza de la o perioada la alta, avand uneori caracterul de conturi de activ, iar alteori caracterul de conturi de pasiv.