Procesele nervoase fundamentale Excitatia si inhibitia sunt doua procese fundamentale care reprezinta doua stari functionale ale

sistemului nervos. Excitatia este starea de activitate a neuronilor dintr-un centru nervos, care transmisa la un organ efector (muschi, glanda etc), provoaca, mentine sau accelereaza activitatea acestuia. Inhibitia este procesul opus excitatiei prin care se ajunge la diminuarea, intarzierea sau incetarea activitatii organului efector. Ea este, de asemenea, un proces activ. Excitatia se poate transforma in inhibitie si invers, proces denumit dinamica corticala. in cadrul dinamicii corticale a proceselor de excitatie si inhibitie deosebim: iradierea, concentrarea si inductia reciproca. Iradierea consta in extinderea excitatiei sau a inhibitiei dintr-o zona corticala in zonele corticale vecine sau in zonele mai indepartate, dar legate functional de prima. Marimea procesului de iradiere depinde de intensitatea stimulului. Iradierea procesului de excitatie este mult mai rapida decat a procesului de inhibitie. Concentrarea este un proces activ, opus fenomenului de iradiere. El consta in revenirea excitatiei sau inhibitiei la zona initiala de plecare. Inductia reciproca consta in faptul ca un focar de excitatie provoaca inhibitia in punctele din jurul lui, in timp ce un focar de inhibitie provoaca in jurul lui o zona de excitatie. Inductia poate fi negativa, cand o zona corticala excitata produce in jurul sau o zona de inhibitie, si pozitiva, cand o zona corticala inhibata induce in jurul ei o zona de excitatie. Inductia reciproca tinde sa limiteze extinderea excitatiei sau a inhibitiei, iar din aceasta interdependenta rezulta un echilibru cortical functional intre cele doua procese. Formele inhibitiei Au fost stabilite doua forme ale inhibitiei: inhibitia interna (conditionata sau activa); inhibitia externa (neconditionata sau pasiva). 1. Inhibitia interna (conditionata, dobandita sau activa) caracterizeaza numai activitatea scoartei cerebrale. Se dobandeste in anumite conditii ca si reflexul conditionat. Ea poate fi: a) inhibitia de stingere se produce atunci cand excitantul conditionat nu mai este asociat cu excitantul neconditionat. Ea are o mare valoare adaptativa, permitand elaborarea unui numar mare de reflexe, perfect acordate la conditiile mereu schimbatoare ale existentei; b) inhibitia de diferentiere permite distingerea intre doi sau mai multi excitanti asemanatori si apropiati. De exemplu, daca unui caine i s-a creat reflexul salivar conditionat pentru un excitant sonor cu un numar de 96 batai de metronom pe minut, el nu va saliva cand metronomul va bate cu frecventa superioara sau inferioara, ceea ce inseamna ca s-a facut diferentierea; 2. Inhibitia externa (conditionata, innascuta sau pasiva) nu caracterizeaza numai activitatea scoartei cerebrale, ci se manifesta in toate etajele axului cerebrospinal. Formele ei sunt: a) inhibitia de protectie, cand intensitatea stimulului este prea mare sau excitatia actioneaza timp indelungat, depasind capacitatea functionala a celulelor nervoase. in acest caz, excitatia trece in inhibitie, ferind astfel neuronii de epuizare. O forma a inhibitiei de protectie este somnul; b) inhibitia externa se produce cand un excitant puternic, necunoscut, actioneaza in timpul elaborarii desfasurarii unui act reflex conditionat. De exemplu, reflexul conditionat pentru un excitant luminos este inhibat, daca in acelasi timp se produce un zgomot puternic.