Crizele din Europa
Introducere
După natura şi modul de manifestare, crizele îşi pot avea originea la nivel:economico-financiar;politic;militar;social;cultural;de mediu.Aceste niveluri reprezintă palierul clasic de desfăşurare acompetiţiei pentru resurse, în special cele energetice, a rivalităţilor etnice şi religioase (care, nu de puţine ori,generează conflicte violente de natură etnică, religioasă sau combinate, etnico-religioase, reuşind chiar sătransceadă graniţele naţionale, prin existenţa afinităţilor etnice sau religioase, şi să creeze, astfel, instabilitate înzonele de graniţă, apărând riscul de extindere a conflictului pe teritoriile mai multor state) sau a descompuneriistatelor.Acestora li s-au adăugat, în ultimele decenii, surse de instabilitate ce îşi au originea în fenomeneca:terorismul;proliferarea armelor şi tehnologiilor pentru arme de distrugere în masă;traficul de arme şi dedroguri;imigraţia ilegală.Spre deosebire de cele care se manifestă în cadrul palierului clasic, acestea din urmă prezintă o caracteristică specială, dată de faptul că urmările lor nu sunt limitate la un nivel anume (de exemplu: politic, economic, social ş.a.), ele fiind resimţite la toate nivelurile acestui palier, ceea ce le face să fie consideratesurse majore de instabilitate, cu repercusiuni atât asupra securităţii naţionale, cât şi a celei regionale şi, implicit,globale (atentatele teroriste, de exemplu).Am considerat necesar sa-mi îndrept atenţia asupra principalelor crize ce au avut importante efecte inistoria Europei.Care sunt cauzele si modurile de desfasurare a crizelor? Ce efecte au provocat? Ce ar puteadestabiliza Europa în acest moment? Care este originea şi natura surselor de instabilitate din Europa? Acestea suntîntrebările pe care le-am considerat punctul de pornire în realizarea referatului de faţă.
1. Primul razboi mondial
În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei şi moştenitorul tronului Austro-Ungar, a fostasasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student sârb bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezeceasasini, susţinuţi de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naţionalişti pro-sârbi, cu legături în armataSerbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea gravă, care exista deja în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate deasasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă. Deşi acest asasinat a fost consideratca detonatorul direct pentru Primul Război Mondial, cauzele reale trebuie căutate în deceniile premergătoare, înreţeaua complexă de alianţe şi contrabalansuri care s-au dezvoltat între diferitele puteri europene, în urmaînfrângerii Franţei şi a formării statului german sub conducerea lui Otto von Bismarck, în 1871. Cauzele PrimuluiRăzboi Mondial constituie o problemă complicată din cauza multitudinii factorilor implicaţi, între care:naţionalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de alianţe, guvernarea fragmentară, întârzieri şineînţelegeri în comunicaţia diplomatică, cursa înarmărilor, etc.
1.1. Cauze şi responsabilităţi
Există multe ipoteze care încearcă să explice cine, sau ce, a fost vinovat pentru începutul Primului RăzboiMondial. Primele explicaţii, prevalente în 1920–1930, accentuau versiunea oficială, care, în conformitate cuTratatul de la Versailles şi Tratatul de la Trianon, plasa întreaga responsabilitate asupra Germaniei şi aliaţilor săi.Versiunea oficială a fost o ipoteză bazată pe ideea că războiul a început când Austro-Ungaria a invadat Serbia,susţinută de Germania care a invadat Belgia şi Luxemburg fără provocare. În această viziune, ipoteza este căresponsabilitatea pentru război s-a creat prin agresiunea Germaniei şi a Austro-Ungariei, în timp ce Rusia, Franţa şiMarea Britanie au ripostat legitim acestei agresiuni. Această idee a fost, ulterior, apărată de istorici ca FranzFischer, Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler, Wolfgang Mommsen, şi V.R. Berghahn. Cu timpul, alţi analişti auluat în consideraţie şi factori suplimentari precum, de exemplu, rigiditatea planurilor militare ruse şi germane, datăfiind importanţa concepţiei de a ataca primul şi de a executa planurile militare într-un ritm rapid).
3
Leave a Comment