Matematici Speciale

Ion CR
ACIUN
CAPITOLE
DE
MATEMATICI SPECIALE
EDITURA PIM
IASI 2007
2
Cuprins
1 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior 7
1.1 Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul n cu coecient i variabili 7
1.2 Ecuat ii diferent iale liniare omogene de ordinul n cu coecient i
variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Ecuat ia diferent iala liniara neomogena de ordinul n cu coe-
cient i variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.4 Ecuat ii diferent iale de ordinul n liniare omogene cu coecient i
constant i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4.1 Identitat ile lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4.2 Cazul radacinilor caracteristice reale distincte . . . . . 31
1.4.3 Cazul radacinilor caracteristice complexe distincte . . 32
1.4.4 Ecuat ia caracteristica are radacini distincte . . . . . . 33
1.4.5 Ecuat ia caracteristica are o radacina multipla . . . . . 34
1.4.6 Cazul radacinilor caracteristice reale multiple . . . . . 36
1.4.7 Radacini caracteristice complex conjugate multiple . . 38
1.4.8 Radacini caracteristice reale si complexe multiple . . . 40
1.5 Ecuat ii diferent iale liniare neomogene cu coecient i constant i 41
2 Sisteme de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai 47
2.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai neli-
niare sub forma normala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.1.1 Legatura cu ecuat iile diferent iale de ordinul n . . . . . 48
2.1.2 Integrale prime. Solut ie generala . . . . . . . . . . . . 54
2.2 Sisteme diferent iale sub forma simetrica . . . . . . . . . . . . 57
2.3 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . 61
2.3.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare si omogene . . . 62
2.3.2 Matrice fundamentala a unui sistem omogen . . . . . 65
2.3.3 Determinantul lui Wronski . . . . . . . . . . . . . . . 66
3
4 CUPRINS
2.3.4 Solut ia generala a sistemului omogen de ecuat ii dife-
rent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.4 Sisteme neomogene de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul
ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2.5 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i . 72
3 Ecuat ii diferent iale cu derivate part iale de ordinul ntai 81
3.1 Ecuat ii diferent iale liniare cu derivate part iale de ordinul
ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.1.1 Denit ii. Suprafet e integrale . . . . . . . . . . . . . . 81
3.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice . . . . . . . 82
3.1.3 Solut ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.1.4 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
3.2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai, cuasiliniare . . . 92
3.2.1 Solut ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3.2.2 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4 Elemente de teoria campurilor 103
4.1 Campuri scalare. Curbe si suprafet e de nivel . . . . . . . . . 103
4.2 Derivata dupa o direct ie si gradientul unui camp scalar . . . . 105
4.3 Campuri vectoriale. Linii si suprafet e de camp . . . . . . . . 112
4.4 Integrale cu vectori si campuri scalare . . . . . . . . . . . . . 121
4.4.1 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
4.4.2 Integrale de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
4.4.3 Integrale triple (de volum) . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4.4 Formula integrala GaussOstrogradski. Consecint e . . 127
4.4.5 Camp potent ial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
4.5 Divergent a unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
4.6 Rotorul unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton . . . . . . . . . . 135
4.8 Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5 Funct ii de variabila complexa 143
5.1 Mult imea numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
5.2 Funct ii de o variabila complexa . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
5.3 Funct ie monogena ntrun punct . . . . . . . . . . . . . . . . 149
5.4 Condit iile CauchyRiemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
5.5 Funct ie olomorfa. Proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.6 Puncte ordinare si puncte singulare. Planul lui Gauss . . . . 159
5.7 Funct ii elementare de o variabila complexa . . . . . . . . . . 160
CUPRINS 5
5.7.1 Funct ia polinom n planul complex . . . . . . . . . . . 160
5.7.2 Funct ia rat ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
5.7.3 Funct ia exponent iala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
5.7.4 Funct iile circulare si funct iile hiperbolice . . . . . . . . 166
5.7.5 Funct ia logaritmica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
5.7.6 Funct ia radical . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
5.7.7 Funct ii trigonometrice inverse . . . . . . . . . . . . . . 173
5.7.8 Funct ii algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
5.8 Exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
6 Integrala curbilinie. Teoremele lui Cauchy 179
6.1 Integrala curbilinie n planul complex si proprietat ile ei fun-
damentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
6.2 Teoremele lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
6.3 Integrala nedenita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
6.4 Integrala Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
6.4.1 Deducerea formulei integrale a lui Cauchy . . . . . . . 191
6.4.2 Consecint e ale formulei lui Cauchy . . . . . . . . . . . 194
6.5 Integrale depinzand de parametru . . . . . . . . . . . . . . . . 196
6.6 Expresia derivatelor unei funct ii olomorfe . . . . . . . . . . . 198
7 Serii de funct ii analitice n complex 201
7.1 Funct ii analitice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
7.2 Serii de funct ii de o variabila complexa, uniform convergente 203
7.3 Serii de puteri n complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
7.3.1 Teorema lui Abel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
7.3.2 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
8 Serii Laurent 225
8.1 Domeniul de convergent a al seriei Laurent . . . . . . . . . . . 225
8.2 Dezvoltarea unei funct ii analitice ntro serie Laurent . . . . 227
8.3 Clasicarea punctelor singulare izolate . . . . . . . . . . . . . 234
9 Teoria reziduurilor si aplicat iile ei 245
9.1 Reziduul funct iei analitice ntrun punct singular izolat . . . 245
9.2 Formule de calcul ale reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . 247
9.3 Teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
9.4 Calculul unor integrale reale folosind teorema reziduurilor . . 254
9.4.1 Integrale de forma
_
2
0
1(sin, cos ) d . . . . . . . . 255
6 CUPRINS
_

f(x) dx . . . . . . . . . . . . . 259
9.4.3 Integrale de forma I =
_

0
x
1(x) dx, (1, 0)

(0, 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
_

e
i x
f(x) dx. Lema lui Jordan 266
_

0
x
1(x) lnxdx, cu
(1, 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
10 Serii trigonometrice si serii Fourier 275
10.1 Serii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
10.2 Seria Fourier a unei funct ii periodice . . . . . . . . . . . . . . 276
10.3 Seriile Fourier ale funct iilor pare si impare . . . . . . . . . . . 283
10.4 Forma complexa a seriei Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
11 Integrala Fourier si transformate Fourier 289
11.1 Forma complexa a integralei Fourier . . . . . . . . . . . . . . 289
11.2 Forma reala a integralei Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . 292
11.3 Integralele Fourier ale funct iei pare respectiv impare . . . . . 293
11.4 Transformata Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
11.5 Proprietat i ale transformatei Fourier . . . . . . . . . . . . . . 301
Bibliograe 307
Capitolul 1
Ecuat ii diferent iale liniare de
ordin superior
1.1 Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul n cu co-
ecient i variabili
Fie C
n
([a, b]) spat iul vectorial al funct iilor reale continue, cu derivate con-
tinue pana la ordinul n inclusiv pe intervalul real [a, b] si funct iile
a
0
, a
1
, . . . , a
n
, f C
0
([a, b]).
Funct ia a
0
este considerata astfel ncat sa nu se anuleze pe intervalul [a, b].
Denit ia 1.1.1 O ecuat ie de forma
a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n1
(x)y
+a
n
(x)y = f(x) (1.1)
se numeste ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n neomogena daca
se cere sa se determine toate funct iile y = (x), unde C
n
([a, b]), astfel
nc at sa avem
a
0
(x)
(n)
(x)+a
1
(x)
(n1)
(x)+ +a
n1
(x)
(x)+a
n
(x)(x) f(x) (1.2)
Denit ia 1.1.2 Funct ia y din ecuat ia diferent iala (1.1) se numeste ne-
cunoscuta, C
n
([a, b]) care satisface identitatea (1.2) este o solut ie,
a
0
, a
1
, . . . , a
n
se numesc coecient i, iar f este termenul liber al ecua-
t iei.
7
8 Ion Craciun
Denit ia 1.1.3 O ecuat ie de forma
a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n1
(x)y
+a
n
(x)y = 0 (1.3)
se numeste ecuat ie diferent iala liniara si omogena de ordinul n.
Denit ia 1.1.4 Cand coecient ii ecuat iei diferent iale (1.3) sunt aceeasi
cu cei ai ecuat iei (1.1), ecuat ia (1.3) se numeste ecuat ia diferent iala
omogena asociata ecuat iei neomogene (1.1).
Pe spat iul vectorial C
n
([a, b]) denim aplicat ia L prin
L(y) =
_
n
k=0
a
k
(x)D
nk
_
y, (1.4)
unde D =
d
dx
este operatorul de derivare de ordinul ntai iar D
nk
este
operatorul obt inut prin aplicarea repetata de n k ori a operatorului D,
adica D
nk
=
d
nk
dx
nk
. Evident, D
nk
y este derivata de ordinul n k a
funct iei y C
n
([a, b]).
Teorema 1.1.1 Aplicat ia L : C
n
([a, b]) C
0
([a, b]) este operator liniar.
Demonstrat ie. Operatorul de derivare D este liniar deoarece derivata
unei combinat ii liniare de funct ii derivabile este egala cu combinat ia liniara
a derivatelor funct iilor, adica are loc egalitatea
D(
1
y
1
+
2
y
2
) =
1
Dy
1
+
2
Dy
2
, (1.5)
oricare ar constantele
1
,
2
si oricare ar funct iile derivabile y
1
, y
2
.
In baza relat iilor (1.4) si (1.5), egalitatea

L(
1
y
1
+
2
y
2
) =
1
L(y
1
) +
2
L(y
2
), (1.6)
este satisfacuta oricare ar constantele
1
,
2
si oricare ar funct iile reale
y
1
, y
2
apart inand spat iului vectorial C
n
([a, b]). Rezultatul aplicarii opera-
torului L unei funct ii y C
n
([a, b]) este o funct ie continua.
Din (1.6) rezulta ca L : C
n
([a, b]) C
0
([a, b]) este operator liniar.
Capitolul 1 Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul n 9
Denit ia 1.1.5 Fie x
0
un punct arbitrar din intervalul [a, b]. Problema de-
terminarii acelei solut ii y C
n
([a, b]) a ecuat iei diferent iale (1.1) care sa
satisfaca condit iile init iale
_
_
y(x
0
) = (D
0
y)(x
0
) = y
01
,
y
(x
0
) = (D
1
y)(x
0
) = y
02
,
,
y
(n1)
(x
0
) = (D
n1
y)(x
0
) = y
0n
,
(1.7)
unde y
01
, y
02
, , y
0n
sunt numere reale arbitrare date, se numeste prob-
lema lui Cauchy a ecuat iei diferent iale (1.1).
O denit ie asemanatoare se poate formula si pentru ecuat ia diferent iala
liniara, de ordinul n, omogena.
Teorema 1.1.2 (Existent a si unicitatea solut iei problemei Cauchy)
Daca funct iile reale a
0
, a
1
, , a
n
si f din ecuat ia diferent iala (1.1) sunt
funct ii continue pe [a, b], atunci solut ia problema lui Cauchy a acestei ecua-
t ii diferent iale, cu condit iile init iale (1.7), exista si este unica, oricare ar
condit iile init iale (1.7).
Observat ia 1.1.1 Rezultat similar are loc si pentru solut ia problemei lui
Cauchy a unei ecuat ii diferent iale liniara, cu coecient i variabili, de ordinul
n, omogen a de forma (1.3).
1.2 Ecuat ii diferent iale liniare omogene de ordinul
n cu coecient i variabili
Sa consideram ecuat ia
L(y) = a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n1
(x)y
+a
n
(x)y = 0, (1.8)
numita, dupa cum sa specicat, ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n,
omogena si cu coecient i variabili.
Consideram y C
n
([a, b]), a
0
, a
1
, , a
n
C
0
([a, b]) si a
0
(x) ,= 0,
() x [a, b].
Teorema 1.2.1 Mult imea solut iilor ecuat iei diferent iale liniara, omogena,
de ordinul n, cu coecient i variabili, este spat iu liniar real.
10 Ion Craciun
Demonstrat ie. Fie y
1
, y
2
solut ii arbitrare ale ecuat iei (1.8). Aceasta n-
seamna ca
L(y
1
) = 0, L(y
2
) = 0. (1.9)
Teorema este demonstrata daca
L(
1
y
1
+
2
y
2
) = 0, ()
1
,
2
IR. (1.10)
Dar L : C
n
([a, b]) C
0
([a, b]) este operator liniar, prin urmare avem
L(
1
y
1
+
2
y
2
) =
1
L(y
1
) +
2
L(y
2
). (1.11)
Din (1.9) si (1.11) rezulta (1.10), ceea ce arata ca mult imea solut iilor ecuat iei
(1.8) este subspat iu liniar al spat iului vectorial C
n
([a, b]).
Dar, un subspat iu liniar al unui spat iu liniar este el nsusi spat iu liniar
si teorema este demonstrata.
De altfel, concluzia Teoremei 1.2.1 rezulta si din observat ia care urmeaza.
Observat ia 1.2.1 Mult imea solut iilor unei ecuat ii diferent iale liniara omo-
gena de ordinul n cu coecient i variabili este nucleul Ker(L) al operatorului
liniar L
Ker(L) = y C
n
([a, b]) [ L(y) = 0.
Dar, nucleul unui operator liniar denit pe un spat iu liniar este un subspat iu
liniar al acelui spat iu. Prin urmare, Ker(L) este subspat iu liniar al spat iului
vectorial C
n
([a, b]).
Observat ia 1.2.2 Daca y
1
, y
2
, . . . , y
p
sunt p solut ii arbitrare ale ecuat iei
(1.8) si C
1
, C
2
, , C
p
sunt constante oarecare, atunci funct ia
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
p
y
p
este de asemeni solut ie a aceleiasi ecuat ii.
Denit ia 1.2.1 Se numeste solut ie generala a ecuat iei diferent iale (1.8)
un element y Ker(L) depinzand de n constante arbitrare, de forma
y = (x, C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
cu proprietatea ca, dand valori constantelor C
1
, C
2
, . . . , C
n
, se poate obt ine
orice solut ie particulara a ecuat iei diferent iale (1.8) care satisface condit iile
init iale (1.7), unde y
0
= (y
01
, y
02
, . . . , y
0n
) este un vector arbitrar din IR
n
.
Fie B un sistem de n solut ii arbitrare ale ecuat iei diferent iale (1.8),
B = y
1
, y
2
, . . . , y
n
, y
j
Ker(L), j = 1, n. (1.12)
Denit ia 1.2.2 Se numeste wronskianul sistemului B de solut ii ale ecua-
t iei diferent iale (1.8), funct ia
W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
] : [a, b] IR
ale carei valori, W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x) sau W(x), sunt date de valorile deter-
minantului
W(x) =
y
1
(x) y
2
(x) y
n
(x)
y
1
(x) y
2
(x) y
n
(x)

y
(n1)
1
(x) y
(n1)
2
(x) y
(n1)
n
(x)
, x [a, b].
Pentru wronskianul sistemului B de solut ii ale ecuat iei diferent iale (1.8)
se utilizeaza si denumirea determinantul lui Wronski, dupa numele matema-
ticianului polonez Josef Hoene Wronski (17781853).
Denit ia 1.2.3 Sistemul de solut ii B din (1.12) se spune ca formeaza un
sistem fundamental de solut ii al ecuat iei diferent iale (1.8) daca
W(x) ,= 0, () x (a, b).
Teorema 1.2.2 (Liouville) Wronskianul oricaror n solut ii ale ecuat iei di-
ferent iale liniara, de ordinul n, omogena este, sau identic nul pe intervalul
(a, b), sau diferit de zero n orice punct din (a, b).
Demonstrat ie. Utilizand regula de derivare a unui determinant si pro-
prietat ile determinant ilor deducem ca W(x) satisface ecuat ia diferent iala
ordinara, de ordinul ntai, cu variabile separate
W
(x) =
a
1
(x)
a
0
(x)
W(x), x (a, b). (1.13)
Daca n locul variabilei x din egalitatea (1.13) punem t si scriem egali-
tatea corespunzatoare pe intervalul [x
0
, x] [a, b], avem
W
(t) =
a
1
(t)
a
0
(t)
W(t), t [x
0
, x]. (1.14)
12 Ion Craciun
Integrand relat ia (1.14) pe intervalul indicat alaturat, obt inem
lnW(x) lnW(x
0
) =
_
x
x
0
a
1
(t)
a
0
(t)
dt,
de unde
W(x) = W(x
0
) exp
_
_
x
x
0
a
1
(t)
a
0
(t)
dt
_
, x (a, b). (1.15)
Relat ia (1.15) arata ca W este, sau funct ia identic nula, sau nu are nici
un zerou, dupa cum W(x
0
) este zero, respectiv, diferit de zero.
Teorema 1.2.3 (Existent a unui sistem fundamental de solut ii) Pen-
tru orice ecuat ie diferent iala liniara si omogena, de forma (1.8), exista un
sistem fundamental de solut ii.
Demonstrat ie. Consideram n
2
numere reale
ij
cu proprietatea ca ma-
tricea patratica A de ordinul n, avand elementele
ij
, este nesingulara. Fie
y
1
, y
2
, , y
n
solut iile a n probleme ale lui Cauchy pentru ecuat ia (1.8) care
satisfac respectiv condit iile init iale
y
i
(x
0
) =
i1
, y
i
(x
0
) =
i2
, , y
(n1)
i
(x
0
) =
in
, i = 1, n.
Existent a si unicitatea acestor n solut ii este asigurata de Teorema 1.1.2.
Valoarea n x
0
a wronskianului acestor n solut ii este
W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
) = W(x
0
) = det A. (1.16)
Deoarece A este matrice nesingulara, determinantul ei este diferit de zero.
Atunci, din (1.15) si (1.16) rezulta ca valorile wronskianului celor n solut ii
ale ecuat iei (1.8) sunt nenule pe intervalul (a, b).
Rezultatul stabilit si Denit ia 1.2.2 demonstreaza teorema.
Observat ia 1.2.3 Pentru o ecuat ie diferent iala liniara de forma (1.8) se
pot determina o innitate de sisteme fundamentale de solut ii.
Denit ia 1.2.4 Sistemul fundamental de solut ii B = y
1
, y
2
, . . . , y
n
ale
caror derivate au proprietatea ca ntrun punct x
0
(a, b)
y
(j1)
i
(x
0
) =
ij
, i = 1, n, j = 1, n,
unde
ij
sunt simbolii lui Kronecker, se numeste sistem fundamental nor-
mal.
Observat ia 1.2.4 Pentru un sistem fundamental normal, matricea A din
demonstrat ia teoremei precedente este matricea unitate de ordinul n.
Sa aratat ca Ker (L) este un spat iu vectorial (vezi Teorema 1.2.1).
Reamintim urmatoarele denit ii valabile pentru un spat iu vectorial real S,
oarecare.
Denit ia 1.2.5 Elementele y
1
, y
2
, . . . , y
p
S sunt liniar dependente da-
ca exista p numere reale
1
,
2
, . . . ,
p
, nu toate nule, astfel ncat sa avem
1
y
1
+
2
y
2
+ +
p
y
p
= 0. (1.17)
Daca elementele y
1
, y
2
, . . . , y
p
S sunt liniar dependente, se mai spune
ca sistemul de vectori S
p
= y
1
, y
2
, . . . , y
p
este liniar dependent.
Denit ia 1.2.6 Elementele y
1
, y
2
, . . . , y
p
S sunt liniar independente,
daca ele nu sunt liniar dependente.
Observat ia 1.2.5 Sistemul de vectori S
p
= y
1
, y
2
, . . . , y
p
S este liniar
independent daca identitatea (1.17) are loc atunci si numai atunci cand toate
constantele
1
,
2
, ,
p
sunt nule.
Elementele din denit iile precedente pot funct ii reale denite pe un
interval real.
Se poate demonstra fara dicultate ca un sistem de p vectori din S este
liniar dependent daca si numai daca cel put in unul din vectori se scrie ca o
combinat ie liniara de ceilalt i vectori ai sistemului.
Denit ia 1.2.7 Daca n spat iul liniar S avem un sistem de p elemente
liniar independente S
p
= y
1
, y
2
, . . . , y
p
si daca orice y S se exprima n
mod unic prin
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
p
y
p
, (1.18)
unde C
1
, C
2
, . . . , C
p
sunt numere reale, atunci spunem ca spat iul vectorial
S are dimensiunea p, sau ca este pdimensional si ca sistemul S
p
de
vectori formeaza o baza n S. Numerele reale C
1
, C
2
, , C
p
se numesc
coordonatele vectorului y n baza S
p
.
Observat ia 1.2.6 Relat ia (1.18) se poate scrie n forma matriceala
y = C, (1.19)
unde este o matrice de tipul 1 p, de elemente y
1
, y
2
, . . . , y
p
, iar C este
matrice de tipul p 1 avand elementele C
1
, C
2
, . . . , C
p
. Putem spune ca C
este matricea coloana a coordonatelor vectorului y n baza S
p
.
14 Ion Craciun
Teorema 1.2.4 Baza ntrun spat iu liniar pdimensional S, daca exista,
nu este unica.
Demonstrat ie. Sa consideram un alt sistem de vectori din spat iul liniar S,
de elemente z
1
, z
2
, , z
p
. Conform Observat iei 1.2.6 rezulta ca elementele
acestui sistem se pot scrie n formele
z
i
= C
i
, i = 1, p,
unde C
i
este matricea coloana a coordonatelor vectorului z
i
n baza S
p
.
Daca elementele matricei C
i
sunt c
i1
, c
i2
, , c
ip
, atunci matricea linie z,
cu elementele z
1
, z
2
, , z
p
, se exprima prin
z = C, (1.20)
unde C = (c
ij
)
pp
este matricea patratica cu coloanele C
i
, i = 1, p.
Matricea C din (1.20) se numeste matricea de trecere de la baza S
p
la
sistemul de vectori

S
p
= z
1
, z
2
, . . . , z
p
.
Pentru ca sistemul de vectori

S
p
sa e baza n S este necesar ca el sa e
liniar independent.
Dependent a sau independent a unui sistem de vectori rezulta studiind
combinat ia liniara
1
z
1
+
2
z
2
+ +
p
z
p
= 0,
care, conform (1.19), se scrie
z = 0, (1.21)
unde este o matrice coloana de elemente
1
,
2
, . . . ,
p
, iar z este matricea
linie de elemente z
1
, z
2
, . . . , z
p
.
Din relat iile (1.20), (1.21) si din faptul ca S
p
este un sistem liniar inde-
pendent rezulta
C = O, (1.22)
unde O este matricea patratica nula de ordinul n. Egaland elementele cores-
punzatoare din cei doi membri ai relat iei (1.22) suntem condusi la un sistem
liniar si omogen de p ecuat ii cu p necunoscute
1
,
2
, . . . ,
p
. Acest sistem
are numai solut ia banala daca si numai daca matricea sa C este nesingulara.
Astfel, am demonstrat ca daca matricea de trecere C de la baza S
p
la
sistemul de vectori

S
p
este nesingulara, atunci

S
p
este baza n S.
Cum numarul matricelor patratice nesingulare de ordinul p este innit,
rezulta ca daca ntrun spat iu vectorial pdimensional exista o baza, atunci
el are o innitate de baze.
Orice alt sistem format din p vectori ai spat iului formeaza baza daca si
numai daca matricea de trecere de la o baza la acel sistem de vectori este
nesingulara.
Exemplul 1.2.1 Funct iile 1, x, e
x
sunt liniar independente pe IR deoarece
condit ia
1
1 +
2
x +
3
e
x
= 0, () x IR
implica
1
=
2
=
3
= 0.
Teorema 1.2.5 Condit ia necesara si sucienta ca n solut ii y
1
, y
2
, . . . , y
n
ale
ecuat iei diferent iale L(y) = 0 sa e liniar independente este ca wronskianul
W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
] sa nu e identic nul pe [a, b].
Demonstrat ie. Sa aratam ca aceasta condit ie este sucienta, adica daca
funct iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
Ker (L) sunt astfel nc at W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
) ,= 0,
atunci sistemul B = y
1
, y
2
, . . . , y
n
este liniar independent.
Sa admitem contrariul, ceea ce nseamna ca y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt liniar
dependente pe [a, b]. Atunci, exista constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
, nu toate nule,
astfel ncat
C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
n
y
n
= 0. (1.23)
In orice x [a, b] egalitatea (1.23) si cele obt inute derivand de (n 1)

ori sunt adevarate, astfel ca putem scrie sistemul
_
_
C
1
y
1
(x) +C
2
y
2
(x) + +C
n
y
n
(x) = 0,
C
1
y
1
(x) +C
2
y
2
(x) + +C
n
y
n
(x) = 0,

C
1
y
(n1)
1
(x) +C
2
y
(n1)
2
(x) + +C
n
y
(n1)
n
(x) = 0
(1.24)
si, n particular
_
_
C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) + + C
n
y
n
(x
0
) = 0,
C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) + + C
n
y
n
(x
0
) = 0,

C
1
y
(n1)
1
(x
0
) +C
2
y
(n1)
2
(x
0
) + + C
n
y
(n1)
n
(x
0
) = 0.
(1.25)
16 Ion Craciun
Insa, determinantul sistemului (1.25) n necunoscutele C

1
, C
2
, , C
n
este W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
) ,= 0. Deci, sistemul nu are decat solut ia banala
C
1
= C
2
= = C
n
= 0.
Acest rezultat vine sa contrazica presupunerea ca solut iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt liniar dependente, prin urmare ele sunt liniar independente.
Sa aratam acum necesitatea condit iei din enunt ul teoremei, adica daca
solut iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt liniar independente n Ker (L) atunci, n x
0

[a, b], avem W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
) ,= 0.
Deoarece funct iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt liniar independente, (1.23) are loc
daca si numai daca toate constantele sunt nule.

In particular, sistemul
(1.25) are numai solut ia banala, situat ie care se ntampla daca si numai
daca determinantul sistemului, adica W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
), este diferit de
zero. Din Teorema 1.2.2 rezulta ca wronskianul celor n solut ii este diferit
de zero n orice punct din [a, b].
Teorema 1.2.6 Ker (L) este un spat iu vectorial ndimensional.
Demonstrat ie. Sa consideram solut iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
ale ecuat iei L(y) = 0
care satisfac urmatoarele condit ii init iale
_
_
y
1
(x
0
) = 1, y
2
(x
0
) = 0, , y
n
(x
0
) = 0,
y
1
(x
0
) = 0, y
2
(x
0
) = 1, , y
n
(x
0
) = 0,

y
(n1)
1
(x
0
) = 0, y
(n1)
2
(x
0
) = 0, , y
(n1)
n
(x
0
) = 1
(1.26)
si sa demonstram ca ele sunt liniar independente.
Daca aceste solut ii ar liniar dependente, atunci ar exista constantele
C
1
, C
2
, . . . , C
n
, nu toate nule, astfel ncat sa avem relat ia (1.23).
Insa, deoarece y
1
, y
2
, . . . , y
n
Ker (L), din ecuat ia (1.23) deducem ca
ntrun punct oarecare x [a, b] avem sistemul (1.24).
In particular, sistemul (1.24) este adevarat pentru x = x

0
si, datorita
condit iilor init iale (1.26), acesta devine de forma (1.25)
_
_
C
1
1 +C
2
0 + +C
n
0 = 0,
C
1
0 +C
2
1 + +C
n
0 = 0,
,
C
1
0 +C
2
0 + +C
n
1 = 0.
Acest sistem are doar solut ia banala C
1
= 0, C
2
= 0, . . . , C
n
= 0, rezultat
care contrazice ipoteza. Prin urmare, sistemul de solut ii B = y
1
, y
2
, . . . , y
n
este liniar independent.

Pentru ca acest sistem de solut ii sa e o bazan Ker (L) trebuie sa aratam
ca orice element y Ker (L) este de forma
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
n
y
n
. (1.27)
Putem arma ca Ker (L) cuprinde totalitatea solut iilor problemelor lui
Cauchy pentru ecuat ia L(y) = 0.
Existent a si unicitatea solut iei y a unei probleme Cauchy pentru ecuat ia
diferent iala L(y) = 0 este asigurata de Teorema 1.1.1. Ramane sa aratam ca
C
i
, i = 1, n, din (1.27) exista si sunt unice. Dar aceasta rezulta din condit iile
init iale (1.7) care conduc la un sistem liniar si neomogen. Datorita relat iilor
(1.26), sistemul liniar si neomogen capata forma foarte simpla
C
1
= y(x
0
), C
2
= y
(x
0
), . . . , C
n
= y
(n1)
(x
0
).
Deci orice element y Ker (L) se exprima n forma (1.27), ceea ce
nseamna ca Ker (L) este ndimensional si ca sistemul B = y
1
, y
2
, . . . , y
n
,
ale carui elemente satisfac condit iile init iale (1.26), formeaza o baza n
Ker (L).
Observat ia 1.2.7 Un sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei (1.8) este
o baza n Ker (L). Baza ale carei elemente satisfac condit iile init iale (1.26)
este sistemul fundamental normal al ecuat iei L(y) = 0.
Observat ia 1.2.8 Wronskianul oricaror n +1 solut ii ale unei ecuat ii dife-
rent iale liniare, de ordinul n, omogena si cu coecient i variabili este identic
nul pe intervalul de denit ie al coecient ilor ecuat iei.
Din aceasta observat ie rezulta ca daca sistemul de funct ii y
1
, y
2
, . . . , y
n
,
denite pe un interval [a, b], este liniar independent, el poate constitui sis-
temul fundamental de solut ii pentru o ecuat ie diferent iala lniara, de ordinul
n, omogena si cu coecient i variabili. Daca y este o solut ie oarecare a acestei
ecuat ii, atunci sistemul de funct ii y, y
1
, y
2
, . . . , y
n
este liniar dependent si
aceasta se ntampla daca si numai daca wronskianul asociat acestui sistem
de funct ii este nul. Prin urmare, ecuat ia diferent iala cautata este
W(y, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = 0.
18 Ion Craciun
Exercit iul 1.2.1 Pe ntreaga axa a numerelor reale se denesc funct iile
y
1
, y
2
, y
3
ale caror valori se determina dupa legile
y
1
(x) = x, y
2
(x) = x
2
, y
3
(x) = e
x
.
Sa se arate ca aceste funct ii sunt liniar independente si sa se determine
ecuat ia diferent iala de ordinul al treilea, liniara si omogen a care admite ca
sistem fundamental de solut ii sistemul y
1
, y
2
, y
3
.
Solut ie. Se gaseste ca wronskianul celor trei funct ii este W(x) = (x
2
+2x+
2)e
x
, ceea ce arata ca el este nenul pe mult imea IR. Prin urmare, sistemul de
funct ii y
1
, y
2
, y
3
poate un sistem fundamental de solut ii pentru o ecuat ie
diferent iala liniara, de ordinul al treilea, omogena si cu coecient i variabili.
Aceasta ecuat ie este data de anularea wronskianului W(y, y
1
, y
2
, y
3
),
y y
1
y
2
y
3
y
1
y
2
y
3
y
1
y
2
y
3
y
1
y
2
y
y x x
2
e
x
y
1 2x e
x
y
0 2 e
x
y
0 0 e
x
= 0.
Se gaseste
(x
2
+ 2x + 2)y
+x
2
y
2xy
+ 2y = 0.
Aceasta ecuat ie diferent iala are ordinul trei, este omogena si are coeci-
ent i variabili denit i pe ntreaga axa a numerelor reale.
Teorema 1.2.7 (Solut ia generala) Daca B = y
1
, y
2
, . . . , y
n
Ker (L)
este un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia diferent iala liniara de
ordinul n omogena L(y) = 0, atunci solut ia generala a acesteia este
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
n
y
n
, (1.28)
unde C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare.
Demonstrat ie. Din Observat ia 1.2.7 si din denit ia unei baze ntrun
spat iu vectorial rezulta ca orice alt element al spat iului liniar Ker (L) este
de forma (1.28).
Sa consideram mult imea solut iilor de forma (1.28). Conform Denit iei
1.2.1, aceasta constituie solut ia generala a ecuat iei L(y) = 0, deoarece:
1. Orice element al mult imii cont ine n constante;
2. Oricare ar constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
, funct ia (1.28) este o solut ie
a ecuat iei diferent iale L(y) = 0 deoarece Ker (L) este un spat iu liniar
ndimensional;
3. Oricare ar x
[a, b] si oricare ar numerele reale y
1
, y
2
, , y
n
,
putem determina n mod unic constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
din (1.28)
astfel ncat y corespunzator sa e solut ia problemei lui Cauchy pentru
ecuat ia diferent iala L(y) = 0 cu condit iile init iale
y(x
) = y
1
, y
(x
) = y
2
, , y
(n1)
(x
) = y
n
,
caci aceasta revine la a rezolva sistemul liniar si neomogen
_
_
C
1
y
1
(x
) +C
2
y
2
(x) + +C
n
y
n
(x
) = y
1
,
C
1
y
1
(x
) +C
2
y
2
(x
) + +C
n
y
n
(x
) = y
2
,

C
1
y
(n1)
1
(x
) +C
2
y
(n1)
2
(x
) + +C
n
y
(n1)
n
(x
) = y
n
.
Determinantul acestui sistem, W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
), este diferit de zero

deoarece mult imea y
1
, y
2
, . . . , y
n
, ind un sistem fundamental de so-
lut ii, are wronskianul W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
] nenul pe [a, b].

In consecint a,
sistemul are solut ie unica.
Astfel, teorema este demonstrata.
Observat ia 1.2.9 Pentru a scrie solut ia generala (1.28) a ecuat iei diferen-
t iale L(y) = 0, este necesara cunoasterea unui sistem fundamental de solut ii
al acesteia.
Observat ia 1.2.10 Ecuat ia diferent iala L(y) = 0 are o innitate de sis-
teme fundamentale de solut ii. Este de ajuns sa ne gandim ca un sistem
fundamental de solut ii este o baza n Ker (L) si ca un spat iu vectorial nit
dimensional are o innitate de baze. Oricare alt sistem fundamental de so-
lut ii se obt ine cu ajutorul unei matrice de trecere nesingulara.
Denit ia 1.2.8 Matricea cu o singura linie si n coloane = (y
1
y
2
. . . y
n
),
unde y
1
, y
2
, . . . , y
n
este un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia
diferent iala L(y) = 0, se numeste matrice fundamentala a acestei ecuat ii.
20 Ion Craciun
Observat ia 1.2.11 Pentru o ecuat ie diferent iala liniara omogena de or-
dinul n cu coecient i variabili exista o innitate de matrici fundamentale,
oricare doua asemenea matrici, si

, ind legate prin
= C,
unde C este o matrice patratica de ordinul n nesingulara.
Exercit iul 1.2.2 Fie y
1
, y
2
solut ii ale ecuat iei diferent iale liniara omogena
de ordinul al doilea cu coecient i variabili
y
+ (2x 1)y
+ (sine
x
)y = 0,
care satisfac respectiv condit iile init iale:
y(0) = 1, y
(0) = 1;
y(0) = 2, y
(0) = 1.
Sa se determine W[y
1
, y
2
] si sa se scrie solut ia general a a ecuat iei.
Solut ie. Existent a si unicitatea celor doua solut ii este asigurata n baza
Observat iei 1.1.1. Valoarea n x = 0 a wronskianului celor doua solut ii y
1
si
y
2
este
W[y
1
, y
2
](0) = W(0) =
y
1
(0) y
2
(0)
y
1
(0) y
2
(0)
1 2
1 1
= 3.
Din Teorema 1.2.2 rezulta ca
W(x) = W(0) exp
_
_
x
0
(2t 1)dt
_
= W(0) e
x
2
+x
.
Prin urmare, wronskianul celor doua solut ii este nenul n toate punctele axei
reale. Deoarece numarul celor doua solut ii este egal cu ordinul ecuat iei di-
ferent iale, rezulta ca sistemul de solut ii y
1
, y
2
este un sistem fundamental
de solut ii. Asadar, solut ia generala a ecuat iei date, denita pe ntreaga axa
a numerelor reale, este
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
,
unde C
1
si C
2
Teorema 1.2.8 Daca se cunoaste o solut ie particulara a ecuat iei (1.8), e
aceea y
1
(x), atunci prin schimbarea de funct ie
y(x) = y
1
z(x), (1.29)
z(x) ind noua funct ie necunoscuta, ordinul ei poate micsorat cu o unitate.
Demonstrat ie. Obt inem succesiv:
y = y
1
z,
y
= y
1
z +y
1
z
,
y
= y
1
z + 2y
1
z
+y
1
z

y
(n)
= y
(n)
1
z +C
1
n
y
(n1)
1
z
+ +C
n
n
y
1
z
(n)
.
Inlocuind acestea n (1.8) si t inand cont ca L(y

1
) = 0, deducem o ecuat ie
diferent iala de ordinul n avand ca necunoscuta funct ia z = z(x), care are
coecientul lui z nul. Aceasta ecuat ie cont ine derivatele pana la ordinul n
ale funct iei z.
Cu o noua schimbare de variabila dependenta z
= u, obt inem o ecuat ie

diferent iala liniara si omogena de ordinul n 1, de forma
A
0
(x)u
(n1)
+A
1
(x)u
(n1)
+ +A
n1
(x)u = 0,
a carei necunoscuta este funct ia u.
Exercit iul 1.2.3 Se considera ecuat ia diferent iala
y
+
_
tg x
2
tg x
_
y
+
2
tg
2
x
y = 0
careia i se cunoaste solut ia particular a y
1
(x) = sinx. Sa se determine solut ia
generala a acestei ecuat ii si sa se rezolve problema lui Cauchy cu condit iile
init iale
y
_
3
_
= 0, y
3
_
= 1.
Solut ie. Efectuand schimbarea de funct ie necunoscuta y = z sinx si t inand
cont de
y
= z
sinx +z cos x, y
= z
sinx + 2z
cos x z cos x,
22 Ion Craciun
obt inem
z
+
sinx
cos x
= 0.
Solut ia acestei ecuat ii este z
= C
1
cos x si deci z = C
1
sinx + C
2
. T inand
cont ca y = z sinx, deducem ca solut ia generala a ecuat iei init iale este
y = C
1
sin
2
x +C
2
sinx.
Impunandui acestei solut ii generale condit iile init iale, suntem condusi
la sistemul
_
_
_
C
1
3 + 2C
2
= 0,
C
1
3 +C
2
= 2,
care are solut ia C
1
=
4
3
3
, C
2
= 2.
Deci solut ia problemei lui Cauchy este y =
4
3
3
sin
2
x 2 sinx.
Observat ia 1.2.12 Daca a
0
(x)+a
1
(x)+ +a
n
(x) = 0, atunci y = e
x
este
o solut ie particular a a ecuat iei diferent iale (1.8), iar daca a
n1
(x)+xa
n
(x) =
0, ecuat ia (1.8) admite solut ia particulara y = x.
Exercit iul 1.2.4 Cunoscand o solut ie y = y
1
(x) a ecuat iei diferent iale li-
niara, omogena, de ordinul al doilea
a
0
(x)y
+a
1
(x)y
+a
2
(x)y = 0, (1.30)
sa se determine solut ia sa generala.
Solut ie.

Impart ind cu a
0
(x) si folosind notat ia
p
1
(x) =
a
1
(x)
a
0
(x)
, p
2
(x) =
a
2
(x)
a
0
(x)
,
ecuat ia (1.30) devine
y
+p
1
(x)y
+p
2
(x)y = 0.
Daca cunoastem o solut ie y
1
a acestei ecuat ii, atunci, cu schimbarea de
funct ie necunoscuta y = y
1
z, putem micsora ordinul cu o unitate. Ecuat ia
diferent iala n z este
y
1
(x)z
+ (2y
1
(x) +p
1
(x)y
1
(x))z
= 0.
Aceasta ecuat ie se scrie n forma echivalenta
z
+ 2
y
1
(x)
y
1
(x)
+p
1
(x) = 0.
Integrand, obt inem
lnz
+ 2 lny
1
(x) = ln
_
C
2
exp
_
_
p
1
(x)dx
__
,
de unde rezulta
z
=
C
2
exp
_
_
p
1
(x)dx
_
y
2
1
(x)
.
Integrand si aceasta ecuat ie, obt inem
z = C
1
+C
2
_
exp
_
_
p
1
(x)dx
_
y
2
1
(x)
dx.
De aici rezulta ca solut ia generala a ecuat iei (1.30) este
y = C
1
y
1
(x) +C
2
y
1
(x)
_
exp
_
_
p
1
(x)dx
_
y
2
1
(x)
dx.
Din expresia solut iei generale deducem ca un sistem fundamental de so-
lut ii pentru ecuat ia diferent iala liniara de ordinul al doilea este format din
funct ia y
1
si funct ia
y
2
= y
1
(x)
_
exp
_
_
p
1
(x)dx
_
y
2
1
(x)
dx (1.31)
determinata cu ajutorul lui y
1
(x) si a unuia din coecient ii ecuat iei.
Exercit iul 1.2.5 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
y
+
2
x
y +y = 0
cunoscand ca admite solut ia particulara y
1
=
sinx
x
.
24 Ion Craciun
Solut ie. A integra o ecuat ie diferent iala nseamna a determina toate solu-
t iile sale. Pentru o ecuat ie diferent iala liniara, aceasta revine la a determina
solut ia sa generala. Solut ia generala se poate preciza daca se cunoaste un
sistem fundamental de solut ii ale acelei ecuat ii.
Conform Exercit iului 1.2.4, un sistem fundamental de solut ii pentru e-
cuat ia data este format din y
1
(x) si funct ia y
2
(x) data de (1.31). Avem
y
2
(x) =
sinx
x
_
x
2
sin
2
x
exp
_
_
2
x
dx
_
dx =
sinx
x
_
dx
sin
2
x
=
cos x
x
.
Avand un sistem fundamental de solut ii
y
1
(x) =
sinx
x
, y
2
(x) =
cos x
x
,
solut ia generala a ecuat iei diferent iale liniare omogene de ordinul al doilea
este
y(x) = C
1
sinx
x
+C
2
cos x
x
,
unde C
1
si C
2
Exercit iul 1.2.6 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei diferent iale
xy
(x + 1)y
+y = 0.
Solut ie. Suma coecient ilor acestei ecuat ii diferent iale este zero, prin ur-
mare ecuat ia admite solut ia particulara y
1
= e
x
. Pe de alta parte, coecient ii
ecuat iei date sunt polinoame, fapt ce conduce la posibilitatea ca ea sa ad-
mita ca solut ii particulare polinoame, de exemplu de forma y
2
(x) = ax +b.
Impunand ca y
2
sa e solut ie, gasim b = a. Prin urmare, y
2
= a(x + 1), cu
a ,= 0, poate constitui solut ie particulara a ecuat iei date. Solut ia generala
este y = C
1
e
x
+C
2
(x + 1).
1.3 Ecuat ia diferent iala liniara neomogena de or-
dinul n cu coecient i variabili
Am vazut ca o asemenea ecuat ie diferent iala are forma
L(y) = f(x), (1.32)
unde
L(y) = a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n1
(x)y
+a
n
(x)y. (1.33)
In ecuat ia diferent iala (1.32), y C

n
([a, b]) este funct ia necunoscuta,
f C
0
([a, b]) este termenul liber al ecuat iei, a
0
, a
2
, . . . , a
n
C
0
([a, b]) sunt
coecient ii ecuat iei, iar a
0
(x) ,= 0 pe [a, b].
Ecuat ia diferent iala
L(y) = 0 (1.34)
a fost denumita ecuat ia omogena asociata ecuat iei (1.32).
In paragraful precedent am demonstrat ca solut ia generala y

o
a ecuat iei
omogene asociate este
y
o
= C
1
y
1
(x) +C
2
y
2
(x) + +C
n
y
n
(x), (1.35)
unde C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare, iar y
1
, y
2
, . . . , y
n
este un
sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei (1.34).
Teorema 1.3.1 (Solut ia generala a ecuat iei neomogene) Daca y
o
este
solut ia generala a ecuat iei omogene asociate (1.34) si y
p
este o solut ie par-
ticulara a ecuat iei neomogene (1.32), atunci
y = y
o
+y
p
(1.36)
este solut ia generala a ecuat iei (1.32).
Demonstrat ie. Deoarece y
p
este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene
(1.32) rezulta
L(y
p
) = f(x), () x [a, b], (1.37)
iar din faptul ca y
o
este solut ia generala a ecuat iei omogene asociata ecuat iei
(1.32), avem
L(y
o
) = 0, () x [a, b]. (1.38)
Relat iile (1.37) si (1.38) demonstreaza ca (1.36) este o solut ie a ecuat iei
diferent iale neomogene (1.32).
Solut ia (1.36) cont ine n constante arbitrare.
Pentru ca (1.36) sa e solut ia generala a ecuat iei diferent iale (1.32), mai
trebuie aratat ca problema lui Cauchy pentru ecuat ia (1.32) cu condit iile
init iale oarecare
y(x
0
) = y
0
1
, y
(x
0
) = y
0
2
, , y
(n1)
(x
0
) = y
0
n
, (1.39)
are solut ie unica n mult imea funct iilor de forma (1.36), adica putem deter-
mina n mod unic constantele C
0
1
, C
0
2
, , C
0
n
astfel ncat funct ia
y = C
0
1
y
1
(x) +C
0
2
y
2
(x) + +C
0
n
y
n
(x) +y
p
(x), x [a, b], (1.40)
26 Ion Craciun
sa satisfaca condit iile init iale (1.39). Pentru aceasta ar trebui ca sistemul
liniar si neomogen de n ecuat ii cu n necunoscute
_
_
C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) + +C
n
y
n
(x
0
) = y
0
1
y
p
(x
0
),
C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) + +C
n
y
n
(x
0
) = y
0
2
y
p
(x
0
),
,
C
1
y
(n1)
1
(x
0
) +C
2
y
(n1)
2
(x
0
) + +C
n
y
(n1)
n
(x
0
) = y
0
n
y
p
(x
0
)
sa aiba solut ie unica.
Determinantul sistemului, W[y
1
, y
2
, . . . , y
n
](x
0
), este diferit de zero de-
oarece y
1
, y
2
, . . . , y
n
este sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia di-
ferent iala omogena (1.34).

In consecint a, sistemul are solut ia unica C
0
1
, C
0
2
,
. . . , C
0
n
.
Teorema 1.3.2 Daca y
1
, y
2
, . . . , y
n
este un sistem fundamental de solut ii
pentru ecuat ia omogena asociata ecuat iei diferent iale liniare de ordinul n
neomogena cu coecient i variabili (1.32) si funct iile u
1
, u
2
, , u
n
, deriva-
bile pe intervalul real [a, b], sunt astfel ncat derivatele lor satisfac sistemul
liniar si neomogen
_
_
y
1
(x)u
1
(x) +y
2
(x)u
2
(x) + +y
n
(x)u
n
(x) = 0,
y
1
(x)u
1
(x) +y
2
(x)u
2
(x) + +y
n
(x)u
n
(x) = 0,
. . .
y
(n2)
1
(x)u
1
(x) +y
(n2)
2
(x)u
2
(x) + +y
(n2)
n
(x)u
n
(x) = 0,
y
(n1)
1
(x)u
1
(x) +y
(n1)
2
(x)u
2
(x) + +y
(n1)
n
(x)u
n
(x) =
f(x)
a
0
(x)
,
(1.41)
atunci funct ia
y
p
(x) = u
1
(x)y
1
(x) +u
2
(x)y
2
(x) + +u
n
(x)y
n
(x), x [a, b], (1.42)
este o solut ie particulara a ecuat iei diferent iale neomogene (1.32).
Demonstrat ie. Trebuie sa aratam ca avem
L(y
p
) = f(x). (1.43)
Pentru aceasta trebuie sa determinam expresiile derivatelor pana la ordinul
n ale funct iei y
p
din (1.42). Avand n vedere (1.41), rezulta ca
y
p
(x) = u
1
(x)y
1
(x) +u
2
(x)y
2
(x) + +u
n
(x)y
n
(x),
y
p
(x) = u
1
(x)y
1
(x) +u
2
(x)y
2
(x) + +u
n
(x)y
n
(x),
. . . ,
y
(n1)
p
(x) = u
1
(x)y
(n1)
1
(x) +u
2
(x)y
(n1)
2
(x) + +u
n
(x)y
(n1)
n
(x),
y
(n)
p
(x) = u
1
(x)y
(n)
1
(x) +u
2
(x)y
(n)
2
(x) + +u
n
(x)y
(n)
n
(x) +
f(x)
a
0
(x)
.
Din aceste derivate si (1.42) rezulta (1.43).
Exercit iul 1.3.1 Sa se integreze ecuat ia diferent iala liniara, de ordinul al
doilea, cu coecient i variabili, neomogena xy
= x
2
, pe intervalul ne-
marginit (0, +).
Solut ie. Ecuat ia omogena asociata ecuat iei date, xy
y = 0, se scrie n
forma echivalenta
y
=
1
x
, din care deducem d(lny
) = d(lnx).
Diferent ialele a doua funct ii sunt egale daca si numai daca funct iile
difera printro constanta. Prin urmare, lny
= lnx +ln(2C
2
), unde C
2
este
o constanta reala pozitiva.
Ultima egalitate conduce la y
= 2C
2
x si, de aici, putem arma ca
orice solut ie a ecuat iei omogene asociate este o funct ie strict crescatoare
pe [0, +).
Integrand ecuat ia liniara y
= 2C
2
x, obt inem y = C
1
+ C
2
x
2
, unde C
1
este o constanta reala arbitrara.
Din faptul ca sistemul de funct ii 1, x
2
este liniar independent n spat iul
liniar C
2
([0, +)) rezulta ca y
1
= 1 si y
2
= x
2
constituie un sistem funda-
mental de solut ii pentru ecuat ia omogena asociata.
Cautand solut ia particulara y
p
(x) de forma y
p
(x) = u
1
(x) + x
2
u
2
(x),
rezulta ca derivatele funct iilor u
1
si u
2
trebuie sa verice sistemul
_
_
u
1
+ x
2
u
2
= 0,
2xu
2
=
x
2
x
.
Solut ia acestui sistem este u
1
=
1
2
x
2
, u
2
=
1
2
.
28 Ion Craciun
Determinand cate o primitiva, gasim u
1
(x) =
x
3
6
, u
2
(x) =
1
2
x.
Prin urmare, o solut ie particulara a ecuat iei neomogene este
y
p
(x) = u
1
(x)y
1
(x) +u
2
(x)y
2
(x) =
x
3
6
+
x
3
2
=
x
3
3
.
Solut ia generala a ecuat iei date este y = C
1
+C
2
x
2
+
x
3
3
.
Observat ia 1.3.1 Din (1.28) si (1.42) deducem ca, formal, o solut ie par-
ticulara a unei ecuat ii diferent iale liniara si neomogena de ordinul n cu
coecient i variabili se obt ine din solut ia general a a ecuat iei omogene asociate
trecand constantele n funct ii, adica prin variat ia constantelor. Ideea aces-
tei treceri apart ine lui Lagrange si din acest motiv metoda de determinare a
unei solut ii particulare este cunoscuta ca metoda variat iei constantelor
a lui Lagrange.
Daca solut ia sistemului (1.41) este
u
1
(x) = f
1
(x), u
2
(x) = f
2
(x), . . . , u
n
(x) = f
n
(x),
atunci determinarea funct iilor u
1
, u
2
, . . . , u
n
se reduce la cuadraturile
u
j
(x) = K
j
+
_
x
x
0
f
j
(t)dt, j = 1, n, (1.44)
unde K
1
, K
2
, . . . , K
n
sunt constante oarecare.
Inlocuind pe u
1
(x), u
2
(x), . . . , u
n
(x) n egalitatea (1.42), obt inem solut ia
generala a ecuat iei diferent iale neomogene (1.1)
y = K
1
y
1
+K
2
y
2
+ +K
n
y
n
+Y, (1.45)
unde
Y = y
1
(x)
_
x
x
0
f
1
(t)dt +y
2
(x)
_
x
x
0
f
2
(t)dt + +y
n
(x)
_
x
x
0
f
n
(t)dt, (1.46)
care depinde de n constante oarecare K
1
, K
2
, . . . , K
n
, cu ajutorul careia se
poate rezolva o problema a lui Cauchy a ecuat iei diferent iale (1.1) pentru
orice x [a, b] si orice date init iale (y
0
1
, y
0
2
, . . . , y
0
n
) IR
n
.
Este important de ret inut forma ecuat iei (1.45).
In aceasta ecuat ie, Y (x)

este o solut ie a ecuat iei neomogene (1.1) care se obt ine din ecuat ia (1.44)
luand K
1
= 0, K
2
= 0, . . . , K
n
= 0.
Observat ia 1.3.2 Solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale linaiare neo-
mogena se obt ine adaugand la solut ia generala a ecuat iei omogene asociate
o solut ie particulara a ecuat iei neomogene.
1.4 Ecuat ii diferent iale de ordinul n liniare omo-
gene cu coecient i constant i
In acest paragraf ne vom ocupa de integrarea ecuat iei diferent iale liniare si
omogene de ordinul n
L(y) = a
0
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n1
y
+a
n
y = 0, (1.47)
n care coecient ii a
0
, a
1
, . . . , a
n
sunt constante reale.
Coecient ii ecuat iei (1.47) pot nsa si numere complexe.
Tipul de ecuat ie diferent iala (1.47) constituie unul din exemplele cele mai
interesante de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul n deoarece se integreaza
usor cu ajutorul unor funct ii elementare.
Metoda de integrare a fost elaborata de Euler si se bazeaza pe doua
identitat i importante.
1.4.1 Identitat ile lui Euler
Teorema 1.4.1 Operatorul liniar L din (1.47) verica identitatea
L(e
rx
) = e
rx
K(r), (1.48)
unde
K(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
=
n
k=0
a
k
r
nk
. (1.49)
Demonstrat ie. Pentru funct ia y = e
rx
avem
y
(x) = re
rx
, y
(x) = r
2
e
rx
, . . . , y
(n1)
= r
n1
e
rx
, y
(n)
= r
n
e
rx
si de aici rezulta ca
L(e
rx
) = e
rx
(a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
),
adica avem identitatea (1.48).
Teorema 1.4.2 Daca n L(y) se nlocuieste y cu z e
rx
, unde z este o funct ie
de x, de n ori derivabila pe IR, se obt ine identitatea
L(z e
rx
) =
_
K(r)z +
K
(r)
1!
z
+
K
(r)
2!
z
+ +
K
(n)
(r)
n!
z
(n)
_
e
rx
. (1.50)
30 Ion Craciun
Demonstrat ie. Pentru a demonstra aceasta identitate se observa ca avem
nevoie de derivata de ordinul k, unde k ia toate valorile ntregi de la zero
pana la n, a funct iei y = z e
rx
. Aplicand formula de derivare de ordinul k a
unui produs de doua funct ii, obt inem
y
(k)
= (r
k
z +C
1
k
r
k1
z
+C
2
k
r
k2
z
+ +C
k
k
z
(k)
)e
rx
=
= e
rx
k
s=0
C
s
k
r
ks
z
(s)
.
(1.51)
Se observa ca expresia lui L(y) se scrie
L(y) =
n
k=0
a
nk
y
(k)
. (1.52)
Introducand (1.51) n (1.52), obt inem
L(z e
rx
) = e
rx
n
k=0
a
nk
k
s=0
C
s
k
r
ks
z
(s)
= e
rx
n
k=0
k
s=0
C
s
k
a
nk
r
ks
z
(s)
. (1.53)
Coecientul derivatei de ordinul p a funct iei z este
1
p!
K
(p)
(r) e
rx
. Folo-
sind acest rezultat, deducem identitatea (1.50).
Denit ia 1.4.1 Polinomul K(r) din (1.49) se numeste polinomul carac-
teristic al ecuat iei diferent iale liniare omogene de ordin n cu coecient i
constant i, iar ecuat ia
K(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
=
n
k=0
a
k
r
nk
= 0 (1.54)
se numeste ecuat ie caracteristica. Rad acinile ecuat iei (1.54) se numesc
radacini caracteristice.
Din teorema fundamentala a algebrei rezulta ca ecuat ia caracteristica,
avand gradul n, are, n corpul comutativ al numerelor complexe, n radacini.
Coecient ii ecuat iei caracteristice ind numere reale, rezulta ca daca r =
+ i este o radacina caracteristica, atunci conjugata acesteia r = i
este de asemeni o radacina caracteristica. Aceste radacini, reale sau complex
conjugate n perechi, pot distincte sau multiple.
In continuare vom analiza diverse cazuri n care se pot plasa radacinile

caracteristice si, de ecare data, vom arata cum se determina un sistem
fundamental de solut ii a ecuat iei (1.47) si solut ia sa generala.
1.4.2 Cazul radacinilor caracteristice reale distincte
Teorema 1.4.3 Daca toate radacinile r
1
, r
2
, . . . , r
n
ale ecuat iei caracteris-
tice (1.54) sunt reale si distincte, atunci funct iile
y
1
(x) = e
r
1
x
, y
2
(x) = e
r
2
x
, , y
n
(x) = e
r
n
x
, (1.55)
sunt solut ii liniar independente ale ecuat iei (1.47) si solut ia generala a e-
cuat iei diferent iale (1.47) este
y = C
1
e
r
1
x
+C
2
e
r
2
x
+ +C
n
e
r
n
x
. (1.56)
Demonstrat ie. Conform Teoremei 1.4.1, ecare din funct iile (1.55) verica
ecuat ia (1.47). Aceste funct ii formeaza un sistem fundamental de solut ii
deoarece wronskianul lor este produsul dintre e
(r
1
+r
2
++r
n
)x
= e
a
1
a
0
x
si
determinantul Vandermonde al numereleor distincte r
1
, r
2
, . . . , r
n
si este deci
diferit de zero.
Dar un sistem fundamental de solut ii al ecuat iei (1.47) este format din
elemente liniar independente din spat iul vectorial C
n
(IR).
In aceasta situat ie, solut ia generala a ecuat iei (1.1) este evident (1.56) si
teorema este demonstrata.
liniare, omogena, cu coecient i constant i
y
7y
+ 14y
8y = 0
si sa se rezolve problema lui Cauchy a acestei ecuat ii cu condit iile init iale
y(0) = 1, y
(0) = 1, y
(0) = 7.
Solut ie. Ecuat ia caracteristica, r
3
7r
2
+ 14r 8 = 0, are radacinile r
1
=
1, r
2
= 2, r
3
= 4 si sistemul fundamental de solut ii y
1
= e
x
, y
2
= e
2x
, y
3
=
e
4x
. Solut ia generala a ecuat iei diferent iale este y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
+C
3
e
4x
.
Impunand solut iei generale sa satisfaca condit iile init iale, gasim sistemul
_
_
C
1
+C
2
+C
3
= 1,
C
1
+ 2C
2
+ 4C
3
= 1,
C
1
+ 4C
2
+ 16C
3
= 7,
care are solut ia unica C
1
= 7, C
2
= 8, C
3
= 2.
Prin urmare, solut ia problemei Cauchy este y = 7e
x
8e
2x
+ 2e
4x
.
32 Ion Craciun
1.4.3 Cazul radacinilor caracteristice complexe distincte
Daca ecuat ia caracteristica are radacina complexa r = +i, ea ind una u
coecient i reali, admite ca radacina si conjugata complexa a acesteia, adica
pe r = i.

In acest caz, ordinul n al ecuat iei diferent iale trebuie sa e
un numar par, n = 2m.
Sa presupunem ca radacinile ecuat iei caracteristice sunt numerele com-
plexe distincte
r
1
, r
2
, . . . , r
m
, r
m+1
, . . . , r
2m
si ca r
m+j
este conjugata lui r
j
.
Prin urmare, expresiile acestor radacini sunt
r
1
=
1
+i
1
, r
2
=
2
+i
2
, , r
m
=
m
+i
m
,
r
m+1
=
1
i
1
, r
m+2
=
2
i
2
, , r
2m
=
m
i
m
.
(1.57)
Conform celor prezentate, radacinilor caracteristice (1.57) le corespund
solut iile liniar independente
y
1
= e
(
1
+i
1
)x
, y
2
= e
(
2
+i
2
)x
, , y
m
= e
(
m
+i
m
)x
,
y
m+1
= e
(
1
i
1
)x
, y
m+2
= e
(
2
i
2
)x
, , y
2m
= e
(
m
i
m
)x
,
(1.58)
care sunt nsa funct ii cu valori numere complexe.
Relat iile
e
(+i)x
= e
x
(cos x +i sinx), e
(i)x
= e
x
(cos x i sinx) (1.59)
si faptul ca ecuat ia diferent iala (1.47) este liniara conduc la concluzia ca
funct iile obt inute din (1.58) prin anumite combinat ii liniare, care se vor
vedea mai jos, sunt de asemeni solut ii ale ecuat iei diferent iale (1.47), cu
precizarea ca de data aceasta, spre deosebire de (1.58), ele vor reale. Aceste
combinat ii liniare sunt
y
j
=
y
j
+ y
m+j
2
, y
m+j
=
y
j
y
m+j
2i
, j = 1, m.
(1.60)
Matricea de trecere de la sistemul fundamental de solut ii (1.58) la sis-
temul de solut ii (1.60) este nesingulara, prin urmare sistemul de solut ii (1.60)
este de asemeni un sistem fundamental de solut ii.
Din (1.58), (1.59) si (1.60) rezulta ca expresiile acestor solut ii sunt
_
_
y
1
= e
1
x
cos
1
x, y
m+1
= e
1
x
sin
1
x,
y
2
= e
2
x
cos
2
x, y
m+2
= e
2
x
sin
2
x,

y
m
= e
m
x
cos
m
x, y
2m
= e
m
x
sin
m
x.
(1.61)
In acest caz, solut ia generala a ecuat iei (1.47) este

y =
m
k=1
e
k
x
(C
k
cos
k
x +C
j+k
sin
k
x). (1.62)
Exercit iul 1.4.2 Sa se integreze ecuat ia diferent iala y
+ 4y
+ 13y = 0.
Solut ie. Ecuat ia caracteristica corespunzatoare, r
2
+ 4r + 13 = 0, are ra-
dacinile complex conjugate
r
1
= 2 + 3i, r
2
= 2 3i.
Conform celor prezentate, sistemul fundamental de solut ii este format din
funct iile
y
1
(x) = e
2x
cos 3x, y
2
(x) = e
2x
sin3x.
Solut ia generala a ecuat iei date este y = e
2x
(C
1
cos 3x +C
2
sin3x).
1.4.4 Ecuat ia caracteristica are radacini distincte
Sa presupunem ca radacinile ecuat iei caracteristice (1.54), reale si complex
conjugate, sunt distincte. Primele 2m dintre ele sunt complex conjugate n
perechi, adica de forma
r
j
=
j
+i
j
, r
m+j
=
j
i
j
, j = 1, m,
iar celelalte n 2m sunt reale si notate cu r
2m+s
, unde s 1, n 2m.
Contribut ia radacinilor complex conjugate la un sistem fundamental de
solut ii este format din funct iile
y
k
(x) = e
k
x
cos
k
x, y
m+k
(x) = e
k
x
sin
k
x, k = 1, m, (1.63)
iar aportul celor reale se constituie din funct iile
y
2m+s
(x) = e
r
2m+s
x
, s 1, n 2m. (1.64)
34 Ion Craciun
Solut ia generala a ecuat iei diferent iale (1.47) este n acest caz
y =
m
k=1
(C
k
cos
k
x +C
m+k
sin
k
x)e
k
x
+
n2m
s=1
C
2m+s
e
r
2m+s
x
. (1.65)
liniare cu coecient i constant i
y
+ 3y
+ 4y
+ 2y = 0.
3
+ 3r
2
+ 4r + 2 = 0, are toate radacinile
simple: r
1
= 1 +i; r
2
= 1 i; r
3
= 1. Contribut ia la un sistem funda-
mental de solut ii a radacinilor caracteristice complex conjugate este formata
din funct iile
y
1
(x) = e
x
cos x, y
2
(x) = e
x
sinx,
iar cea a radacinii reale este y
3
(x) = e
x
. Aceste contribut ii formeaza un
sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia diferent iala data si deci solut ia
generala a acesteia este y = (C
1
cos x +C
2
sinx)e
x
+C
3
e
x
.
1.4.5 Ecuat ia caracteristica are o radacina multipla
Sa revenim la cazul general al ecuat iei diferent iale (1.47) n care coecient ii
sunt constante reale si sa presupunem ca ecuat ia caracteristica (1.54) are
radacina r = r
1
multipla de ordinul p, unde 2 p n.

Inlocuind n identi-
tatea (1.50) pe r cu r
1
si t inand seama ca
K(r
1
) = 0, K
(r
2
) = 0, , K
(p1)
(r
1
) = 0, K
(p)
(r
1
) ,= 0,
obt inem
L(z e
r
1
x
) = e
r
1
x
_
K
(p)
(r
1
)
p!
z
(p)
+
K
(p+1)
(r
1
)
(p + 1)!
z
(p+1)
+ +
K
(n)
(r
1
)
n!
z
(n)
_
.
(1.66)
Daca z se nlocuieste cu oricare din funct iile
1, x, x
2
, . . . , x
p1
,
paranteza din membrul al doilea al relat iei (1.66) este nula si, prin urmare,
avem
L(e
r
1
x
) = 0, L(xe
r
1
x
) = 0, L(x
2
e
r
1
x
) = 0, . . . , L(x
p1
e
r
1
x
) = 0,
ceea ce dovedeste ca funct iile
e
r
1
x
, xe
r
1
x
, x
2
e
r
1
x
, . . . , x
p1
e
r
1
x
(1.67)
sunt solut ii ale ecuat iei diferent iale (1.47).
Inmult ind aceste solut ii cu constante oarecare si adunandule deducem

ca la radacina caracteristice pmultipla r = r
1
corespunde solut ia
y = e
r
1
x
(C
1
+C
2
x +C
3
x
2
+ +C
p
x
p1
) (1.68)
care depinde de p constante arbitrare C
1
, C
2
, . . . , C
p
si care se mai poate
scrie sub forma
y = e
r
1
x
Q
p1
(x), (1.69)
unde Q
p1
(x) este un polinom oarecare de gradul p 1.
Observat ia 1.4.1 Daca radacina caracteristica multipla r
1
, de multiplici-
tate p, este complexa, deci este de forma r
1
=
1
+i
1
, atunci si conjugata
complexa a acesteia, r
1
=
1
i
1
, este radacin a pmultipla. Procedand
ca n cazul radacinilor caracteristice complexe distincte si t inand cont de
(1.68), rezulta ca funct ia
y = e
1
x
_
Q
p1
(x) cos
1
x +R
p1
(x) sin
1
x
_
, (1.70)
unde Q
p1
(x) si R
p1
(x) sunt polinoame de grad p1 cu coecient i numere
reale arbitrare, este o solut ie a ecuat iei diferent iale (1.47).
liniare, omogene, cu coecient i constant i y
(4)
+ 2y
+ 3y
+ 2y
+y = 0.
Solut ie. Ecuat ia caracteristica a ecuat iei date, r
4
+2r
3
+3r
2
+2r +1 = 0,
este o ecuat ie reciproca si se rezolva utilizand substitut ia r +
1
r
= u. Se
gasesc radacinile
r
1
=
1
2
+i
3
2
, r
2
=
1
2
i
3
2
,
de multiplicitat i p
1
= 2 respectiv p
2
= 2.
Primei radacini caracteristice duble i corespunde solut iile
y
1
= e
x
2
cos
x
3
2
, y
2
= xe
x
2
cos
x
3
2
,
36 Ion Craciun
iar cea de a doua conduce la solut iile
y
3
= e
x
2
sin
x
3
2
, y
4
= xe
x
2
sin
x
3
2
.
Deoarece numarul acestor solut ii este egal cu ordinul ecuat iei diferen-
t iale, rezulta ca solut ia sa generala este
y =
_
(C
1
+C
2
x) cos
x
3
2
+ (C
3
+C
4
x) sin
x
3
2
_
e
x
2
.
Folosind solut ia generala determinata, se poate rezolva orice problema a
lui Cauchy pentru aceasta ecuat ie diferent iala data.
1.4.6 Cazul radacinilor caracteristice reale multiple
Teorema 1.4.4 Daca ecuat ia caracteristica (1.54) are m radacini reale
multiple r
1
, r
2
, . . . , r
m
, de respectiv multiplicitat ile p
1
, p
2
, . . . , p
m
, unde
p
1
+p
2
+ +p
m
= n, atunci funct iile
e
r
j
x
, xe
r
j
x
, x
2
e
r
j
x
, . . . , x
p
j
1
e
r
j
x
, j = 1, m, (1.71)
formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia diferent ial a (1.47),
iar funct ia
y = e
r
1
x
Q
p
1
1
(x) +e
r
2
x
Q
p
2
1
(x) + +e
r
m
x
Q
p
m
1
(x), (1.72)
unde Q
p
1
1
(x), Q
p
2
1
(x), . . . , Q
p
m
1
(x) sunt polinoame cu coecient i reali
arbitrari de gradele indicate de indicele ecaruia, este solut ia generala a
ecuat iei diferent iale (1.47).
Demonstrat ie. Presupunem, prin absurd, ca solut iile (1.71) nu formeaza
un sistem fundamental pentru (1.47). Atunci, exista constantele reale
h
j
1
, h
j
2
, h
j
3
, . . . , h
j
p
j
, j = 1, m, (1.73)
nu toate nule, astfel ncat, nmult ind ecare solut ie din tabloul (1.71) cu
constantele corespunzatoare din tabloul (1.73) si adunandule, sa obt inem
m
j=1
(h
j
1
e
r
j
x
+h
j
2
xe
r
j
x
+h
j
3
x
2
e
r
j
x
+ +h
j
p
j
x
p
j
1
e
r
j
x
) = 0. (1.74)
Dar (1.74) se poate scrie sub forma egalitat ii
e
r
1
x
H
1
(x) +e
r
2
x
H
2
(x) +e
r
3
x
H
3
(x) + +e
r
m
x
H
m
(x) = 0, (1.75)
unde
H
j
(x) = h
j
1
+h
j
2
x +h
j
3
x
2
+ +h
j
p
j
x
p
j
1
, j = 1, m, (1.76)
care are loc pe ntreaga axa a numerelor reale.
Constantele din (1.73) neind toate nule, polinoamele (1.76) nu sunt
toate identic nule. Sa presupunem ca notat iile au fost astfel alese ncat
ultimul polinom, H
m
(x), este neidentic nul.
Fie h
1
, h
2
, . . . , h
m
gradele polinoamelor introduse n (1.76). Din demon-
strat ia pe care o vom prezenta vom vedea ca presupunerea ca H
m
(x) sa e
neidentic nul nu este posibila.
Pentru aceasta, npart im ambii membri ai egalitat ii (1.75) cu e
r
1
x
si apoi
derivam de h
1
ori.
Procedand astfel, polinomul H
1
(x) dispare si obt inem o ecuat ie de forma
e
(r
2
r
1
)x
H
2,1
(x) +e
(r
3
r
1
)x
H
3,1
(x) + +e
(r
m
r
1
)
H
m,1
(x) = 0, (1.77)
n care polinoamele H
2,1
(x), H
3,1
(x), . . . , H
m,1
(x) au aceleasi grade cu
respectiv polinoamele H
2
(x), H
3
(x), . . . , H
m
(x), polinomul H
m,1
(x) neind
identic nul.
Aplicand din nou procedeul care a condus la egalitatea (1.77), dar n
care operatorul de derivare se aplica de h
2
+ 1 ori, se ajunge la egalitatea
e
(r
3
r
2
)x
H
3,2
(x) +e
(r
4
r
2
)x
H
4,2
(x) + +e
(r
m
r
2
)
H
m,2
(x) = 0, (1.78)
n care polinoamele H
3,2
(x), H
4,2
(x), . . . , H
m,2
(x) au respectiv aceleasi grade
ca si polinoamele H
3
(x), H
4
(x), . . . , H
m
(x), polinomul H
m,2
(x) neind iden-
tic nul.
Procedeul continua pana se ajunge la egalitatea
e
(r
m
r
m1
)x
H
m,n1
(x) = 0,
care trebuie sa e adevarata pe toata axa a numerelor reale si n care poli-
nomul H
m,m1
(x) are gradul m si nu este identic nul. Simplicand prin
e
(r
m
r
m1
)x
, ajungem la concluzia ca H
m,n1
(x) = 0, oricare ar x IR.
Aceasta este nsa imposibil.
Contradict ia la care sa ajuns demonstreaza ca toate constantele din
(1.73) sunt nule si deci sistemul de funct ii din tabloul (1.71) este liniar
independent.
Prin urmare, sistemul de funct ii (1.71) constituie un sistem fundamental
de solut ii pentru ecuat ia (1.47).
38 Ion Craciun
Inmult irea solut iilor fundamentale (1.71) cu constante reale oarecare,

urmata de adunarea lor, conduce la concluzia ca solut ia generala a ecua-
t iei diferent iale (1.47) este de forma (1.72) si astfel teorema este complet
demonstrata.
liniare, omogene, cu coecient i constant i y
(4)
2y
3y
+ 4y
+ 4y = 0.
4
2r
3
3r
2
+ 4r + 4 = 0, are radacinile
duble r
1
= 1 si r
2
= 2.
Un sistem fundamental de solut ii este format din funct iile
y
1
(x) = e
x
, y
2
(x) = xe
x
, y
3
(x) = e
2x
, y
4
(x) = xe
2x
.
Prin urmare, solut ia generala este y = (C
1
+C
2
x)e
x
+(C
3
+C
4
x)e
2x
.
1.4.7 Radacini caracteristice complex conjugate multiple
Teorema 1.4.5 Daca ecuat ia carecateristica (1.54) are m radacini com-
plexe
r
1
=
1
+i
1
, r
2
=
2
+i
2
, . . . , r
m
=
m
+i
m
, (1.79)
de multiplicitat i respectiv egale cu p
1
, p
2
, . . . , p
m
, atunci 2(p
1
+p
2
+ +p
m
) =
n, tabloul de solut ii ale ecuat iei diferent iale (1.47)
e
j
x
cos
j
x, xe
j
x
cos
j
x, x
2
e
j
x
cos
j
x, . . . , x
p
j
1
e
j
x
cos
j
x,
e
j
x
sin
j
x, xe
j
x
sin
j
x, x
2
e
j
x
sin
j
x, . . . , x
p
j
1
e
j
x
sin
j
x,
(1.80)
unde j ia toate valorile ntregi de la 1 pana la m, formeaz a un sistem fun-
damental de solut ii si
y =
m
j=1
e
j
x
_
Q
p
j
1
(x) cos
j
x +R
p
j
1
(x) sin
j
x
_
(1.81)
este solut ia generala a aceastei ecuat ii diferent iale.
Demonstrat ie. Ecuat ia caracteristica (1.54) ind cu coecient i reali, va
admite ca radacini si conjugatele complexe ale acestora
r
1
=
1
i
1
, r
2
=
2
i
2
, . . . , r
m
=
m
i
m
,
cu respectiv aceleasi multiplicitat i. Acestea, npreuna cu cele din (1.79),
sunt toate radacinile caracteristice, prin urmare ordinul ecuat iei diferent iale
trebuie sa e astfel ncat 2(p
1
+p
2
+ +p
m
) = n.
La aceste radacini corespund urmatoarele solut ii ale ecuat iei (1.47)
e
(
j
+i
j
)x
, xe
(
j
+i
j
)x
, x
2
e
(
j
+i
j
)x
, , x
p
j
1
e
(
j
+i
j
)x
,
e
(
j
i
j
)x
, xe
(
j
i
j
)x
, x
2
e
(
j
i
j
)x
, , x
p
j
1
e
(
j
i
j
)x
,
(1.82)
unde j ia toate valorile ntregi de la 1 pana la m. Toate acestea formeaza un
sistem fundamental de solut ii.
Se doreste nsa ca sistemul fundamental de solut ii sa cont ina funct ii reale
si nu complexe ca n (1.82).
Efectuand semisuma si semidiferent a mpart ita prin i ale solut iilor aate
pe aceeasi verticala n tabloul (1.82), obt inem alte n solut ii, de data aceasta
reale, si anume cele din tabloul (1.80).
Tabloul de solut ii astfel obt inut formeaza de asemeni un sistem funda-
mental de solut ii astfel ca solut ia generala a ecuat iei diferent iale (1.47) este
o combinat ie liniara a celor din (1.82) care se poate scrie n cele din urma
n forma (1.81).
Exercit iul 1.4.6 Sa se integreze ecuat ia diferent ial a liniara, omogen a, cu
coecient i constant i y
(8)
+ 8y
(4)
+ 16y = 0.
Solut ie. Ecuat ia caracteristica a acestei ecuat ii diferent iale este r
8
+8r
4
+
16 = 0. Cu substitut ia r
4
= t, aceasta ecuat ie devine t
2
+ 8t + 16 = 0, care
are radacina dubla t = 4. Pentru a aa radacinile caracteristice trebuie sa
rezolvam ecuat ia r
4
= 4. Deoarece 4 = (2i)
2
, rezulta ca ultima ecuat ie
este echivalenta cu ecuat iile r
2
= 2i si r
2
= 2i. Scriind ca 2i = (1 i)
2
deducem ca radacinile caracteristice sunt r
1,2
= (1 +i) si r
3,4
= (1 i),
ecare avand multiplicitatea 2.
Tabloul celor opt solut ii liniar independente, corespunzator cazului gen-
eral (1.80), este
e
x
cos x, xe
x
cos x, e
x
cos x, xe
x
cos x,
e
x
sinx, xe
x
sinx, e
x
sinx, xe
x
sinx.
(1.83)
Intrucat tabloul de funct ii (1.83) formeaza un sistem fundamental de

solut ii pentru ecuat ia diferent iala data, rezulta ca solut ia sa generala este
y = e
x
_
(C
1
+C
2
x) cos x + (C
3
+C
4
x) sinx
_
+
+ e
x
_
(C
5
+C
6
x) cos x + (C
7
+C
8
x) sinx
_
,
40 Ion Craciun
unde C
1
, C
2
, . . . , C
8
sunt constante reale arbitrare.
1.4.8 Radacini caracteristice reale si complexe multiple
Sa consideram acum cazul general n care ecuat ia caracteristica are atat
radacini reale cat si complex conjugate, ecare dintre ele putand si mul-
tipla. De altfel, chiar si o radacina simpla poate considerata multipla,
multiplicitatea sa ind egala cu 1.
Teorema 1.4.6 Daca coecient ii ecuat iei diferent iale (1.47) sunt constante
reale, iar ecuat ia caracteristica corespunzatoare are rad acinile reale multiple
r
1
, r
2
, . . . , r
k
de multiplicitat i p
1
, p
2
, . . . , p
m
si radacinile complexe multiple
r
m+1
=
1
+i
1
, r
m+2
=
2
+i
2
, . . . , r
m+k
=
k
+i
k
,
cu ordinele de multiplicitate p
m+1
, p
m+2
, . . . , p
m+k
, unde
p
1
+p
2
+ +p
m
+ 2(p
m+1
+p
m+2
+ +p
m+k
) = n,
atunci solut ia generala a ecuat iei diferent iale (1.47), n forma reala, este
y =
m
j=1
e
r
j
x
Q
p
j
1
(x) +
k
q=1
e
q
x
_
R
p
m+q
1
(x) cos
q
x +S
p
m+q
1
(x) sin
q
x
_
,
unde Q
p
j
1
(x), R
p
m+q
1
(x) si S
p
m+q
1
(x) sunt polinoame cu coecient i nu-
mere reale arbitrare de grade p
j
1, p
m+q
1 si respectiv p
m+q
1.
Demonstrat ie. Analiza demonstrat iilor celorlalte teoreme ale acestui para-
graf sugereaza demonstrat ia acestei teoreme care poate efectuata fara di-
cultate.
y
(8)
2y
(6)
+ 16y
(5)
+ 25y
(4)
+ 32y
+ 60y
+ 16y
+ 32y = 0.
Solut ie. Ecuat ia caracteristica a acestei ecuat ii diferent iale este
r
8
2r
6
+ 16r
5
+ 25r
4
+ 32r
3
+ 60r
2
+ 16r + 32 = 0.
Cautand radacinile ntregi, constatam ca singura radacina de acest tip
este r
1
= 2 de multiplicitate p
1
= 2.
Impart ind polinomul caracteristic prin (r + 2)

2
= r
2
+ 4r + 4, gasim ca
celelalte sase radacini caracteristice sunt radacinile ecuat iei
r
6
4r
5
+ 10r
4
8r
3
+ 17r
2
4r + 8 = 0. (1.84)
Studiem daca ecuat ia (1.84) are radacini complexe pur imaginare. Im-
punand ca i sa satisfaca (1.84), dupa egalarea cu zero a part ilor reale si
imaginare, deducem ca trebuie sa e radacina reala comuna a ecuat iilor
6
10
4
+ 17
2
8 = 0,
5
2
3
+ = 0.
Aceste ecuat ii au radacinile duble comune = 1 si = 1, ceea ce arata
ca r
2
= i si r
3
= i sunt radacini caracteristice duble.
Impart ind polinomul din membrul ntai al ecuat iei (1.84) la polinomul
r
4
+ 2r
2
+ 1 se gaseste catul r
2
4r + 8. Prin urmare,
r
6
4r
5
+ 10r
4
8r
3
+ 17r
2
4r + 8 = (r
4
+ 2r
2
+ 1)(r
2
4r + 8). (1.85)
Ultimele doua radacini caracteristice se determina anuland cel de al
doilea factor din membrul doi al relat iei (1.85). Se gaseste ca r
4
= 2 + 2i si
r
5
= 2 2i sunt radacini caracteristice simple.
Solut ia generala a ecuat iei diferent iale este
y = (C
1
+C
2
x)e
2x
+ (C
3
+C
4
x) cos x + (C
5
+C
6
x) sinx+
+ (C
7
cos 2x +C
8
sin2x)e
2x
,
unde C
1
, C
2
, . . . , C
8
1.5 Ecuat ii diferent iale liniare neomogene cu coe-
cient i constant i
Sa consideram ecuat ia diferent iala neomogena
a
0
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n1
y
+a
n
y = f(x), (1.86)
n care coecient ii a
0
, a
1
, . . . , a
n
sunt numere reale date, a
0
,= 0, iar f este o
funct ie reala continua cunoscuta.
Deoarece n paragraful precedent sa prezentat o metoda de integrare
a ecuat iei omogene asociata ecuat iei (1.86), determinarea tuturor solut iilor
ecuat iei diferent iale (1.86) nu ntampina dicultat i.
42 Ion Craciun
In cazul general, cand f(x) este o funct ie continua oarecare, pentru a

determina o solut ie particulara a ecuat iei (1.86) se aplica metoda variat iei
constantelor a lui Lagrange.
Solut ia generala a ecuat iei (1.86) este atunci suma dintre solut ia generala
a ecuat iei omogene asociate si acea solut ie particulara. Determinarea unei
solut ii particulare presupune n cuadraturi.
Exista nsa situat ii cand o solut ie particulara se poate determina numai
prin operat ii algebrice.
Prima dintre ele este atunci cand membrul al doilea din (1.86) are forma
unui cvasipolinom, adica forma
f(x) = e
x
P(x) (1.87)
unde P este un polinom algebric si un numar real. Sa presupunem ca
este o radacina de multiplicitate s a ecuat iei caracteristice L(r) = 0 (s = 0
daca nu este radacina caracteristica).
In acest caz, se cauta o solut ie particulara y

p
(x) a ecuat iei (1.86) sub
forma
y
p
(x) = x
s
e
x
Q(x), (1.88)
unde Q este un polinom cu coecient i nedeterminat i de acelasi grad cu P.
Scriind ca L(y
p
)(x) f(x), unde f(x) are expresia (1.87), simplicand
apoi prin e
x
si identicand puterile lui x, obt inem coecient ii necunoscut i
ai polinomului din (1.88).
Exercit iul 1.5.1 Sa se integreze ecuat ia diferent iala liniara neomogena de
ordinul al doilea
y
3y
+ 2y = (x
2
+x)e
3x
.
Solut ie. Termenul liber al acestei ecuat ii diferent iale este de forma (1.87).
Ecuat ia caracteristica a ecuat iei omogene asociate are radacinile r
1
= 1
si r
2
= 2, astfel ca solut ia generala a acesteia, adica a ecuat iei diferent iale
y
3y
+2y = 0, este y
o
= C
1
e
x
+C
2
e
2x
. Pentru ca r = 3 nu este radacina a
ecuat iei caracteristice (deci s = 0), solut ia particulara y
p
(x) a ecuat iei date
o cautam n forma
y
p
(x) = (Ax
2
+Bx +C)e
3x
.
Calculam L(y
p
(x)), egalam cu (x
2
+ x)e
3x
, simplicam prin e
3x
si daca
identicam puterile lui x din cei doi membri, obt inem sistemul
_
_
2A = 1,
6A+ 2B = 1,
2A+ 3B + 2C = 0,
care are solut ia A = 1/2, B = 1, C = 1. Prin urmare, y
p
(x) = ((1/2)x
2
x + 1)e
3x
. Solut ia generala va suma dintre solut ia generala a ecuat iei
omogene asociate si solut ia particulara determinata mai sus.
Asadar, solut ia generala a ecuat iei este
y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
+ (
1
2
x
2
x + 1)e
3x
.
Avand solut ia generala, putem aborda orice problema Cauchy a ecuat iei
diferent iale date.
O a doua situat ie cand se poate determina o solut ie particulara fara
cuadraturi (integrari) este aceea n care membrul drept din (1.86) are forma
f(x) = e
x
(P
1
(x) cos x +P
2
(x) sinx), (1.89)
n care P
1
si P
2
sunt polinoame cu coecient i reali, n general de grade
diferite.

In aceasta situat ie, solut ia particulara trebuie cautata n forma
y
p
(x) = x
s
e
x
(Q
1
(x) cos x +Q
2
(x) sinx), (1.90)
unde Q
1
si Q
2
sunt polinoame de grad egal cu gradul maxim al polinoamelor
P
1
si P
2
, iar s este ordinul de multiplicitate al lui = +i ca radacina a
ecuat iei caracteristice.
y
+y
2y = (3x
2
23x + 12) cos 3x + (11x
2
5x 5) sin3x.
Solut ie. Se determina ntai solut ia generala a ecuat iei omogene asociata
y
+y
2y = 0 si se gaseste
y
o
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
2x
.
Deoarece K(3i) ,= 0, cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene de
forma
y
p
(x) = (Ax
2
+Bx +C) cos 3x + (Dx
2
+Ex +F) sin3x.
Din L(y
p
(x)) (3x
2
23x + 12) cos 3x + (11x
2
5x 5) sin3x, deducem
A = 0, B = 1, C = 1, D = 1, E = 0, F = 0.
Deci y
p
(x) = (x 1) cos 3x x
2
sin3x, iar solut ia generala a ecuat iei dife-
rent iale neomogena data n enunt este
y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
+ (x 1) cos 3x x
2
sin3x
si are aceasta expresie pentru ca este suma lui y
o
cu y
p
.
44 Ion Craciun
Exercit iul 1.5.3 Sa se determine acea solut ie a ecuat iei diferent iale
y
2y
+ 2y = e
x
(2 cos x 4xsinx)
care satisface condit iile init iale y(0) = 0 si y
(0) = 1.
Solut ie. Ecuat ia caracteristica a ecuat iei omogene asociate are radacinile
complex conjugate r
1
= 1 + i si r
2
= 1 i. Prin urmare, solut ia generala a
ecuat iei omogene asociate y
2y
+ 2y = 0 va
y
o
= (C
1
cos x +C
2
sinx)e
x
.
Avand n vedere ca L(1 + i) = 0, vom determina o solut ie particulara a
ecuat iei neomogene date de forma
y
p
(x) = x
_
(Ax +B) cos x + (Cx +D) sinx
_
e
x
.
Inlocuind pe y
p
(x), y
p
(x) si y
p
(x) n ecuat ia L(y
p
) = e
x
(2 cos x 4xsinx)
si identicand mai ntai factorii lui cos x si sinx din cei doi membri si apoi
polinoamele factori, se obt ine un sistem pentru determinarea coecient ilor
A, B, C, D. Se gaseste:
A = 1; B = 0; C = 0; D = 0,
asa ca y
p
(x) = x
2
cos x, iar solut ia generala a ecuat iei date va
y = (C
1
cos x +C
2
sinx)e
x
+x
2
cos x
si este astfel pentru ca este suma dintre solut ia generala a ecuat iei omogene
asociate si o solut ie particulara.
Exercit iul 1.5.4 Sa se determine solut ia generala a ecarei ecuat ii de mai
jos si, acolo unde sunt indicate condit ii init iale, sa se rezolve problema lui
Cauchy corespunzatoare:
1. y
4y
+ 3y = e
5x
; y(0) = 3, y
(0) = 9;
2. y
8y
+ 16y = e
4x
; y(0) = 0, y
(0) = 1;
3. y
9y
+ 20y = x
2
e
4x
; y(0) = 1, y
(0) = 3;
4. y
+ 6y
+ 8y = 2 sinx + 3 cos x;
5. x
3x
+ 2x = (3t 2) e
t
,
6. y
(4)
2y
(3)
+y
= x
3
.
Solut ie. Determinam mai ntai cate un sistem fundamental de solut ii pentru
ecare din ecuat iile diferent iale omogene asociate
1. y
4y
+ 3y = 0; 2. y
8y
+ 16y = 0;
3. y
9y
+ 20y = 0; 4. y
+ 6y
+ 8y = 0;
5. x
3x
+ 2x = 0; 6. y
(4)
2y
(3)
+y
= 0.
Ecuat ia caracteristica a ecarei din aceste ecuat ii diferent iale, radacinile
caracteristice ale sale si solut ia generala corespunzatoare sunt:
1. r
2
4r + 3 = 0; r
1
= 1, r
2
= 3; y
o
= C
1
e
x
+C
2
e
3x
;
2. r
2
8r + 16 = 0; r
1
= 4, r
2
= 4; y
o
= (C
1
+C
2
x)e
4x
;
3. r
2
9r + 20 = 0; r
1
= 4, r
2
= 5; y
o
= C
1
e
4x
+C
2
e
5x
;
4. r
2
+ 6r + 8 = 0; r
1
= 2, r
2
= 4; y
o
= C
1
e
2x
+C
2
e
4x
;
5. r
2
3r + 2 = 0; r
1
= 1, r
2
= 2; x
o
= C
1
e
t
+C
2
e
2t
;
6. r
4
2r
3
+r
2
= 0; r
1
= 0, r
2
= 1; y
o
= C
1
+C
2
x+(C
3
+C
4
x)e
x
.
Pentru ecare din ecuat iile neomogene date n enunt , determinam o so-
lut ie particulara y
p
(x) de forma membrului drept, si anume
1. y
p
(x) = Ae
5x
; 2. y
p
(x) = Ax
2
e
4x
;
3. y
p
(x) = x(Ax
2
+Bx +C)e
4x
; 4. y
p
(x) = Asinx +Bcos x;
5. x
p
(t) = t(At +B)e
t
; 6. y
p
= x
2
(Ax
3
+Bx
2
+Cx +D).
Impunand acestor funct ii sa verice ecuat iile diferent iale init iale cores-
punzatoare, se determina constantele care intervin dupa cum urmeaza:
1. A =
1
8
; 2. A =
1
2
; 3. A =
1
3
, B = 1, C = 2; 4. A =
32
85
, B =
9
85
;
5. A =
3
2
, B = 1; 6. A =
1
20
, B =
1
2
, C = 3, D = 12.
Se stie ca solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale neomogene este suma
dintre solut ia generala a ecuat iei omogene asociate si o solut ie particulara a
ecuat iei neomogene.
46 Ion Craciun
Folosind acest rezultat, din cele deduse mai sus, rezulta corespunzator
solut iile:
1. y(x) = C
1
e
x
+C
2
e
3x
+
1
8
e
5x
;
2. y(x) = (C
1
+C
2
x)e
4x
+
1
2
x
2
e
4x
;
3. y(x) = C
1
e
4x
+C
2
e
5x
1
3
x(x
2
+ 3x + 6)e
4x
;
4. y(x) = C
1
e
2x
+C
2
e
4x
+
32
85
sinx +
9
85
cos x;
5. x(t) = x
0
(t) +x
p
(t) = C
1
e
t
+C
2
e
2t
1
2
t(3t + 2)e
t
;
6. y(x) = C
1
+C
2
x + (C
3
+C
4
x)e
x
+
x
5
20
+
x
4
2
+ 3x
3
+ 12x
2
.
Pentru a rezolva problema lui Cauchy a ecareia din primele trei ecuat ii
diferent iale, determinam constantele C
1
si C
2
impunand condit iile init iale
corespunzatoare.
Solut iile acestor probleme sunt:
1. y(x) =
1
8
e
x
+
11
4
e
3x
+
1
8
e
5x
;
2. y(x) =
1
2
x(x + 2)e
4x
;
3. y(x) = 4e
4x
+ 3e
5x
1
3
x(x
2
+ 3x + 6)e
4x
.
Pentru a rezolva o problema de tip Cauchy pentru ultima ecuat ie dife-
rent iala trebuiesc specicate patru condit ii init iale.
Presupunand ca x
0
= 0 si
y(0) = 1, y
(0) = 2, y
(0) = 27, y
(0) = 22,
gasim pentru constante valorile C
1
= C
2
= 0, C
3
= 1, C
4
= 1.
Solut ia problemei lui Cauchy corespunzatoare datelor init iale specicate
este y(x) = (x + 1)e
x
+
x
5
20
+
x
4
2
+ 3x
3
+ 12x
2
.
Capitolul 2
Sisteme de ecuat ii
diferent iale ordinare de
ordinul ntai
2.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale ordinare de or-
dinul ntai neliniare sub forma normala
Forma generala a unui sistem de n ecuat ii diferent iale ordinare, de ordinul
ntai, sub forma normala este
_
_
y
1
= f
1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
y
2
= f
2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),

y
n
= f
n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(2.1)
Necunoscutele sistemului (2.1) sunt funct iile reale y
1
, y
2
, . . . , y
n
care de-
pind de variabila reala x si sunt denite pe un intervalul real nchis I. Func-
t iile date f
i
, i = 1, 2, . . . , n, sunt continue mpreuna cu derivatele lor part iale
de ordinul ntai n domeniul nchis I D, unde D IR
n
.
Daca se introduc funct iile vectoriale
y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
), f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
), y
= (y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
atunci sistemul (2.1) se scrie n forma vectoriala
y
= f (x, y).
47
48 Ion Craciun
2.1.1 Legatura cu ecuat iile diferent iale de ordinul n
Teorema 2.1.1 Un sistem de forma (2.1) este echivalent cu o ecuat ie di-
ferent iala ordinara de ordinul n sub forma normala.
Demonstrat ie. Fie data o ecuat ie diferent iala ordinara de ordinul n sub
forma normala
y
(n)
= f(x, y, y
, y
, . . . , y
(n1)
). (2.2)
Daca introducem funct iile necunoscute
y
1
= y, y
2
= y
, , y
n
= y
(n1)
(2.3)
si t inem cont de ecuat ia (2.2), obt inem sistemul de ecuat ii diferent iale or-
dinare de ordinul ntai sub forma normala
_
_
y
1
= y
2
,
y
2
= y
3
,
,
y
n1
= y
n
,
y
n
= f(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(2.4)
Din modul cum a fost obt inut sistemul (2.4) se vede ca daca y este o
solut ie a ecuat iei (2.2), atunci y
1
, y
2
, . . . , y
n
este o solut ie a sistemului (2.4)
si reciproc, daca y
1
, y
2
, . . . , y
n
este o solut ie a sistemului (2.4), iar funct iile
y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt cele din (2.3), atunci y
1
= y este o solut ie a ecuat iei (2.2).
Reciproc, sa aratam cum studiul unui sistem de ecuat ii diferent iale de
forma (2.1) se reduce la studiul unei ecuat ii diferent iale de forma (2.2).
Pentru simplicarea calculelor vom considera cazul n = 3. Fie deci sistemul
diferent ial
_
_
y
1
= f
1
(x, y
1
, y
2
, y
3
),
y
2
= f
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
),
y
3
= f
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
).
(2.5)
Derivand prima ecuat ie din (2.5) n raport cu x, obt inem
y
1
=
f
1
x
+
f
1
y
1
y
1
+
f
1
y
2
y
2
+
f
1
y
3
y
3
. (2.6)
Inlocuind n (2.6) pe y
1
, y
2
, y
3
cu expresiile lor (2.5), gasim
y
1
= F
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
), (2.7)
Capitolul 2 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 49
unde
F
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
) =
f
1
x
+
f
1
y
1
f
1
+
f
1
y
2
f
2
+
f
1
y
3
f
3
.
Daca derivam acum ecuat ia (2.7) n raport cu x si t inem cont de(2.5), ob-
t inem
y
1
= F
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
), (2.8)
unde F
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
) =
F
2
x
+
F
2
y
1
f
1
+
F
2
y
2
f
2
+
F
2
y
3
f
3
.
Din prima ecuat ie a sistemului (2.5) si din ecuat ia (2.7) se pot aa, n
general, y
2
si y
3
funct ie de x, y
1
, y
1
si y
1
, care nlocuite n (2.8), conduce la
ecuat ia diferent iala de ordinul trei sub forma normala
y
1
= F(x, y
1
, y
1
, y
1
),
ceea ce trebuia de demonstrat.
Exercit iul 2.1.1 Sa se ae solut ia general a a sistemului
_
y
= z,
z
= y.
Solut ie. Daca derivam prima ecuat ie, obt inem y
= z
. Folosind a doua
ecuat ie, gasim y
+y = 0. Aceasta ecuat ie este o ecuat ie diferent iala liniara

de ordinul al doilea cu coecient i constant i omogena, care are ecuat ia carac-
teristica r
2
+ 1 = 0 cu radacinile r
1,2
= i.
Ca atare, un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia diferent iala
y
+y = 0 este format din solut iile y

1
= cos x si y
2
= sinx.
Solut ia generala a ecuat iei diferent iale y
+ y = 0 este o combinat ie
liniara de cele doua solut ii fundamentale
y = C
1
cos x +C
2
sinx.
Din prima ecuat ie a sistemului gasim si expresia lui z,
z = C
1
sinx +C
2
cos x
si astfel am obt inut solut ia generala a sistemului dat.
50 Ion Craciun
Exercit iul 2.1.2 Sa se reduca sistemul
_
_
dx
dt
= y,
dy
dt
= z,
dz
dt
= x
(2.9)
la o ecuat ie de ordin superior si sa se gaseasca apoi solut ia sa generala.
Solut ie. Procedand ca n reciproca Teoremei 2.1.1 se ajunge la ecuat ia
diferent iala liniara de ordinul trei cu coecient i constant i, omogena
x
x = 0 (2.10)
ce are ecuat ia caracteristica r
3
1 = 0 si radacinile caracteristice
r
1
= 1, r
2
=
1
2
+i
3
2
, r
3
=
1
2
i
3
2
.
Acestor radacini caracteristice le corespund solut iile fundamentale
x
1
(t) = e
t
, x
2
(t) = e
t
2
cos
t
3
2
, x
3
(t) = e
t
2
sin
t
3
2
.
Astfel, solut ia generala a ecuat iei (2.10) este
x = C
1
e
t
+e
t
2
_
C
2
cos
t
3
2
+C
3
sin
t
3
2
_
. (2.11)
Folosind sistemul, constatam ca necunoscuta y se obt ine derivand pe x,
iar funct ia z se obt ine derivandul pe y. Se gaseste
_
_
y = C
1
e
t
1
2
e
t
2
_
(C
2
C
3
3) cos
t
3
2
+ (C
3
+C
2
3) sin
t
3
2
_
,
z = C
1
e
t
1
2
e
t
2
_
(C
2
+C
3
3) cos
t
3
2
+ (C
3
C
2
3) sin
t
3
2
_
.
(2.12)
Solut ia generala a sistemului (2.9) este data de (2.11) si (2.12).
Exercit iul 2.1.3 Folosind metoda eliminarii, sa se determine ecuat ia di-
ferent iala liniara de ordinul trei cu care este echivalent sistemul de ecuat ii
diferent iale liniare si omogene de ordinul ntai cu coecient i constant i de
mai jos si, folosind rezulatatul stabilit, sa se integreze sistemul
_
_
y
1
+ 9y
1
+ 12y
2
+ 5y
3
= 0,
y
2
5y
1
6y
2
3y
3
= 0,
y
3
y
1
4y
2
y
3
= 0.
(2.13)
Solut ie. Derivam prima egalitate si n rezultatul obt inut
y
1
= 9y
1
12y
2
5y
3
nlocuim pe y
1
, y
2
si y
3
cu valorile date n ecuat iile sistemului. Gasim
y
1
= 16y
1
+ 16y
2
+ 4y
3
. (2.14)
Procedand similar cu egalitatea (2.14), deducem
y
1
= 60y
1
80y
2
28y
3
. (2.15)
Consideram sistemul format din prima ecuat ie a sistemului init ial (2.13)
si ecuat ia (2.14)
_
12y
2
+ 5y
3
= 9y
1
y
1
,
16y
2
+ 4y
3
= 16y
1
+y
1
,
(2.16)
n care necunoscutele sunt y
2
si y
3
.
Rezolvand sistemul algebric (2.16), gasim
_
_
y
2
=
11
8
y
1
+
1
8
y
1
+
5
32
y
1
,
y
3
=
3
2
y
1

1
2
y
1

3
8
y
1
.
(2.17)
Valorile lui y
2
si y
3
determinate n (2.17) le nlocuim n ecuat ia (2.15) si
astfel gasim ecuat ia diferent iala liniara de ordin trei omogena, cu coecient i
constant i
y
1
+ 2y
1
4y
1
8y
1
= 0, (2.18)
a carei funct ie necunoscuta este y
1
.
Ecuat ia caracteristica a ecuat iei diferent iale (2.18) este
r
3
+ 2r
2
4r 8 = 0,
radacinile sale ind r
1
= 2, r
2
= r
3
= 2. Radacinii caracteristice simple
r
1
= 2 i corespunde solut ia y
(1)
1
(x) = e
2x
, iar celei duble i corespund doua
solut ii, si anume
y
(2)
1
= e
2x
, y
(3)
1
= xe
2x
.
Funct iile astfel determinate formeaza un sistem fundamental de solut ii al
ecuat iei diferent iale (2.18), iar solut ia sa generala este
y
1
(x) = C
1
y
(1)
1
(x) +C
2
y
(2)
1
(x) +C
3
y
(3)
1
(x),
52 Ion Craciun
unde C
1
, C
2
si C
3
Prin urmare, expresia lui y
1
este
y
1
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
x)e
2x
. (2.19)
Pentru determinarea funct iilor necunoscute y
2
si y
3
folosim expresiile
(2.17), unde nlocuim pe y
1
, y
1
si y
1
asa cum rezultaa din (2.19). Gasim
_
_
y
2
=
1
2
C
1
e
2x
(C
2
+
1
2
C
3
+C
3
x)e
2x
,
y
3
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
+C
3
x)e
2x
.
Prin urmare, solut ia generala a sistemului (2.13) este
_
_
y
1
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
x)e
2x
,
y
2
=
1
2
C
1
e
2x
(C
2
+
1
2
C
3
+C
3
x)e
2x
,
y
3
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
+C
3
x)e
2x
.
Exercit iul 2.1.4 Sa se integreze sistemul diferent ial liniar de ordinul ntai,
omogen si cu coefcient i constant i
_
_
y
1
= 2y
1
+y
2
+ 2y
3
,
y
2
= y
1
2y
3
,
y
3
= y
1
+y
2
+ 2y
3
.
(2.20)
Solut ie. Aplicand demonstrat ia reciprocei Teoremei 2.1.1, suntem condusi
la ecuat ia
y
1
= 5y
1
+ 4y
2
+ 6y
3
. (2.21)
Derivand aceasta egalitate si nlocuind derivatele din membrul al doilea,
obt inem
y
1
= 12y
1
+ 11y
2
+ 14y
3
. (2.22)
Cu prima ecuat ie a sistemului diferent ial (2.20) si ecuat ia (2.21) alcatuim
sistemul
_
y
2
+ 2y
3
= y
1
2y
1
,
4y
2
+ 6y
3
= y
1
5y
1
,
din care se determina funct iile necunoscute y
2
si y
3
n funct ie de y
1
si deri-
vatele y
1
, y
1
_
y
2
= y
1
3y
1
+y
1
,
y
3
=
1
2
y
1
+ 2y
1

3
2
y
1
.
(2.23)
Introducerea expresiilor lui y
2
si y
3
din (2.23) n egalitatea (2.22) conduce
la ecuat ia diferent iala liniara de ordinul al treilea, omogena si cu coecient i
constant i
y
1
4y
1
+ 5y
1
2y
1
= 0, (2.24)
a carei ecuat ie caracteristica,
r
3
4r
2
+ 5r 2 = 0,
are radacina dubla r
1
= r
2
= 1 si radacina simpla r
3
= 2. Acestor radacini
caracteristice le corespund sistemul fundamental de solut ii:
y
(1)
1
= e
x
; y
(2)
1
= xe
x
; y
(3)
1
= e
2x
.
(2.25)
Solut ia generala a ecuat iei diferent iale (2.24) este combinat ia liniara de
solut iile sistemului fundamental de solut ii (2.25)
y
1
= (C
1
+C
2
x)e
x
+C
3
e
2x
. (2.26)
Celelalte doua necunoscute ale sistemului (2.20) se determina din (2.23)
_
_
y
2
= (C
1
C
2
C
2
x)e
x
C
3
e
2x
,
y
3
= C
2
e
x
+
1
2
C
3
e
2x
.
(2.27)
Prin urmare, solut ia generala a sistemului (2.20) este reprezentata de
funct iile date n (2.26) si (2.27).
Observat ia 2.1.1 Rezultatele stabilite pot prelucrate ntrun alt mod din
care rezulta o noua metoda de rezolvare a sistemelor diferent iale de tipul
(2.20) si anume metoda valorilor si vectorilor proprii.
54 Ion Craciun
2.1.2 Integrale prime. Solut ie generala
In ipotezele ment ionate pentru funct iile f

1
, f
2
, . . . , f
n
, se poate demonstra
ca exista o solut ie unica a sistemului (2.1) care, pentru x = x
0
ia valorile
prescrise
y
i
(x
0
) = y
(0)
i
, i = 1, n,
(2.28)
unde (x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
) este un punct arbitrar din interiorul mult imi
I D.
Fie aceasta solut ie
_
_
y
1
=
1
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
),
y
2
=
2
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
),
,
y
n
=
n
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
).
(2.29)
Aceasta forma a solut iei pune n evident a dependent a ei de datele init iale
x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
.
Geometric, (2.29) reprezinta ecuat iile parametrice ale unei curbe n
spat iul n dimensional IR
n
, care trece prin punctul M
0
(y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
).
Curba se numeste curba integrala sau traiectorie a sistemului (2.1). Punc-
tul M
0
se numeste punct init ial.
Fie acum un punct oarecare M(y
1
, y
2
, . . . , y
n
) , diferit de M
0
, cores-
punzator valorii x (a, b). Valorile y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
si y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt
legate prin relat iile (2.29).
Daca schimbam rolurile punctelor M
0
si M, deci M devine punct init ial,
atunci, n baza unicitat ii solut iei, curba integrala ce trece prin M va trece
si prin M
0
si avem
_
_
y
(0)
1
=
1
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
y
(0)
2
=
2
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
,
y
(0)
n
=
n
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(2.30)
Relat iile (2.30) arata ca sistemul (2.29) sa putut rezolva unic n raport
cu valorile init iale y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
, iar funct iile din membrul drept admit
derivate part iale continue n raport cu x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
.
Cum datele init iale se pot alege arbitrar n interiorul lui D si notandu
le n (2.30) cu C
1
, C
2
, . . . , C
n
(constante arbitrare), obt inem ansamblul de
relat ii
_
1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
1
,
2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
2
,
,
n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
n
,
(2.31)
unde
i
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) =
i
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) si x
0
dat.
Dar, relat iile (2.31) pot rezolvate n mod unic n raport cu variabilele
y
1
, y
2
, . . . , y
n
si deci
_
_
y
1
=
1
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
y
2
=
2
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
,
y
n
=
n
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
).
(2.32)
Relat iile (2.31) reprezinta solut ia generala sub forma implicita a sistemu-
lui (2.1).

In loc de solut ie generala se utilizeaza si termenul de ansamblu de
integrale prime sau integrala generala a sistemului. Oricare din ecuat iile
(2.31) se numeste integrala prima a sistemului (2.1).
Solut ia generala a sistemului (2.1), sub forma explicita, este data de
relat iile (2.32).
Din modul cum au fost deduse relat iile (2.31), constatam ca o funct ie
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) este integrala prima numai daca (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) verica
sistemul (2.1).
Astfel, putem da doua denit ii echivalente pentru integrala prima a unui
sistem de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai.
Denit ia 2.1.1 Se numeste integrala prima a sistemului de ecuat ii dife-
rent iale (2.1), orice relat ie obt inuta rezolvand n raport cu constantele arbi-
trare solut ia lui generala (2.32).
Asadar, oricare din relat iile (2.31) este o integrala prima a sistemului
(2.1).
In baza existent ei si unicitat ii unei solut ii a sistemului (2.1) care trece

printrun punct dat din interiorul mult imi I D, rezolvarea n raport cu
constantele arbitrare a relat iilor (2.32) este ntotdeauna posibila.
Denit ia de mai sus poate data numai dupa ce se cunoaste solut ia
generala a sistemului.
56 Ion Craciun
Denit ia 2.1.2 Se spune ca funct ia (x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) : [a, b] D IR
este o integrala prima a sistemului (2.1) pe o submult ime deschisa a
mult imii [a, b] D, daca este de clasa C
1
(), nu este identic constanta
dar
(x,
1
(x),
2
(x), . . . ,
n
(x)) constant,
dea lungul oricarei traiectorii y
1
=
1
(x), y
2
=
2
(x), . . . , y
n
=
n
(x) a
sistemului (2.1).
Observat ia 2.1.2 Cu Denit ia 2.1.2 putem spune ca un sistem de ecuat ii
diferent iale ordinare de ordinul ntai admite o innitate de integrale prime
deoarece funct ia
[
1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
), . . . ,
n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
)],
unde este o funct ie arbitrara de integralele prime
i
este la randul ei o
integrala prima a sistemului (2.1).
Teorema 2.1.2 Rezolvarea sistemului (2.1) este echivalenta cu obt inerea a
n integrale prime independente.
Demonstrat ie. Fie n integrale prime (2.31) independente funct ional, deci
pentru care determinantul funct ional
D(
1
,
2
, . . . ,
n
)
D(y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
,= 0.
Aplicand teorema de existent a si unicitate a sistemelor de funct ii denite
implicit, din (2.31) deducem relat iile (2.32) care constituie solut ia generala
a sistemului.
Observat ia 2.1.3 Cunoasterea unei singure integrale prime a sistemului
(2.1) reduce rezolvarea sistemului la n1 ecuat ii cu n1 funct ii necunoscute.
Intr-adevar, din
1
(x; y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C se poate exprima una din funct iile
necunoscute, de exemplu y
n
, n funct ie de x, y
1
, y
2
, . . . , y
n1
si C
y
n
= (x, y
1
, y
2
, . . . , y
n1
, C).
Inlocuindul n primele n 1 ecuat ii ale sistemului (2.1) obt inem un sistem

de n 1 ecuat ii diferent iale cu n 1 funct ii necunoscute.
Observat ia 2.1.4 Sistemul (2.1) este echivalent cu sistemul
dx
1
=
dy
1
f
1
=
dy
2
f
2
= =
dy
n
f
n
. (2.33)
Acest sistem este echivalent la randui cu cel obt inut prin nmult irea
rapoartelor cu un acelasi factor, care poate funct ie de n + 1 variabile, si
anume x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
.
In cele ce urmeaza consideram ca numarul variabilelor este n si ca sunt

notate cu x
1
, x
2
, . . . , x
n
, iar una dintre ele este dependenta de celelalte n1,
ceea ce nseamna ca putem scrie sistemul de ecuat ii diferent iale n forma
dx
1
X
1
(x)
=
dx
2
X
2
(x)
= =
dx
n
X
n
(x)
, (2.34)
unde x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), care se numeste forma simetrica a sistemului de
n 1 ecuat ii diferent iale de ordinul ntai cu n 1 necunoscute.
2.2 Sisteme diferent iale sub forma simetrica
Sa consideram sistemul simetric (2.34) n care funct iile X
i
sunt continue si
au derivate part iale continue n raport cu toate variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Conform paragrafului precedent, solut ia generala a sistemului simetric
(2.34) este ansamblul
_
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
1
,
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
2
,
,
n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
n1
,
(2.35)
format din n1 integrale prime oarecare independente funct ional, n sensul
ca rangul matricei jacobiene al funct iilor
1
,
2
, . . . ,
n1
este egal cu n 1
n interiorul mult imii de existent a a funct iilor X
1
, X
2
, . . . , X
n
.
Daca dorim sa trecem un sistem de la forma simetrica (2.34) la forma
normala, este sucient sa alegem una din variabile, de exemplu x
n
, ca vari-
58 Ion Craciun
abila independenta.

In acest fel, din (2.34) avem
_
_
dx
1
dx
n
=
X
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
,
dx
2
dx
n
=
X
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
,
,
dx
n1
dx
n
=
X
n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
.
(2.36)
Observat ia 2.2.1 Pentru valorile init iale x
(0)
1
, x
(0)
2
, . . . , x
(0)
n
, valoarea func-
t iei X
n
nu trebuie sa se anuleze. Daca acest lucru nu este posibil, alegem
alta variabila independenta.
Teorema 2.2.1 Relat ia
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C (2.37)
este o integrala prima a sistemului simetric (2.34) daca si numai daca , dea
lungul unei curbe integrale a sistemului (2.36), avem
X
1
(x)

x
1
+X
2
(x)

x
2
+ +X
n
(x)

x
n
= 0, (2.38)
unde x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Demonstrat ie. Daca funct ia din (2.37) este o integrala prima a sis-
temului (2.36) atunci, dea lungul unei curbe integrale a sistemului (2.36),
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) are o valoare constanta, deci diferent iala ei totala, dea
lungul unei curbe integrale este nula si deci
x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+ +

x
n
dx
n
= 0. (2.39)
Deoarece dea lungul unei curbe integrale diferent ialele dx
i
sunt propor-
t ionale cu valorile funct iilor X
i
(vezi (2.34)), avem (2.38).
Reciproc, din (2.38) rezulta (2.39) si deci d(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0 dea
lungul unei curbe integrale, ceea ce este echivalent cu (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
const. pentru orice solut ie a sistemului (2.36).
Denit ia 2.1.2 spune ca este o integrala prima a sistemului (2.36) sau
a sistemului simetric (2.34).
Observat ia 2.2.2 Singurele funct ii reale de n variabile reale care verica
relat ia (2.38) sunt integralele prime ale sistemului (2.34).
Din punct de vedere geometric, solut ia generala (2.35) reprezinta o fa-
milie de curbe obt inuta prin intersect ia suprafet elor
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
i
,
i = 1, n 1. Aceasta familie de curbe este inclusa n intersect ia domeniilor
de denit ie ale funct iilor X
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si depinde de n 1 parametri
C
1
, C
2
, . . . , C
n1
.
Aducerea unui sistem de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai la
forma simetrica este indicata pentru aarea integralelor prime si, n conse-
cint a, pentru aarea solut iei sale generale.
Exercit iul 2.2.1 Sa se determine solut ia generala a sistemului de ecuat ii
diferent iale sub forma normala
_
_
dy
dx
=
z
(z y)
2
,
dz
dx
=
y
(z y)
2
.
Solut ie. Forma simetrica a acestui sistem este
dx
(z y)
2
=
dy
z
=
dz
y
.
Cautam doua combinat ii integrabile care sa poata furniza cele doua in-
tegrale prime independente.
O integrala prima se obt ine din ultimele doua rapoarte scrise n forma
ydy zdz = 0 care implica d(y
2
z
2
) = 0 si deci y
2
z
2
= C
1
este
prima integrala prima (o familie uniparametrica de cilindri hiperbolici cu
generatoarele paralele cu axa Ox).
Cea de a doua integrala prima se va obt ine dupa ce aplicam o proprietate
a sirului de rapoarte egale. Astfel, avem
dx
(z y)
2
=
dz dy
y z
.
Dupa simplicarea prin y z se obt ine
dx + (y z)d(y z) = 0,
care conduce la cea de a doua integrala prima 2x + (y z)
2
= C
2
(familie
uniparametrica de cuadrice).
60 Ion Craciun
Solut ia generala a sistemului, sub forma implicita, este data de
_
y
2
z
2
= C
1
,
2x + (y z)
2
= C
2
si reprezinta o familie dublu parametrica de curbe n spat iu.
Exercit iul 2.2.2 Sa se determine solut ia generala a sistemului simetric
dx
2y(2a x)
=
dy
x
2
+z
2
y
2
4ax
=
dz
2yz
.
Solut ie. Egalitatea rapoartelor extreme ne conduce la combinat ia integra-
bila
dx
x 2a
=
dz
z
,
care da integrala prima
x 2a
z
= C
1
.
Daca scriem aceasta egalitate n forma x C
1
z 2a = 0, constatam ca
integrala prima reprezinta o familie de plane paralele cu axa Oy.
O alta combinat ie integrabila este
xdx +ydy +zdz
y(x
2
+y
2
+z
2
)
=
dz
2yz
=
d(x
2
+y
2
+z
2
)
x
2
+y
2
+z
2
=
dz
z
,
din care se obt ine cea de a doua integrala prima
x
2
+y
2
+z
2
z
= C
2
.
Daca scriem rezultatul gasit n forma x
2
+y
2
+z
2
C
2
z = 0, constatam
ca cea de a doua integrala prima reprezinta o familie de sfere cu centrele pe
axa Oz, tangente n origine planului xOy.
Solut ia generala a sistemului simetric este ansamblul celor doua integrale
prime
_
_
x 2a
z
= C
1
,
x
2
+y
2
+z
2
z
= C
2
.
Asadar, curbele integrale sunt o familie dublu parametrica de cercuri n
spat iu.
Exercit iul 2.2.3 Sa se gaseasca solut ia generala a sistemului simetric
dx
x(x +y)
=
dy
y(x +y)
=
dz
(y x)(2x + 2y +z)
.
Solut ie. Din primele doua rapoarte se obt ine integrala prima
xy = C
1
. (2.40)
Vom cauta acum a doua combinat ie integrabila. Efectuand raportul
dintre suma numaratorilor si suma numitorilor primelor doua rapoarte, vom
obt ine un raport egal cu al treilea
dx +dy
x
2
y
2
=
dz
(x y)(2x + 2y +z)
.
Dupa simplicarea cu x y, se obt ine
dx +dy
x +y
=
dz
2x + 2y +z
.
Efectuand diferent a numaratorilor pe diferent a numitorilor, obt inem un
raport egal cu primul
dx +dy
x +y
=
dx +dy +dz
x +y +z
din care deducem
dx +dy
x +y
+
dx +dy +dz
x +y +z
= 0. Integrand, obt inem
(x +y)(x +y +z) = C
2
. (2.41)
Solut ia generala a sistemului este ansamblul integralelor prime (2.40) si
(2.41).
2.3 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare
In acest paragraf vom determina solut iile sistemelor de ecuat ii diferent iale
liniare de ordinul ntai. Forma generala a unui astfel de sistem este
_
_
y
1
+a
11
(x) y
1
+a
12
(x) y
2
+ +a
1n
(x) y
n
= f
1
(x),
y
2
+a
21
(x) y
1
+a
22
(x) y
2
+ +a
2n
(x) y
n
= f
2
(x),
,
y
n
+a
n1
(x) y
1
+a
n2
(x) y
2
+ +a
nn
(x) y
n
= f
n
(x).
(2.42)
62 Ion Craciun
Presupunem ca funct iile a
ij
si f
i
, i, j = 1, n, sunt continue pe intervalul
[a, b].
Daca tot i f
i
(x) 0, i = 1, 2, . . . , n, spunem ca sistemul este omogen.

In
caz contrar sistemul este neomogen.
Sistemul (2.42) se poate scrie n forma vectoriala
y
+e(A(x)Y ) = f (x), (2.43)

unde y : [a, b] IR
n
este o funct ia vectoriala necunoscuta de variabila reala,
derivabila, care n baza canonica din IR
n
,
e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), , e
n
= (0, 0, . . . , 1),
are coordonatele y
1
, y
2
, . . . , y
n
, e = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
) IR
n
IR
n

IR
n
= (IR
n
)
n
, A(x) /
nn
(IR) este o matrice cu elementele a
ij
(x), Y
este matricea cu o singura coloana si elemente coordonatele vectorului y,
adica y = eY, iar f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
) : [a, b] IR
n
este funct ie vectoriala de
o variabila reala, cunoscuta.
Denit ia 2.3.1 Fie q un numar natural. Spunem ca funt ia vectoriala de
variabila reala g = (g
1
, g
2
, . . . , g
n
) : [a, b] IR
n
este de clasa C
q
([a, b]) daca
funct iile coordonate g
i
, i = 1, n, sunt continue si au derivate continue pana
la ordinul q inclusiv.
Mult imea C
q
([a, b]) este spat iu liniar real innit dimensional. Pentru
C
(0)
([a, b]) vom folosi notat ia C([a, b]).
Denit ia 2.3.2 Se numeste solut ie a sistemului (2.43) funct ia vectoriala
de variabila reala = (
1
,
2
, . . . ,
n
) : [a, b] IR
n
, de clasa C
1
([a, b]),
care satisface egalitatea
(x) +e(A(x)(x)) = f (x), () x [a, b],

unde este matricea coloana cu elementele
1
,
2
, . . . ,
n
.
2.3.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare si omogene
Fie sistemul (2.43) si sa notam
L(y) = y
+e(A(x)Y ). (2.44)
Atunci sistemul (2.43), n forma omogena, se scrie
L(y) = 0, (2.45)
unde 0 este funct ia vectoriala identic nula 0 : [a, b] IR
n
.
Teorema 2.3.1 Aplicat ia vectoriala L este un operator liniar denit pe spa-
t iul vectorial C
1
([a, b]) si cu valori n spat iul vectorial C([a, b]).
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei este evidenta daca avem n vedere
expresia (2.44) a operatorului L si continuitatea funct iilor a
ij
.
Se vede apoi ca operatorul L are proprietatea
L(+) = L() +L(), (2.46)
oricare ar numerele si , reale sau complexe, si oricare ar funct iile
vectoriale de variabila reala , C
1
([a, b]).
A integra sistemul liniar si omogen (2.43) de ecuat ii diferent iale ordinare
de ordinul ntai, cu coecient i variabili, nseamna a gasi toate solut iile lui.
Observam ca daca y C
1
([a, b]) este o solut ie a sistemului (2.45), atunci
imaginea lui y prin operatorul L este elementul nul din C([a, b]). Prin ur-
mare, mult imea solut iilor sistemului (2.45) coincide cu nucleul operatorului
liniar L, deci cu Ker L.
Operatorul L ind liniar, rezulta ca Ker L este un spat iu liniar, subspat iu
liniar al spat iului liniar innit dimensional C([a, b]).
Observat ia 2.3.1 Daca coecient ii sistemului omogen (2.45) sunt funct ii
reale, iar funct ia vectoriala + i este o solut ie complexa a sistemului
omogen (2.45), atunci funct iile vectoriale de variabila reala si sunt so-
lut ii ale acestui sistem.
Intr-adevar, din (2.46) rezulta

L(+i) = L() +iL() = 0,
deoarece +i este o solut ie a sistemului. Cum L() si L() sunt funct ii
reale, deducem L() = 0 si L() = 0, adica funct iile reale si sunt
solut ii ale sistemului (2.45).
Sa consideram un punct oarecare x
0
[a, b] si y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
numere
reale arbitrare.
Problema lui Cauchy pentru sistemul (2.45) constan determinarea acelei
solut ii y a sistemului care sa verice condit ia lui Cauchy (condit ia init iala)
y(x
0
) = y
(0)
, (2.47)
unde y
(0)
= (y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
).
Teorema de existent a si unicitate a solut iei problemei lui Cauchy pentru
sistemul (2.45) pune n evident a un element y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) Ker L
care satisface condit ia (2.47).
64 Ion Craciun
Teorema 2.3.2 Mult imea KerL este un spat iu vectorial real de dimensiune
n.
Demonstrat ie. Sa consideram mult imea de solut ii ale sistemului (2.45)
y
(1)
, y
(2)
, , y
(n)
(2.48)
care verica urmatoarele condit ii ale lui Cauchy
_
_
y
(1)
(x
0
) = (1, 0, . . . , 0),
y
(2)
(x
0
) = (1, 0, . . . , 0),
,
y
(n)
(x
0
) = (1, 0, . . . , 0)
(2.49)
si sa aratam ca elementele acestei mult imi, ca elemente ale spat iului Ker L,
sunt liniar independente. Vom demonstra prin reducere la absurd.
Presupunem deci ca solut iile sunt liniar dependente. Atunci exista con-
stantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
, nu toate nule, astfel ncat
C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)
(x) = 0, () x [a, b]. (2.50)
In particular, (2.50) are loc pentru x

0
si atunci, din (2.49) si (2.50), avem
(C
1
, C
2
, . . . , C
n
) = 0 = (0, 0, . . . , 0)
din care deducem ca toate constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt egale cu zero,
ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare, solut iile (2.48) sunt liniar independente.
Sa aratam ca solut iile (2.48) constituie o baza n Ker L.
Pentru aceasta trebuie demonstrat ca orice y Ker L se scrie ca o
combinat ie liniara de elementele din (2.48), deci ca exista constantele reale
C
1
, C
2
, . . . , C
n
astfel ncat
y = C
1
y
(1)
+C
2
y
(2)
+ +C
n
y
(n)
, (2.51)
sau
y(x) = C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)(x)
, () x [a, b]. (2.52)
Scriind ca (2.52) are loc si pentru x
0
si folosind (2.49), gasim
(y
1
(x
0
), y
2
(x
0
), . . . , y
n
(x
0
)) = (C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
din care deducem ca C
i
din (2.51) sunt unic determinate si
C
1
= y
1
(x
0
), C
2
= y
2
(x
0
), . . . , C
n
= y
n
(x
0
).
Prin urmare, solut ia considerata se scrie n mod unic n forma
y = y
1
(x
0
)y
(1)
+y
2
(x
0
)y
(2)
+ +y
n
(x
0
)y
(n)
.
Am dovedit astfel ca orice y Ker L se exprima unic ca o combinat ie
liniara a vectorilor (2.48), liniar independent i n Ker L, ceea ce arata ca
mult imea (2.48) este o baza n Ker L.
Prin urmare, Ker L este spat iu vectorial real n dimensional.
Denit ia 2.3.3 Vom spune ca n solut ii y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
ale sistemului
(2.45) formeaza un sistem fundamental de solut ii pe intervalul [a, b]
daca ele sunt liniar independente n spat iul liniar ndimensional Ker L.
Cum dimensiunea lui Ker L este n rezulta ca orice baza din Ker L este
un sistem fundamental de solut ii a sistemului (2.45).
2.3.2 Matrice fundamentala a unui sistem omogen
Denit ia 2.3.4 Matricea patratica (x), de ordinul n, ale carei coloane
sunt coordonatele vectorilor y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) care formeaza un
sistem fundamental de solut ii al sistemului liniar si omogen de ecuat ii dife-
rent iale de ordinul ntai, cu coecient i variabili (2.45), se numeste matrice
fundamentala a sistemului.
Teorema 2.3.3 Fie (x) o matrice fundamentala a sistemului (2.45),
(x)
matricea formata din derivatele elementelor matricei (x) si O matricea nula
patratica de ordinul n. Atunci
(x) + A(x)(x) = O, () x [a, b]. (2.53)

Demonstrat ie. Identitatea (2.53) este evidenta deoarece reprezinta scrie-
rea matriceala a identitat ilor L(y
(i)
) = 0, i = 1, 2, . . . , n care exprima faptul
ca funct iile vectoriale y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
sunt solut ii ale sistemului (2.45).
Matricea fundamentala a unui sistem omogen nu este unica.
Pentru aceasta sa observam ca orice matrice

(x) = (x)C, unde C este
o matrice patratica constanta de ordinul n nesingulara, este tot o matrice
fundamentala a sistemului (2.45).
66 Ion Craciun
Reciproc, orice matrice fundamentala

(x) a sistemului (2.45) se poate
reprezenta sub forma
(x) = (x) C, x [a, b], (2.54)

unde C este o matrice constanta de tip n n nesingulara. Aceasta ultima
armat ie rezulta din
Corolarul 2.3.1 Daca (x) este o matrice fundamentala a sistemului de
ecuat ii diferent iale (2.45), atunci orice solut ie a acestuia se reprezinta sub
forma
y(x) = e((x)C), x [a, b], (2.55)
unde C este matricea coloana a coordonatelor unui vector constant din IR
n
.
Demonstrat ie. Formula (2.55) rezulta din faptul ca pe coloanele matricei
(x) sunt coordonatele vectorilor unei baze din spat iul solut iilor sistemu-
lui (2.45). Astfel, (2.55) este exprimarea unui vector a unui spat iu liniar n
dimensional ntro baza .
2.3.3 Determinantul lui Wronski
Ca si la studiul ecuat iilor diferent iale liniare, omogene de ordinul n, cu
coecient i constant i, se poate introduce si aici determinantul lui Wronski
sau wronskianul asociat unui sistem fundamental de solut ii, si anume
W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
] =
y
(1)
1
(x) y
(2)
1
(x) y
(n)
1
(x)
y
(1)
2
(x) y
(2)
2
(x) y
(n)
2
(x)

y
(1)
n
(x) y
(2)
n
(x) y
(n)
n
(x)
. (2.56)
Pentru valorile funct iei introdusa n (2.56) se pot utiliza notat iile W(x)
sau W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
](x).
Observat ia 2.3.2 Wronskianul W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
] asociat unui sistem
fundamental de solut ii y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) este determinantul ma-
tricei fundamentale (x).
Teorema 2.3.4 Condit ia necesara si sucienta ca solut iile
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
,
ale sistemului (2.45), sa formeze un sistem fundamental de solut ii a acestuia
este ca determinantul lui Wronski corespunz ator sa nu e identic nul pe
intervalul [a, b].
Demonstrat ie. Sa aratam mai ntai sucient a, adica din
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
Ker L si W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
]
x=x
0
,= 0
sa rezulte ca funct iile
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
(2.57)
formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru sistemul (2.45).
Demonstrat ia se face prin reducere la absurd.
Presupunem ca funct iile y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
, ca elemente ale lui Ker L,
sunt liniar dependente. Exista atunci n constante, nu toate nule, astfel
ncat pentru orice x [a, b] sa avem
C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)
(x) = 0. (2.58)
Scriind (2.58) pe componente si luand x = x
0
, deducem
_
_
C
1
y
(1)
1
(x
0
) +C
2
y
(2)
1
(x
0
) + +C
n
y
(n)
1
(x
0
) = 0,
C
1
y
(1)
2
(x
0
) +C
2
y
(2)
2
(x
0
) + +C
n
y
(n)
2
(x
0
) = 0,
,
C
1
y
(1)
n
(x
0
) +C
2
y
(2)
n
(x
0
) + +C
n
y
(n)
n
(x
0
) = 0.
(2.59)
Am obt inut astfel un sistem liniar si omogen de n ecuat ii cu n necunos-
cute al carui determinant este W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]
x=x
0
, care prin
ipoteza este diferit de zero, deci sistemul (2.59) are numai solut ia banala
C
1
= 0, C
2
= 0, . . . , C
n
= 0,
ceea ce contrazice presupunerea. Deci, solut iile (2.57) sunt liniar indepen-
dente.
68 Ion Craciun
In baza Denit iei 2.3.3 funct iile (2.57) formeaza un sistem fundamental
de solut ii ale sistemului (2.45) pe intervalul [a, b].
Sa demonstram necesitatea. Daca solut iile y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
sunt liniar
independente atunci, macar ntrun punct x
0
[a, b], determinantul lui
Wronski asociat acestor solut ii este diferit de zero.
Deoarece y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
formeaza o baza n Ker L, orice y Ker L
se scrie n mod unic n forma
y = C
1
y
(1)
+C
2
y
(2)
+ +C
n
y
(n)
. (2.60)
Considerand un x
0
[a, b], notand y(x
0
) = y
(0)
si scriind (2.60) pe
coordonate n x
0
, obt inem
_
_
C
1
y
(1)
1
(x
0
) +C
2
y
(2)
1
(x
0
) + +C
n
y
(n)
1
(x
0
) = y
(0)
1
,
C
1
y
(1)
2
(x
0
) +C
2
y
(2)
2
(x
0
) + +C
n
y
(n)
2
(x
0
) = y
(0)
2
,
,
C
1
y
(1)
n
(x
0
) +C
2
y
(2)
n
(x
0
) + +C
n
y
(n)
n
(x
0
) = y
(0)
n
.
(2.61)
Deoarece sistemul (2.61) are solut ia unica C
1
, C
2
, . . . , C
n
, rezulta ca de-
terminantul sistemului, W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]
x=x
0
, este nenul.
Teorema 2.3.5 (Liouville) Daca funct ia
W(x) = W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]
este wronskianul unui sistem de n solut ii ale sistemului (2.45), atunci are
loc egalitatea
W(x) = W(x
0
) e
_
x
x
0
tr A(t) dt
, () x, x
0
[a, b],
(2.62)
unde tr A(t) =
n
i=1
a
ii
(t) este urma matricei A a sistemului.
Demonstrat ie. Fara a restrange generalitatea, presupunem ca sistemul
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) este liniar independent (n caz contrar W(x)
0 si (2.62) este banal satisfacuta).
Fie (x) matricea fundamentala cu coloanele
y
(1)
(x), y
(2)
(x), , y
(n)
(x).
Cu teorema cresterilor nite, avem
(x +) = (x) +
(x) +o(), x [a, b],

iar din ecuat ia (2.53) rezulta
(x +) = (x) A(x)(x) +o(), x [a, b]. (2.63)
Daca n egalitatea (2.63) luam determinantul ambelor membri, obt inem:
W(x+)=det (I
n
A(x) +o()
1
(x))W(x)=W(x)
_
1tr A(x)+o()
_
,
unde este arbitrar si sucient de mic. Trecand la limita pentru 0
rezulta
W
(x) = tr A(x) W(x), x [a, b],

iar prin integrare se obt ine formula (2.62).
2.3.4 Solut ia generala a sistemului omogen de ecuat ii dife-
rent iale liniare
Sa presupunem ca avem un sistem fundamental de solut ii
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)
al sistemului (2.45). Atunci, orice alta solut ie a sistemului se scrie n mod
unic n forma (2.60), unde C
1
, C
2
, . . . , C
n
Putem arma ca (2.60) constituie solut ia generala a sistemului (2.45),
deoarece verica sistemul, are n component a sa n constante arbitrare si
oricarei probleme de tip Cauchy a sistemului i se pot preciza n mod unic
sistemul de constante C
1
, C
2
, . . . , C
n
astfel ncat solut ia determinata sa sa-
tisfaca condit ia init iala y(x
0
) = y
(0)
, cu y
(0)
vector arbitrar din IR
n
.
Cum vectorul din membrul drept al relat iei (2.60) se poate scrie n forma
e((x)C), unde C este matrice cu o singura coloana si cu n linii, rezulta ca
solut ia generala a sistemului (2.45) poate scrisa si n forma (2.55).
Observat ia 2.3.3 Sistemul fundamental de solut ii pentru (2.45) nu este
unic.
Intr-adevar, se stie ca ntrun spat iu liniar n dimensional exista o innitate

de baze. Daca mult imea de funct ii y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) este o baza
70 Ion Craciun
n Ker L si |C
j
i
| /
nn
(IR) este o matrice nesingulara, atunci sistemul de
vectori
y
(i)
=
n
j=1
C
i
j
y
(j)
, i 1, n,
(2.64)
formeaza de asemeni o baza n Ker L si deci avem un alt sistem fundamental
de solut ii.
Matricea constanta C din (2.64) este matricea de trecere de la baza
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) la sistemul de vectori
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x). (2.65)
Daca aceasta matrice de trecere este si nesingulara, sistemul de vectori (2.65)
este, de asemenea, sistem fundamental de solut ii pentru sistemul (2.45).
2.4 Sisteme neomogene de ecuat ii diferent iale li-
niare de ordinul ntai
Sa consideram sistemul liniar si neomgen de ecuat ii diferent iale de ordinul
ntai
L(y) = y
+e(A(x)Y ) = f (x), (2.66)

n care matricea A(x) = |a
ij
(x)| /
nn
(IR) a coecient ilor sistemului are
elemente funct ii continue pe intervalul [a, b], f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
) C([a, b]),
y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) C
1
([a, b]), iar Y = |y
i
|
1n
este matricea coloana cu n
linii a necunoscutelor y
i
C
1
([a, b]) ale sistemului.
Ne propunem sa determinam solut iile sistemului (2.66) prin metoda va-
riat iei constantelor. Vom cerceta daca solut ia generala a sistemului (2.66)
se poate obt ine din solut ia generala (2.60) a sistemului omogen asociat sis-
temului (2.66), nlocuind constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
prin funct iile convenabil
alese C
1
(x), C
2
(x), . . . , C
n
(x).
Daca mult imea y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) este un sistem fundamen-
tal de solut ii a sistemului omogen asociat L(y) = 0, atunci vom determina
funct iile
C
1
(x), C
2
(x), , C
n
(x),
continue si cu derivate continue pe [a, b], astfel ncat
y(x) = C
1
(x)y
(1)
(x) +C
2
(x)y
(2)
(x) + +C
n
(x)y
(n)
(x) (2.67)
sa e solut ie a sistemului neomogen (2.66). Impunand aceasta si t inand cont
ca y
(i)
, i = 1, n, sunt solut ii ale sistemului omogen asociat, gasim sistemul
n
i=1
C
i
(x)y
(i)
(x) = f (x), x [a, b], (2.68)
care are forma matriceala
(x) C
(x) = F(x), x [a, b]. (2.69)

Dar (2.68) este un sistem de n ecuat ii cu n necunoscute C
i
(x), i = 1, n.
Solut ia acestui sistem se deduce din (2.69) prin nmult irea la stanga cu
inversa matricei (x). Se obt ine
C
(x) =
1
(x) F(x). (2.70)
Integrand ecuat iile diferent iale ordinare (2.70) se gaseste
C(x) = K +
_
x
x
0
1
(s) F(s)ds, (2.71)
unde K /
1n
are elemente constante arbitrare.
Inlocuind (2.71) n (2.67), obt inem solut ia generala a sistemului neo-

mogen (2.66)
y(x) = e
_
(x)K +
_
x
x
0
(x)
1
(s)F(s)ds
_
, (2.72)
unde F este matricea coordonatelor vectorului f n baza canonica din IR
n
.
Sa mai observam ca (2.72) se scrie si n forma
y = e
_
(x)K
_
+e
_
_
x
x
0
(x)
1
(s)F(s)ds
_
= y
o
(x) +y
p
(x), (2.73)
din care deducem ca solut ia generala a sistemului neomogen (2.66) este suma
dintre solut ia generala y
o
(x) a sistemului omogen asociat L(y) = 0 si o so-
lut ie particulara y
p
(x) a sistemului neomogen.
O solut ie particulara a sistemului neomogen (2.66) se obt ine prin metoda
variat iei constantelor luand pentru K din (2.71) matricea coloana identic
nula.
72 Ion Craciun
2.5 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare cu coe-
cient i constant i
Sa studiem sistemele de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai, neomo-
gene si omogene, n care coecient ii din (2.42) sunt constante reale notate
cu a
ij
.
Forma generala a unui sistem neomogen este
_
_
y
1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+ +a
1n
y
n
+f
1
(x),
y
2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+ +a
2n
y
n
+f
2
(x),

y
n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+ +a
nn
y
n
+f
n
(x),
(2.74)
n care f
1
, f
2
, . . . , f
n
sunt funct ii date, continue pe un compact [a, b].
Daca n (2.74) toate funct iile f
i
sunt identic nule, atunci sistemul cores-
punzator
_
_
y
1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+ +a
1n
y
n
,
y
2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+ +a
2n
y
n
,

y
n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+ +a
nn
y
n
,
(2.75)
este un sistem omogen de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai cu coecient i
constant i. Deoarece coecient ii acestui sistem coincid cu cei ai sistemului
(2.74), sistemul se numeste n plus asociatul sistemului (2.74).
Forma matriceala a unui astfel de sistem omogen este
Y
= AY, (2.76)
unde Y este matricea cu o singura coloana cu elementele coordonatele vec-
torului y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
), iar A este matricea patratica de ordinul n a carei
elemente sunt coecient ii sistemului.
Toate rezultatele stabilite mai sus pentru sisteme de ecuat ii diferent iale
liniare cu coecient i variabili, omogene si neomogene, sunt adevarate si pen-
tru sistemele (2.74) si (2.75).
Vom determina solut ia generala a sistemului omogen (2.75) folosind teo-
ria valorilor si vectorilor proprii a unei matrice patratice.
Pentru aceasta, cautam solut ii particulare ale sistemului (2.76) de forma
Y = e
rx
, (2.77)
unde este matricea coordonatelor vectorului nenul , deci = e, iar r
este un numar real sau complex.
Vom determina si r din condit ia ca y = ee
rx
sa e solut ie a sistemului
(2.75), a carui forma vectoriala este
y
= e(AY ). (2.78)
Impunand condit ia ca Y din (2.77) sa verice (2.76), gasim ca este
solut ia unui sistem liniar omogen a carui forma matriceala este
(ArE) = O, (2.79)
unde E este matricea unitate de ordinul n, iar O este matricea nula.
Pentru ca sistemul algebric (2.79) sa aiba solut ii nebanale, determinantul
acestuia trebuie sa e nul. Astfel, obt inem ecuat ia algebrica de gradul n n
necunoscuta r
det (ArE) =
a
11
r a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
r . . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
r
= 0, (2.80)
numita ecuat ie caracteristica a sistemului (2.75).
Ecuat iile (2.80) si (2.79) arata ca din (2.77) este matricea coloana a
vectorului propriu a matricei A, corespunzator valorii proprii r.
Daca ecuat ia caracteristica (2.80) are toate cele n radacini reale si dis-
tincte, r
1
, r
2
, . . . , r
n
, lor le corespund n vectori proprii
i
, respectiv n solut ii
particulare ale sistemului neomogen (2.78)
y
1
(x) =
1
e
r
1
x
, y
2
(x) =
2
e
r
2
x
, . . . , y
n
(x) =
n
e
r
n
x
. (2.81)
Wronskianul solut iilor (2.81) este produsul dintre e
(a
11
+a
22
++a
nn
)x
si
determinantul Vandermonde construit cu numerele r
1
, r
2
, . . . , r
n
. Deoarece
radacinile caracteristice sunt distincte, rezulta ca wronskianul solut iilor men-
t ionate n (2.81) este diferit de zero, fapt ce atrage concluzia ca funct iile
(2.81) constituie un sistem fundamental de solut ii pentru sistemul de ecuat ii
diferent iale (2.75).
In acest caz, solut ia generala a sistemului (2.75) este combinat ia liniara

y = C
1
1
e
r
1
x
+C
2
2
e
r
2
x
+ +C
n
n
e
r
n
x
, (2.82)
74 Ion Craciun
n care C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare. Forma acestei solut ii gene-
rale este
Y = C
1
1
e
r
1
x
+C
2
2
e
r
2
x
+ +C
n
n
e
r
n
x
. (2.83)
Teorema 2.5.1 Daca ecuat ia caracteristica are, de pilda, radacina r
1
mul-
tipla de ordinul k, atunci partea din solut ia generala corespunzatoare ei are
forma
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
P
1
(x)
P
2
(x)

P
n
(x)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
r
1
x
, (2.84)
unde P
1
(x), P
2
(x), . . . , P
n
(x) sunt polinoame de grad cel mult k 1, avand
coecient ii funct ii liniare de k constante oarecare C
1
, C
2
, . . . , C
k
. Poli-
noamele P
1
(x), P
2
(x), . . . , P
n
(x) nu pot identic nule decat daca toate
constantele C
1
, C
2
, . . . , C
k
sunt nule.
Cazul radacinilor complexe poate tratat n mod analog. Vor rezulta
solut ii complex conjugate n perechi. Din ecare astfel de pereche se con-
struieste alte doua solut ii reale luand semisuma acestora si semidiferent a
mpart ita prin unitatea imaginara.
Pentru determinarea solut iilor particulare ale sistemelor neomogene se
poate folosi metoda variat iei constantelor a lui Lagrange.
In cazul n care f
i
(x) = e
x
(Q
1
i
(x) cos x+Q
2
i
(x) sinx), solut ii particu-
lare se pot obt ine prin metoda coecient ilor nedeterminat i, fara cuadraturi.
Mai precis, se cauta solut ii particulare de forma termenului liber, adica de
forma
y
i
(x) = x
s
e
x
(R
1
i
(x) cos x +R
2
i
(x) sinx), i = 1, n,
unde R
1
i
si R
2
i
sunt polinoame de aceleasi grade cu respectiv polinoamele
Q
1
i
si Q
2
i
, iar s este multiplicitatea lui r = + i ca radacina a ecuat iei
caracteristice.
Vom ilustra aceste armat ii prin exemple.
Exemplul 2.5.1 Sa se determine solut ia general a a sistemului diferent ial
omogen
_
_
y
1
= 2y
1
2y
2
+ 3y
3
,
y
2
= y
1
+y
2
+y
3
,
y
3
= y
1
+ 3y
2
y
3
.
Solut ie. Sistemul de ecuat ii diferent iale dat este de ordinul ntai, omo-
gen, cu coecient i constant i si se poate scrie n forma matriceala
Y
= AY,
unde
A =
_
_
_
_
_
_
2 2 3
1 1 1
1 3 1
_
_
_
_
_
_
,
este matricea sistemului, iar
Y =
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
_
_
este matricea funct iilor necunoscute ale sistemului diferent ial.
Pentru a determina solut ia generala a sistemului, aplicam teoria valorilor
si vectorilor proprii prezentata mai sus.
Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile ecuat iei caracteristice
det (ArE) =
2 r 2 3
1 1 r 1
1 3 1 r
= 0,
adica a ecuat iei r
3
2r
2
5r +6 = 0. Radacinile acestei ecuat ii sunt r
1
= 1,
r
2
= 3, r
3
= 2.
Deoarece valorile proprii sunt reale si distincte, vectorii proprii cores-
punzatori sunt liniar independent i n IR
3
.
76 Ion Craciun
Vectorul propriu corespunzator valorii proprii r este o solut ie nebanala
a sistemului liniar si omogen
_
_
(2 r)
1
2
2
+3
3
= 0,
1
+(1 r)
2
+
3
= 0,
1
+3
2
+(1 r)
3
= 0.
(2.85)
Cele trei sisteme corespunzatoare radacinilor caracteristice, obt inute din
(2.85) luand succesiv pentru r valorile r
1
= 1, r
2
= 3, r
3
= 2, sunt:
_
1
2
2
+ 3
3
= 0,
1
+
3
= 0,
1
+ 3
2
2
3
= 0;
_
1
2
2
+ 3
3
= 0,
1
2
2
+
3
= 0,
1
+ 3
2
4
3
= 0;
_
_
4
1
2
2
+ 3
3
= 0,
1
+ 3
2
+
3
= 0,
1
+ 3
2
+
3
= 0.
Solut iile nebanale ale acestor sisteme omogene
(1)
= (1, 1, 1),
(2)
= (1, 1, 1),
(3)
= (11, 1, 14).
sunt vectorii proprii corespunzatori valorilor proprii ment ionate.
Corespunzator acestor vectori proprii avem urmatoarele solut ii liniar in-
dependente ale sistemului
Y
(1)
(x) =
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
e
x
; Y
(2)
(x) =
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
e
3x
; Y
(3)
(x) =
_
_
_
_
11
1
14
_
_
_
_
e
2x
si prin urmare solut ia generala a sistemului diferent ial este
Y (x) = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x) +C
3
Y
(3)
(x),
unde C
1
, C
2
, C
3
Egaland elementele corespunzatoare gasim solut ia generala pe compo-
nente (coordonate)
_
_
y
1
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
x
+ 11C
3
e
2x
,
y
2
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
3x
+C
3
e
2x
,
y
3
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
3x
14C
3
e
2x
.
(2.86)
Integrarea sistemului se poate efectua si prin metoda eliminarii. Ecuat ia
diferent iala ordinara, de ordinul al treilea, cu coecient i constant i, omogena,
n care funct ia necunoscuta este y
2
are expresia
y
2
2y
2
5y
2
+ 6y
2
= 0, (2.87)
iar solut ia sa generala este data n (2.86)
2
. Celelalte coordonate ale solut iei
generale y se obt in din legaturile acestora cu funct ia y
2
.
Exemplul 2.5.2 Sa se determine solut ia generala a sistemului de ecuat ii
diferent iale omogene cu coecient i constant i
_
y
1
= y
1
y
2
,
y
2
= y
1
+ 3y
2
.
Solut ie. Matricea sistemului, A =
_
1 1
1 3
_
, are ecuat ia caracteristica
r
2
4r + 4 = 0 cu radacina dubla r = 2.
Conform Teoremei 2.5.1, solut ia generala a sistemului este de forma
_
y
1
= (A
1
x +C
1
)e
2x
,
y
2
= (A
2
x +C
2
)e
2x
,
unde constantele A
1
, A
2
, C
1
, C
2
se determina din sistemul
_
_
A
1
+A
2
= 0,
A
1
+C
1
+C
2
= 0,
A
1
+A
2
= 0,
A
2
+C
1
+C
2
= 0,
din care se gaseste
A
1
= C
1
+C
2
, A
2
= C
1
C
2
.
78 Ion Craciun
Astfel, solut ia generala a sistemului de ecuat ii diferent iale este
_
y
1
= ((C
1
+C
2
)x +C
1
)e
2x
,
y
2
= ((C
1
+C
2
)x +C
2
)e
2x
,
si ea poate scrisa matriceal n forma
Y = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x),
unde
Y
(1)
(x) =
_
x + 1
x
_
e
2x
, Y
(2)
=
_
x
1 x
_
e
2x
.
Exemplul 2.5.3 Determinat i solut ia generala a sistemului de ecuat ii dife-
rent iale omogene cu coecient i constant i
_
_
y
1
= 2y
1
y
2
y
3
,
y
2
= 2y
1
y
2
2y
3
,
y
3
= y
1
+y
2
+ 2y
3
.
Solut ie. Sistemul se poate scrie matriceal n forma
Y
= AY,
unde A =
_
_
_
_
_
_
2 1 1
2 1 2
1 1 2
_
_
_
_
_
_
este matricea sistemului.
Conform Teoremei 2.5.1, contribut ia radacinii triple r = 1 la solut ia
generala a sistemului trebuie cautata n forma
Y =
_
_
_
_
_
_
A
1
x
2
+B
1
x +C
1
A
2
x
2
+B
2
x +C
2
A
3
x
2
+B
3
x +C
3
_
_
_
_
_
_
e
x
.
Se deduce ca coecient ii A
1
, A
2
si A
3
sunt nuli, iar
_
_
B
1
= C
1
C
2
C
3
,
B
2
= 2(C
1
C
2
C
3
),
B
3
= C
1
+C
2
+C
3
Astfel, Y se scrie ca o combinat ie liniara de constantele C
1
, C
2
, C
3
Y = C
1
_
_
_
_
x + 1
2x
x
_
_
_
_
e
x
+C
2
_
_
_
_
x
1 2x
x
_
_
_
_
e
x
+C
3
_
_
_
_
x
2x
x + 1
_
_
_
_
e
x
,
si deci am obt inut chiar solut ia generala a sistemului.
Exemplul 2.5.4 Sa se integreze sistemul
_
y
1
= 3y
1
y
2
,
y
2
= y
1
+ 3y
2
.
Solut ie. Se aplica metoda valorilor si vectorilor proprii.
Valorile proprii sunt numerele complex conjugate r
1
= 3 +i, r
2
= 3 i.
Dupa determinarea vectorilor proprii corespunzatori se gasesc solut iile
complex conjugate
Y
(1)
(x) =
_
i
1
_
e
(3+i)x
,

Y
(2)
(x) =
_
i
1
_
e
(3i)x
.
Pornind de la acestea, determinam alte doua solut ii liniar independente,
Y
(1)
(x) =
Y
(1)
(x) +

Y
(2)
(x)
2
=
_
sinx
cos x
_
e
3x
,
Y
(2)
(x) =
Y
(1)
(x)

Y
(2)
(x)
2i
=
_
cos x
sinx
_
e
3x
.
Asadar, solut ia generala a sistemului, scrisa matriceal, este
Y (x) = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x),
unde C
1
si C
2
Exemplul 2.5.5 Sa se integreze sistemul
_
y
1
= y
2
,
y
2
= y
1
+ 2y
2
.
Solut ie. Valorile proprii ale matricei sistemului sunt r
1
= r
2
= 1.
Sistemul de ecuat ii care da coordonatele vectorilor proprii se reduce la o
singura ecuat ie
1
2
= 0. Tot i vectorii proprii sunt de forma = (1, 1),
unde ,= 0 si deci nu exista doi vectori proprii liniar independent i.
80 Ion Craciun
Se cauta atunci solut ia generala a sistemului n forma
y
1
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
, y
2
(x) = (D
1
+D
2
x)e
x
.
si, n nal, se gaseste y
1
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
, y
2
(x) = (C
1
+C
2
+C
2
x)e
x
,
unde C
1
si C
2
Exemplul 2.5.6 Sa se determine solut ia generala a sistemului
_
_
_
y
1
= 3y
1
4y
2
+ 2x,
y
2
= y
1
+y
2
+x.
Solut ie. Determinam ntai solut ia generala a sistemului omogen asociat
_
_
_
y
1
= 3y
1
4y
2
,
y
2
= y
1
+y
2
.
Pentru aceasta, procedam ca n exemplul precedent si gasim
_
_
y
(o)
1
(x) = (2C
1
+C
2
2C
2
x)e
x
,
y
(o)
2
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
.
Deoarece r = 0 nu este radacina caracteristica a sistemului omogen aso-
ciat, cautam solut ia particulara n forma
y
p
1
(x) = A
1
x +B
1
, y
p
2
(x) = A
2
x +B
2
si determinam coecient ii celor doua polinoame din condit ia ca sistemul sa
e vericat. Se obt in sistemele
_
3A
1
+ 4A
2
2 = 0,
A
1
+A
2
+ 1 = 0,
_
A
1
+ 3B
1
+ 4B
2
= 0,
A
2
B
1
B
2
= 0,
de unde deducem A
1
= 6, A
2
= 5, B
1
= 14, B
2
= 9.
Deoarece solut ia generala a sistemului dat este suma dintre solut ia gen-
erala a sistemului omogen asociat si solut ia particulara determinata, avem
_
_
y
1
(x) = y
(o)
1
(x) +y
p
1
(x) = (2C
1
+C
2
2C
2
x)e
x
6x + 14,
y
2
(x) = y
(o)
2
(x) +y
p
2
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
+ 5x 9.
Forma matriceala a acestei solut ii este
Y (x) = Y
(o)
(x) +Y
p
(x) = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x) +Y
p
(x).
Capitolul 3
Ecuat ii diferent iale cu
derivate part iale de ordinul
ntai
3.1 Ecuat ii diferent iale liniare cu derivate par-
t iale de ordinul ntai
3.1.1 Denit ii. Suprafet e integrale
Denit ia 3.1.1 O relat ie de forma
F
_
x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u,
u
x
1
,
u
x
2
, . . . ,
u
x
n
_
= 0, (3.1)
unde F este o funct ie reala continua de 2n + 1 variabile reale denita pe
un domeniu IR
2n+1
, se numeste ecuat ie diferent iala cu derivate
part iale de ordinul ntai, daca se cere sa se determine funct ia
u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) (3.2)
cu derivate part iale de ordinul ntai continue ntrun domeniu D IR
n
,
astfel nc at sa avem
F
_
(x); (x),

x
1
(x),

x
2
(x), . . . ,

x
n
(x)
_
0 (3.3)
pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D.
81
82 Ion Craciun
Denit ia 3.1.2 Funct ia T(D) din (3.2) care satisface condit ia (3.3) se
numeste solut ie sau suprafat a integrala a ecuat iei (3.1).
Denit ia 3.1.3 Ecuat ia cu derivate part iale de ordinul nt ai de forma
X
1
(x)
u
x
1
+X
2
(x)
u
x
2
+ +X
n
(x)
u
x
n
= 0 (3.4)
se numeste ecuat ie liniara si omogena.
Forma (3.4) arata ca ecuat ia depinde liniar de derivatele part iale ale
funct iei necunoscute u, iar coecient ii X
k
sunt funct ii numai de variabila
vectoriala x, sau altfel spus de variabilele independente x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
In cele ce urmeaza vom presupune ca funct iile X

k
sunt de clasa C
1
(D)
si nu se anuleaza simultan n D, ceea ce nseamna ca are loc inegalitatea
X
2
1
(x) +X
2
2
(x) + +X
2
n
(x) > 0, () x D. (3.5)
3.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice
Consideram ecuat ia liniara (3.4) n care funct iile X
k
C
1
(D) satisfac n D
condit ia (3.5).
Denit ia 3.1.4 Sistemul simetric denit n D
dx
1
X
1
(x)
=
dx
2
X
2
(x)
= =
dx
n
X
n
(x)
, (3.6)
se numeste sistemul caracteristic asociat ecuat iei cu derivate part iale
(3.4).
Denit ia 3.1.5 Curbele integrale ale sistemului (3.6) se numesc curbe ca-
racteristice ale ecuat iei cu derivate part iale liniara si omogena (3.4).
In ipoteza ca x
n
este variabila independenta atunci, din Capitolul 2,
paragraful 2, stim ca solut ia generala a sistemului carcteristic (3.6) este
x
i
=
i
(x
n
, C
1
, C
2
, . . . , C
n1
), i = 1, n 1, (3.7)
sau, rezolvand n raport cu constantele arbitrare C
1
, C
2
, . . . , C
n1
,
_
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
1
,
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
2
,

n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
n1
(3.8)
Capitolul 3 Ecuat ii diferent iale cu derivate part iale 83
unde
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt funct ii continue cu derivate part iale continue n
D.
Oricare din relat iile (3.8) se numeste integrala prima a sistemului carac-
teristic (3.6), iar ansamblul (3.8) reprezinta o familie de curbe integrale, sau
o familie de curbe caracteristice ale ecuat iei (3.4).
Vom vedea ca integrarea ecuat iei (3.4) este strans legata de integrarea
sistemului caracteristic asociat (3.6). Aceasta legatura este data de teorema
urmatoare.
Teorema 3.1.1 Daca relat ia
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C (3.9)
este o integrala prima a sistemului caracteristic (3.6), atunci funct ia reala
de n variabile reale denita pe D
u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) (3.10)
este o solut ie a ecuat iei cu derivate part iale (3.4).
Demonstrat ie. Folosind Teorema 2.2.1, rezulta ca daca (3.9) este o inte-
grala prima a sistemului caracteristic (3.6), atunci dea lungul unei curbe
caracteristice avem
X
1
(x)

x
1
+X
2
(x)

x
2
+ +X
n
(x)

x
n
= 0. (3.11)
Egalitatea (3.11) ind adevarata pentru orice constanta C, este adevarata
pentru orice curba integrala situata n D, de unde rezulta ca este adevarata
pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D; prin urmare (3.10) este o solut ie a
ecuat iei (3.4) n D.
3.1.3 Solut ia generala
Teorema 3.1.2 Daca
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt integrale prime ale sistemului
caracteristic (3.6), independente funct ional pe mult imea D
D, si
(v
1
, v
2
, . . . , v
n1
)
o funct ie oarecare cu derivate part iale continue ntrun domeniu IR
n1
,
atunci funct ia x u(x), unde
u(x) = (
1
(x),
2
(x), . . . ,
n1
(x)), (3.12)
este o solut ie a ecuat iei cu derivate part iale (3.4) n D
.
84 Ion Craciun
Demonstrat ie.

In prima etapa aratam ca funct ia u = (
1
,
2
, . . . ,
n1
)
verica ecuat ia (3.4). Pentru aceasta trebuie sa calculam derivatele part iale
de ordinul ntai ale acestei funct ii. Aplicand regula de derivare a funct iilor
compuse, avem
_
_
u
x
1
=

v
1

1
x
1
+

v
2

2
x
1
+ +

v
n1

n1
x
1
,
u
x
2
=

v
1

1
x
2
+

v
2

2
x
2
+ +

v
n1

n1
x
2
,
,
u
x
n
=

v
1

1
x
n
+

v
2

2
x
n
+ +

v
n1

n1
x
n
.
(3.13)
Daca n (3.13) nmult im prima relat ie cu X
1
, a doua cu X
2
si asa mai
departe pana la ultima relat ie pe care o inmult im cu X
n
si adunam pe
coloane rezultatele nmult irilor, obt inem
n
i=1
X
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
u
x
i
=
n1
j=1
v
j
_
n
k=1
X
k

j
x
k
_
(3.14)
Insa, n (3.14) ecare paranteza din partea dreapta este nula deoarece dupa
Teorema 3.1.1 funct iile
j
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), j = 1, n 1, sunt solut ii ale ecua-
t iei cu derivate part iale (3.4). Rezulta ca funct ia u din (3.12) este solut ie a
ecuat iei (3.4).
Reciproc, orice solut ie u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) a ecuat iei (3.4) este de forma
(3.12).
In adevar, u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ind solut ie a ecuat iei (3.4), avem
X
1
(x)
u
x
1
+X
2
(x)
u
x
2
+ +X
n
(x)
u
x
n
= 0. (3.15)
Pe langa aceasta, avem si relat iile
X
1
(x)
j
x
1
+X
2
(x)
j
x
2
+ +X
n
(x)
j
x
n
= 0, j = 1, n 1, (3.16)
care exprima ca integralele prime
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt solut ii ale ecuat iei
diferent iale cu derivate part iale de ordinul ntai (3.4).
Pentru orice punct xat (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) D, ecuat iile (3.15) si (3.16)
formeaza un sistem de n ecuat ii liniare si omogene n necunoscutele X
1
,
X
2
, . . . , X
n
. Datorita condit iei (3.5), acest sistem are si solut ii nebanale.
Conform teoremei lui Rouche, determinantul sistemului,
u
x
1
u
x
2

u
x
n
1
x
1
1
x
2

1
x
n
2
x
1
2
x
2

2
x
n

n1
x
1
n1
x
2

n1
x
n
=
D(u,
1
,
2
, . . . ,
n1
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
, (3.17)
trebuie sa e nul pentru orice (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) D. Asadar, putem scrie
D(u,
1
,
2
, . . . ,
n1
)
D(x
1
, x
2
, x
3
, . . . , x
n
)
= 0, () x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D.
Deoarece
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt integrale prime independente funct ional
n D, exista domeniul D
D n care matricea jacobiana J
(x), unde
= (
1
,
2
, . . . ,
n1
), are rangul n 1. Aceasta nseamna ca cel put in un
minor de ordinul n 1 al matricei este nenul pe D
. Fie ca acest minor este

determinantul funct ional
D(
1
,
2
, . . . ,
n1
)
D(x
1
, x
2
, x
3
, . . . , x
n1
)
,= 0, () x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D. (3.18)
Folosind rezultatele de la dependent a si independent a funct ionala a func-
t iilor, rezulta ca funct ia u depinde funct ional pe D
de funct iile
1
,
2
, . . . ,
n1
. Prin urmare, putem scrie u = (
1
,
2
, . . . ,
n1
).
Denit ia 3.1.6 Funct ia u din (3.12), unde este o funct ie arbitrara de-
nita pe un domeniu din spat iul IR
n1
, se numeste solut ia generala a
ecuat iei cu derivate part iale liniare si omogena (3.4).
Exercit iul 3.1.1 Sa se integreze urmatoarele ecuat ii cu derivate part iale
de ordinul ntai omogene
1. (x + 2y)
z
x
y
z
y
= 0; 2. y
z
x
x
z
y
= 0;
3. x(2x
3
y
3
)
z
x
+y(x
3
2y
3
)
z
y
= 0; 4. 2
x
z
x
y
z
y
= 0.
86 Ion Craciun
Solut ie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ale acestor ecuat ii sunt:
1.
dx
x + 2y
=
dy
y
; 2.
dx
y
=
dy
x
;
3.
dx
x(2x
3
y
3
)
=
dy
y(x
3
2y
3
)
; 4.
dx
2
x
=
dy
y
.
Aceste sisteme caracteristice sunt echivalente respectiv cu ecuat iile diferen-
t iale ordinare
1.
dy
dx
=
y
x + 2y
; 2.
dy
dx
=
x
y
;
3.
dy
dx
=
y(x
3
2y
3
)
x(2x
3
y
3
)
; 4.
dy
dx
=
y
2
x
.
Prima si a treia ecuat ie diferent ial a de ordinul ntai este omogena si se
integreaza utilizand substitut ia
y
x
= u, unde noua funct ie necunoscuta este
u ce depinde de x, iar celelalte doua ecuat ii sunt cu variabile separabile.
Solut iile acestor ecuat ii diferent iale ordinare sunt:
1. y(x +y) = C; 2. x
2
+y
2
= C; 3.
x
3
+y
3
x
2
y
2
= C; 4.

x + lny = C.
Fiecare din relat iile de mai sus reprezinta o integrala prima pentru ecua-
t ia cu derivate part iale de ordinul ntai omogena corespunzatoare.
Solut ia generala a unei ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai omo-
gena este o funct ie arbitrara de n 1 integrale prime independente. Cum
pentru toate aceste exercit ii n este 2, la ecare avem nevoie doar de cate o
integrala prima si le vom considera pe cele deduse mai sus. Prin urmare,
solut iile ecuat iilor date sunt respectiv
1. z = (y(x +y)); 2. z = (x
2
+y
2
);
3. z =
_
x
3
+y
3
x
2
y
2
_
; 4. z = (
x + lny),
unde este o funct ie oarecare de clasa C
1
(I) si I un interval real.
Exercit iul 3.1.2 Sa se determine solut iile generale ale urmatoarelor ecua-
t ii cu derivate part iale de ordinul ntai omogene
1. (az by)
u
x
+ (bx cz)
u
y
+ (cy ax)
u
z
= 0;
2. (x a)
u
x
+ (y b)
u
y
+ (z c)
u
z
= 0;
3. xz
u
x
yz
u
y
+ (x
2
y
2
)
u
z
= 0;
4. (x y +z)
u
x
+y
u
y
+z
u
z
= 0;
5. xy
w
x
y
2
w
y
+z
2
w
z
= 0;
6. x
2
F
x
xy
F
y
+y
2
F
z
= 0;
7.

x
u
x
+
y
u
y
+
z
u
z
= 0;
8. 2 coshx
u
x
+ 2 sinhx
u
y
z sinhx
u
z
= 0.
Solut ie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ecuat iilor de mai sus sunt:
1.
dx
az by
=
dy
bx cz
=
dz
cy ax
;
2.
dx
x a
=
dy
y b
=
dz
z c
;
3.
dx
xz
=
dy
yz
=
dz
x
2
y
2
;
4.
dx
x y +z
=
dy
y
=
dz
z
;
5.
dx
xy
=
dy
y
2
=
dz
z
2
;
6.
dx
x
2
=
dy
xy
=
dz
y
2
;
88 Ion Craciun
7.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z
;
8.
dx
2 coshx
=
dy
2 sinhx
=
dz
z sinhx
.
Vom cauta combinat ii integrabile ale rapoartelor egale.
1. Prin nmult irea celor trei rapoarte cu respectiv x, y si z si adunarea
numaratorilor si a numitorilor, obt inem un nou raport care are numitorul
egal cu zero, iar numaratorul este diferent iala expresiei x
2
+y
2
+z
2
. Rezulta
ca si numaratorul trebuie sa e zero si prin urmare x
2
+ y
2
+ z
2
= C
1
este prima integrala prima a sistemului caracteristic corespunzator primei
ecuat ii.
Inmult ind acum rapoartele cu c, a si b si adunand iarasi numaratorii si

numitorii ntre ei, obt inem din nou zero la numitor. Prin urmare cx +ay +
bz = C
2
este a doua integrala prima.
2.
_
_
dx
x a
=
dy
y b
=
x a
y b
= C
1
,
dy
y b
=
dz
z c
=
y b
z c
= C
2
.
3. Consideram primele doua rapoarte. Dupa simplicare prin z se obt ine
combinat ia integrabila
dx
x
=
dy
y
care conduce la integrala prima xy = C
1
.
A doua integrala prima se obt ine dupa ce adunam numaratorii si nu-
mitorii din primele doua rapoarte, raportul gasit egalandul cu al treilea.
Avem
d(x +y)
z(x y)
=
dz
x
2
y
2
, de unde, dupa simplicare cu x y, se obt ine
combinat ia integrabila
(x +y)d(x +y) = zdz
care conduce la integrala prima (x +y)
2
z
2
= C
2
.
4. Integrand
dy
y
=
dz
z
obt inem integrala prima
1
(x, y, z) =
y
z
.
Pentru a obt ine a doua integrala prima pornim de la egalitatea
dx
x y +z
=
d(y z)
y z
,
dedusa folosind o proprietate a rapoartelor egale. Notand y z = u, se
ajunge la ecuat ia liniara de ordinul ntai neomogena
dx
du

1
u
x = 1 care
are solut ia x = u(C
2
lnu). Revenind la variabilele x, y, z se obt ine a doua
integrala prima
x
y z
+ ln(y z) = C
2
.
5. Cele doua integrale prime independente funct ional se obt in considerand
primele doua rapoarte si respectiv ultimele doua. Se obt ine:
xy = C
1
;
1
y
+
1
z
= C
2
.
6. O integrala prima se gaseste prin considerarea primelor doua rapoarte.
Dupa simplicare cu x si apoi integrare, se obt ine xy = C
1
.
Pentru cea de a doua integrala prima vom folosi integrala prima gasita.
Din ultimele doua rapoarte se obt ine y dy = xdz care, dupa nmult ire
cu y si folosirea integralei prime deja gasita, se obt ine
1
3
y
3
+ C
1
z = C
2
.
Inlocuind C
1
= xy avem ca cea de a doua integrala prima este
1
3
y
3
+xyz = C
2
.
7. Cele doua combinat ii integrabile le vom determina considerand primele
doua rapoarte si apoi ultimele doua. Integrand, obt inem:
y = C
1
;

y
z = C
2
.
8. O combinat ie integrabila este
dx
2 coshx
=
dy
2 sinhx
din care rezulta inte-
grala prima y lncoshx = C
1
.
A doua integrala prima se obt ine daca se considera ultimele doua ra-
poarte dupa care se simplica prin sinhx. Integrand n ambii membri, avem
z
2
e
y
= C
2
.
Astfel, solut iile generale ale ecuat iilor cu derivate part iale din enunt sunt:
1. u(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
, cx +ay +bz);
2. u(x, y, z) = (
x a
y b
,
y b
z c
);
3. u(x, y, z) = (xy, (x +y)
2
z
2
);
4. u(x, y, z) = (
y
x
,
x
y z
+ ln(y z));
90 Ion Craciun
5. u(x, y, z) = (xy,
1
y
+
1
z
);
6. u(x, y, z) = (xy,
1
3
y
3
+xyz);
7. u(x, y, z) = (
y,

y
z);
8. u(x, y, z) = (y lncoshx, z
2
e
y
),
unde este o funct ie arbitrara de integralele prime ment ionate.
3.1.4 Problema lui Cauchy
In general, n problemele practice, nu intereseaza solut ii arbitrare a ecuat iei

(3.4), ci acele solut ii care sa ndeplineasca anumite condit ii init iale.
Denit ia 3.1.7 Problema determinarii n domeniul D IR
n
a acelei solu-
t ii u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) a ecuat iei cu derivate part iale liniare si omogene (3.4)
care pentru x
n
= x
0
n
se reduce la o funct ie data (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
) C
1
(D
),
unde D
IR
n1
, adica
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
0
n
) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
), (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
) D
,
(3.19)
se numeste problema lui Cauchy pentru ecuat ia (3.4).
In anumite condit ii impuse funct iilor X

k
si solut ia problemei Cauchy
exista si este unica.
In cele ce urmeaza ne vom ocupa de determinarea efectiva a solut iei

problemei lui Cauchy.
Aceasta solut ie va de forma (3.12) si problema se reduce la a determina
funct ia , deci de a determina legatura ntre integralele prime
1
,
2
, . . . ,
n1
.
Fie o vecinatate a punctului M
0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
0
n
), inclusa n D, n
care determinantul funct ional (3.18) este diferit de zero. O asemenea veci-
natate exista n baza faptului ca funct iile
k
, k = 1, n 1, sunt continue si
au derivate part iale continue pe D. Daca n (3.8) punem x
n
= x
0
n
, obt inem
sistemul
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
0
n
) = C
i
, i = 1, n 1, (3.20)
care, rezolvat n raport cu x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, conduce la
x
j
=
j
(C
1
, C
2
, . . . , C
n1
), j = 1, n 1. (3.21)
Putem enunt a acum urmatoarea teorema.
Teorema 3.1.3 Solut ia problemei lui Cauchy pentru ecuat ia (3.4) cu con-
dit ia init iala (3.19) este data de
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (
1
(
1
,
2
, . . . ,
n1
), ,
n1
(
1
,
2
, . . . ,
n1
))
unde
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt n1 integrale prime independente funct ional ale
sistemului caracteristic (3.6).
Demonstrat ie. Trebuie sa aratam ca funct ia u din enunt ul teoremei este
solut ie a ecuat iei cu derivate part iale (3.4), apoi ca verica condit ia init iala
(3.19).
Faptul ca u este solut ie a ecuat iei (3.4) rezulta imediat din faptul ca u
este de forma (
1
,
2
, . . . ,
n1
) dupa cum rezulta din expresia ei.
Solut ia verica condit ia init iala n vecinatatea U a punctului M
0
.

In
adevar pentru x
n
= x
0
n
, conform relat iilor (3.20) si (3.21), rezulta ca (3.19)
este ndeplinita. Din modul cum este construita funct ia u rezulta si unici-
tatea ei.
Exercit iul 3.1.3 Sa se rezolve problema lui Cauchy pentru ecuat iile cu de-
rivate part iale liniare si omogene
1. 2x
u
x
y
u
y
+z
3
u
z
= 0,
2. zux + (x z)
2
u
y
+x
u
z
= 0,
cu condit iile init iale date respectiv de
1. u(x, y, 1) = x +y, 2. u(x, 0, z) = 2z(z x).
Solut ie. Sistemele caracteristice corespunzatoare
1.
dx
2x
=
dy
y
=
dz
z
3
, 2.
dx
z
=
dy
(x z)
2
=
dz
x
au integralele prime
1.
_
1
(x, y, z) = xy
2
,
2
(x, y, z) =
1
z
2
+ lnx,
2.
_
_
_
1
(x, y, z) = x
2
z
2
2
(x, y, z) = 2y + (x z)
2
.
92 Ion Craciun
Sistemul (3.20), n cazul acestor ecuat ii cu derivate part iale, devine respectiv
1.
_
_
_
xy
2
= C
1
1 + lnx = C
2
, 2.
_
_
_
x
2
z
2
= C
1
,
(x z)
2
= C
2
.
Rezolvand aceste sisteme, gasim
1.
_
_
x = e
C
2
1
=
1
(C
1
, C
2
)
y =
_
C
1
e
C
2
1
=
2
(C
1
, C
2
)
, 2.
_
_
x =
C
1
+C
2
2
C
2
=
1
(C
1
, C
2
),
z =
C
1
C
2
2
C
2
=
2
(C
1
, C
2
).
Conform Teoremei 3.1.3, avem ca solut ia problemei lui Cauchy este
u(x, y, z) = (
1
(
1
,
2
),
2
(
1
,
2
)).
Deoarece expresiile funct iei sunt respectiv
1. (x, y) = x +y, 2. (x, z) = 2z(z x),
rezulta ca solut iile problemei lui Cauchy pentru cele doua ecuat ii cu derivate
part iale sunt
1. u(x, y, z) =
1
(
1
,
2
) +
2
(
1
,
2
)
2. u(x, y, z) = 2
2
(
1
,
2
)
_
2
(
1
,
2
)
1
(
1
,
2
)
_
.
Efectuand calculele, gasim
1. u(x, y, z) = e
2
(x,y,z)1
+
1
(x, y, z)
e
2
(x,y,z)1
2. u(x, y, z) =
2
(x, y, z)
1
(x, y, z).
Inlocuind pe
1
si
2
, obt inem u(x, y, z) = xe
z
2
1
+y
e
1z
2
si respectiv
u(x, y, z) = 2y + 2z
2
2xz.
3.2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai,
cuasiliniare
Denit ia 3.2.1 O ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai de forma
X
1
(x, u)
u
x
1
+X
2
(x, u)
u
x
2
+ +X
n
(x, u)
u
x
n
= X
n+1
(x, u) (3.22)
se numeste ecuat ie cuasiliniara neomogena.
O astfel de ecuat ie este liniara n raport cu derivatele part iale de ordinul
ntai ale funct iei necunoscute u care depinde de variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
(de
variabila vectoriala x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)), iar coecient ii X
k
sunt funct ii atat
de variabila vectoriala independenta x cat si de funct ia u.
Vom presupune ca funct iile X
k
, k = 1, 2, . . . , n, sunt continue pe dome-
niul D IR
n+1
, au derivate part iale continue n D si
n
k=1
X
2
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) > 0, () (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) D.
3.2.1 Solut ia generala
Teorema 3.2.1 Integrarea ecuat iei cu derivate part iale (3.22) se reduce la
integrarea ecuat iei cu derivate part iale liniara cu n + 1 variabile
X
1
(x, u)
V
x
1
+X
2
(x, u)
V
x
2
+ +X
n
(x, u)
V
x
n
+X
n+1
(x, u)
V
u
= 0.
Demonstrat ie. Sa cautam pentru ecuat ia cuasiliniara (3.22) o solut ie u,
denita implicit de ecuat ia
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = 0, (3.23)
V ind o funct ie necunoscuta ce urmeaza sa o determinam.

In ipoteza ca V
este continua si are derivate part iale continue, cu derivata part iala n raport
cu u diferita de zero n interiorul lui D, din (3.23) si teorema de existent a si
unicitate a funct iilor reale de n variabile reale denite implicit de o ecuat ie
n n + 1 necunoscute, obt inem
u
x
1
=
V
x
1
V
u
,
u
x
2
=
V
x
2
V
u
, ,
u
x
n
=
V
x
n
V
u
,
pe care le nlocuim n ecuat ia (3.22).

In acest fel ajungem la
X
1
V
x
1
+X
2
V
x
2
+ +X
n
V
x
n
+X
n+1
derpV u = 0, (3.24)
94 Ion Craciun
care este o ecuat ie liniara si omogena n necunoscuta V. Fie
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
k
, k = 0, 1, 2, . . . , n 1, (3.25)
n integrale prime independente ale ecuat iei (3.24). Solut ia generala a ecuat iei
(3.24) este
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = (
0
,
1
,
2
, . . . ,
n1
), (3.26)
iar ecuat ia V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = 0 deneste implicit solut ia a ecuat iei cua-
siliniare (3.22) n forma u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Conform Teoremei 3.2.1, urmeaza ca trebuie sa determinam n integrale
prime ale sistemului caracteristic
dx
1
X
1
=
dx
2
X
2
= =
dx
n
X
n
=
du
X
n+1
,
atasat ecuat iei (3.24), anume
_
0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
0
,
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
1
,

n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
n1
.
(3.27)
Atunci, solut ia generala a ecuat iei (3.22) este funct ia denita implicit de
(
0
,
1
,
2
,
n1
) = 0, (3.28)
ind o funct ie arbitrara derivabila si cu derivate part iale de ordinul ntai
continue.
Exercit iul 3.2.1 Sa se determine integrala generala a ecuat iei cuasiliniare
xy
2
z
x
+x
2
y
z
y
= (x
2
+y
2
)z.
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuat ii cu derivate part iale
de ordinul ntai este
dx
x
2
y
=
dy
x
2
y
=
dz
(x
2
+y
2
)z
.
Din primele doua rapoarte obt inem ecuat ia
dx
y
=
dy
x
care ne conduce la
integrala prima x
2
y
2
= C
0
.
O a doua integrala prima se obt ine din combinat ia
ydx +xdy
xy
3
+x
3
y
=
dz
(x
2
+y
2
)z
.
Primul raport al acestei combinat ii se obt ine din primele doua rapoarte
ale sistemului caracteristic prin nmult irea lor cu respectiv x si y urmata
de adunarea lor. Se obt ine un nou raport egal cu celelalte rapoarte ale
sistemului caracteristic. Dupa nmult irea cu x
2
+y
2
se obt ine
d(xy)
xy
=
dz
z
,
iar de aici rezulta a doua integrala prima
z
xy
= C
1
.
Conform Teoremei 3.2.1, solut ia generala a ecuat iei date este funct ia
z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia (
1
,
2
) = 0, unde este o funct ie
arbitrara. Avand n vedere expresiile lui
1
si
2
, avem ca solut ia generala
a ecuat iei cu derivate part iale cuasiliniara este funct ia z = z(x, y) denita
implicit de ecuat ia
(x
2
y
2
,
z
xy
) = 0.
Se constata ca solut ia generala se poate scrie n forma z = xy(x
2
y
2
),
unde este o funct ie reala arbitrara de o variabila reala, derivabila si cu
derivata continua.
Exercit iul 3.2.2 Sa se integreze ecuat ia cuasiliniara
x
1
z
x
1
+x
2
z
x
2
+ +x
n
z
x
n
= z +
x
1
x
2
x
n
z
.
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuat ii este
dx
1
x
1
=
dx
2
x
2
= =
dx
n
x
n
=
zdz
z
2
+x
1
x
2
x
n
.
Se observa ca avem urmatoarele combinat ii integrabile:
dx
1
x
1
=
dx
2
x
2
,
dx
1
x
1
=
dx
3
x
3
, . . . ,
dx
1
x
1
=
dx
n
x
n
96 Ion Craciun
si
d(x
1
x
2
x
n
)
nx
1
x
2
x
n
=
zdz
z
2
+x
1
x
2
x
n
. (3.29)
Din integrarea primelor n 1 combinat ii integrabile obt inem integralele
prime
x
2
x
1
= C
1
,
x
3
x
1
= C
2
, . . .
x
n
x
1
= C
n1
.
Pentru a integra ultima combinat ie integrabila notam:
x
1
x
2
x
n
= v; z
2
= u.
Astfel, combinat ia integrabila (3.29) se reduce la
du
dv

2
nv
u =
2
n
.
Aceasta este o ecuat ie diferent iala de ordinul ntai liniara si neomogena
si integrala ei generala este
u = C
n
n
v
2
+
2v
n 2
sau, daca revenim la vechile variabile,
(n 2)z
2
= C
n
(n 2)
n
_
(x
1
x
2
x
n
)
2
+ 2x
1
x
2
x
n
.
Integrala generala a ecuat iei date este funct ia z denita implicit de
(n 2)z
2
= 2x
1
x
2
x
n
+ (n 2)
n
_
(x
1
x
2
x
n
)
2
_
x
2
x
1
,
x
3
x
1
, . . . ,
x
n
x
1
_
,
unde este o funct ie diferent iabila arbitrara.
Exercit iul 3.2.3 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
(xy
3
2x
4
)
z
x
+ (2y
4
x
3
y)
z
y
= 9z(x
3
y
3
).
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat ecuat iei este :
dx
x(y
3
2x
3
)
=
dy
y(2y
3
x
3
)
=
dz
9z(x
3
y
3
)
.
Considerand primele doua rapoarte se obt ine o ecuat ie diferent iala omo-
gena care integrata conduce la integrala prima
y
3
+x
3
y
2
x
2
= C
0
.
O a doua integrala prima se obt ine din combinat ia integrabila
ydx +xdy
3xy
4
3x
4
y
=
dz
9z(x
3
y
3
)
.
Simplicand, obt inem ecuat ia cu variabile separate
d(xy)
xy
+
dz
3z
= 0 care
prin integrare conduce la a doua integrala prima x
3
y
3
z = C
1
.
Solut ia generala a ecuat iei este
z =
1
x
3
y
3

_
x
3
+y
3
x
2
y
2
_
unde este o funct ie derivabila arbitrara.
3.2.2 Problema lui Cauchy
Fie ecuat ia cu derivate part iale cuasiliniara (3.22) si punctul arbitrar, dar
xat, M
0
(x
10
, x
20
, . . . , x
n0
, u
0
) D.
Denit ia 3.2.2 Problema determinarii unei solut ii u a ecuat iei (3.22) ntr
o vecinatate U a punctului M
0
D, care pentru x
n
= x
n0
sa se reduca la
funct ia continu a si cu derivate part iale continue (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
), adica
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n0
) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
), (3.30)
se numeste problema lui Cauchy a ecuat iei (3.22).
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy vom considera ca sau determi-
nat n integrale prime independente funct ional ntro vecinatate a lui M
0
,
iar daca presupunem ca aceste integrale prime sunt cele din (3.27), ele vor
independente daca
D(
0
,
1
,
2
, . . . ,
n1
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, u)
M
0
,= 0. (3.31)
Vom cere ca solut ia cautata u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) sa treaca prin punctul
M
0
, deci u
0
= (x
10
, x
20
, . . . , x
n0
).
98 Ion Craciun
Funct ia u, dupa cum am aratat la aliniatul precedent, este denita im-
plicit de ecuat ia
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = (
0
,
2
, . . . ,
n1
) = 0
si problema se reduce la determinarea funct iei , adica a legaturii ntre
integralele prime (3.27).

In acelasi timp u trebuie sa e unic determinata
ntro vecinatate a punctului M
0
, deci
V
u
(x
10
, x
20
, . . . , x
n0
, u
0
) ,= 0.
Fie W o vecinatate a punctului M
0
n care sistemul (3.27) se poate
inversa n funct ie de x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, u. Vom face nsa inversarea dupa ce
vom nlocui pe x
n
cu x
n0
, obt inand astfel sistemul
_
0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n0
, u) = C
0
,
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n0
, u) = C
1
,

n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n0
, u) = C
n1
.
(3.32)
Prin rezolvarea sistemului (3.32) n privint a variabilelor ment ionate,
gasim
_
_
u =
0
(C
0
, C
1
, . . . , C
n1
),
x
1
=
1
(C
0
, C
1
, . . . , C
n1
),
,
x
n1
=
n1
(C
0
, C
1
, . . . , C
n1
).
(3.33)
Teorema 3.2.2 Solut ia problemei lui Cauchy pentru ecuat ia (3.22) care n-
deplineste condit ia init iala (3.30) este funct ia u denita implicit de ecuat ia
0
(
0
, . . . ,
n1
) [
1
(
0
, . . . ,
n1
), . . . ,
n1
(
0
, . . . ,
n1
)] = 0, (3.34)
unde
0
,
1
, . . . ,
n1
sunt integrale prime independente funct ional care sa-
tisfac condit ia (3.31).
Demonstrat ie. Funct ia u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) denita implicit de ecuat ia
(3.34) este o solut ie a ecuat iei (3.22) deoarece provine dintro relat ie de
forma (3.28).
Funct ia u data de (3.34) verica condit ia init iala (3.30) deoarece conform
lui (3.32) si (3.33) pentru x
n
= x
n0
avem
0
(
0
,
1
, . . . ,
n1
)
x
n
=x
n0
= u,
k
(
0
,
1
, . . . ,
n1
) = x
k
, k = 1, 2, . . . , n 1.
Din (3.34) rezulta ca pentru x
n
= x
n0
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
x
n
=x
n0
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
).
Derivata funct iei V din membrul ntai al relat iei (3.34), n raport cu u,
n punctul M
0
, se gaseste ca este egala cu 1, deci diferita de zero.
Prin urmare, sunt satisfacute toate ipotezele teoremei de existent a si
unicitate a unei funct ii reale de mai multe variabile reale denita implicit
de ecuat ia (3.34), deci funct ia u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) exista si este unica.
Exercit iul 3.2.4 Sa se gaseasca suprafat a integrala a ecuat iei cu derivate
part iale de ordinul ntai liniara si neomogena
xy
z
x
y
2
z
y
= x
care trece prin curba
(C
a
) :
_
_
_
x = a,
2ayz = a
2
+ 2.
(3.35)
Solut ie. Sistemul caracteristic corespunzator este
dx
xy
=
dy
y
2
=
dz
x
. (3.36)
Considerand primele doua rapoarte, obt inem combinat ia integrabila
dx
x
+
dy
y
= 0
din care obt inem integrala prima a sistemului xy = C
0
.
Amplicand n sistemul (3.36) primul raport cu y, al doilea cu x si ra-
portul al treilea cu y
2
, obt inem
ydx
xy
2
=
xdy
xy
2
=
y
2
dz
xy
2
. (3.37)
100 Ion Craciun
Aceste trei rapoarte avand acelasi numitor, rezulta
ydx
1
=
xdy
1
=
y
2
dz
1
.
Folosind proprietat ile rapoartelor egale, deducem
ydx
1
=
xdy
1
=
y
2
dz
1
=
ydx xdy
2
,
ultima egalitate ind o combinat ie integrabila caci se poate scrie n forma
d
_
x
y
_
= d(2z).
Integrand ultima combinat ie integrabila, obt inem a doua integrala prima
a sistemului (3.36)
2z
x
y
= C
1
.
Integrala generala a ecuat iei este funct ia z = z(x, y) denita implicit de
ecuat ia F(x, y, z) = 0, unde
F(x, y, z) = (C
0
, C
1
) = (xy, 2z
x
y
).
Observam ca integrala generala se mai poate scrie ca
z =
x
2y
+f(xy),
unde f este o funct ie reala de variabila reala, arbitrara.
Ansamblul ecuat iilor celor doua integrale prime formeaza ecuat iile unei
curbe caracteristice (C) situata pe suprafat a integrala (S).
Suprafat a integrala cautata (S
a
) se obt ine eliminand pe x, y, z n sis-
temul format de ecuat iile celor doua integrale prime si ecuat iile curbei (C
a
).
Efectuand aceasta eliminare, rezulta:
C
1
=
2
C
0
= z
x
2y
=
1
xy
= (S
a
) 2xyz x
2
= 2
si deci (S
a
) este o suprafat a algebrica de ordinul al treilea.
Exercit iul 3.2.5 Fie ecuat ia cu derivate part iale de ordinul ntai cuasili-
niara
x
z
x
+y
z
y
= z xy.
Sa se determine solut ia sa generala si sa se rezolve problema lui Cauchy
cu condit ia init iala
z(2, y) = 1 +y
2
_
x = 2,
z = 1 +y
2
.
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat este
dx
x
=
dy
y
=
dz
z xy
. Din primele
doua rapoarte se obt ine integrala prima
x
y
= C
0
.
Inmult ind primul raport cu y, al doilea cu x si efectuand suma numa-

ratorilor pe suma numitorilor, gasim un nou raport egal cu oricare din cele
trei. Egalandul cu primul raport, obt inem combinat ia integrabila
d(xy +z)
xy +z
=
dx
x
.
Integrand, obt inem a doua integrala prima y +
z
x
= C
1
.
Rezulta ca solut ia generala este funct ia denita implicit de ecuat ia
_
x
y
, y +
z
x
_
= 0,
unde este o funct ie arbitrara derivabila si cu derivate continue.
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy trebuie sa rezolvam mai ntai
sistemul
_
_
2
y
= C
0
,
y +
z
2
= C
1
,
=
_
_
z = 2
_
C
1

2
C
0
_
=
0
(C
0
, C
1
),
y =
2
C
0
=
1
(C
0
, C
1
).
Inlocuind pe y si z n z = 1 +y
2
gasim relat ia care corespunde lui (3.34)
2
_
C
1

2
C
0
_
1
4
C
2
0
= 0.
Daca se nlocuiesc C
0
si C
1
cu respectiv
0
(x, y, z) =
y
x
,
1
(x, y, z) = y +
z
x
,
deducem ca solut ia problemei lui Cauchy este funct ia z =
(x + 2y)
2
2x
xy.
Dupa eliminarea numitorului, observam ca din punct de vedere geometric
solut ia determinata reprezinta o suprafat a algebrica de ordinul al treilea din
care se scot intersect iile acesteia cu planul Oyz.
102 Ion Craciun
Exercit iul 3.2.6 Sa se determine suprafat a integrala a ecuat iei diferent iale
cu derivate part iale de ordinul ntai cuasiliniara neomogena
(y z)
z
x
+ (z x)
z
y
= x y
care cont ine dreapta (d) de ecuat ii x = y = z.
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat ecuat iei diferent iale date este
dx
y z
=
dy
z x
=
dz
x y
, (3.38)
caruia trebuie sai determinam doua integrale prime funct ional independen-
te. Pentru aceasta, cautam combinat ii integrabile ale rapoartelor egale. Se
observa ca acestea sunt egale cu nca doua
dx
y z
=
dy
z x
=
dz
x y
=
dx +dy +dz
0
=
xdx +ydy +zdz
0
,
obt inute efectuand suma numaratorilor pe suma numitorilor (penultimul
raport) si suma numaratorilor pe suma numitorilor celor trei rapoarte din
(3.38), nmult ite n prealabil cu x, y si respectiv z.
Candntro succesiune de rapoarte egale numitorul unui raport este zero,
numaratorul acelui raport trebuie sa e, de asemenea, zero. Prin urmare,
dx +dy +dz = 0, xdx +ydy +zdz = 0.
Din aceste egalitat i se obt in cele doua integrale prime independente func-
t ional ale sistemului simetric (3.38)
x +y +z = C
1
, x
2
+y
2
+z
2
= C
2
. (3.39)
Geometric, prima integrala prima reprezinta un fascicol de plane paralele
de normala N = i+j+k, iar cea de a doua este o familie de sfere concentrice
cu centrul n originea reperului.
Solut ia generala a sistemului simetric (3.38) este ansamblul celor doua
integrale prime care, din punct de vedere geometric, reprezinta o familie
dublu parametrica de cercuri n spat iu, care sunt curbele caracteristice.
Pentru a determina suprafat a integrala care cont ine dreapta (d), im-
punem condit ia ca sistemul format de ecuat iile curbelor caracteristice si e-
cuat iile dreptei sa e compatibil, ceea ce conduce la relat ia de compatibilitate
C
2
1
3C
2
= 0.
Inlocuind C
1
si C
2
n relat ia de compatibilitate cu expresiile lor din
(3.39) se gaseste ca suprafat a integrala cautata este conul patratic (eliptic)
cu varful n origine de ecuat ie x
2
+y
2
+z
2
xy yz zx = 0.
Capitolul 4
Elemente de teoria
campurilor
4.1 Campuri scalare. Curbe si suprafet e de nivel
Fie D IR
3
un domeniu tridimensional, M(x, y, z) un punct oarecare din
D si f T(D) o funct ie reala denita pe D. Valorile funct iei f, scrise n
forma f(M), sau n forma f(x) = f(x, y, z), unde x = (x, y, z) D, sunt
numere reale sau scalari. Astfel, funct ia f se mai numeste si funct ie scalara.
Denit ia 4.1.1 Funct ia scalar a f T(D), D IR
3
, se numeste camp
scalar tridimensional.
Daca domeniul D este bidimensional, deci D IR
2
, sau D este o port iune
de suprafat a marginita de o curba n spat iu, pozit ia punctului M D va
determinata de doi parametri (coordonatele carteziene x si y ale punctului
din plan n primul caz, sau coordonatele curbilinii u si v ale punctului situat
pe o suprafat a n cel de al doilea caz). Dupa caz, vom scrie: f(M) = f(x, y);
f(M) = f(u, v).

In ambele cazuri, funct ia scalara f T(D) se numeste
camp scalar bidimensional.
In cele ce urmeaza vom presupune ca funct ia f este continua pe D si

admite derivate part iale de orice ordin continue n D.
Exemplul 4.1.1 Campul temperaturilor T = T(M) ntro regiune tridi-
mensionala sau bidimensionala si campul presiunilor p = p(M) ntrun
domeniu plan sau spat ial sunt exemple de campuri scalare.
103
104 Ion Craciun
Exemplul 4.1.2 Funct ia reala de doua variabile reale
f : IR
2
IR, f(M) = f(x, y) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
, a, b IR
+
,
(4.1)
este un camp scalar bidimensional.
Exemplul 4.1.3 Funct ia reala de trei variabile reale
f : IR
3
IR, f(M) = f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
(4.2)
este un camp scalar denit n ntreg spat iu tridimensional.
Fie campul scalar f(M), M D IR
3
si M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) D, xat.
Denit ia 4.1.2 Se numeste suprafat a de nivel care trece prin M
0
a
campului scalar tridimensional f(M), locul geometric S
0
al punctelor M
D cu proprietatea
f(M) = f(M
0
) (4.3)
sau, avand n vedere coordonatele carteziene ale punctelor M si M
0
,
f(x, y, z) = f(x
0
, y
0
, z
0
). (4.4)
Deoarece M
0
este un punct al suprafet ei de nivel S
0
, ecuat ia acesteia
este (4.3) sau (4.4).
Observat ia 4.1.1 Prin orice punct M
0
D trece o suprafat a de nivel a
campului scalar tridimensional f T(D), iar orice doua suprafet e de nivel
ale sale ori sunt identice, ori nu au nici un punct comun.
Exemplul 4.1.4 Suprafet ele de nivel ale campului termic dintro regiune
tridimensionala sunt izotermele; cele ale campului presiunilor sunt izo-
barele; suprafet ele de nivel ale campului scalar (4.2) sunt sfere cu centrele
n origine.
Denit ia 4.1.3 Prin curba de nivel a campului scalar bidimensional f
T(D), D IR
2
(sau D , unde este o suprafat a), se nt elege locul
geometric al punctelor M(x, y) D (sau M(u, v) D ) cu proprietatea
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) (f(u, v) = f(u
0
, v
0
)), (4.5)
unde M
0
(x
0
, y
0
), respectiv M
0
(u
0
, v
0
), sunt puncte oarecare, dar xate, din
D.
Capitolul 4 Elemente de teoria campurilor 105
Observat ia 4.1.2 Prin orice punct M
0
D trece cate o curba de nivel si
oricare doua asemenea curbe sau coincid, sau nu au puncte comune.
Exemplul 4.1.5 Curbele de nivel ale campului scalar (4.1) sunt elipse omo-
focale, cu centrul de simetrie n origine, care au axele de coordonate ca axe
de simetrie si semiaxele a
x
2
0
a
2
+
y
2
0
b
2
si b
x
2
0
a
2
+
y
2
0
b
2
.
O prima imagine a unui camp scalar este data de suprafet ele (curbele)
sale de nivel care arata modul cum sunt straticate valorile campului, viteza
de straticare ntrun punct ind tocmai derivata dupa o direct ie oarecare
de versor s a campului n punctul considerat.
4.2 Derivata dupa o direct ie si gradientul unui
camp scalar
Sa consideram campul scalar f T(D), s un versor arbitrar si, pentru
ecare punct x D, denim funct ia reala g de variabila reala t
g(t) = f(x +ts), t I, x +ts D, (4.6)
I este un interval real.
Evident, avem o innitate de funct ii g (pentru ecare x D exista
o asemenea funct ie) si pentru toate, avem g(0) = f(x). Funct iile g sunt
restrict iile funct iei f la dreapta care trece prin x si are direct ia s.
Presupunem ca, pentru orice x D, funct ia g corespunzatoare este
derivabila n t = 0.
Denit ia 4.2.1 Spunem ca funct ia f este derivabilan D dupa direct ia
s daca funct iile g, denite n (4.6), sunt derivabile n t = 0.
Denit ia 4.2.2 Daca f este derivabila n D dupa direct ia s, numarul real
g
(0) se numeste derivata campului scalar f, dupa direct ia s, n punc-

tul x D.
Notam aceasta derivata cu
df
ds
(x). Prin urmare,
df
ds
(x) = g
(0) = lim
t0
g(t) g(0)
t 0
= lim
t0
f(x +ts) f(x)
t
. (4.7)
106 Ion Craciun
Denit ia 4.2.3 Funct ia
df
ds
T(D) ale carei valori se determina dupa
legea (4.7), se numeste derivata campului scalar f dupa direct ia s.
Observat ia 4.2.1 Fiind denite cu ajutorul derivatelor unei funct ii reale
de o variabila reala, proprietat ile derivatelor dupa o direct ie ale campurilor
scalare sunt aceleasi ca acele ale derivatelor funct iilor reale de o variabila
reala.
In consecint a, putem scrie (pentru simplicare, omitem variabila x):

_
_
d
ds
(
1
f
1
+
2
f
2
) =
1
df
1
ds
+
2
df
2
ds
;
d
ds
(f
1
f
2
) =
df
1
ds
f
2
+f
1

df
2
ds
;
d
ds
_
f
1
f
2
_
=
df
1
ds
f
2
f
1

df
2
ds
f
2
2
;
d
ds
(F(f)) = F

(f)
df
ds
,
(4.8)
unde f
1
, f
2
si f sunt campuri scalare derivabile n D dupa direct ia s, iar
F(f) = F f este compusa funct iei f cu funct ia F.
Deorece am presupus ca funct ia f care deneste un camp scalar are
derivate part iale continue n D, rezulta ca f este diferent iabila n D si val-
oarea n h = (h
1
, h
2
, h
3
) IR
3
a diferent ialei funct iei f n punctul x D
este
df(x)(h) = df(x, h) = (f)(x) h, (4.9)
unde
(f)(x) =
f
x
(x) i +
f
y
(x) j +
f
z
(x) k (4.10)
este gradientul funct iei f n punctul x D.

Intre gradientul funct iei f si
vectorul h se efectueaza produsul scalar standard
df(x)(h) =
f
x
(x) h
1
+
f
y
(x) h
2
+
f
z
(x) h
3
. (4.11)
Operatorul diferent ial = i

x
+j

y
+k

z
se numeste operatorul lui
Hamilton sau operatorul nabla.
Pe de alta parte, se stie ca daca f este diferent iabila n D, atunci f este
derivabila n D dupa orice direct ie si derivata sa dupa direct ia s ntrun
punct x D este valoarea n s a diferent ialei funct iei f n punctul x. Prin
urmare,
df
ds
(x) = df(x, s) = df(x)(s). (4.12)
Din (4.9) si (4.12) deducem
df
ds
(x) = (f)(x) s, (4.13)
iar din (4.10) si (4.13) rezulta
df
ds
(x) =
f
x
(x) s
1
+
f
y
(x) s
2
+
f
z
(x) s
3
. (4.14)
Fie P punctul din D al carui vector de pozit ie este x + ts. Conform
Observat iei 4.1.1, prin punctul P trece o suprafat a de nivel (S) a campului
scalar f. Dreapta (d) care trece prin M si are direct ia s, intersecteaza su-
prafat a (S) n punctul P. Astfel, t este abscisa curbilinie a punctului P de
pe dreapta (d) pe care M este originea elementului de arc. Daca notam cu
t = (MP) lungimea arcului MP, formula (4.7) se rescrie n forma
df
ds
(x) = lim
(MP)0
P(d)
f(P) f(M)
(MP)
. (4.15)
Consideram acum ca punctul P (S) nu este pe dreapta (d) ci pe o
curba neteda arbitrara care trece prin M si are versorul tangentei n M
identic cu s.
Denit ia 4.2.4 Se numeste variat ie medie a campului scalar f, raportul
f(P) f(M)
(MP)
, (4.16)
unde P (S) iar (MP) este abscisa curbilinie a punctului P.
Teorema 4.2.1 Limita variat iei medii (4.16) a campului scalar f atunci
cand P tinde, pe curba , la punctul M(x), este egala cu derivata n x dupa
direct ia s a campului scalar f.
108 Ion Craciun
Demonstrat ie. Evaluarea diferent ei de la numaratorul variat iei medii,
conduce la
f(P) f(M) = (f)(x) (

OP
OM) + (

OP
OM), (4.17)
unde este o funct ie vectoriala de variabila vectoriala cu proprietatea
lim
PM
= 0, (4.18)
cu ment iunea ca punctul P, n acest proces de trecere la limita, se aa pe
curba .
Daca mpart im (4.17) prin (MP), trecem la limita pentru P M ceea
ce este echivalent cu (MP) 0, t inem cont de (4.18), (4.14) si de rezultatul
lim
(MP)0
P
OP
OM
(MP)
= s,
din geometria diferent iala, se deduce
lim
(MP)0
P
f(P) f(M)
(MP)
=
df
ds
(x), (4.19)
ceea ce demonstreaza teorema.
Observat ia 4.2.2 Relat ia (4.19) se poate lua ca denit ie pentru derivata
dupa direct ia s a campului scalar f n punctul x D.
Ne propunem sa determinam acea direct ie a spat iului dupa care derivata
campului scalar f n punctul x este maxima.
T inand cont ca produsul scalar a doi vectori din IR
3
este egal cu produsul
dintre normele vectorilor si cosinusul unghiului dintre ei si ca |s| = 1, din
(4.13) deducem
df
ds
(x) = |(f)(x)| cos . (4.20)
Din (4.20) se vede ca derivata este maxima cand = 0, adica atunci
cand versorul s este versorul n(x) al vectorului (f)(x),
n(x) =
(f)(x)
|(f)(x)|
. (4.21)
Pentru a demonstra o proprietate remarcabila a versorului (4.21) sa pre-
supunem ca M este xat si notat cu M
0
si ca vectorul sau de pozit ie este
x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
). Fie
0
(S
0
) o curba neteda arbitrara care trece prin
M
0
si care are tangenta t
0
n M
0
. Daca x = (t), y = (t), z = (t) sunt
ecuat iile parametrice ale curbei
0
si punctul M
0
corespunde lui t
0
pe curba
0
, atunci
t
0
=
d
dt
(t
0
) i +
d
dt
(t
0
) j +
d
dt
(t
0
) k. (4.22)
Cum curba
0
este situata pe (S
0
), unde (S
0
) este suprafat a de nivel care
trece prin M
0
de ecuat ie f(x, y, z) = f(x
0
, y
0
, z
0
), avem
f((t), (t), (t)) = f(x
0
, y
0
, z
0
). (4.23)
Daca derivam (4.23) ca o funct ie compusa si consideram t = t
0
, deducem
f
x
(x
0
)
d
dt
(t
0
) +
f
y
(x
0
)
d
dt
(t
0
) +
f
z
(x
0
)
d
dt
(t
0
) = 0. (4.24)
Din (4.10), (4.21), (4.22) si (4.24), obt inem
n(x
0
) t
0
= 0,
care demonstreaza ca n(x
0
) este ortogonal tuturor tangentelor la respectiv
toate curbele
0
(S
0
) care trec prin M
0
. Cum locul geometric al acestor
tangente este planul tangent n M
0
la suprafat a (S
0
), rezulta ca n(x
0
) este
versorul normalei n M
0
la suprafat a de nivel (S
0
). Sensul versorului n(x
0
)
este spre acea parte a spat iului n care f(x, y, z) > f(x
0
, y
0
, z
0
). Asadar:
Teorema 4.2.2 Derivata campului scalar f dupa direct ia s n punctul x
0
este maxima dupa direct ia versorului n(x
0
) a normalei n M
0
la suprafat a de
nivel (S
0
) care trece prin M
0
, sensul normalei ind sensul cresterii valorilor
campului scalar f.
Revenind la un punct arbitrar x D, obt inem ca derivata dupa direct ia
normalei n(x) n punctul M la suprafat a de nivel care trece prin M are
expresia
df
dn
(x) = (f)(x) n(x). (4.25)
Cu ajutorul lui (4.21), din (4.25) deducem
df
dn
(x) = |(f)(x)|. (4.26)
Cum gradientul campului scalar f n punctul x este coliniar si de acelasi
sens cu n(x), din (4.26) obt inem
(f)(x) =
df
dn
(x) n(x). (4.27)
110 Ion Craciun
Sa mai observam ca folosind (4.20) si (4.25) putem scrie
df
ds
(x) =
df
dn
(x) cos , (4.28)
unde este unghiul dintre versorii s si n.
Formula (4.28) da legatura ntre derivata dupa un versor oarecare s si
derivata dupa direct ia normalei n punctul M la suprafat a de nivel care trece
prin M, ocazie cu care rentalnim concluzia Teoremei 4.2.2.
Din (4.27) deducem ca regulile de calcul pentru gradient sunt aceleasi cu
regulile de calcul ale derivatei dupa o direct ie. Daca avem n vedere (4.8) si
renunt am la scrierea variabilei vectoriale x, se pot scrie relat iile:
_
_
( +) = +;
() = +;
_
=

2
;
F() = F

().
(4.29)
Mai precizam ca pentru gradientul campului scalar se folososte si no-
tat ia grad.
Exercit iul 4.2.1 Se da campul scalar
(x, y, z) =
a r
r
2
,
unde
a = 2i +j k, r = xi +y j +z k, r =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
Sa se calculeze unghiul dintre vectorii ()(A) si ()(B), unde A si
B sunt puncte de coordonate A(2, 1, 1) si B(0, 1, 1).
Solut ie. Daca aplicam regulile de calcul (4.29), gasim ca gradientul cam-
pului scalar n punctul oarecare M(x, y, z), diferit de originea reperului
Oxyz, este
()(M) = 2
a r
r
4
r +
1
r
2
a
de unde rezulta ()(A) =
1
18
(2 i +j + 7 k) si ()(B) =
1
2
(2 i j +k).
Cum cosinusul unghiului dintre doi vectori este raportul dintre produsul
scalar al lor si produsul normelor acestora, obt inem
cos =
()(A) ()(B)
|()(A)| |()(B)|
=
5
9
.
Semnul minus dovedeste ca unghiul dintre cei doi gradient i este obtuz.
Exercit iul 4.2.2 Fie campul scalar (x, y, z) = (a r)
2
+ (a r)
2
, unde
r = xi + yj + zk este vectorul de pozit ie al punctului M(x, y, z), iar a este
un versor constant.
a) Sa se determine suprafat a de nivel care trece prin M
0
(1, 2, 3).
b) Sa se calculeze derivata campului scalar dupa direct ia de parametri
directori (2, 1, 2) n punctul M
0
.
Solut ie. Deoarece (a r)
2
= a
2
r
2
cos
2
si (a r)
2
= a
2
r
2
sin
2
, iar a
2
= 1,
deducem ca valorile campului scalar sunt (x, y, z) = r
2
= x
2
+y
2
+z
2
.
a) Suprafat a de nivel care trece prin M
0
(1, 2, 3) este x
2
+ y
2
+ z
2
= 14,
adica sfera de raza R =

14 si cu centrul n origine.
b) Versorul s al vectorului v de parametri directori (2, 1, 2) este
s =
v
|v|
=
2
3
i
1
3
j +
2
3
k.
Gradientul campului scalar n punctul M
0
este
()(M) = (grad)(x, y, z) = 2xi + 2y j + 2z k,
de unde
()(M
0
) = (grad)(1, 2, 3) = 2(i + 2j + 3k).
Derivata funct iei n punctul M
0
dupa direct ia s este
d
ds
(M
0
)=()(M
0
) s = 2(i +2j +3k)
1
3
(2i j +2k) =
2
3
(2 2 +6) = 4.
Rezulta ca unghiul dintre vectorii ()(M
0
) si s este ascut it.
112 Ion Craciun
4.3 Campuri vectoriale. Linii si suprafet e de camp
Denit ia 4.3.1 Se numeste camp vectorial o funct ie vectoriala de vari-
abila vectoriala denita pe un domeniu D IR
3
.
Funct ia vectoriala v care deneste un camp vectorial pe D IR
3
se
poate scrie n una din formele:
v = v(P); v = v(r); v = v(x); v = v(x, y, z), (4.30)
unde r este vectorul de pozit ie al punctului P D, care, n reperul 1 =
O; i, j, k, are expresia analitica
r =

OP= xi +y j +z k, (4.31)
unde O este originea reperului, iar i, j, k este o baza ortonormata n IR
3
.
Notand
v = v
1
i +v
2
j +v
3
k, (4.32)
unde v
m
= v
m
(x, y, z), m = 1, 2, 3, observam ca studiul unei funct ii vecto-
riale de trei variabile reale (sau de variabila vectoriala), adica a unui camp
vectorial, se reduce la studiul a trei funct ii reale de trei variabile reale (a
trei campuri scalare tridimensionale).
In cele ce urmeaza, vom presupune ca funct ia vectoriala care deneste

un camp vectorial pe domeniul tridimensional D este continua, are derivate
part iale continue n D care nu se anuleaza n nici un punct din D.
Denit ia 4.3.2 Se numeste linie de camp n D a campului vectorial
v, o curba stramba (L) D cu proprietatea ca tangenta n ecare punct
P (L) are ca vector director pe v(P).
Cum un alt vector director al tangentei n punctul P(x, y, z) (L) este
diferent iala vectorului de pozit ie (4.31)
dr = dxi +dy j +dy k (4.33)
avem ca v si dr sunt vectori directori ai aceleiasi drepte, adica ei sunt coli-
niari.
In concluzie, coordonatele acestor doi vectori directori trebuie sa e

proport ionale si deci
dx
v
1
(x, y, z)
=
dy
v
2
(x, y, z)
=
dz
v
3
(x, y, z)
. (4.34)
Denit ia 4.3.3 Sistemul simetric (4.34) se numeste sistemul diferent ial
al liniilor de camp n D a campului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) T(D, IR
3
).
Observat ia 4.3.1

In baza teoremei de existent a si unicitate a solut iei unui
sistem simetric, rezult a ca prin orice punct al domeniului D trece cate o
singura linie de camp a campului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) T(D, IR
3
).
Denit ia 4.3.4 Se numeste suprafat a de camp a unui camp vectorial,
orice suprafat a generata de o linie de camp a acelui camp vectorial.
Teorema 4.3.1 Condit ia necesara si sucienta ca o suprafat a (S) sa e
suprafat a de camp a campului vectorial v T(D, IR
3
) este ca vectorul v(P)
sa e cont inut n planul tangent la suprafat a (S) n punctul P (S).
Demonstrat ie. Necesitatea. O linie de camp (G) a campului vectorial v
este ansamblul a doua integrale prime independente funct ional ale sistemului
simetric (4.34)
(G)
_
_
_
1
(x, y, z) = C
1
2
(x, y, z) = C
2
,
(4.35)
unde
1
,
2
sunt doua integrale prime independente funct ional, ceea ce se
traduce prin condit ia
_
D(
1
,
2
)
D(y, z)
_
2
+
_
D(
1
,
2
)
D(z, x)
_
2
+
_
D(
1
,
2
)
D(x, y)
_
2
,= 0.
Se stie apoi ca, pentru ca (G) din (4.35) sa genereze o suprafat a, para-
metrii C
1
si C
2
trebuie sa e legat i printro relat ie de forma
(C
1
, C
2
) = 0, (4.36)
numita relat ie de condit ie si ca, suprafat a de camp corespunzatoare condi-
t iei (4.36) se obt ine eliminand constantele arbitrare C
1
si C
2
ntre (4.35) si
(4.36). Obt inem
(
1
(x, y, z),
2
(x, y, z)) = 0, (4.37)
deci o ecuat ie de forma
(S) : F(x, y, z) = 0 (4.38)
n care recunoastem ecuat ia carteziana implicita a unei suprafet e (S).

In
plus, n orice punct P (S), vectorul v(P) este tangent suprafet ei de ecua-
t ie (4.37) si deci cont inut n planul tangent n P la suprafat a (S) deoarece
114 Ion Craciun
v(P) este tangent la linia de camp care trece prin P si genereaza suprafat a
(S).
Sucient a. Trebuie sa aratam ca orice suprafat a (S) de ecuat ie (4.38) cu
proprietatea ca v(P) este cont inut n planul tangent n punctul P la (S)
este generata de liniile de camp ale campului vectorial v.
Ecuat ia (4.38) poate considerata ca o suprafat a de nivel a campului
scalar F.
Se stie ca un vector coliniar si de acelasi sens cu sensul de crestere al
funct iei F n punctul P(x, y, z) (S) este
(F)(x, y, z) =
F
x
(x, y, z) i +
F
y
(x, y, z) j +
F
z
(x, y, z) k. (4.39)
Deoarece vectorul (4.39) este ortogonal vectorului v(P) cont inut n pla-
nul tangent n P la suprafat a (S),rezulta ca produsul lor scalar este nul,
deci
v
1
(x, y, z)
F
x
(x, y, z) +v
2
(x, y, z)
F
y
(x, y, z)+
+v
3
(x, y, z)
F
z
(x, y, z) = 0,
(4.40)
ceea ce arata ca funct ia F(x, y, z) din (4.38) verica o ecuat ie diferent iala cu
derivate part iale de ordinul ntai omogena. Dar orice solut ie a ecuat iei dife-
rent iale (4.40) este generata de curbele integrale ale sistemului caracteristic
asociat, adica de (4.34), iar curbele caracteristice ale sale sunt liniile de camp
ale campului vectorial v T(D, IR
3
). Teorema este demonstrata.
Denit ia 4.3.5 Campul vectorial v T(D, IR
3
) se numeste biscalar daca
exista funct ia scalara derivabila T(D) si funct ia diferent iabila F
T(D), astfel ncat sa avem
v = grad F = F. (4.41)
Derivata dupa o direct ie s a unui camp vectorial v T(D, IR
3
) ntrun
punct x D se deneste la fel ca la campurile scalare
dv
ds
(x) = lim
t0
v(x +ts) v(x)
t
. (4.42)
Daca funct ia v are derivate part iale de ordinul ntai continue, existent a
limitei (4.42) este asigurata si
dv
ds
(x) =
dv
1
ds
(x) i +
dv
2
ds
(x) j +
dv
3
ds
(x) k. (4.43)
Daca se t ine cont de (4.14), (4.43) devine
dv
ds
(x) = s
1
v
x
(x) +s
2
v
y
(x) +s
3
v
z
(x). (4.44)
Relat ia (4.44) constituie expresia carteziana a derivatei campului vecto-
rial v, n punctul x D, dupa direct ia de versor s = (s
1
, s
2
, s
3
), expresie
care se mai poate scrie n forma
dv
ds
(x) =
_
s
1
x
+s
2
y
+s
3
z
_
v. (4.45)
Deoarece operatorul s
1
x
+s
2
y
+s
3
z
poate interpretat formal ca
produsul scalar dintre s si operatorul vectorial , se poate adopta convent ia
de scriere
s = s
1
x
+s
2
y
+s
3
z
. (4.46)
Cu aceasta convent ie si cu renunt area la ment ionarea variabilei x, for-
mula de calcul (4.45) ia forma
dv
ds
= (s ) v. (4.47)
Exercit iul 4.3.1 Sa se determine derivata campului vectorial v denit prin
v(x, y, z) = xy
2
i +x
2
yj +z(x
2
+y
2
)k
dupa direct ia de parametri directori (1, 3, 1). Care este locul geometric al
punctelor din spat iu pentru care derivata dupa direct ia s este normala vec-
torului v = (1, 1, 1)?
Solut ie. Sa calculam versorul direct iei ment ionate. Fiindca norma vec-
torului v este |v| =

v v =

11, rezulta ca versorul direct iei dupa care
trebuie sa derivam este s =
1
|v|
v =
1
11
(i + 3j k).
Folosind (4.47), gasim
dv
ds
=
1
11
_
(y
2
+ 6xy)i + (2xy + 3x
2
)j + (2xz + 6yz x
2
y
2
)k
_
.
Pentru a determina locul geometric cerut, impunem condit ia de ortogo-
nalitate
dv
ds
v = 0 si obt inem ecuat ia x
2
+4xy +xz +3xz = 0 ce reprezinta
ecuat ia unei cuadrice (suprafat a algebrica de ordinul al doilea).
Analizand invariant ii acestei cuadrice constatam ca locul geometric este
un con patratic cu varful n origine.
116 Ion Craciun
Exercit iul 4.3.2 Sa se determine liniile de camp ale campurilor vectoriale:
1
0
. v(x, y, z) = xi +y j + (z +
_
x
2
+y
2
+z
2
)k;
2
0
. v(x, y, z) = (xy 2z
2
)i + (4xz y
2
)j + (yz 2x
2
)k;
3
0
. v(x, y, z) = (xz y)i + (yz x)j + (z
2
1)k;
4
0
. v(x, y, z) = (x +y)i + (y x)j 2zk.
Solut ie. Liniile de camp sunt curbele integrale ale respectiv sistemelor
simetrice:
1
0
.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z +
_
x
2
+y
2
+z
2
;
2
0
.
dx
xy 2z
2
=
dy
4xz y
2
=
dz
yz 2x
2
;
3
0
.
dx
xz y
=
dy
yz x
=
dz
z
2
1
;
4
0
.
dx
x +y
=
dy
y x
=
dz
2z
.
Se obt in combinat iile integrabile:
1
0
.
dx
x
=
dy
y
, xdx +ydy + (z
_
x
2
+y
2
+z
2
)dz = 0;
2
0
. ydx +xdy + 2zdz = 0, 2xdx +zdy +ydz = 0;
3
0
.
dx dy
(x y)(1 +z)
=
dz
z
2
1
,
xdx ydy
(x
2
y
2
)z
=
dz
z
2
1
;
4
0
.
xdx +ydy
x
2
+y
2
=
dz
2z
,
dy
dx
=
y x
y +x
care conduc respectiv la integralele prime:
1
0
.
y
x
= C
1
, z
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
;
2
0
. z
2
+xy = C
1
, x
2
+yz = C
2
;
3
0
.
x y
z 1
= C
1
,
x +y
z + 1
= C
2
;
4
0
. (x
2
+y
2
)z = C
1
, ln(x
2
+y
2
) + 2arctg
y
x
= C
2
.
Curbele integrale ale sistemelor simetrice de mai sus sunt:
1
0
.
_
_
_
y
x
= C
1
z
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
; 2
0
.
_
z
2
+xy = C
1
x
2
+yz = C
2
;
3
0
.
_
_
x y
z 1
= C
1
x +y
z + 1
= C
2
; 4
0
.
_
_
_
(x
2
+y
2
)z = C
1
ln(x
2
+y
2
) + 2arctg
y
x
= C
2
.
Primul camp vectorial are liniile de camp la intersect ia planelor y = C
1
x
cu paraboloizii de rotat ie n jurul axei Oz de ecuat ie z
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
.
De ment ionat ca ecare plan al familiei y = C
1
x nu trebuie sa cont ina
dreapta de intersect ie a acestuia cu planul Oyz.
Liniile de camp al celui de al doilea camp vectorial se gasesc la intersect ia
hiperboloizilor z
2
+xy = C
1
si x
2
+yz = C
2
.
Al treilea camp vectorial are liniile de camp drepte rezultate din inter-
sect ia familiilor de plane x y = C
1
(z 1) si x +y = C
2
(z +1). Din ecare
astfel de dreapta se scot punctele de cote 1 si 1.
Curbele de intersect ie ale suprafetelor de rotat ie n jurul axei Oz de e-
cuat ii z =
C
1
x
2
+y
2
si suprafet ele cilindrice cu generatoarele paralele cu axa
Oz de ecuat ii ln(x
2
+y
2
) + 2arctg
y
x
= C
2
reprezinta liniile de camp ale
ultimului camp vectorial.
Exercit iul 4.3.3 Sa se determine suprafet ele de camp ale campurilor vec-
toriale de mai jos care trec prin curbele () specicate alaturat
1. v(x, y, z) = xy
2
i +x
2
y j + (x
2
+y
2
)z k, () :
_
x = 2y,
z = 1,
2. v(x, y, z) = xi +yj + (z x
2
y
2
+ 1)k, () :
_
x z = a
2
,
x
2
+y
2
= a
2
1,
3. v(x, y, z) = xz i +yz j + (x
2
+y
2
+z
2
) k, () :
_
x = 1,
z = y
2
,
4. v(x, y, z) = xi +y j + (z x
2
siny) k, () :
_
x = y
2
,
z = 0.
118 Ion Craciun
Solut ie. Sistemele diferent iale ale liniilor de camp sunt:
1.
dx
xy
2
=
dy
x
2
y
=
dz
z(x
2
+y
2
)
;
2.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z x
2
y
2
+ 1
;
3.
dx
xz
=
dy
yz
=
dz
x
2
+y
2
+z
2
;
4.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z x
2
sinhy
.
1. O combinat ie integrabila a primului sistem simetric este data de primele
doua rapoarte egale care, dupa simplicare cu x
2
y
2
, conduce la xdxydy = 0
si din care se obt ine integrala prima x
2
y
2
= C
1
.
O a doua combinat ie integrabila se obt ine scriind
dx
x
y
2
=
dy
y
x
2
=
dz
z
x
2
+y
2
.
Daca ultimul raport l egalam cu suma primelor doua, dupa simplicarea
cu x
2
+y
2
, obt inem combinat ia integrabila
dx
x
+
dy
y
=
dz
z
care furnizeaza a doua integrala prima independenta
z
xy
= C
2
.
Atunci, generatoarele (G) ale suprafet ei de camp au ecuat iile
_
_
x
2
y
2
= C
1
z
xy
= C
2
.
Dar, generatoarele (G) trebuie sa se sprijine pe curba directoare .
Pentru aceasta, sistemul format de ecuat iile lor
_
_
x
2
y
2
= C
1
z
xy
= C
2
x = 2y,
z = 1
trebuie sa e compatibil. Fiind un sistem de patru ecuat ii cu trei necunos-
cute x, y si z, el va compatibil numai daca constantele C
1
, C
2
satisfac
relat ia de condit ie
2C
1
C
2
= 3.
Inlocuind pe C
1
si C
2
din integralele prime gasim ca suprafat a de camp
are ecuat ia carteziana explicita
z =
3xy
2(x
2
y
2
)
.
2. O integrala prima se vede imediat si anume
x
y
= C
1
si se obt ine integrand primele doua rapoarte egale.

Inmult ind primele doua
rapoarte cu x, respectiv y si adunandule, obt inem un nou raport egal cu
primele trei. Un al cincilea raport egal cu primele patru se obt ine adunand
al treilea raport cu al patrulea. Combinat ia obt inuta prin egalarea ultimilor
doua rapoarte
d(x
2
+y
2
)
2(x
2
+y
2
)
=
1
2
d(x
2
+y
2
) +dz
z + 1
este integrabila si, dupa efectuarea notat iei t = x
2
+ y
2
, se obt ine ecuat ia
diferent iala de ordinul ntai liniara si neomogena
dz
dt

1
2t
z =
1 t
2t
a carei solut ie generala este
z = C
2
t 1 t.
Revenind la notat ie, constatam ca cea de a doua integrala prima este
z + 1 +x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= C
2
.
Suprafat a de camp se obt ine rezolvand sistemul
_
_
x
y
= C
1
z + 1 +x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= C
2
x z = a
2
x
2
+y
2
= a
2
1.
120 Ion Craciun
Acest sistem este compatibil daca si numai daca este satisfacuta relat ia de
condit ie
C
1
= C
2
_
1 +C
2
1
.
Inlocuind pe C
1
si C
2
gasim ca suprafat a de camp are ecuat ia
z = x
2
y
2
+x 1.
3. O integrala prima este
y
x
= C
1
.
Inmult im primul raport cu x, al doilea cu

y, alcatuim din acestea un nou raport egal cu celelalte ce are la numarator
suma numaratorilor celor doua rapoarte modicate si la numitor suma nu-
mitorilor acelorasi rapoarte si obt inem n acest fel combinat ia integrabila
d(x
2
+y
2
)
2z(x
2
+y
2
)
=
dz
x
2
+y
2
+z
2
.
Cu notat ia t = x
2
+y
2
, combinat ia integrabila se reduce la ecuat ia dife-
rent iala Bernoulli
dz
dt

1
2t
z =
1
2
1
z
.
Substitut ia z
2
= u reduce aceasta ecuat ie la ecuat ia diferent iala liniara
u

1
t
u = 1
care are solut ia generala u = t C
2
+t lnt.
Revenind la vechile variabile, gasim ca cea de a doua integrala prima
este
z
2
(x
2
+y
2
) ln(x
2
+y
2
)
x
2
+y
2
= C
2
.
Pentru a determina suprafat a de camp trebuie sa gasim suprafat a ge-
nerata de curbele integrale ale sistemului simetric al liniilor de camp care
trebuie sa se sprijine pe curba . Se procedeaza ca la celelalte exercit ii, se
gaseste relat ia de condit ie
1
C
4
1
_
1 +
1
C
2
1
_
ln
_
1 +
1
C
2
1
_
1 +
1
C
2
1
= C
2
,
de unde, eliminand constantele arbitrare cu ajutorul integralelor prime, de-
ducem ca suprafat a de camp are ecuat ia
z
2
=
y
4
x
2
+ 2(x
2
+y
2
) lnx.
4. Integralele prime ale sistemului simetric al liniilor de camp sunt
x
y
= C
1
,
z
x

x
y
cos y = C
2
si ansamblul acestora reprezinta ecuat iile liniilor de camp.
Relat ia de condit ie este C
1
C
2
+cos C
1
= 0, de unde deducem ca suprafat a
de camp care trece prin curba are ecuat ia carteziana explicita
z =
x
2
y
cos y y cos xy.
4.4 Integrale cu vectori si campuri scalare
Sub aceasta denumire se nt eleg diverse tipuri de integrale (denite sau Rie-
mann, curbilinii, de suprafat a, duble si triple) al caror integrant cont in
campuri vectoriale sau campuri scalare. Vom considera campuri vectori-
ale de forma v = (v
1
, v
2
, v
3
) T(D, IR
3
) sau de forma w = (w
1
, w
2
, w
3
)
T(D, IR
3
), unde D IR
3
este un domeniu si campuri scalare de forma
T(D), toate satisfacand condit iile cerute astfel ncat integralele ment ionate
mai sus sa aiba sens. Vom prezenta pe scurt aceste tipuri de integrale.
4.4.1 Integrale curbilinii
Fie AB un arc de curba n domeniul D care satisface condit iile de regulari-
tate pana la ordinul care va necesar.
Integrala curbilinie pe curba AB a unui camp vectorial v(P) sau a cam-
pului scalar (P) este una din urmatoarele:
_
AB
v dr;
_
AB
v dr;
_
AB
dr, (4.48)
unde dr = dxi + dy j + dz k este diferent iala vectorului de pozit ie r =
xi +y j +z k.
Avand n vedere expresiile analitice ale produselor de vectori, integralele
curbilinii ment ionate n (4.48) se exprima dupa cum urmeaza:
_
AB
v dr =
_
AB
v
1
dx +v
2
dy +v
3
dz; (4.49)
122 Ion Craciun
_
AB
v dr = i
_
AB
v
2
dz v
3
dy +j
_
AB
v
3
dx v
1
dz +k
_
AB
v
1
dy v
2
dx;
_
AB
(x, y, z)dr = i
_
AB
(x, y, z)dx+j
_
AB
(x, y, z)dy +k
_
AB
(x, y, z)dz
Integralele curbilinii care apar n membrul al doilean oricare din relat iile
de mai sus au forma generala
I =
_
AB
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz.
La studiul integralelor curbilinii de spet a a doua sa specicat faptul ca
daca v T(D, IR
3
) reprezinta un camp de fort e pe D, integrala curbilinie
(4.49) este lucrul mecanic al fort ei v(P) cand punctul P parcurge arcul AB.
Integrala curbilinie (4.49) se mai numeste integrala de linie a vectorului
v(P). Integrala de linie pe curba nchisa (C), parcursa o singura data, se
numeste circulat ia vectorului v(P) pe curba (C).
Integralele de linie au urmatoarele proprietat i:
_
AB
(v +w) dr =
_
AB
v dr +
_
AB
w dr;
_
AB
v dr =
_
AP
v dr +
_
PB
v dr, P (AB), AP PB = AB;
_
AB
v dr

_
AB
[v dr[
_
AB
|v| ds M
_
AB
ds = M L;
_
AB
v(x, y, z) dr =
_
v
dr
ds
_
(x
0
, y
0
, z
0
) L, (4.50)
unde: si sunt scalari arbitrari; L este lungimea arcului AB; M este
valoarea maxima a normei vectorului v(P) pe arcul (AB); Q(x
0
, y
0
, z
0
) este
un punct determinat pe arcul de curba (AB).
Proprietatea (4.50) este o teorema de medie analoaga primei teoreme de
medie de la integrala denita.
Celelalte tipuri de integrale curbilinii din (4.48) au proprietat i similare.
Fie campul vectorial continuu v C(D, IR
3
).
Denit ia 4.4.1 Integrala curbilinie I =
_
C
v dr se numeste indepen-
denta de drum pe domeniul D IR
3
daca oricare ar punctele M
1
, M
2

D si oricare ar arcele de curba (M
1
M
2
) si (M
1
M
2
), ambele incluse n
D si cu sensurile de parcurs de la M
1
catre M
2
, avem
_
M
1
M
2
v dr =
_
M
1
M
2
v dr.
Teorema 4.4.1 Integrala curbilinie I =
_
C
vdr este independenta de drum
pe D daca si numai daca I = 0 oricare ar curba nchis a neteda sau neteda
pe port iuni (C) D.
Demonstrat ie. Daca M
1
, M
2
D sunt puncte arbitrare si (M
1
M
2
)
D, (M
1
M
2
) D sunt arce arbitrare, netede pe port iuni, atunci curba
(M
1
M
2
M
1
) este nchisa si neteda pe port iuni si, reciproc, ind data o
curba orientata nchisa, neteda pe port iuni, (C) D si M
1
, M
2
(C) doua
puncte alese arbitrar, curba C se prezinta ca o juxtapunere de doua arce
netede pe port iuni. Din aceste armat ii si Denit ia 4.4.1 rezulta concluzia
teoremei.
4.4.2 Integrale de suprafat a
Domeniul pe care se efectueaza integrarea este o port iune de suprafat a ()
de ecuat ie vectoriala
() : r = r(u, v), (u, v) ( ) IR
2
, (4.51)
unde este un domeniu plan iar frontiera acestuia este o curba neteda
nchisa. Fie (C) frontiera suprafet ei (). Aceasta curba este corespunzatoa-
rea prin transformarea (4.51) a curbei nchise .
Presupunem ca suprafat a () este neteda. Prin urmare, exista si sunt
continue pe derivatele part iale
r
u
(u, v) =
r
u
(u, v), r
v
(u, v) =
r
v
(u, v), (u, v) ,
care satisfac condit ia de regularitate r
u
(u, v) r
v
(u, v) ,= 0.
In aceste condit ii, funct ia

n(u, v) =
r
u
(u, v) r
v
(u, v)
|r
u
(u, v) r
v
(u, v)|
= n
1
i +n
2
j +n
3
k
este versorul normalei n punctul M () corespunzator punctului (u, v)
, iar n
1
, n
2
, n
3
sunt cosinusurile directoare ale acestui versor.
124 Ion Craciun
Dupa acelasi criteriu ca si la integrale curbilinii, introducem urmatoarele
integrale de suprafat a de spet a ntai:
__
()
(n w)d;
__
()
(n w)d;
__
()
nd,
(4.52)
unde d este elementul de arie al suprafet ei ().
In cazul cand suprafat a este data prin ecuat ia vectoriala (4.51), expresia
elementului de arie d este
d =
_
E(u, v)G(u, v) F
2
(u, v) dudv,
unde E(u, v), F(u, v) si G(u, v) sunt coecient ii lui Gauss:
E(u, v) = r
2
u
(u, v); F(u, v) = r
u
(u, v) r
v
(u, v); F(u, v) = r
2
v
(u, v).
Integralele de suprafat a cu vectori din (4.52) se calculeaza dupa cum
urmeaza:
__
()
(n w)d =
__
(n
1
w
1
+n
2
w
2
+n
3
w
3
)
_
EGF
2
dudv;
__
()
(n w)d = i
__
()
(n
2
w
3
n
3
w
2
)d+
+j
__
()
(n
3
w
1
n
1
w
3
)d +k
__
()
(n
1
w
2
n
2
w
3
)d;
(4.53)
__
()
nd = i
__
()
n
1
d +j
__
()
n
2
d +k
__
()
n
3
d. (4.54)
Integralele din membrul doi al egalitat ilor (4.53) si (4.54) se reduc la integrale
duble pe conform formulei de calcul a unei integrale de suprafat a de spet a
ntai.
Denit ia 4.4.2 O expresie de forma (n w)d se numeste ux elemen-
tar al campului vectorial w prin elementul de suprafat a orientat nd, iar
integrala de suprafat a de spet a ntai
__
(n w) d se numeste uxul total

al campului w prin suprafat a ().
Proprietat ile integralelor de suprafat a (4.52) sunt analoage celor prezen-
tate pentru integrale curbilinii. Prin urmare, avem
__
()
n (v +w) d =
__
()
(n v)d +
__
()
(n w)d; (4.55)
__
()
(n w)d =
__
(
1
)
(n w)d+
__
(
2
)
(n w)d, ;
(4.56)
__
()
(n w)d

__
()
[(n w)[d
__
()
|w| d M
__
()
d = M A
; (4.57)
__
()
n wd = (n w)(x
0
, y
0
, z
0
) A
, (4.58)
unde: si sunt scalari arbitrari;
1
si
2
sunt submult imi ale suprafet ei
pentru care
1
2
= ,
1
2
= ; A
este aria suprafet ei (); M este

valoarea maxima a normei vectorului w(P) pe suprafat a (); Q(x
0
, y
0
, z
0
)
este un punct determinat al suprafet ei .
Proprietatea (4.58) este o teorema de medie analoaga primei teoreme de
medie din teoria integralelor denite.
Celelalte integrale de suprafat a din (4.52) au proprietat i asemanatoare
celor prezentate n (4.55) (4.57).
Este posibil ca suprafat a neteda () sa e reprezentata cartezian explicit
prin ecuat ia
() : z = f(x, y), (x, y) D IR
2
, (4.59)
caz n care elementul de arie d al suprafet ei are forma
d =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy,
unde
p = p(x, y) =
z
x
(x, y), q = q(x, y) =
z
y
(x, y),
iar versorul normalei n la fat a superioara a suprafet ei are expresia analitica
n =
p
_
1 +p
2
+q
2
i
q
_
1 +p
2
+q
2
j +
1
_
1 +p
2
+q
2
k.
(4.60)
126 Ion Craciun
In cazul ment ionat de (4.59) si (4.60), reducerea unei integrale de su-

prafat a
__
()
(x, y, z) d la o integrala dubla se face cu ajutorul formulei de
calcul
__
()
(x, y, z) d =
__
D
(x, y, f(x, y))
_
1 +p
2
+q
2
dxdy. (4.61)
Folosind (4.59) (4.61) se pot transpune cu usurint a toate rezultatele
stabilite n cazul cand suprafat a () este data prin ecuat ia vectoriala (4.51).
Pentru aceasta trebuie efectuata schimbarea de variabile x = x(u, v), y =
y(u, v) n integrala dubla (4.61).
Armat ii asemanatoare au loc si atunci cand suprafat a () este data
implicit printro ecuat ie de forma F(x, y, z) = 0. Astfel,
p =
F
x
F
z
, q =
F
y
F
z
,
iar versorul normalei la suprafat a () n punctul P(x, y, z) () este
n(P) =
(F)(x, y, z)
|(F)(x, y, z)|
.
4.4.3 Integrale triple (de volum)
Fie IR
3
un domeniu carabil, deci o mult ime care are volum. Elementul
de volum, notat cu d, are expresia d = dxdydz.
Integralele de volum sau triple care ne vor interesa sunt:
___
d;
___
v d. (4.62)
Prima din integralele (4.62) a fost studiata aratanduse ca, n anumite
ipoteze asupra domeniului , ea se reduce la o iterat ie de integrale sim-
ple. De exemplu, daca este un domeniu simplu n raport cu axa Oz iar
proiect ia sa pe planul xOy este un domeniu simplu n raport cu axa Oy,
atunci
= (x, y, z) IR
3
[a x b, y
1
(x) y y
2
(x), z
1
(x, y) z z
2
(x, y).
Astfel,
___
d =
_
b
a
dx
_
y
2
(x)
y
1
(x)
dy
_
z
2
(x,y)
z
1
(x,y)
(x, y, z) dz.
A doua integrala (4.62) se reduce la calculul a trei integrale de tipul celei
precedente,
___
v d = i
___
v
1
d +j
___
v
2
d +k
___
v
3
d,
ecareia din integralele membrului drept urmand sa i se aplice o formula de
calcul.
Prezentam, fara demonstrat ie, unele proprietat i ale integralelor triple:
___
(v +w)d =
___
vd +
___
wd;
___
vd =
___
1
vd+
___
1
vd, ;
___
v(P) d

___
|v(P)|d M
___
d = M Vol(),
unde
1
,
2
sunt astfel ncat
1

2
= , Int
1
Int
2
= , M =
max
P
|v(P)| si Vol() este volumul domeniului .
4.4.4 Formula integrala GaussOstrogradski. Consecint e
Sa consideram domeniul tridimensional V a carui frontiera este suprafat a
nchisa neteda S si e (x
1
, x
2
, x
3
) coordonatele carteziene ale unui punct
oarecare P V S. Suprafat a S ind neteda, n ecare punct P S
exista versorul n = (n
1
, n
2
, n
3
) al normalei exterioare. Astfel, avem un
camp vectorial denit n punctele P ale suprafet ei care depinde de variabila
vectoriala x =

OP= x
1
i +x
2
j +x
3
k.
Consideram v = (v
1
, v
2
, v
3
) T(V S, IR
3
) un camp vectorial continuu
pentru care coordonata v
i
are derivata part iala v
i,i
continua n V.
In aceste ipoteze are loc formula integrala GaussOstrogradski

__
S
(n
1
v
1
+n
2
v
2
+n
3
v
3
)d =
___
V
(v
1,1
+v
2,2
+v
3,3
)d, (4.63)
128 Ion Craciun
care se poate scrie si n forma
__
S
3
i=1
n
i
v
i
d =
___
V
3
i=1
v
i,i
d. (4.64)
In particular, considerand pe rand: v

1
= 1, v
2
= 0, v
3
= 0; v
1
= 0,
v
2
= 1, v
3
= 0; v
1
= 0, v
2
= 0, v
3
= 1, formula (4.63) devine:
__
S
n
1
d = 0;
__
S
n
2
d = 0;
__
S
n
3
d = 0.
(4.65)
Relat iile (4.65) pot scrise unitar n forma
__
S
nd = 0.
Daca alegem succesiv pentru campul vectorial v una din urmatoarele
expresii analitice:
(x
1
, 0, 0); (0, x
1
, 0); (0, 0, x
1
);
(x
2
, 0, 0); (0, x
2
, 0); (0, 0, x
2
);
(x
3
, 0, 0); (0, x
3
, 0); (0, 0, x
3
),
din (4.64) obt inem
__
S
n
1
x
1
d = vol(V );
__
S
n
2
x
1
d = 0;
__
S
n
3
x
1
d = 0;
__
S
n
1
x
2
d = 0;
__
S
n
2
x
2
d = vol(V );
__
S
n
3
x
2
d = 0;
__
S
n
1
x
3
d = 0;
__
S
n
2
x
3
d = 0;
__
S
n
3
x
3
d = vol(V ).
Aceste relat ii pot scrise concentrat n forma
__
S
n
i
x
j
d =
ij
vol(V ), (4.66)
unde indicii i si j iau oricare din valorile 1, 2, 3,
ij
este simbolul Kronecker
(
ii
= 1,
ij
= 0, daca i ,= j), iar vol(V ) este volumul domeniului V.
Din (4.66) se pot deduce relat iile
__
S
x
1
nd = vol(V )i;
__
S
x
2
nd = vol(V )j;
__
S
x
3
nd = vol(V )k.
(4.67)
4.4.5 Camp potent ial
Denit ia 4.4.3 Un camp vectorial continuu v T(D, IR
3
) se numeste
camp potent ial daca exista campul scalar C
1
(D), numit potent ialul
scalar al campului vectorial v, astfel ncat
v(M) = ()(M), () M D.
Denit ia 4.4.4 Un camp de fort e F T(D, IR
3
) se numeste camp con-
servativ de fort e daca exista campul scalar U C
1
(D), numita funct ie
de fort a, astfel ncat F = U.
Exemplul 4.4.1 Campul gravitat ional este un camp conservativ de fort e.
Solut ie.

Intr-adevar, sa presupunem ca originea reperului Oxyz este n
centrul pamantului. Se stie ca fort a F cu care este atras de catre pamant
un punct material M(r) este
F(r) =
C
r
3
r,
unde C este o constanta iar r este marimea vectorului de pozit ie r a punctului
M. Deoarece:
x
_
1
r
_
=
x
r
3
;

y
_
1
r
_
=
y
r
3
;

z
_
1
r
_
=
z
r
3
,
rezulta ca putem reprezenta campul de fort a gravitat ional F n forma
F(M) = (U)(M),
unde U(M) = C/r.
Prin urmare, campul vectorial F este un camp conservativ de fort e pe
IR
3
0.
Teorema 4.4.2 Fie campul vectorial v C
1
(D, IR
3
), unde D este un do-
meniu tridimensional.
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
130 Ion Craciun
v este un camp potent ial;
integrala curbilinie
_
C
v dr este independent a de drum pe D;
expresia diferent iala = v dr este diferent iala totala pe D.
Demonstrat ie. Faptul ca prima armat ie implica celelalte doua este evi-
dent.
Sa presupunem ca = v dr este diferent iala totala pe D. Atunci exista
funct ia U diferent iabila pe D astfel ncat = dU = (U) (dr) din care
deducem ca
_
AB
v dr =
_
AB
dU = U(B) U(A)
si deci integrala curbilinie depinde doar de extremitat ile A si B ale curbei
(C). Din = (U) (dr) = v dr si unicitatea expresiei diferent ialei unei
funct ii obt inem v = U, ceea ce arata ca v este un camp potent ial. Asadar,
prima armat ie este implicata de ultima.
Daca integrala curbilinie
_
C
v dr este independenta de drum pe D,
considerand arcul de curba AM D cu extremitatea A xa si cealalta
extremitete M variabila, funct ia U(M) =
_
AM
v dr are proprietatea U =
v, adica v este un camp potent ial.
4.5 Divergent a unui camp vectorial
Fie IR
3
un domeniu avand ca frontiera suprafat a nchisa neteda sau
neteda pe port iuni si v T( , IR
3
) un camp vectorial continuu pe
, diferent iabil n orice punct M(x
1
, x
2
, x
3
) .
Considerand un punct P
0
, de vector de pozit ie x
0
= (x
10
, x
20
, x
30
),
exista domenii V astfel ncat P
0
V. Presupunem ca frontiera unui
astfel de domeniu V este o suprafat a nchisa neteda S. Fie n = n(x) versorul
normalei exterioare ntrun punct oarecare P S de vector de pozit ie

OP=
x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Fie (V ) diametrul mult imii V, adica maximul distant ei dintre doua
puncte oarecare M, Q V. Presupunem ca domeniul V are volum si ca
vol (V ) este volumul sau.
Cu aceste pregatiri, consideram raportul
vol (V )
=
__
S
_
n(x) v(x)
_
d
vol (V )
, (4.68)
dintre uxul a campului vectorial v prin suprafat a S si vol(V ).
Denit ia 4.5.1 Se numeste divergent a campului vectorial v, n punctul
P
0
, notata (div v)(P
0
) sau ( v)(x
0
), limita raportului (4.68) atunci cand
diametrul domeniului V tinde la zero, deci
lim
(V )0
__
S
(n(x) v(x))d
vol (V )
= (div v)(P
0
) = ( v)(x
0
). (4.69)
Teorema 4.5.1 Daca v = v(P) este camp vectorial diferent iabil n x
0
=
OP
0
si exista constantele pozitive k
1
si k
2
astfel ncat:
aria (S) k
1
2
(V ); vol (V ) k
2
3
(V ), (4.70)
atunci limita (4.69) exista si
( v)(x
0
) =
3
i=1
v
i
x
i
(x
0
) =
v
1
x
1
(x
0
) +
v
2
x
2
(x
0
) +
v
3
x
3
(x
0
). (4.71)
Demonstrat ie. Din ipoteza diferent iabilitat ii funct iei vectoriale v de ar-
gument vectorial n punctul x
0
D rezulta ca are loc identitatea
v(x) = v(x
0
) +dv(x, x x
0
) +(x x
0
)|x x
0
|, (4.72)
unde
dv(x, x x
0
) = (dv)(x)(x x
0
) = (i j k)
_
J
v
(x
0
)
_
X X
0
__
este valoarea n h = x x
0
= (i j k)
_
X X
0
_
a diferent ialei funct iei v n
punctul x
0
= (i j k)X
0
,
J
v
(x
0
) =
_
_
_
v
i
x
j
(x
0
)
_
_
_
33
este matricea jacobiana a funct iei v = (v
1
, v
2
, v
3
) n punctul x
0
, iar este
o funct ie vectoriala denita pe IR
3
cu proprietatea
lim
xx
0
(x x
0
) = (0) = 0. (4.73)
In aceste relat ii, X X

0
si X
0
reprezinta matricea cu trei linii si o coloana
a coordonatelor vectorilor x x
0
si respectiv x
0
n baza formata de versorii
132 Ion Craciun
ortogonali i, j, k care, mpreuna cu originea O, constituie reperul cartezian
ortogonal Ox
1
x
2
x
3
.
Daca nmult im ambii membri ai relat iei (4.72) cu n(x), integram pe
suprafat a S, t inem cont de relat iile (4.66) si (4.67) si mpart im cu vol (V ),
se obt ine
__
S
n(x) v(x) d
vol (V )
=
3
i=1
_
v
i
x
i
_
(x
0
) +
__
S
|x x
0
|(n(x) (x x
0
)) d
vol (V )
.
Trecem acumn membrul ntai primul termen al membrului doi al acestei
relat ii si luam valoarea absoluta a noii egalitat i. A doua ipoteza (4.70), faptul
ca |x x
0
| (V ) si inegalitatea SchwarzCauchyBuniakowski
[n(x) (x x
0
)[ |n(x)| |(x x
0
)| = |(x x
0
)|,
conduc la
__
S
n(x) v(x) d
vol (V )

3
i=1
_
v
i
x
i
_
(x
0
)
__
S
|(x x
0
)| d
k
2
2
(V )
. (4.74)
Insa, din (4.73) rezulta ca funct ia este continua n h = x x

0
= 0
ceea ce atrage ca pentru orice > 0, exista () > 0 astfel ncat
|(x x
0
)|
k
2
k
1
, (4.75)
oricare ar x S care satisface inegalitatea
|x x
0
| < ().
Putem considera ca domeniul V ce cont ine punctul x
0
este astfel
ales ncat (V ) ().

In acest caz, din (4.70), (4.74), (4.75) rezulta ca
pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat oricare ar domeniul V cu
(V ) < avem
__
S
n(x) v(x) d
vol (V )

3
i=1
_
v
i
x
i
_
(x
0
)
<
ceea ce conduce la relat ia
lim
(V )0
__
S
n vd
vol(V )
=
3
i=1
_
v
i
x
i
_
(x
0
). (4.76)
Din (4.69) si (4.76) rezulta (4.71).
Cum divergent a campului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) ntrun punct oare-
care M este
(div v)(x, y, z) =
v
1
x
(x, y, z) +
v
2
y
(x, y, z) +
v
3
z
(x, y, z), (4.77)
analizand (4.77) constatam ca n membrul al doilea este rezultatul nmult irii
scalare a operatorului diferent ial al lui Hamilton
= i

x
+j

y
+k

z
cu vectorul v si deci notat ia v pentru divergent a campului vectorial v
este justicata.
Denit ia 4.5.2 Un camp vectorial v T(D, IR
3
), diferent iabil n domeniul
D, se numeste solenoidal daca div v = 0.
4.6 Rotorul unui camp vectorial
Sa consideram o direct ie arbitrara de versor a si e () planul perpendi-
cular pe versorul a care trece printr-un punct xat P
0

In acest plan
consideram o curba simpla nchisa (C) care nconjoara punctul P
0
. Curba
(C) delimiteaza o port iune (S) de suprafat a plana, a carei arie o notam tot
cu S. Fie (S) diametrul mult imii (S).
Pentru a introduce rotorul unui camp vectorial v T(, IR
3
), plecam
de la circulat ia a acestuia pe curba (C) si sa calculam limita
lim
(S)0
S
= lim
(S)0
_
C
v(x) dr
S
.
In acest scop, transformam raportul /S ntrun raport dintre un ux pe

o suprafat a nchisa (o) si volumul domeniului V nchis de aceasta suprafat a,
134 Ion Craciun
reducand astfel problema la cea prezentata n paragraful precedent. Pen-
tru aceasta, consideram port iunea din suprafat a cilindrica, cu generatoarele
paralele cu a, de nalt ime constanta h si avand una din baze port iunea de
suprafat a (S).
Notam cu (S
1
) cealalta baza a cilindrului, cu (S
) suprafat a laterala a
sa, iar cu d
elementul de arie al suprafet ei (S
).
Avand n vedere ca dr = ds si ca h ds = d
, rezulta ca
S
=
h
_
C
v(x) dr
h S
=
__
S
v d
vol (V )
, (4.78)
unde este versorul tangentei la curba (C) orientat astfel ncat sa e
compatibil cu orientarea suprafet ei (S).

Insa , a si n
(normala exte-
rioara la suprafat a laterala a cilindrului) formeaza un triedru drept astfel ca
= a n
. Atunci, (4.78) devine
S
=
__
S
(v a) n
vol (V )
. (4.79)
Deoarece integralele pe bazele cilindrului din integrandul care intra n (4.79)
sunt nule, n baza celor deduse n paragraful prercedent, rezulta ca
lim
(S)0
S
= lim
(V )0
__
S
(v a) nd
vol (V )
= ( (v a))(x
0
). (4.80)
Daca aplicam formula de calcul a divergent ei, gasim ca limita din (4.80) se
poate scrie ca produsul scalar dintre vectorul a si un anumit vector w(x
0
)
lim
(S)0
S
= a w(x
0
),
unde
w(x
0
)=(v
3,2
(x
0
)v
2,3
(x
0
))i+(v
1,3
(x
0
)v
3,1
(x
0
))j+(v
2,1
(x
0
)v
1,2
(x
0
))k.
Denit ia 4.6.1 Vectorul w(x
0
) se numeste rotorul campului vectorial v
n punctul x
0
si se scrie:
w(x
0
) = (rot v)(x
0
).
Daca analizam expresia rotorului vedem ca aceasta se poate calcula cu
ajutorul determinantului formal
(rot v)(x
0
) =
i j k
x
1
x
2
x
3
v
1
v
2
v
3
(x
0
) = (v)(x
0
).
Intrun punct oarecare x, vom avea

(v)(x) = (rot v)(x) =
i j k
x
1
x
2
x
3
v
1
(x) v
2
(x) v
3
(x)
.
Denit ia 4.6.2 Un camp vectorial v T(D, IR
3
), diferent iabil n domeniul
D, se numeste irotat ional sau lamelar daca rot v = 0.
Teorema 4.6.1 Un camp potent ial v T(D, IR
3
), al carui potent ial
C
2
(D), este lamelar.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, campul vectorial v ind potent ial, v(M) =
grad(M). Calculand rotorul acestui camp, gasim
v =
_

2
x
2
x
3
x
3
x
2
_
i+
_

2
x
3
x
1
x
1
x
3
_
j+
_

2
x
1
x
2
x
2
x
1
_
k.
Deoarece este de clasa C
2
(D), derivatele part iale mixte de ordinul doi ale
lui sunt egale si deci v = 0.
4.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton
O parte a acestor reguli au fost ment ionate n (4.29) unde operatorul sa
aplicat unor funct ii scalare. Mai mult, gradientul poate aplicat si unui
produs scalar a doua campuri vectoriale. Am vazut mai sus ca operatorul
aplicat scalar unui camp vectorial, sau unei sume de campuri biscalare,
136 Ion Craciun
da ca rezultat divergent a acelor campuri, iar daca se aplica vectorial unor
asemenea campuri se obt ine rotorul acelor campuri vectoriale, adica
= grad; u = div u; v = rot v.
In baza celor prezentate mai sus, se pot demonstra urmatoarele for-

mule de calcul cu operatorul vectorial a lui Hamilton (pentru simplitate,
renunt am la scrierea variabilei vectoriale x):
(u +v) = u + v;
(u +v) = u +v;
(u) = ( u) +u ();
(u v) = v (u) u (v);
(u) = (u) u ();
(u v) = v (u) +u (v) + (v )u + (u )v;
(v) = ( v)
2
v,
unde
2
=

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
este operatorul lui Laplace sau laplacian. Avem
2
= div (grad) =

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
.
Ecuat ia diferent iala cu derivate part iale de ordinul al doilea
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
= 0,
se numeste ecuat ia lui Laplace. Orice solut ie a ecuat iei lui Laplace se nu-
meste funct ie armonica.
Pentru alte operat ii cu operatorul , obt inem:
(u v) = u( v) v( u) + (v )u (u )v; (4.81)
() = rot (grad) = 0; (v) = div (rot v) = 0.
4.8 Formule integrale
Fie () o suprafat a nchisa ce margineste domeniul , care are urmatoarele
proprietat i:
o dreapta paralela la axele de coordonate ale reperului cartezian or-
togonal Oxyz intersecteaza suprafat a () n cel mult doua puncte;
se proiecteaza pe planul xOy dupa un domeniu D si cilindrul proiec-
tant al lui cu generatoarele paralele cu Oz este tangent la n lungul
unei curbe () care mparte () n doua suprafet e (condit ii analoage
se pot pune si pentru planele yOz si zOx);
suprafat a () este cu doua fet e si presupunem ca este formata dintrun
numar de port iuni netede.
Pentru astfel de suprafet e () si domeniile marginite de ele au loc
urmatoarele formule integrale (legaturi ntre tipurile de integrale cu vectori
sau cu campuri scalare):
__
n v d =
___
div v d;
(4.82)
__
nd =
___
gradd;
(4.83)
__
n v d =
___
rot v d,
(4.84)
__
d
dn
d =
___
(grad grad +
2
)d, (4.85)
__
d
dn

d
dn
_
d =
___
(
2

2
)d, (4.86)
Formula integrala (4.82) este forma vectoriala a formulei integrale Gauss
Ostrogradski (4.63). Aceasta este ntalnita si sub denumirea formula inte-
grala a divergent ei sau ca teorema divergent ei.
Identitatea (4.83) se numeste formula integrala a gradientului.
Relat iei (4.84) i se poate spune formula integrala a rotorului.
Egalitatea (4.85) este cunoscuta sub denumirea de prima identitate in-
tegrala a lui Green.
138 Ion Craciun
Relat ia (4.86) este a doua identitate integrala a lui Green.
Daca (S) este o port iune de suprafat a regulata orientabila (cu doua fet e)
avand frontiera o curba nchisa recticabila (), iar campul vectorial v
T(, IR
3
) este diferent iabil si S , atunci are loc formula integrala a lui
Stokes
_
v dr =
__
S
n rot v d. (4.87)
Teorema 4.8.1 Campul vectorial v C
1
(D, IR
3
) este irotat ional pe dome-
niul simplu conex D IR
3
daca si numai daca integrala curbilinie
_
C
v dr
este independenta de drum pe D.
Demonstrat ie. Presupunem rot v = 0 si e (C) o curba nchisa oarecare
inclusan D. Exista atunci suprafet e S D cu frontiera C. Aplicand formula
integrala a lui Stokes (4.87), gasim
_
C
v dr = 0.

In baza Teoremei 4.4.1 re-
zulta ca integrala curbilinie
_
C
v dr este independenta de drum pe D.
Demonstrat ia reciprocei se face prin reducere la absurd. Presupunem
ca exista un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) n care rot v ,= 0 si e ca, n acest punct,
v
2,1
v
1,2
= > 0. Atunci exista o vecinatate a punctului M
0
, situata n
planul z = z
0
si inclusa n D, n punctele careia sa avem v
2,1
v
1,2
> 0.
Aplicand formula lui Stokes n care port iunea de suprafat a este n vecina-
tatea de mai sus, gasim ca pe frontiera acesteia, care este o curba nchisa
din D, integrala curbilinie este diferita de zero. Dar acest lucru contrazice
ipoteza.
Exercit iul 4.8.1 Se da campul de fort a denit pe IR
3
F(x, y, z) = yz(2x +y +z)i +zx(x + 2y +z)j +xy(x +y + 2z)k.
Sa se arate ca acest camp vectorial este irotat ional si sa se determine
funct ia de fort a.
Solut ie Faptul ca F este camp irotat ional de fort a este simplu de aratat.
In baza Teoremei 4.8.1 rezulta ca integrala curbilinie

_
C
F dr este in-
dependenta de drum n IR
3
. Folosind Teorema 4.4.2 deducem ca funct ia de
fort a care se anuleaza n origine este U =
_
OM
F dr, unde M(x, y, z) este
un punct oarecare.
Deoarece integrala curbilinie este independenta de drum, se poate integra
de la origine la M pe muchiile paralelipipedului dreptunghic cu muchiile
paralele cu axele de coordonate ce are O si M ca varfuri opuse. Atunci
U(M) =
_
x
0
v
1
(t, 0, 0)dt +
_
y
0
v
2
(x, t, 0)dt +
_
z
0
v
3
(x, y, t)dt.
Avand n vedere coordonatele campului vectorial v, rezulta ca funct ia
de fort a a campului de fort a F, care se anuleaz a n origine, este
U(x, y, z) =
_
z
0
xy(x +y + 2t)dt = xyz(x +y +z).
Oricare alta funct ie de fort a a campului F difera printro constanta de
U determinat mai sus.
Exercit iul 4.8.2 Sa se determine liniile de camp ale campului vectorial
w = (x +y +z)i + (x y +z)j + (x +y z)k.
Aratat i de asemenea ca w este un camp conservativ si determinat i funct iile
de fort a. Calculat i apoi uxul campului w prin fat a exterioara a suprafet ei
nchise S de ecuat ie
[ x +y +z[ +[x y +z[ +[x +y z[ = 1.
Solut ie. Din sistemul de ecuat ii diferent iale ale liniilor de camp deducem
combinat iile integrabile
dx +dy +dz
x +y +z
=
dy dx
2(y x)
=
dx +dy 2dz
2(x +y 2z)
si liniile de camp
_
(x +y +z)
2
(x +y 2z) = C
1
x +y 2z = C
2
(y x)
care sunt intersect ii de cilindri si plane.
Avem ca w = 0 ceea ce arata ca w este un camp conservativ.
Observand ca expresia diferent iala = w dr este diferent iala funct iei
1
2
(x
2
+y
2
+z
2
) +xy +yz +zx,
140 Ion Craciun
deducem ca funct iile de fort a sunt
F(x, y, z) =
1
2
(x
2
+y
2
+z
2
) +xy +yz +zx +const.
Suprafat a prin care se calculeaza uxul este nchisa, are opt fet e si li-
miteaza domeniul V. Folosind formula integrala GaussOstrogradski rezulta
w = 3 si =
___
V
wdxdydz = 3
___
V
dxdydz.
Pentru calculul integralei triple efectuam schimbarea de variabile
X = x +y +z, Y = x y +z, z = x +y z
pentru care dxdydz =
1
4
dXdY dZ. Frontiera a domeniului transformat V
1
are ecuat ia [X[ + [Y [ + [Z[ = 1, deci V
1
este un octoedru de volum 4/3.
Rezulta = 1.
Exercit iul 4.8.3 Fie a un versor constant si campul vectorial
v T(IR
3
, IR
3
), v(x, y, z) = a u(r).
Sa se arate ca au loc relat iile:
1.
__
v nd +a
___
div ud =
___
du
da
d;
2.
__
v nd +a
___
rot ud = 0;
3.
__
div (v n)d +a
___
rot (rot u)d =

___
d(rot u)
da
d,
unde este un domeniu tridimensional oarecare marginit de suprafat a ,
nchisa si neteda pe port iuni.
Solut ie. Utilizand formula integrala a rotorului (4.84), obt inem
__
v nd =
___
rot v d.
Inlocuind n membrul al doilea pe v si t inand cont de formula (4.81),

deducem
__
v nd =
___
[adiv u udiv a + (u )a (a )u]d.

Deoarece a este versor constant, div a = 0 si (u )a = 0 si
__
v nd = a
___
div ud+
___
(a )ud.
Cu relat ia (4.47) avem
__
v nd = a
___
div ud+
___
du
da
d,
de unde rezulta prima identitate.
Pentru a demonstra a doua identitate, aplicam formula integrala Gauss
Ostrogradski (4.82), calculand totodata si divergent a produsului de vectori.
Obt inem
__
v nd =
___
(u rot a a rot u)d = a

___
rot ud,
din care se deduce a doua identitate.
Pentru demonstrat ia celei de a treia identit at i se foloseste (4.83).
Exercit iul 4.8.4 Se considera campul vectorial w = (a r)r (a r),
unde a este un versor constant si r este vectorul de pozit ie al unui punct
M(x, y, z) . Frontiera domeniului este suprafat a nchisa orientabila
() cu propriet at ile precizate la nceputul paragrafului.
Sa se arate ca au loc relat iile:
__
(div w)nd =
1
2
___
rot rot wd; (4.88)

__
(n rot w)d = 2
___
grad div wd. (4.89)

Solut ie. Calculand divergent a campului vectorial w, gasim
div w = r
2
3(a r)
2
.
Aplicam formula integrala a gradientului (4.83) n care = div w.
Asadar, vom avea
__
(div w)nd =
___
grad div wd.

Avand n vedere expresia lui div w si regulile de calcul cu gradientul, de-
ducem
grad div w = 2[r 3(a r)a].
142 Ion Craciun
Pe de alta parte rot rot w = 4[r 3(a r)a], adica
rot rot w = 2grad div w (4.90)
si astfel egalitatea (4.88) este evidenta.
Pentru a demonstra relat ia (4.89) folosim formula integrala a rotorului
(4.84) n care campul vectorial v este nlocuit cu rot w. Prin urmare, avem
__
(n rot w)d =
___
rot rot wd. (4.91)

Daca n relat ia (4.91) facem uz de (4.90) deducem ca are loc si (4.89).
Exercit iul 4.8.5 Se considera v = (r)r un camp vectorial denit pe
un domeniu IR
3
a carui frontiera este suprafat a nchisa si neteda
pe port iuni (). Presupunem ca funct ia este diferent iabila pe un inter-
val I IR
+
. Vectorul de pozit ie si marimea razei vectoare ale punctului
M(x, y, z) sunt
r =

OM= xi +y j +z k, r = |
OM | =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
(4.92)
Sa se arate ca au loc identitat ile:
__
(r)r nd 3
___
(r) d =
___
r grad (r) d; (4.93)

_
(r)r dr = 0, (4.94)
unde este o curba simpla nchisa, neteda pe port iuni, inclusa n domeniul
nchis , care este frontiera unei suprafet e deschise S .
Solut ie. Din (4.92) rezulta ca expresia analitica a campului vectorial v este
v = x(r) i +y(r) j +z(r) k,
iar divergent a lui, conform (4.77), este
div v = 3(r) +r
(r).
Formula integrala GaussOstrogradski (4.82) conduce la
__
(r) r nd 3
___
(r) d =
___
(r) d. (4.95)
Identitatea (4.93) rezulta din (4.95) deoarece r
(r) = r grad (r).

Identitatea (4.94) rezulta din formula lui Stokes (4.87) aplicata campului
vectorial v, caci rot v = rot ((r)r) = 0.
Capitolul 5
Funct ii de variabila complexa
5.1 Mult imea numerelor complexe
Fie | C mult imea perechilor ordonate de forma (x, y), x, y IR,
| C = z = (x, y)[ x, y IR. (5.1)
Doua elemente ale lui C, z = (x, y) si z
0
= (x
0
, y
0
) sunt egale daca si
numai daca x = x
0
si y = y
0
.
Fie z
1
= (x
1
, y
1
) si z
2
= (x
2
, y
2
) doua elemente arbitrare ale mult imii | C.
In mult imea | C denim legile de compozit ie binare interne:

_
_
_
+ : | C | C | C,
() (z
1
, z
2
) | C | C z
1
+z
2
=(x
1
+x
2
, y
1
+y
2
) | C,
(5.2)
numita adunarea elementelor lui | C;
_
_
_
: | C | C | C,
() (z
1
, z
2
) | C | C z
1
z
2
=(x
1
x
2
y
1
y
2
, x
1
y
2
+x
2
y
1
) | C,
(5.3)
numita nmult irea elementelor lui | C.
De asemenea, pe mult imea | C, denim si operat ia externa cu domeniul
de operatori IR,
_
_
_
: IR | C | C,
() (, z) IR | C z=(x, y) | C,
(5.4)
numita nmult irea elementelor mult imii | C cu scalari din .IR
143
144 Ion Craciun
Nu este greu de demonstrat ca:
( | C, +) este grup aditiv abelian ; (5.5)
( | C, ) este grup abelian multiplicativ; (5.6)
z (z
1
+z
2
) = z z
1
+z z
2
, () z, z
1
, z
2
| C. (5.7)
Elementul nul al grupului abelian aditiv ( | C, +) este perechea (0, 0), pe
care o vom nota cu 0, iar opusul perechii z = (x, y) este perechea (x, y),
notata cu z.
Folosind (5.5) si (5.6), deducem ca elementul nul si opusul oricarui ele-
ment din | C sunt unice.
Se constata ca elementul unitate al grupului ( | C, ) este perechea (1, 0)
pe care convenim sa o notam cu 1 deoarece, n baza legii (5.3),
z 1 = (x, y) (1, 0) = (x 1 y 0, x 0 +y 1) = (x, y) = z.
Inversul elementului z = (x, y) | C 0 este z
1
=
_
x
x
2
+y
2
,
y
x
2
+y
2
_
deoarece z z
1
= 1 = (1, 0).
Elementul unitate al grupului ( | C, ) este unic iar inversul oricarui z nenul
din | C este, de asemenea, unic.
Operat ia (5.4) se bucura de proprietat ile:
_
_
1 z = z, () z | C, 1 IR;
( +) z = z + z, () z | C, , IR;
( ) z = ( z), () z | C, , IR;
(z
1
+z
2
) = z
1
+ z
2
, () IR, z
1
, z
2
| C.
(5.8)
Analiza relat iilor (5.2), (5.3), (5.5) (5.7) arata ca
( | C, +, ) este corp comutativ sau camp, (5.9)
iar din (5.2), (5.4), (5.5) si (5.8) rezulta ca
| C este spat iu liniar real. (5.10)
Elementele 1 = (1, 0) | C si i = (0, 1) | C sunt liniar independente
deoarece
1 + i = 0 = = 0. (5.11)
Capitolul 5 Funct ii de variabila complexa 145
Apoi, n baza relat iilor (5.2), (5.4), orice element z | C se scrie n mod
unic ca o combinat ie liniara a elementelor 1 si i din | C.

Intr-adevar, avem
relat iile
z = (x, y) = (x, 0) + (0, y) = x (1, 0) +y (0, 1) = x 1 +y i, (5.12)
din care desprindem scrierea
z = x +iy. (5.13)
Rezultatele (5.10) (5.13) arata ca mult imea 1, i | C o baza n | C.
Prin urmare, dimensiunea spat iului vectorial real | C este 2.
Remarcam ca i = (0, 1) | C are proprietatea
i
2
= (0, 1) (0, 1) = (1, 0) = (1, 0) = 1. (5.14)
Denit ia 5.1.1 Mult imea | C, cu operat iile si proprietat ile ment ionate, se
numeste mult imea numerelor complexe. Numarul complex i = (0, 1) se
numeste unitatea imaginara.
Denit ia 5.1.2 Scrierea (5.13) se numeste forma algebrica a unui numar
complex. Numerele reale x si y din aceasta scriere se numesc respectiv
partea reala si partea imaginara a numarului complex z.
Fie IR
2
= IRIR spat iul liniar real euclidian de dimensiune este 2. Acesta,
poate identicat cu mult imea vectorilor geometrici dintrun plann care s
a ales reperul ortonormat 1 = O, i, j (O, originea reperului, este un punct
xat al planului, iar i, j versorii reperului, corespund perechilor (1, 0) si
(0, 1) care au ca reprezentant i n O segmentele orientate perpendiculare

OA
si

OB).
Daca notam cu Ox, Oy axele reale cu originea comuna n O si versorii
directori i si j, numite axele reperului, atunci reperul 1 se poate nota si cu
xOy.
Reprezentantul n origine al vectorului v = (x, y) IR
2
este segmentul
orientat

OM ale carui proiect ii pe axele Ox, Oy ale reperului sunt segmentele
orientate

OM
1
, respectiv

OM
2
. Aceste segmente orientate sunt la randul lor
reprezentant ii n origine a vectorilor v
1
si v
2
, coliniari cu versorii i, respectiv
j, factorii de coliniaritate ind marimile algebrice x, y IR ale proiect iilor
vectorului v pe versorii i, respectiv j. Prin urmare, avem v
1
= xi si v
2
= y j.
146 Ion Craciun
Deoarece segmentul orientat

OM este suma segmentelor orientate

OM
1
si
OM
2
, putem scrie
v = xi +y j (5.15)
care reprezinta exprimarea vectorului v n baza i, j.
Perechea (x, y) stabileste totodata pozit ia punctului M n planul conside-
rat si de aceea x si y se numesc coordonatele punctului M (abscisa, respectiv
ordonata) n reperul xOy, fapt ce se scrie n forma M(x, y).
Aplicat ia
: | C IR
2
, (z) = v, (5.16)
unde z si v sunt dat i n (5.13), respectiv (5.15), este liniara (are proprietatea
(
1
z
1
+
2
z
2
) =
1
(z
1
) +
2
(z
2
)) si bijectiva.
Rezulta ca stabileste un izomorsmntre spat iile liniare reale | C si IR
2
,
deci numarului complex arbitrar z din (5.13) i corespunde punctul M(x, y),
sau vectorul v din (5.15). Prin urmare, un numar complex poate gurat n
plan. Punctul M(x, y) se numeste imaginea numarului complex z = x +iy,
iar z se numeste axul punctului M(x, y).
Cele doua spat ii liniare descrise mai sus, ind izomorfe, proprietat ile
unuia se transmit prin izomorsm si celuilalt.
Odata stabilit izomorsmul ntre | C si IR
2
, axei Ox i se spune axa reala iar
axa Oy poarta denumirea de axa imaginara. Numerele reale, care constituie
o submult ime a numerelor complexe, au imaginile pe axa Ox, iar numerele
pur imaginare z = iy au ca imagini puncte de forma M(0, y) Oy.
Se stie ca |v| = |
OM | =
_
x
2
+y
2
este o norma pe IR
2
(norma
euclidiana).

In baza izomorsmului (5.16), funct ia
[ [ : | C IR, [z[ =
_
x
2
+y
2
, () z = (x, y) | C, (5.17)
este o norma pe | C, deci
cuplul ( | C, [ [) este spat iu normat. (5.18)
Cum orice spat iu normat este si spat iu metric, rezulta ca mult imea | C
este spat iu metric, metrica d ind cea indusa de norma (5.18)
d : | C | C IR, d(z
1
, z
2
) = [z
1
z
2
[ =
_
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
,
(5.19)
unde z
1
= x
1
+iy
1
si z
2
= x
2
+iy
2
sunt numere complexe arbitrare.
Asadar, putem considera ca | C este o mult ime de puncte.
In consecint a, toate rezultatele stabilite pentru spat ii liniare, spat ii nor-

mate si spat ii metrice sunt adevarate si n mult imea | C a numerelor complexe.
De exemplu, discul deschis (bila deschisa) cu centrul n punctul z
0
= x
0
+iy
0
si raza r > 0 este mult imea B(z
0
, r) | C, unde
B(z
0
, r) = z | C[ [z z
0
[ < r, (5.20)
iar
B(z
0
, r) = z | C[ [z z
0
[ r (5.21)
este discul nchis cu centrul n z
0
si raza r.
Cu ajutorul bilei deschise putem introduce not iunea de vecinatate a
punctului z
0
.
Denit ia 5.1.3 Mult imea nevida V | C se numeste vecinatate a punc-
tului z
0
| C daca exista r > 0 astfel ncat B(z
0
, r) V. Mult imea 1(z
0
), a
tuturor vecinatat ilor punctului z
0
| C, se numeste sistemul de vecinatat i
a punctului z
0
.
Folosind vecinatat ile, putem deni n | C toate not iunile topologice ntal-
nite n teoria spat iilor metrice.
Amintim pe cele care pot utilizate n studiul funct iilor complexe de
o variabila complexa: punct aderent; punct interior; punct exterior; punct
frontiera; punct de acumulare; punct izolat, ale unei mult imi E | C.
Folosindule apoi pe acestea, se pot deni alte not iuni de topologie,
precum: nchiderea unei mult imi; mult ime nchisa; interiorul unei mult imi;
mult ime deschisa; exteriorul unei mult imi; frontiera unei mult imi; mult i-
me marginita; mult ime conex a; domeniu (o mult ime E | C deschisa si
conexa); continuu (o mult ime de numere complexe nchisa si conexa), mul-
t ime compacta (o mult ime E | C marginita si nchisa).
Aceste not iuni topologice constituie un motiv al recapitularii acelorasi
not iuni introduse n teoria spat iilor metrice din analiza matematica .
Inncheiere, prezentam alte exprimari ale unui numar complex z = x+iy.
In acest scop, introducem unghiul = Arg z (masurat n radiani, ntre

0 si 2, n sens direct trigonometric) dintre versorul i al axei Ox si vectorul
OM, unde M(x, y). Atunci, x si y, care sunt marimile algebrice ale proiect iei
vectorului

OM pe versorii axelor Ox si Oy, se exprima cu ajutorul distant ei
[z[ ntre punctele O si M si unghiul Arg z astfel:
x = [z[ cos Arg z; y = [z[ sinArg z. (5.22)
Relat iile (5.22) si (5.13) conduc la exprimarea
z = [z[(cos Arg z +i sinArg z), (5.23)
148 Ion Craciun
care se numeste forma trigonometrica a numarului complex z = x +iy.
In cele ce urmeaza vom vedea ca

cos +i sin = e
i
, (5.24)
de unde deducem forma
z = [z[ e
i Arg z
, (5.25)
numita forma exponent iala numarului complex z.
Daca n relat ia (5.24) trecem n si t inem cont de proprietat ile func-
t iilor trigonometrice, rezulta ca avem
cos i sin = e
i
. (5.26)
Din (5.24) si (5.26), gasim:
cos =
e
i
+e
i
2
; sin =
e
i
e
i
2 i
,
(5.27)
cunoscute sub numele de formulele lui Euler.
5.2 Funct ii de o variabila complexa
Fie T(E, | C) mult imea funct iilor denite pe mult imea nevida E | C cu
valori n spat iul metric ( | C, d), ale carei elemente sunt funct ii complexe de o
variabila complexa.
Deoarece mult imea | C este spat iu metric, orice mult ime nevida E | C
este, de asemenea, spat iu metric, metrica pe E ind cea indusa de metrica pe
| C. Asadar, o funct ie complexa de variabila complexa este o funct ie denita
pe un spat iu metric cu valori ntrun alt spat iu metric astfel ca toate rezul-
tatele legate de limita ntrun punct si continuitatea unei funct ii denita pe
un spat iu metric, cu valori ntrun alt spat iu metric, sunt valabile si pentru
aceste funct iii.
Cum punctele unui plan euclidian raportat la un reper cartezian de axe
se pot identica cu imaginile numerelor complexe, mult imea E de denit ie
a funct iei complexe de variabila complexa f poate considerata si ca sub-
mult ime a spat iului IR
2
.
Daca pentru funct ia complexa de variabila complexa
w = f(z), z E, w | C, (5.28)
se evident iaza partea real a Re f(z) = u(x, y) si partea imaginara Imf(z) =
v(x, y) rezulta ca pentru valorile funct iei f putem utiliza si notat ia
f(z) = u(x, y) +i v(x, y). (5.29)
Din (5.28) si (5.29) rezulta ca funct ia f T(E, | C), cu E | C, este
determinata atunci si numai atunci cand se cunosc funct iile reale u(x, y) si
v(x, y), ambele denite pe mult imea E IR
2
.
In cele ce urmeaza, pentru o funct ie complexa de variabila complexa vom

utiliza denumirea de funct ie complex a si vom nota mult imea sa de denit ie
cu D daca este un domeniu.
5.3 Funct ie monogena ntrun punct
Fie funct ia complexa f T(D, | C) si z
0
D.
Denit ia 5.3.1 Funct ia complexa de variabila complexa
T(D z
0
, | C), (z) =
f(z) f(z
0
)
z z
0
, (5.30)
se numeste raportul incrementar n punctul z
0
al funct iei f.
Denit ia 5.3.2 Spunem ca funct ia complexa f T(D, | C) este monogena
sau derivabila n punctul z
0
D, daca funct ia raport incrementar n punc-
tul z
0
al funct iei f are limita n punctul z
0
.
Denit ia 5.3.3 Daca funct ia complexa f este monogena n z
0
, atunci li-
mita n z
0
a funct iei (5.30), notata cu f
(z
0
), se numeste derivata funct iei
f n punctul z
0
.
Asadar, daca funct ia complexa f este derivabila n z
0
, derivata sa n
punctul z
0
este
f
(z
0
) = lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
. (5.31)
Teorema 5.3.1 O funct ie monogena n z
0
este continua n acest punct.
Demonstrat ie. Valoarea funct iei complexe f ntrun punct z ,= z
0
poate
scrisa n forma
f(z) = f(z
0
) +
f(z) f(z
0
)
z z
0
(z z
0
).
150 Ion Craciun
Trecand la limita n aceasta egalitate pentru z z
0
, obt inem
lim
zz
0
f(z) = f(z
0
) + lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
lim
zz
0
(z z
0
) = f(z
0
),
ceea ce arata ca funct ia f T(D, | C) este continua n z
0
.
Exemplul 5.3.1 Funct ia complexa
f : | C | C, f(z) = z
2
este monogena n orice punct z | C si f
(z) = 2z.
Solut ie.

Intr-adevar, considerand un punct arbitrar xat z
0
, funct ia din
(5.30) corespunzatoare funct iei f(z) = z
2
este (z) =
z
2
z
2
0
z z
0
= z + z
0
de
unde, prin trecere la limita pentru z z
0
, se obt ine f
(z
0
) = 2z
0
. Deoarece
z
0
este ales arbitrar, rezulta ca f este monogena n orice punct z | C si
f
(z) = 2z.
Exemplul 5.3.2 Funct ia f : | C | C, f(z) = sinz este monogena n orice
z | C si f
(z) = cos z.
Solut ie.

Intr-adevar, raportul incrementar (5.30) al funct iei f(z) are limita
cos z
0
n punctul arbitrar z
0
| C, ceea ce arata ca (sinz)
= cos z.
5.4 Condit iile CauchyRiemann
Teorema 5.4.1 Daca funct ia complexa f T(D, | C) din (5.29) este mono-
gena n punctul z
0
= x
0
+ iy
0
D, atunci funct iile reale de doua variabile
reale u, v T(D), D IR
2
, sunt derivabile n punctul (x
0
, y
0
), derivatele
part iale de ordinul ntai ale funct iilor u si v n (x
0
, y
0
) satisfac condit iile
CauchyRiemann
_
_
u
x
(x
0
, y
0
) =
v
y
(x
0
, y
0
),
u
y
(x
0
, y
0
) =
v
x
(x
0
, y
0
),
(5.32)
iar derivata funct iei f n punctul z
0
se calculeaza dupa una din formulele:
f
(z
0
) =
u
x
(x
0
, y
0
) +i
v
x
(x
0
, y
0
);
(5.33)
f
(z
0
) =
1
i
_
u
y
(x
0
, y
0
) +i
v
y
(x
0
, y
0
)
_
.
(5.34)
Demonstrat ie. Cum f este monogena n punctul z
0
, exista limita n z
0
a
raportului incrementar (5.30) si aceasta limita este f
(z
0
). T inand cont de
expresia (5.29), rezulta ca
f
(z
0
) = lim
xx
0
yy
0
u(x, y) u(x
0
, y
0
) +i(v(x, y) v(x
0
, y
0
))
x x
0
+i(y y
0
)
. (5.35)
Sa consideram ntai ca z z
0
pe o paralela la una din axele de coor-
donate. Daca aceasta paralela este la axa Ox, atunci y = y
0
si z z
0
este
echivalent cu x x
0
, ncat (5.35) devine
f
(z
0
) = lim
xx
0
u(x, y
0
) u(x
0
, y
0
)
x x
0
+i lim
xx
0
v(x, y
0
) v(x
0
, y
0
)
x x
0
. (5.36)
Din (5.36) rezulta ca exista limitele din membrul al doilea si:
_
_
lim
xx
0
u(x, y
0
) u(x
0
, y
0
)
x x
0
= Re f
(z
0
);
lim
xx
0
v(x, y
0
) v(x
0
, y
0
)
x x
0
= Imf
(z
0
).
(5.37)
Relat iile din (5.37) arata ca funct iile reale u si v de variabilele reale x si y
sunt derivabile part ial n punctul (x
0
, y
0
) n raport cu variabila x si aceste
derivate part iale sunt:
_
_
u
x
(x
0
, y
0
) = Re f
(z
0
);
v
x
(x
0
, y
0
) = Imf
(z
0
).
(5.38)
Apoi, daca z z
0
pe o paralela la axa Oy, atunci x = x
0
, z z
0
este
echivalent cu y y
0
si (5.35) devine
f
(z
0
) =
1
i
_
lim
yy
0
u(x
0
, y) u(x
0
, y
0
)
y y
0
+i lim
yy
0
v(x
0
, y) v(x
0
, y
0
)
y y
0
_
. (5.39)
Din (5.39) deducem ca ca funct iile reale u si v de variabilele reale x si y
sunt derivabile part ial n punctul (x
0
, y
0
) n raport cu variabila y si ca aceste
152 Ion Craciun
derivate part iale sunt:
_
_
v
y
(x
0
, y
0
) = Re f
(z
0
);
u
y
(x
0
, y
0
) = Imf
(z
0
).
(5.40)
Din (5.38) si (5.40) rezulta condit iile CauchyRiemann (5.32) iar daca t inem
cont ca f
(z
0
) = Re f
(z
0
) +i Imf
(z
0
), rezulta ca au loc (5.33) si (5.34).
Teorema 5.4.2 Daca funct iile reale u, v T(D), sunt derivabile ntro ve-
cinatate a punctului (x
0
, y
0
) D IR
2
, iar derivatele part iale de ordinul
ntai ale lor sunt continue n (x
0
, y
0
) si satisfac n acest punct condit iile
CauchyRiemann (5.32), atunci funct ia complexa (5.29) este monogena n
z
0
= x
0
+i y
0
.
Demonstrat ie. Din ipoteze rezulta ca funct iile u si v sunt diferent iabile n
punctul (x
0
, y
0
) D, deci exista funct iile reale si de variabilele reale x
si y, denite pe D, continue n (x
0
, y
0
) si egale cu zero n acest punct, astfel
ncat cresterile:
u = u(x, y) u(x
0
, y
0
); v = v(x, y) v(x
0
, y
0
), (5.41)
ale respectiv funct iilor u si v, corespunzatoare cresterilor
x = x x
0
, y = y y
0
, (5.42)
sa e
_
_
u =
u
x
(x
0
, y
0
)x +
u
y
(x
0
, y
0
)y +(x, y)[z z
0
[,
v =
v
x
(x
0
, y
0
)x +
v
y
(x
0
, y
0
)y +(x, y)[z z
0
[.
(5.43)
Sa evaluam cresterea funct iei f n z
0
corespunzatoare cresterii z = z z
0
,
f(z
0
, z) = f(z
0
+ z) f(z
0
). (5.44)
Folosind (5.29) si (5.41) rezulta ca aceasta crestere este
f(z
0
, z) = u +iv. (5.45)
Inlocuind n (5.45) expresiile (5.43) si t inand cont de condit iile Cauchy

Riemann (5.32), obt inem
f(z
0
, z) =
_
u
x
(x
0
, y
0
) +i
v
x
(x
0
, y
0
)
_
z + ( +i ) [z[.
(5.46)
Impart ind ambii membri ai egalitat ii (5.46) prin z si trecand la limita

pentru z 0, obt inem
lim
z0
f(z
0
, z)
z
=
u
x
(x
0
, y
0
)+i
v
x
(x
0
, y
0
)+ lim
z0
_
(+i )
[z[
z
_
. (5.47)
Deoarece funct ia +i are limita zero n z
0
, iar funct ia
[z[
z
este marginita,
avem
lim
z0
( +i )
[z[
z
= 0. (5.48)
Din (5.47) si (5.48) rezulta ca raportul incrementar n z
0
al funct iei f are
limita n punctul z
0
si aceasta este
lim
z0
f(z
0
, z)
z
=
u
x
(x
0
, y
0
) +i
v
x
(x
0
, y
0
). (5.49)
Asadar, funct ia f este monogena n z
0
si derivata sa n z
0
este (5.33).
Daca n (5.47) folosim condit iile CauchyRiemann ajungem la concluzia
lim
z0
f(z
0
, z)
z
=
1
i
_
u
y
(x
0
, y
0
) +i
v
y
(x
0
, y
0
)
_
+ lim
z0
_
( +i )
[z[
z
_
,
de unde, prin trecere la limita pentru z 0, se obt ine ca derivata funct iei
f n punctul z
0
este (5.34).
Exercit iul 5.4.1 Sa se determine punctele z = x + iy n care funct iile de
mai jos sunt monogene si sa se calculeze derivatele n punctele determinate:
1
0
. f(z) = x
2
4xy +y +i(3x y
2
);
2
0
. f(z) = z
2
+ 2zz 2z
2
+ 3z + 2z,
unde z = x iy este conjugatul numarului complex z = x +iy.
Solut ie. 1
0
. Partea reala a funct iei f este u(x, y) = x
2
4xy + y, iar cea
imaginara este v(x, y) = 3x y
2
. Ecuat iile CauchyRiemann sunt
_
_
_
2x 4y = 2y
4x + 1 = 3.
154 Ion Craciun
Cum solut ia acestui sistem este x
0
= 1, y
0
= 1 rezulta ca funct ia data este
monogena n punctul z
0
= 1 +i si
f
(z
0
) =
u
x
(1, 1) +i
v
x
(1, 1) = 2 + 3i.
2
0
. Funct ia se scrie
f(z) = x
2
+ 3y
2
+ 5x +i(6xy +y),
iar condit iile CauchyRiemann conduc la sistemul
_
2x + 5 = 6x + 1
6y = 6y,
de unde rezulta solut ia x
0
= 1, y
0
= 0. Asadar, funct ia data este monogena
numai n punctul z
0
= 1 +i 0 = 1.
Derivata funct iei f n z
0
este f
(z
0
) =
u
x
(1, 0) +i
v
x
(1, 0) = 7.
5.5 Funct ie olomorfa. Proprietat i
Denit ia 5.5.1 Funct ia complexa f T(D, | C) se numeste olomorfa pe
D daca este monogena n ecare punct z D.
Denit ia 5.5.2 Daca f T(D, | C) este olomorfa pe D, atunci funct ia
f
: D | C, f
(z) = lim
z0
f(z + z) f(z)
z
(5.50)
se numeste derivata funct iei f.
Observat ia 5.5.1 Din Teorema 5.4.1deducem ca daca f T(D, | C) este
funct ie olomorfa pe D, atunci derivata f
(z) are una din urmatoarele expre-

sii:
f
(z) =
u
x
(x, y) +i
v
x
(x, y), () z = x +i y D;
(5.51)
f
(z) =
1
i
_
u
y
(x, y) +i
v
y
(x, y)
_
, () z = x +i y D. (5.52)
Teorema 5.5.1 Daca f T(D, | C) este funct ie olomorfa pe D si f
(z) = 0,
() z D, atunci f(z) = const. pe D.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, din f
(z) = 0, (5.51) si (5.52) rezulta ca n

orice punct (x, y) D sunt satisfacute egalitat ile
u
x
(x, y) = 0;
u
y
(x, y) = 0;
v
x
(x, y) = 0;
v
y
(x, y) = 0
si deci diferent ialele funct iilor u si v sunt nule pe D. Asadar, u(x, y) = C
1
,
v(x, y) = C
2
, de unde rezulta f(z) = C
1
+i C
2
.
Teorema 5.5.2 Daca funct ia complexa f(z) = u(x, y) + i v(x, y) este olo-
morfa pe domeniul D | C si u, v C
2
(D), atunci u si v sunt funct ii
armonice.
Demonstrat ie. Deoarece funct ia f este olomorfa pe D, u si v verica
condit iile CauchyRiemann pe D
_
_
u
x
(x, y) =
v
y
(x, y)
u
y
(x, y) =
v
x
(x, y).
(5.53)
Dar, n baza criteriului lui Schwarz de egalitate a derivatelor part iale
mixte, avem ca derivatele part iale mixte de ordinul al doilea ale oricarei din
funct iile u si v sunt egale si deci putem scrie:
2
u
xy
(x, y) =

2
u
yx
(x, y);

2
v
xy
(x, y) =

2
v
yx
(x, y), () (x, y) D.
(5.54)
Derivand prima relat ie (5.53) n raport cu x, a doua n raport cu y,
adunand si t inand cont de a doua relat ie (5.54), obt inem
2
u
x
2
(x, y) +

2
u
y
2
(x, y) = 0, () (x, y) D, (5.55)
care arata ca u este funct ie armonica.
In mod analog obt inem ca v este funct ie armonica, deci ca
2
v
x
2
(x, y) +

2
v
y
2
(x, y) = 0, () (x, y) D. (5.56)
156 Ion Craciun
Cu ajutorul operatorului lui Laplace
2
=

2
x
2
+

2
y
2
, relat iile (5.55) si
(5.56) se scriu:
2
u = 0;
2
v = 0, (5.57)
ecare din ele exprimand ca, n ipoteze suplimentare de regularitate, partea
reala si partea imaginara a unei funct ii olomorfe sunt funct ii armonice.
Teorema 5.5.3 (Determinarea unei funct ii olomorfe cand se cu-
noaste partea sa reala) Data o funct ie armonica u = u(x, y), (x, y)
D IR
2
, exista funct ii olomorfe pe D de forma f(z) = u(x, y) +i v(x, y) si
oricare doua asemenea funct ii difera printro constanta pur imaginara iC,
unde C IR.
Demonstrat ie. Cum partea reala este cunoscuta, pentru a determina func-
t ia olomorfa f trebuie sa determinam partea ei imaginara v. Funct ia v tre-
buie sa e tot armonica si legata de funct ia u prin relat iile CauchyRiemann
(5.53).
Daca n diferent iala funct iei v
dv =
v
x
dx +
v
y
dy
t inem cont de relat iile CauchyRiemann (5.53), deducem
dv =
u
y
dx +
u
x
dy. (5.58)
Dar, expresia diferent iala din membrul doi al relat iei (5.58) este o dife-
rent iala totala exacta, deorece condit ia de integrabilite

y
_
u
y
_
=

x
_
u
x
_
, (
2
u = 0) (5.59)
este vericata n baza faptului ca u este funct ie armonica. Relat ia (5.59)
arata ca integrala curbilinie din expresia diferent iala a membrului doi din
(5.58) este independenta de drum, depinzand doar de extremitat ile acestuia.
Integrand (5.58) pe un drum paralel cu axele de coordonate cu extremitat ile
M
0
(x
0
, y
0
) xat si M(x, y) variabil, obt inem
v(x, y) = v(x
0
, y
0
)
_
x
x
0
u
y
(t, y
0
)dt +
_
y
y
0
u
x
(x, t)dt. (5.60)
Astfel, funct ia v se determina pana la o constanta arbitrara care poate
determinata daca se cunoaste valoarea funct iei olomorfe f(z) ntrun punct
z
0
= x
0
+i y
0
.
Asemanator se demonstreaza si cazul n care se da partea imaginara
v = v(x, y), funct ie armonica pe D. Si n acest caz funct ia f(z) se determina
pana la o constanta reala aditiva.

In adevar, avem
i f(z) = v(x, y) i u(x, y)
si cum funct ia are ca parte reala chiar v(x, y), suntem condusi la problema
precedenta. Formula de determinare a funct iei u este asemanatoare celei din
(5.60) si are forma
u(x, y) = u(x
0
, y
0
) +
_
x
x
0
v
y
(t, y
0
)dt
_
y
y
0
v
x
(x, t)dt. (5.61)
Se vede ca funct ia f este determinata pana la o constanta arbitrara
care se poate determina daca se cunoaste valoarea funct iei f n punctul
z
0
= x
0
+iy
0
.
Exercit iul 5.5.1 Sa se determine funct ia olomorfa f : | C | C a carei parte
reala este funct ia u(x, y) = e
x
cos y si care n z = 0 are valoarea f(0) = 1.
Solut ie. Mai ntai se verica ca u este funct ie armonica. Apoi, luand n
(5.60) pe x
0
= 0, si y
0
= 0, adica z
0
= 0, avem ca partea imaginara a funct iei
f este
v(x, y) = v(0, 0) +
_
x
0
e
t
sin0 dt +
_
y
0
e
x
cos t dt.
T inand cont ca f(0) = 1, deducem v(0, 0) = 0 si deci
v(x, y) = e
x
_
y
0
cos t dt = e
x
siny.
Prin urmare, f(z) = e
x
cos y+i e
x
siny. Din (5.24) rezulta cos y+i siny =
e
iy
si daca t inem cont ca e
x
e
iy
= e
x+i y
= e
z
, avem ca f(z) = e
z
. Aceasta
este funct ia exponent iala din complex care va studiata ntrun paragraf
ulterior.
Exercit iul 5.5.2 Sa se determine funct ia olomorfa f : | C0 | C a carei
parte imaginara este funct ia v(x, y) = e
x
siny +
y
x
2
+y
2
si care n z = 1 are
valoarea f(1) = 1.
158 Ion Craciun
Solut ie. Vericam mai ntai daca funct ia v(x, y) este armonica. Pentru
derivatele part iale de ordinul ntai gasim expresiile
_
_
v
x
(x, y) = e
x
siny
2xy
(x
2
+y
2
)
2
v
y
(x, y) = e
x
cos y +
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
iar pentru cele de ordinul al doilea nemixte, avem
_
2
v
x
2
(x, y) = e
x
siny + 2y
3x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
3
,
2
v
y
2
(x, y) = e
x
siny 2y
3x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
3
,
de unde se vede ca
2
v(x, y) =

2
v
x
2
(x, y) +

2
v
y
2
(x, y) = 0, ceea ce demon-
streaza ca v este funct ie armonica.
Pentru determinarea funct iei u = u(x, y), aplicam formula (5.61), luand
x
0
= 1, y
0
= 0. Observam ca din f(1) = 1 avem u(1, 0) = 1 si (5.61) conduce
la
u(x, y) = 1 +
_
x
1
_
e
t
+
1
t
2
_
dt +
_
y
0
_
e
x
sint +
2xt
(x
2
+t
2
)
2
_
dt.
Integrand, rezulta
u(x, y) = 2 e +e
x
cos y
x
x
2
+y
2
,
deci
f(z) = 2 e +e
x
cos y
x
x
2
+y
2
+i
_
e
x
siny +
y
x
2
+y
2
_
.
Exista un procedeu simplu pentru a gasi expresia lui f n variabila z si
acesta consta n trecerea lui x n z si anularea lui y.
Aplicand acest procedeu expresiei de mai sus a funct iei, obt inem
f(z) = 2 e +e
z
1
z
.
Constatam ca funct ia f(z) a fost determinata exact deoarece sa precizat si
valoarea sa ntrun punct.
Operat iile cu funct ii olomorfe decurg din (5.50) si rezulta ca sunt ase-
manatoare proprietat ilor funct iilor reale de o variabila reala derivabile. Re-
nunt and la scrierea variabilei z, avem:
(f +g)
= f
+g
;
(f g)
= f
g +f g
;
_
f
g
_
=
f
g f g
g
2
;
(f )
= f
()
;
(f
1
)
(w
0
) =
1
f
(z
0
)
, unde w
0
= f(z
0
) etc.
Denit ia 5.5.3 Diferent iala unei funct ii olomorfe este
df(z) = f
(z) dz (5.62)
unde dz = dx +i dy.
Regulile de calcul cu diferent iala din real sunt valabile si n complex.
5.6 Puncte ordinare si puncte singulare. Planul
lui Gauss
Denit ia 5.6.1 Un punct z D | C se numeste punct ordinar pentru
funct ia complexa f : D | C daca exista o vecinatate V 1(z) cu proprie-
tatea f olomorfa pe mult imea V D.
Denit ia 5.6.2 Un punct z | C care nu este punct ordinar pentru funct ia
complexa f : D | C se numeste punct singular al funct iei.
Intre punctele singulare ale unei funct ii complexe, remarcam pe cele de

tip pol.
Denit ia 5.6.3 Punctul z = a | C este un pol al funct iei f : D | C, daca
exista un numar natural , numit ordinul polului, astfel ncat funct ia
(z) = (z a)
f(z)
sa aiba n z = a un punct ordinar, iar (a) ,= 0.
160 Ion Craciun
Observat ia 5.6.1 Daca z = a este un pol de ordin pentru funct ia com-
plexa f, valorile funct iei se scriu sub forma
f(z) =
(z)
(z a)
,
unde (a) ,= 0 si z = a este un punct ordinar pentru funct ia complexa .
Daca n Denit ia 5.6.3 avem = 1, polul se spune ca este simplu. Daca
= 2, polul se numeste dublu, s. a. m. d.
Denit ia 5.6.4 Un punct z = a se numeste zerou de ordin n al funct iei
f : D | C daca exista n IN
si o funct ie : D | C, olomorfa pe D, cu
(a) ,= 0, astfel ncat
f(z) = (z a)
n
(z), () z D.
Denit ia 5.6.5 Prin punctul de la innit al planului variabilei z se
nt elege punctul corespunzator punctului = 0 din relat ia z =
1
.
Observat ia 5.6.2 Planul complex cont ine un singur punct la innit; acesta
se noteaza cu z = .
Denit ia 5.6.6 Planul variabilei complexe z, completat cu punctul de la
innit, se numeste planul complex sau planul lui Gauss, notat cu (z).
Modulul numarului complex z = este , iar argumentul sau este
nedeterminat. O vecinatate [[ < r a punctului = + i = 0 din planul
O
se transforma prin relat ia z =

1
n mult imea punctelor z care satisfac

inegalitatea [z[ >
1
r
= R, deci n exteriorul discului nchis, de raza R, cu
centrul n originea planului complex (z). Inegalitatea [z[ > R reprezinta o
vecinatate a punctului de la innit n planul variabilei (z).
5.7 Funct ii elementare de o variabila complexa
5.7.1 Funct ia polinom n planul complex
Cea mai simpla funct ie elementara nebanala este funct ia polinomiala de
gradul n IN
P : | C | C, P(z) = A
0
+A
1
z +A
2
z
2
+ +A
n
z
n
, () z | C,
unde A
0
, A
1
, . . . , A
n
sunt constante complexe.
Funct ia polinomiala o vom numi adesea polinom.
Teorema 5.7.1 Polinomul P este o funct ie olomorfa pe | C.
Demonstrat ie. Evident, funct ia constanta este olomorfa si are derivata
nula n orice punct din | C.
Funct ia identica P(z) = z este, de asemenea, olomorfa si derivata sa este
egala cu 1 n orice z | C, deoarece
P
(z) = lim
z0
P(z + z) P(z)
z
= lim
z0
z + z z
z
= 1.
Funct ia putere naturala a lui z, cu valorile f(z) = z
k
, k IN
, este un
produs de k funct ii egale cu funct ia identica. Folosind denit ia unei funct ii
monogene ntrun punct si denit ia unei funct ii olomorfe deducem ca func-
t ia putere cu exponent k IN
este olomorfa pe | C si derivata sa are valorile

f
(z) = kz
k1
, () z | C.
Funct ia complexa ale carei valori se calculeaza dupa legea A
k
z
k
este olo-
morfa pe | C ind produsul a doua funct ii cu aceasta proprietate. Polinomul
P, ind o suma de funct ii de de forma A
k
z
k
, este o funct ie olomorfa pe | C.
Aplicand denit ia derivatei unei funct ii complexe ntrun punct, gasim
P
(z) = A
1
+ 2A
2
z + 3A
3
z
2
+ +nA
n
z
n1
,
de unde se vede ca derivata funct iei polinom are aceeasi forma ca n cazul
real.
Reamintim o proprietate importanta a polinomului. Datorita faptului ca
| C este un corp algebric nchis, n sensul ca toate radacinile unui polinom cu
coecient i numere complexe sunt numere complexe, orice polinom de gradul
n > 1 admite descompune n factori
P(z) = A
n
(z z
1
)
m
1
(z z
2
)
m
2
(z z
p
)
m
p
, m
k
IN
,
unde z
1
, z
2
, . . . , z
p
| C radacini distincte de respectiv multiplicitat i m
1
, m
2
,
, m
p
, cu m
1
+m
2
+ +m
p
= n.
Asadar, zerourile funct iei polinom formeaza o mult ime discreta n sensul
ca ecare element al acesteia este un punct izolat al domeniului de denit ie
al unei funct ii polinom. Se poate demonstra un rezultat mai general, si
anume
Teorema 5.7.2 Daca f este o funct ie olomorfa pe un domeniu D, mult imea
zerourilor sale cont inute n D este discret a.
162 Ion Craciun
Se mai spune ca zerourile unei funct ii olomorfe sunt puncte izolate.
Dupa ce vom studia si funct ia rat ionala, vom cerceta natura punctului
de la innit pentru funct ia polinom de gradul n si vom arata ca este un pol
de ordin n.
5.7.2 Funct ia rat ionala
Fie P si Q doua funct ii polinomiale denite pe | C cu valori n | C,
P(z) = A
0
+A
1
z + +A
n
z
n
, Q(z) = B
0
+B
1
z + +B
m
z
m
.
Fie a, b, . . . , | C radacinile distincte ale polinomului Q si , , . . . ,
ordinele lor de multiplicitate. Atunci,
Q(z) = B
m
(z a)
(z b)
(z )
.
Denit ia 5.7.1 Funct ia complexa de variabila complexa f =
P
Q
, denita
pe domeniul | C a, b, . . . , , se numeste funct ie rat ionala.
In cazul cand Q este un polinom nenul de grad zero (o constanta com-

plexa), funct ia rat ionala corespunzatoare se reduce la o funct ie polinom care
se mai numeste funct ie rat ionala ntreaga.
Teorema 5.7.3 Funct ia rat ionala n complex f =
P
Q
este olomorfa pe
domeniul D = | C a, b, . . . , .
Demonstrat ie. Funct iile polinom P si Q, cu ajutorul carora se deneste
funct ia rat ionala f, sunt funct ii olomorfe pe | C. Catul a doua funct ii olomorfe,
acolo unde el exista, este o funct ie olomorfa. Prin urmare, funct ia rat ionala
f =
P
Q
este olomorfa n | C a, b, . . . , .
Observat ia 5.7.1 Daca f =
P
Q
este o funct ie rat ionala denita pe dome-
niul D = z | C[ Q(z) ,= 0 si a, b, . . . , sunt radacinile distincte ale
polinomului Q, iar , , . . . , sunt respectiv ordinele lor de multiplicitate,
atunci punctul z = a este un pol de ordin , z = b este un pol de ordin ,
, z = este un pol de ordinul pentru funct ia rat ionala f.
Sa cercetam comportarea funct iei rat ionale n punctul de la innit.
Pentru aceasta, n f(z) trecem pe z n
1
si avem
f
_
1
_
=
A
0
+
A
1
+ +
A
n
n
B
0
+
B
1
+ +
B
m
m
=

m
n

A
n
+A
n1
+ +A
1
n1
+A
0
n
B
m
+B
m1
+ +B
1
m1
+B
0
m
.
Cercetam natura punctului = 0 pentru noua funct ie.
Distingem doua cazuri, si anume:
n > m, = 0 este un pol de ordin n m;
n m, = 0 este un punct ordinar.
Deci, funct ia rat ionala are n punctul de la innit un pol sau un punct
ordinar, dupa cum gradul numaratorului este mai mare ori mai mic sau egal
cu gradul numitorului. Am demonstrat
Teorema 5.7.4 Funct ia rat ionala nu are alte singularitat i n planul com-
plex (z) decat poli.
Funct ia polinom este un caz particular de funct ie rat ionala pentru care
m = 0.
Folosind Teorema 5.7.4 deducem ca funct ia polinom de gradul n are n
punctul de la innit un pol de ordin n.
5.7.3 Funct ia exponent iala
Vom determina o funct ie complexa f de variabila complexa z = x+iy, care
sa satisfaca axiomele:
1. sa e funct ie olomorfan tot planul complex din care se exclude punctul
de la innit;
2. sa satisfaca relat ia funct ionala f(z
1
+ z
2
) = f(z
1
) f(z
2
), () z
1
, z
2

(z) ;
3. restrict ia funct iei f la axa reala sa e funct ia exponent iala reala e
x
,
adica f(Re z) = e
Re z
= e
x
;
4. valoarea n z a funct iei conjugate f sa e egala cu valoarea funct iei f
n conjugatul complex a lui z, adica f(z) = f(z), () z (z) .
164 Ion Craciun
Sa calculam patratul modulului valorii n z = x+iy a funct iei f care satisface
axiomele de mai sus. Avem
[f(z)[
2
= f(z) f(z) = f(z) f(z) = f(z +z) = f(2x) = e
2x
,
de unde [f(z)[ = e
x
.
Avandn vedere ca orice numar complex se poate scrie sub forma trigono-
metrica si notand cu (x, y) argumentul lui f(z), rezulta ca
f(z) = e
x
(cos (x, y) +i sin(x, y)).
Partea reala u(x, y) si partea imaginara v(x, y) a lui f(z) sunt
u(x, y) = e
x
cos (x, y), v(x, y) = e
x
sin(x, y).
Cumf este funct ie olomorfa, u si v trebuie sa satisfaca condit iile Cauchy
Riemann (5.32), deci
_
_
e
x
_
cos (x, y)

x
(x, y) sin(x, y)
_
= e
x

y
(x, y) cos (x, y),
e
x
_
x
(x, y) cos (x, y) + sin(x, y)
_
= e
x

y
(x, y) sin(x, y).
Dupa simplicare cu e
x
, obt inem sistemul de ecuat ii diferent iale cu de-
rivate part iale
_
_
cos (x, y)

x
(x, y) sin(x, y) =

y
(x, y) cos (x, y),
x
(x, y) cos (x, y) + sin(x, y) =

y
(x, y) sin(x, y)
pe carel interpretam ca un sistem algebric liniar si neomogen n necunos-
cutele

x
(x, y) si

y
(x, y). Solut ia acestui sistem este
x
(x, y) = 0,

y
(x, y) = 1
si deci diferent iala funct iei este egala cu dy, ceea ce arata ca (x, y) difera
de y printro constanta. Asadar, (x, y) = y + C, unde C este o constanta
reala arbitrara. Impunand acum a treia axioma, adica f(Re z) = e
Re z
,
ceea ce revine la a face y = 0 n expresia lui f(z) sub forma trigonometrica,
obt inem
e
x
(cos C +i sinC) = e
x
= cos C +i sinC = 1 =
_
_
_
cos C = 1,
sinC = 0.
O solut ie a ultimului sistem este C = 0 si deci (x, y) = y. Asadar,
expresia funct iei cautate este
f(z) = e
x
(cos y +i siny).
Notam aceasta funct ie cu e
z
si o numim funct ia exponent iala. Prin urmare,
e
z
= e
x
(cos y +i siny).
Daca n aceasta egalitate punem x = 0, deducem
e
i y
= cos y +i siny.
Trecand pe y n y, avem si
e
i y
= cos y i siny.
Din ultimele doua relat ii se obt in formulele lui Euler:
cos y =
e
i y
+e
i y
2
; siny =
e
i y
e
i y
2 i
.
Partea reala a funct iei exponent iale este u(x, y) = e
x
cos y, iar partea
imaginara este v(x, y) = e
x
siny. Derivatele part iale n raport cu x ale aces-
tor funct ii sunt
u
x
(x, y) = e
x
cos y = u(x, y),
v
x
(x, y) = e
x
siny = v(x, y).
(5.63)
Teorema 5.7.5 Derivata funct iei exponent iale f(z) = e
z
este
f
(z) = f(z) = e
z
, () z (z) . (5.64)
Demonstrat ie. Daca se aplica una din formulele de calcul ale derivatei
unei funct ii complexe, de exemplu
f
(z) =
u
x
+i
v
x
,
si se t ine cont de (5.63), se obt ine (5.64).
166 Ion Craciun
Teorema 5.7.6 Funct ia exponent ial a este periodica si perioada principala
este T
1
= 2i.
Demonstrat ie. Daca exista T = A+i B | C 0, astfel ncat f(z +T) =
f(z), () z | C, aceasta revine la
e
x+A
(cos (y +B) +i sin(y +B)) = e
x
(cos y +i siny), () z | C.
Pentru aceasta este necesar si sucient ca
e
x+A
= e
x
, y +B = y + 2k, k ZZ, () x, y IR.
Din prima egalitate rezulta A = 0, iar din a doua B = 2k, k ZZ
.
Asadar, T poate lua toate valorile T
k
= 2ki, cu k ZZ
. T
1
= 2i, este
perioada principala.
5.7.4 Funct iile circulare si funct iile hiperbolice
Denit ia 5.7.2 Pe mult imea numerelor complexe | C denim urmatoarele
funct ii:
funct iile circulare cosinus si sinus, notate cos, respectiv sin, cu
valorile
cos z =
e
iz
+e
iz
2
, sinz =
e
iz
e
iz
2i
, () z | C;
(5.65)
funct iile cosinus hiperbolic si sinus hiperbolic, notate cosh, res-
pectiv sinh, cu valorile
coshz =
e
z
+e
z
2
, sinhz =
e
z
e
z
2
, () z | C.
(5.66)
Observat ia 5.7.2 Funct iile denite n (5.65) sunt prelungiri n | C ale func-
t iilor reale date n (5.27). O observat ie similara are loc si pentru funct iile
hiperbolice.
Teorema 5.7.7 Funct iile circulare si funct iile hiperbolice au urmatoarele
proprietat i:
sunt funct ii olomorfe pe | C ale caror derivate sunt:
(cos z)
= sinz, (sinz)
= cos z;
(coshz)
= sinhz, (sinhz)
= coshz;
funct iile circulare cos si sin au aceleasi perioade ca restrict iile lor la IR,
iar perioada lor principala este 2. Funct iile hiperbolice au periaodele
T
k
= k 2i, k ZZ
, perioada principala ind 2i;

ntre funct iile circulare si funct iile hiperbolice exista relat iile
cos iz = coshz, siniz = i sinhz, () z | C; (5.67)
zerourile funct iilor circulare sunt numere reale si coincid cu zerourile
restrict iilor lor la IR,
cos z = 0 = z =

2
+k, sinz = 0 = z = k, k ZZ,
iar cele ale funct iilor hiperbolice sunt:
coshz = 0 =z = i
_
2
+k
_
; sinhz = 0 =z = ki, k ZZ.
Demonstrat ie. Funct iile e
z
, e
iz
, e
iz
rezulta din compunerea unor func-
t ii elementare olomorfe pe | C.

In consecint a, funct iile cos z, sinz, coshz,
sinhz sunt olomorfe pe | C, ind combinat ii liniare de funct ii olomorfe pe
| C. Pentru calculul derivatelor acestor funct ii folosim operat iile cu funct ii
olomorfe. Avem
(cos z)
=
1
2
(ie
iz
ie
iz
) =
e
iz
e
iz
2i
= sinz.
Celelalte formule de derivare se obt in analog.
Pentru determinarea perioadei funct iei cos z se procedeaza can Teorema
5.7.6. Asadar ncercam sa determinam T ,= 0, astfel ncat sa avem
cos (z +T) = cos z, () z | C,
de unde se gaseste T
k
= 2k, k ZZ
. Perioada principala se obt ine pentru

k = 1.
Pentru celelalte funct ii se procedeaza similar.
Din (5.65) rezulta
cos iz =
e
z
+e
z
2
= coshz, siniz =
e
z
e
z
2i
= i sinhz.
Pentru determinarea zerourilor funct iei f(z) = cos z, rezolvam ecuat ia
cos z = 0. Aceasta conduce la e
iz
+e
iz
= 0 care este echivalenta cu ecuat ia
168 Ion Craciun
e
2iz
= 1. Punand z = x + iy si comparand modulele si argumentele, se
obt ine sistemul
_
_
_
e
2y
= 1
2x = + 2k, k ZZ,
de unde deducem y = 0, x =

2
+k, k ZZ. Prin urmare, funct ia cos z are
zerourile z =

2
+k, k ZZ.
Analog se determina si zerourile celorlalte funct ii.
Observat ia 5.7.3 Folosind (5.65), se pot demonstra usor relat iile:
cos (z
1
+z
2
) = cos z
1
cos z
2
sinz
1
sinz
2
sin(z
1
+z
2
) = sinz
1
cos z
2
+ sinz
2
cos z
1
cos
2
z + sin
2
z = 1
cos 2z = cos
2
z sin
2
z
sin2z = 2 sinz cos z.
Din acestea, folosind relat iile (5.67), rezulta
cosh(z
1
+z
2
) = coshz
1
coshz
2
+ sinhz
1
sinhz
2
sinh(z
1
+z
2
) = sinhz
1
coshz
2
+ sinhz
2
coshz
1
cosh
2
z sinh
2
z = 1
cosh2z = cosh
2
z + sinh
2
z
sinh2z = 2 sinhz coshz.
Part ile reale si part ile imaginare ale funct iilor circulare si hiperbolice se
pot obt ine acum cu usurint a. De exemplu,
sinz = sin(x +iy)=sinxcos iy + siniy cos x=sinxcoshy +i sinhy cos x.
Denit ia 5.7.3 Funct iile circulare tg z, cot z si funct iile hiperbolice tanhz,
cothz se denesc prin:
tg z =
sinz
cos z
; cot z =
cos z
sinz
; tanhz =
sinhz
coshz
; cothz =
coshz
sinhz
.
Vom trece la studiul unor funct ii uzuale obt inute prin inversarea unor
funct ii olomorfe.
5.7.5 Funct ia logaritmica
Daca n transformarea
w = e
z
, (5.68)
denita de funct ia exponent iala, intervertim rolul variabilelor, obt inem tran-
sformarea
z = e
w
= e
f(z)
, (5.69)
care deneste o noua funct ie w = f(z), numita inversa funct iei exponent iale.
Sa folosim scrierea exponent iala a unui numar complex (5.25) si sa notam
z = r e
i
; w = u +iv, (5.70)
unde r si [0, 2) sunt modulul, respectiv argumentul numarului complex
z.
Inlocuind (5.70) n (5.69), n care w = u +iv, obt inem egalitatea

re
i
= e
u+iv
= e
u
e
iv
. (5.71)
Cum funct ia exponent iala este periodica si cum doua numere complexe
sunt egale daca si numai daca modulele lor sunt egale iar argumentele difera
prin 2k, unde k ZZ, rezulta:
r = e
u
; v = + 2k. (5.72)
Prima din relat iile (5.72) este o egalitate ntre doua numere reale si deci
u = lnr.
In acest mod, funct ia w = f(z) denita n (5.69) are expresia

f(z) = lnr +i( + 2k) (5.73)
si se numeste funct ia logaritmica, notata cu
w = Log z. (5.74)
Funct ia complexa de variabila complexa (5.74) generalizeaza funct ia
reala de variabila reala x lnx si extinde denit ia acesteia n domeniul
complex. Deoarece constanta k poate lua orice valori ntregi, funct ia log-
aritmica (5.74) are, pentru aceeasi valoare a variabilei z, o innitate de
determinari.
Funct ia logaritmica (5.74) se mai scrie
w = Log z = lnr +i( + 2k) =
1
2
ln(x
2
+y
2
) +i
_
arctg
y
x
+ 2k
_
. (5.75)
170 Ion Craciun
Pentru funct ia arctg
y
x
se ia determinarea cuprinsa ntre si +, care
verica egalitat ile:
_
r cos = x
r sin = y
Se verica usor ca funct ia (5.75) este monogena si se observa ca ea este
denita n orice punct al planului complex situat la distant a nita, fara
origine, iar n origine ia valoarea .
Denit ia 5.7.4 O funct ie complexa de variabila complexa f(z) se numeste
multiforma daca unui punct z din domeniul de denit ie al funct iei i core-
spunde cel put in doua valori ale funct iei f(z).
Datorita constantei k din (5.75) care poate lua orice valoare ntreaga,
funct ia logaritmica este multiforma si are o innitate de valori. Acest rezul-
tat se datoreaza faptului ca funct ia exponent iala, desi este olomorfa n tot
planul cu except ia punctului de la innit, nu este injectiva.
Se pune ntrebarea daca funct ia Log z nu se poate descompune ntro
innitate de funct ii uniforme. Acestea se obt in dand succesiv lui k diferite
valori ntregi.
Aceasta descompunere este posibila, nsa funct iile astfel obt inute, numite
determinarile sau ramurile funct iei Log z, nu sunt fara legaturi ntre ele, ci
ele se continua unele pe altele formand mpreuna o singura funct ie, funct ia
multiforma Log z.
Sa presupunem ca am ales o valoare xa pentru k. Avem
Log z = lnr +i( + 2k).
Daca z descrie un contur nchis care nconjoara o singura data originea
n sens pozitiv, plecand din punctul z
0
= r
0
e
i
0
,= 0 si revenind n acelasi
punct, funct ia pleaca de la valoarea lnr
0
+ i(
0
+ 2k) si ajunge cu o alta
valoare, dupa cum vom constata.
Marimea razei vectoare r = [z[ variaza de la valoarea r
0
, nsa revine
la valoarea init iala fara a se anula (conturul nu trece prin origine), ceea ce
nseamna ca partea reala a funct iei pleaca de la valoarea lnr
0
si revine tot
la ea dupa o variat ie continua.
Partea imaginara nsa, pleaca de la valoarea
0
+2k si, dupa ce variaza
continuu, ajunge la valoarea (
0
+2)+2k, deci partea imaginara ia valoarea
nala
0
+ 2(k + 1).
Prin urmare, funct ia Log z pleaca de la valoarea
Log
k
z
0
= lnr
0
+i(
0
+ 2k)
si ajunge la valoarea
Log
k+1
z
0
= lnr
0
+i(
0
+ 2(k + 1))
care este determinarea corespunzatoare lui k + 1.
Asadar, cand z nconjura originea, diferitele determinari ale funct iei
Log z se permuta ntre ele si de aceea nu le putem privi ca pe niste funct ii
independente (nu se pot separa) ci trebuiesc considerate ca ramuri ale unei
singure funct ii multiforme.
Denit ia 5.7.5 Se numeste punct critic al funct iei complexe de variabila
complexa f un punct a | C cu proprietatea ca n orice domeniu carel
cont ine, funct ia f este multiforma.
Daca z nconjura originea de p ori n sens pozitiv, Log z creste cu 2pi, iar
daca z nconjura originea de p ori n sens negativ, cresterea este 2pi.
Evident, daca z descrie un contur nchis care nunconjura originea, func-
t ia Log z revine la valoarea ei init iala.
Fiecare din determinarile (ramurile) funct iei Log z este o funct ie uni-
forma si olomorfa n orice domeniu care nu cont ine originea O. Pentru a
siguri ca un domeniu oarecare al funct iei logaritmice nu cont ine originea, n
planul complex (z) se efectueaza o taietura printro semidreapta prin ori-
gine.

In planul complex n care este practicata aceasta taietura, oricare din
funct iile Log
k
z este funct ie uniforma deoarece orice curba nchisa din acest
plan nu poate nconjura originea.
Permutarea determinarilor funct iei, deci caracterul ei de funct ie mul-
tiforma, se manifesta numai n domenii care cont in originea. Prin urmare,
pentru funct ia Log z originea are un caracter singular si se numeste un punct
critic al funct iei.
Dupa analiza funct iei logaritm, se poate da o noua denit ie funct iei
multiforme precum si a funct iei uniforme.
Denit ia 5.7.6 Funct ia f : D | C este multiforma n domeniul D
| C daca n D exista un contur nchis pe care transformarea w = f(z) l
transforma ntrun arc deschis w
0
w
0
din planul uO
v.
Denit ia 5.7.7 Funct ia f : D | C este uniforma n domeniul D daca
w = f(z) transforma orice contur nchis situat n D ntrun contur nchis
din planul uO
v.
172 Ion Craciun
Derivata funct iei Log z se obt ine usor observand ca, din nsasi denit ia
funct iei logaritmice, avem
e
Log z
= z (5.76)
In membrul ntai al relat iei (5.76) avem o funct ie compusa care este
monogena n tot planul coplex la distant a nita cu except ia originii. De-
rivand si t inand cont de (5.76), pentru z ,= 0 avem,
e
Log z
(Log z)
= 1 =
_
Log z
_
=
1
z
. (5.77)
Mai general, plecand de la (5.77), obt inem
_
Log f(z)
_
=
f
(z)
f(z)
. (5.78)
Se observa ca atat (5.77) cat si (5.78) sunt extinderi n complex ale unor
rezultate din real.
5.7.6 Funct ia radical
Fie funct ia
w =

z =

r
_
cos

2
+i sin

2
_
=

r e
i
2
si sa presupunem ca z descrie o data, n sens pozitiv, cercul cu centrul n O
si raza r
0
plecand din punctul z
0
= r
0
e
i
0
. Atunci w pleaca de la valoarea
w
0
=

r
0
e
(i
0
)/2
si, n timp ce creste de la valoarea
0
la valoarea
0
+2,
2
creste de la valoarea

0
2
la valoarea

0
2
+ , iar w variaza continuu de la
w
0
la w
0
=

r
0
e
i
0
2
+i
= w
0
. Daca z descrie iarasi acelasi cerc, w revine
la valoarea init iala w
0
dupa o variat ie continua.
Prin urmare, funct ia radical are doua determinari (ramuri)

z si
z,
sau
f
1
(z) =

r e
(i)/2
, f
2
(z) =
r e
(i)/2
,
care se permuta ntre ele atunci cand z nconjura originea. Se vede ca
originea este singurul punct critic al funct iei situat la distant a nita sau
punct de ramicat ie pentru funct ia f(z) =

z.
Daca n planul complex efectuam o taietur a dea lungul unei semidrepte
care pleaca din origine, punctul z nu mai poate descrie curbe nchise care sa
nconjure originea.
Observat ia 5.7.4

In planul complex la distant a nita n care am facut
taietura descrisa, funct iile f
1
(z) si f
2
(z) sunt uniforme.
In concluzie, funct iile f

1
(z) si f
2
(z) sunt uniforme n orice disc deschis
care nu cont ine originea.
5.7.7 Funct ii trigonometrice inverse
Daca n denit ia funct iei w = cos z intervertim rolurile variabilelor z si w,
obt inem funct ia inversa
w = arccos z (5.79)
data de
z = cos w =
e
iw
+e
iw
2
. (5.80)
Ultima ecuat ie se poate scrie si n forma
e
2iw
2ze
iw
+ 1 = 0, (5.81)
de unde e
iw
= z
z
2
1 si deci
w = arccos z =
1
i
Log (z
_
z
2
1). (5.82)
In mod analog se deneste funct ia trigonometrica inversa w = arcsinz

punand z = sinw. Se gaseste
e
2iw
2ize
iw
1 = 0, (5.83)
care are radacinile e
iw
= iz
1 z
2
ce la randul lor conduc la expresia
funct iei trigonometrice inverse
arccos z =
1
i
Log (iz
_
1 z
2
). (5.84)
Se vede ca atat arccos z cat si arcsinz sunt funct ii multiforme de z, caci
atunci cand z nconjura o data punctul z = 1 sau z = 1, radicalul schimba
semnul, iar cand punctul z+
z
2
1nconjura odata originea, funct ia creste
cu 2. Prin urmare, pentru aceste doua funct ii inverse, punctele z = 1 si
z = 1 sunt puncte singulare pe care le numim si aici puncte critice.
Funct ia w = arctg z se deneste punand
z = tg w =
1
i
e
2iw
1
e
2iw
+ 1
= e
2iw
=
1 +iz
1 iz
,
174 Ion Craciun
de unde rezulta ca expresia funct iei trigonometrice inverse (inversa funct iei
tg) este
w = arctg z =
1
2i
Log
1 +iz
1 iz
.
Aceasta funct ie este, de asemenea, multiforma, avand punctele critice z =
i.
Analog se introduce funct ia inversa a funct iei trigonometrice cotangenta
lui z.
De remarcat ca toate aceste funct ii trigonometrice inverse se exprima
cu ajutorul funct iei logaritmice aplicata unor expresii algebrice, ceea ce nu
apare n studiul acestor funct ii n real.
Datorita prezent ei funct iei logaritmice n expresiile acestor funct ii trigo-
nometrice inverse, rezulta ca ecare din ele are o innitate de determinari.
5.7.8 Funct ii algebrice
O ecuat ie algebrica de forma
A
0
(z)w
n
+A
1
(z)w
n1
+ +A
n1
(z)w +A
n
(z) = 0
deneste pe w ca funct ie de z. Daca funct iile A
k
(z) sunt uniforme ntrun
domeniu D, se vede ca w va o funct ie multiforma de z, avand n determinari
pentru pentru ecare z D. Daca tot i coecient ii A
k
(z) sunt polinoame n
z, funct ia w este denita n tot planul (z) si se poate arata ca are un numar
nit de puncte critice n acest plan. O astfel de funct ie se numeste funct ie
algebrica, desi n general nu se poate exprima cu ajutorul radicalilor si al
operat iilor rat ionale efectuate asupra lui z.
Exista nsa si funct ii multiforme de variabila z care au o innitate de
determinari, cum am vazut n cazul funct iilor Log z, arctg z, etc. Acestea nu
sunt funct ii algebrice si de aceea se numesc funct ii multiforme transcendente.
5.8 Exercit ii rezolvate
Exercit iul 5.8.1 Sa se determine punctele singulare la distant a nita ale
funct iilor de mai jos cercetand pentru ecare din ele si comportarea n punc-
tul de la innit:
1. f(z) = 2 +z z
2
; 2. f(z) =
z i
z(z + 1)
; 3. f(z) =
2z
4
+ 5z + 1
(z
2
6z + 8)
2
;
4. f(z) =
z
3
1 z
3
; 5. f(z) =
z
8
+ 1
(z
2
+ 4)
3
; 6. f(z) =
z
7
3z
2
z
2
6z + 9
.
Solut ie. Cu except ia primei funct ii care este un polonom de gradul 2,
celelalte sunt funct ii rat ionale.
1. Funct ia f(z) este un polinom, deci este funct ie olomorfa n tot planul
complex la distant a nita. Punctul de la innit este pol de ordinul al
doilea pentru aceasta funct ie.
2. Funct ia de la acest punct ind funct ie rat ionala, radacinile numitorului
sunt puncte singulare de tip pol. Prin urmare, z
1
= 0 si z
2
= 1
sunt poli de ordinul unu. Deoarece gradul numaratorului este mai
mic decat gradul numitorului, punctul de la innit este punct ordinar.
Prin urmare, funct ia data este olomorfa n orice domeniu, marginit
sau nemarginit, care nu cont ine punctele z
1
= 0 si z
2
= 1.
3. Punctele z
1
= 2 si z
2
= 4 sunt poli de ordinul al doilea, iar z = este
punct ordinar. Domeniul maxim n care funct ia f(z) este olomorfa
este planul complex din care sau scos punctele z
1
= 2 si z
2
= 4.
4. Punctele z
1
= 1 si z
2
=
1
2
i
3
2
sunt poli de ordinul unu, iar z =
este punct ordinar. Prin urmare, funct ia f(z) este olomorfa n orice
domeniu, marginit sau nemarginit, care nu cont ine punctele z
1
si z
2
.
5. La distant a nita, funct ia f(z) are ca singularitat i pe z
1
= 2i si z
2
=
2i care sunt puncte singulare de tip pol, ecare din ele ind pol de
ordinul trei. Punctul z
3
= este pol de ordinul doi. Prin urmare,
funct ia f(z) este olomorfa n orice domeniu marginit care nu cont ine
punctele z
1
= 2i si z
2
= 2i.
6. Punctul z
1
= 3 este pol de ordin doi, iar z
2
= este pol de ordin
cinci. Funct ia f(z) este olomorfa n orice domeniu marginit care nu
cont ine punctul z
1
.
Exercit iul 5.8.2 Sa se ae singularitat ile funct iilor de mai jos, precizan-
duse natura punctului de la innit:
1. f(z) =

z
2
+ 9; 2. f(z) =
z
z 1
; 3. f(z) = ln
z
(z i)
2
;
4. f(z) = ln
1 +z
1 z
; 5. f(z) = e
z
z 1
; 6. f(z) = e
1
sinz
.
176 Ion Craciun
Solut ie. Primele doua funct ii sunt legate de funct ia radical, urmatoarele
doua sunt compuneri ale funct iei logaritmice cu funct ii rat ionale, iar ultimele
sunt compuneri ale funct iei exponent iale cu o funct ie rat ionala si respectiv
cu o funct ie circulara.
1. z
1
= 3i si z
2
= +3i sunt puncte critice algebrice, iar z = este
pol de ordinul unu. Funct ia f(z) este multiforma, are doua ramuri si
ecare din ele devine uniforma dacan planul complex se face o taietura
care sa uneasca cele doua puncte singulare la distant a nita. Taietura
cea mai indicata este segmentul de dreapta de pe axa imaginara cu
extremitat ile n z
1
si z
2
. Fiecare din ramuri este funct ie olomorfa n
orice domeniu marginit al planului n care sa efectuat taietura.
2. Punctul z
1
= 1 este pol de ordinul unu, iar punctele z
2
= 0 si z
3
=
sunt puncte critice algebrice.
3. Punctele z
1
= 0, z
2
= i si z
3
= sunt puncte critice logaritmice.
Funct ia f(z) are o innitate de determinari (ramuri), ecare din ele
ind o funct ie olomorfa n orice domeniu marginit inclus n planul
complex din care se exclude taietura care poate reprezentata de
segmentul de dreapta ce uneste punctele z
1
si z
2
.
4. Punctele z
1
= 1 si z
2
= 1 sunt puncte critice logaritmice, iar punc-
tul de la innit este punct ordinar. Funct ia f(z) are o innitate de
determinari (ramuri), ecare din ele ind o funct ie olomorfa n orice
domeniu marginit sau nemarginit inclus n planul complex din care se
exclude segmentul de dreapta ce uneste punctele z
1
si z
2
.
5. Punctele z
1
= 0, z
2
= 1 sunt puncte singulare esent iale izolate, iar
z = este punct ordinar.
6. z = k, unde k ZZ, sunt puncte singulare esent iale izolate, iar z =
este punct singular esent ial neizolat deoarece este limita unui sir de
puncte singulare esent iale.
Exercit iul 5.8.3 Sa se studieze funct iile multiforme:
1. f
1
(z) =

z
3
+ 1; 2. f
2
(z) =
3
z
3
+ 1;
3. f
3
(z) = Log
z i
z +i
; 4. f
4
(z) =

z
2
+ 1 Log (z
2
+ 1).
Solut ie. 1. Notam
z + 1 = r
1
e
i
1
, z
1 +i
3
2
= r
2
e
i
2
, z
1 i
3
2
= r
3
e
i
3
.
Atunci funct ia f
1
(z) se scrie
f
1
(z) =

r
1
r
2
r
3
e
ki+i(
1
+
2
+
3
)/2
.
T inand seama de reprezentarea geometrica a adunarii si scaderii nu-
merelor complexe, rezulta ca r
1
este lungimea segmentului care uneste punc-
tul 1 cu z, iar
1
este unghiul dintre axa reala si acest segment, masurat n
sens direct trigonometric. Interpretari analoage avem pentru r
2
,
2
si r
3
,
3
.
Cele doua ramuri ale funct iei f
1
(z) sunt:
f
11
(z) =

r
1
r
2
r
3
e
i(
1
+
2
+
3
)/2
; f
12
(z) =

r
1
r
2
r
3
e
i+i(
1
+
2
+
3
)/2
.
Observam ca f
12
(z) = f
11
(z).
Daca punctul z descrie un arc de curba zMz
, plecand din punctul z si

fara a nconjura nici unul din punctele
z
1
= 1, z
2
=
1 i
3
2
, z
3
=
1 +i
3
2
,
funct ia f
1
revine la aceeasi valoare, ceea ce nseamna ca f
1
(z
) = f
1
(z), unde
expresia lui f
1
(z) poate una din cele scrise mai sus.
Daca z descrie arcul de curba zNz
, nconjurand unul din punctele z

1
,
z
2
, z
3
sau toate trei si daca funct ia f
1
pleaca de la valoarea f
11
(z), ea va
ajunge la valoarea
f
1
(z
) =

r
1
r
2
r
3
e
i(k+(
1
+
2
+
3
)/2)
= f
11
(z)
deoarece k = 1 daca este nconjurat un punct si k = 3 daca sunt nconjurate
toate punctele.
Daca z descrie un arc de curba care uneste z cu z
nconjurand doua din

cele trei puncte, funct ia f
1
revine cu aceeasi valoare.
Deci, cand punctul z descrie o curba care nconjoara un numar impar
din cele trei puncte, funct ia f
1
trece de la o determinare la alta, iar cand
curba nconjoara un numar par de puncte valoarea funct iei nu se schimba.
Punctele z
1
, z
2
, z
3
sunt punctele critice ale funct iei f
1
.
Daca facem anumite taieturi n planul complex (z), ramurile funct iei f
1
devin funct ii uniforme pentru ca nu mai exista posibilitateanconjurarii unui
punct sau mai multe din cele trei.
178 Ion Craciun
Taieturile se pot efectuan patru moduri. Trei din aceste moduri constau
dintrun segment ce uneste doua din cele trei puncte la care se adauga cate
o semidreapta cu extremitatea n cel de al treilea punct, semidreapta ce nu
trebuie sa intersecteze segmentul care uneste celelalte doua puncte. Cel de
al patrulea sistem de taieturi consta din trei semidrepte disjuncte care au
extremitat i cate unul din cele trei puncte.
2. Cu notat iile facute, valorile funct iei f
2
se scriu
f
2
(z) =
3
r
1
r
2
r
3
e
2ki
3
+
i
3
(
1
+
2
+
3
)
Procedand similar, gasim ca funct ia f
2
are trei determinari (cele ob-
t inute dand lui k valorile 0, 1 si 2) si ca prin efectuarea taieturilor ecare din
ramuri devine uniforma si olomorfa n orice domeniu care nu intersecteaza
taieturile.
3. Cu notat ia z i = r
1
e
i
1
, z +i = r
2
e
i
2
, funct ia f
3
se scrie
f
3
(z) = ln
r
1
r
2
+i(
1

2
+ 2k), k ZZ.
Daca z descrie un arc de curba care uneste pe z cu z
nconjurand punctul
z = i, funct ia devine
f
3
(z
) = ln
r
1
r
2
+i(
1
+ 2
2
+ 2k) = 2i +f
3
(z).
Daca arcul descris nconjoara pe z = i, avem f
3
(z
) = f
3
(z) 2i. Cand
arcul descris nconjura ambele puncte z = i si z = i, funct ia revine cu
aceeasi valoare. Facand o taietura (de exemplu, segmentul care uneste cele
doua puncte), ramurile funct iei devin uniforme. Aceste ramuri sunt uniforme
n orice domeniu simplu conex care nu cont ine nici unul din punctele critice
ale funct iei f
3
.
4. Cu aceleasi notat ii ca la funct ia precedenta, funct ia f
4
(z) se scrie
f
4
(z) =

r
1
r
2
e
ki+i(
1
+
2
)/2
_
lnr
1
r
2
+i(
1
+
2
+ 2k
1
)
_
, k, k
1
ZZ
si se studiaza ca mai sus.
Capitolul 6
Integrala curbilinie.
Teoremele lui Cauchy
6.1 Integrala curbilinie n planul complex si pro-
prietat ile ei fundamentale
Fie C o curba neteda pe port iuni de lungime L situata n planul complex
(z) de ecuat ii parametrice
C :
_
_
_
x = (t)
y = (t),
t [, ], , IR = [, +],
unde funct iile si sunt derivabile pe port iuni, derivatele
sunt conti-
nue si satisfac condit ia
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
> 0. Specicarea coordonatelor x
si y ale punctelor curbei C este echivalenta cu specicarea funct iei complexe
de variabila reala
: [, ] | C, (t) = (t) +i (t), t [, ],
sau cu specicarea ecuat iei curbei C cu ajutorul variabilei complexe z =
x +iy,
C : z = (t), t [, ].
Presupunem ca n ecare punct al curbei C este data funct ia complexa
f(z) = u(x, y) +i v(x, y).
Conceptul de integral a a funct iei f(z) pe curba C se introduce asemana-
tor cu integrala curbilinie din real.
179
180 Ion Craciun
Astfel, se considera o partit ie a curbei C n n arce prin punctele de diviz-
iune
0
,
1
,
2
, . . . ,
n
, care corespund valorilor crescatoare ale parametrului
t, notate respectiv t
0
= , t
1
, t
2
, . . . , t
n1
, t
n
= , unde t
k
< t
k+1
. Notam
k
=
k

k1
si formam suma integrala
(
k
,
k
) =
n
k=1
f(
k
)
k
, (6.1)
unde
k
este un punct arbitrar de pe arcul curbei C de extremitat i
k1
si
k
.
Denit ia 6.1.1 Daca exista limita sumei integrale (6.1) pentru
max[
k
[, 1 k n 0
si aceasta este independenta de partit ia curbei C si de alegerea punctelor
intermediare
k
, atunci se spune ca funct ia complexa de variabila complexa
f(z) este integrabila pe curba C, iar limita se numeste integrala funct iei
f(z) pe curba C si se noteaza
_
C
f(z)dz. (6.2)
Problema existent ei integralei (6.2) se reduce la problema existent ei unor
integrale curbilinii reale de tipul al doilea ale part ii reale u si part ii imaginare
v a funct iei f(z).

Intr-adevar, scriind
f(
k
) = u(P
k
) +i v(P
k
),
k
=
k
+i
k
,
unde P
k
(
k
,
k
) C este imaginea numarului complex
k
=
k
+i
k
, putem
reprezenta expresia (6.1) ca
(
k
,
k
) =
n
k=1
_
u(P
k
)
k
v(P
k
)
k
_
+i
n
i=1
_
v(P
k
)
k
+u(P
k
)
k
_
.
Partea reala si partea imaginara a sumei (
k
,
k
) sunt sumele integrale ale
respectiv integralelor curbilinii de al doilea tip
_
C
u(x, y) dx v(x, y) dy;
_
C
v(x, y) dx +u(x, y) dy, (6.3)
cu presupunerea ca, pentru existent a integralelor (6.3), si deci a integralei
(6.2), este sucient ca funct iile reale u si v sa e continue pe port iuni.
Capitolul 6 Integrala n complex. Teoremele lui Cauchy 181
Astfel, integrala (6.2) ia forma
_
C
f(z)dz =
_
C
u(x, y) dx v(x, y) dy +i
_
C
v(x, y) dx +u(x, y) dy, (6.4)
Aceasta relat ie poate sa serveasca ca denit ie a integralei curbilinii a funct iei
f(z) pe curba C.
Enumeram cateva proprietat i care sunt consecint e evidente ale proprie-
tat ilor integralelor curbilinii de spet a a doua:
_
AB
f(z)dz =
_
BA
f(z)dz; (6.5)
_
C
1
f(z)dz +
_
C
2
f(z)dz =
_
C
1
C
2
f(z)dz; (6.6)
_
C
(a f(z) +b g(z))dz = a
_
C
f(z)dz +b
_
C
g(z)dz, (6.7)
unde C
1
C
2
este juxtapunerea curbelor C
1
si C
2
(se presupune prin ur-
mare ca extremitatea curbei C
1
coincide cu originea curbei C
2
), a si b sunt
constante complexe oarecare, iar f si g sunt funct ii complexe pentru care
exista integralele pe curba C;
_
C
f(z)dz

_
C
[f(z)[ ds, (6.8)
unde ds este elementul de arc al curbei C, integrala din membrul drept ind
o integrala curbilinie reala de spet a ntai;
_
C
f(z)dz
M L, (6.9)
cu M = max
zC
[f(z)[;
_
C
f(z)dz =
_
f(())
() d, (6.10)
unde z = () este o funct ie olomorfa care stabileste o corespondent a biu-
nivoca ntre curbele C si ;
_
C
f(z)dz =
_

f((t))
(t) dt, (6.11)

z = (t), t [, ] ind o reprezentare parametrica a curbei C cu ex-
tremitat ile () si ().
182 Ion Craciun
Egalitaea (6.11) este un caz particular al celei din (6.10) si constitue
formula de calcul a integralei curbilinii n complex.
Integrala din membrul al doilea din (6.11) este o integrala denita a unei
funct ii complexe de variabila reala care se scrie
_

f((t))
(t) dt =
_

_
u((t), (t)) +i((t), (t))
__
(t) +i
(t)
_
dt
sau
f((t))
(t) dt =
_

_
u((t), (t))
(t) v((t), (t))
(t)
_
dt+
+ i
_

_
u((t), (t))
(t) +v((t), (t))
(t)
_
dt.
Exercit iul 6.1.1 Sa se calculeze integrala curbilinie n complex
I
n
=
_
(z z
0
)
n
dz, (6.12)
unde n ZZ, pe un cerc cu centrul n punctul z
0
| C si raza r.
Solut ie. Consideram parametrizarea cercului
t (t) = z
0
+re
it
, t [0, 2],
unde r este raza cercului.
Inlocuind z cu (t) si dz cu
(t)dt = rie
it
dt, conform formulei (6.11),
deducem
I
n
=
_
2
0
ir
n+1
e
i(n+1)t
dt = ir
n+1
_
2
0
e
i(n+1)t
dt.
Pentru n = 1, integrala I
1
are valoarea I
1
= 2i, iar pentru n ,= 1
avem
I
n
=
r
n+1
n + 1
(e
2i(n+1)
1) = 0.
Am obt inut urmatorul rezultat, care ulterior ne va util
_
(z a)
n
dz =
_
_
_
0, pentru n ZZ 1
2i, pentru n = 1.
Observam ca rezultatul obt inut nu depinde de raza r a cercului si nici
de centrul sau z
0
..
Exercit iul 6.1.2 Sa se calculeze integrala curbilinie
_
z
n
dz, n IN, pe
frontiera semidiscului D = z = x +iy[ x
2
+y
2
< a
2
, y > 0.
Solut ie. Fie port iunile de curbe
1
= z = x +iy[ x [a, a], y = 0,
2
= z = x +iy[ x
2
+y
2
= a
2
, y 0
ale caror ecuat ii parametrice sunt:
1
: t
1
(t) = t, t [a, a];
2
: t
2
(t) = a e
it
, t [0, ].
Deoarece =
1

2
, integrala se scrie ca o suma de doua integrale si
ecareia i se aplica formula de calcul (6.11). Avem:
_
z
n
dz =
_
1
z
n
dz +
_
2
z
n
dz =
_
a
a
t
n
dt +
_

0
a
n
e
int
a ie
it
dt =
=
a
n+1
n + 1
(1 (1)
n+1
) +a
n+1
i
_

0
e
i(n+1)t
dt = 0,
deoarece
_

0
e
i(n+1)t
dt =
1
i(n + 1)
(e
i(n+1)
1) =
1
i(n + 1)
((1)
n+1
1).
Vom demonstra mai jos (vezi relat ia (6.15)) ca integrala pe orice contur
dintro funct ie olomorfa este nula si prin urmare rezultatul gasit este justi-
cat daca avemn vedere ca funct ia polinom este olomorfa n orice domeniu
marginit.
Observat ia 6.1.1 Formula (6.4) si relat ia (6.11) permit extinderea concep-
tului de integrala improprie a unei funct ii reale de o variabila reala la cazul
unei funct ii complexe de o variabila complexa, care este o integrala curbilinie
dintro funct ie complexa pe o curba de lungime innita.
Denit ia 6.1.2 O integrala improprie de primul tip pe o curba innita C
se zice ca este convergenta daca exista limita sirului de integrale complexe
lim
n
_
C
n
f(z)dz, (6.13)
unde (C
n
) este un sir de curbe cu proprietat ile:
184 Ion Craciun
C
n
este o parte de lungime nita a curbei C;
lim
n
C
n
= C
si aceasta limita nu depinde de alegerea sirului (C
n
).
Daca exista limita (6.13) numai pentru o anumita alegere a sirului de
curbe (C
n
), integrala improprie
_
C
f(z)dz se numeste convergenta n sen-
sul valorii principale.
In cele ce urmeaza vom considera integrale din funct ii complexe olomorfe

ntrun anumit domeniu a carui frontiera sa e o curba nchisa neteda pe
port iuni care nu are puncte multiple (curba nu se intersecteaza pe ea nsasi).
O astfel de curba va numita contur si are ecuat ia z = (t), t [, ] IR,
unde funct ia (t) satisface condit ia (t
1
) ,= (t
2
) pentru t
1
,= t
2
, cu except ia
lui t
1
= si t
2
= . Integrala (6.2) dea lungul unei astfel de curbe se va
numi integrala pe contur.
6.2 Teoremele lui Cauchy
Deoarece valoarea unei integrale pe contur depinde de sensul de parcurgere
al curbei, convenim sa luam drept sens pozitiv acel sens de parcurgere care
lasa la stanga domeniul limitat de curba. Sensul contrar acestuia se nu-
meste sens negativ de parcurgere al conturului. Integrarea pe un contur C
parcurs n sens pozitiv din funct ia complexa de variabila complexa f(z) se
va nota
_
C
+
f(z)dz; daca conturul este parcurs n sens negativ, integrala
corespunzatoare se va nota prin
_
C
f(z)dz. Cand nu se ment ioneaza sensul

de parcurs iar curba pe care se face integrarea este un contur, deci cand vom
ntalni scrierea
_
C
f(z)dz, se va subnt elege ca sensul de parcurs al curbei C
este cel pozitiv.
Proprietat ile integralei pe contur din funct ii continue pe domeniul nchis
limitat de acel contur si olomorfe n domeniul marginit de conturul respectiv
sunt determinate n mare masura de proprietat ile obisnuite ale integralelor
curbilinii reale de al doilea tip. Una din aceste proprietat i stabileste legatura
ntre integrala curbilinie de spet a a doua pe un contur parcurs n sens pozitiv
si o anumita integrala dubla pe domeniul marginit de contur.
Teorema 6.2.1 Daca funct iile P si Q sunt continue pe domeniul nchis
D C marginit de conturul neted pe port iuni C si derivatele lor part iale de
primul ordin sunt continue pe domeniul D, atunci are loc relat ia
_
C
P(x, y) dx +Q(x, y) dy =
__
D
_
Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)
_
dxdy, (6.14)
numita formula integrala RiemannGreen.
Sa demonstram un rezultat fundamental al teoriei funct iilor complexe.
Teorema 6.2.2 (Teorema lui Cauchy pentru un domeniu simplu
conexe) Daca funct ia complexa de variabila complexa f : D | C este
olomorfa pe domeniul simplu conex D din planul complex (z), atunci
_
f(z)dz = 0, (6.15)
oricare ar conturul D.
Demonstrat ie. Deoarece funct ia f(z) = u(x, y) + iv(x, y) este olomorfa
pe D, funct iile u si v admit derivate part iale de ordinul ntai continue n D
care satisfac n D condit iile CauchyRiemann:
_
_
u
x
(x, y) =
v
y
(x, y);
u
y
(x, y) =
v
x
(x, y).
(6.16)
Sa notam cu D
1
D domeniul simplu conex limitat de un contur oarecare
D si sa aplicam formula (6.14) integralelor curbilinii reale de al doilea
tip din membrul doi al relat iei (6.4) folosind totodata (6.16). Avem:
_
udx v dy =
__
D
1
_
v
x

u
y
_
dxdy = 0; (6.17)
_
v dx +udy =
__
D
1
_
u
x

v
y
_
dxdy = 0. (6.18)
Relat iile (6.4), (6.17) si (6.18) demonstreaza teorema.
Teorema 6.2.2 stabileste ca integrala unei funct ii complexe pe orice con-
tur situat n domeniul D de olomore al funct iei este zero.
Daca se impune condit ia suplimentara ca funct ia f sa e denita si con-
tinua pe frontiera C a domeniului D, ea nsasi un contur (D este o mult ime
deschisa, simplu conexa), Teorema 6.2.2 are loc si pentru C = D.
186 Ion Craciun
Ultima armat ia este un enunt usor modicat al Teoremei 6.2.2. Da-
torita important ei sale n aplicat iile practice, vom formula aceasta armat ie
ntro teorema separata.
Teorema 6.2.3 (A doua formulare a teoremei lui Cauchy pentru
domenii simplu conexe) Daca f(z) este o funct ie olomorfa ntrun dome-
niu simplu conex D marginit de conturul C si este continua pe domeniul
nchis DC, atunci integrala funct iei f(z) dea lungul frontierei C a dome-
niului D este zero:
_
C
f(z)dz = 0. (6.19)
Teorema de mai sus a fost formulata pentru un domeniu simplu conex,
nsa ea poate generalizata la cazul unui domeniu multiplu conex.

In acest
caz, frontiera totala a domeniului este formata din mai multe contururi:
conturul exterior C
0
si contururile interioare C
1
, C
2
, . . . , C
n
. Oricare doua
contururi sunt disjuncte. Sensul pozitiv de parcurgere a frontierei totale a
unui domeniu multiplu conex va acela pentru care domeniul este lasat la
stanga. Astfel, C
0
este traversat n sens pozitiv, iar contururile interioare
sunt parcurse n sens negativ (sensul acelor de ceasornic).
Teorema 6.2.4 (Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu co-
nexe) Daca f(z) este funct ie olomorfa pe domeniul multiplu conex D mar-
ginit pe exterior de conturul C
0
si pe interior de contururile C
1
, C
2
, . . . , C
n
si f este funct ie continu a pe domeniul nchis D C, unde C = D =
C
0
C
1
C
2
C
n
este frontiera totala a domeniului D parcursa n sens
pozitiv, atunci
_
C
f(z)dz = 0, relat ie echivalenta cu una din formele:
_
C
+
0
f(z)dz +
_
C
1
f(z)dz +
_
C
2
f(z)dz + +
_
C
n
f(z)dz = 0; (6.20)
_
C
+
0
f(z)dz =
_
C
+
1
f(z)dz +
_
C
+
2
f(z)dz + +
_
C
+
n
f(z)dz. (6.21)
Demonstrat ie. Fie curbele netede
1
,
2
, . . . ,
n
1
care leaga conturul ex-
terior C
0
cu ecare din contururile interioare C
1
, C
2
, . . . , C
n
. Curbele
C
0
, C
1
, . . . , C
n
si
1
,
2
, . . . ,
n
, ultimele parcurse n ambele sensuri, lim-
iteaza un domeniu simplu conex.

In baza Teoremei 6.2.3, integrala dea
lungul frontierei acestui domeniu este zero. Cum integralele dea lungul
1
Curbele
1
,
2
, . . . ,
n
se aleg astfel ncat sa nu sa se intersecteze si pot n particular
segmente de dreapta
curbelor auxiliare
1
,
2
, . . . ,
n
apar de doua ori, dar n sensuri opuse, ele
se anuleaza si deci obt inem (6.20).
Relat ia (6.21) se deduce usor din precedenta.
Exemplul 6.2.1 Aplicand teorema lui Cauchy funct iei f(z) = e
z
2
pe con-
turul unui dreptunghi de laturi 2R si
k
a
, situat n semiplanul superior, simet-
ric n raport cu axa imaginara si cu una din laturile de lungime 2R situata
pe axa reala, sa se arate ca
_
+
e
x
2
dx =
_
+
e
(x+i
k
a
)
2
dx. (6.22)
Sa se calculeze apoi valoarea integralei improprii
I =
_
+
0
e
x
2
cos
2k
a
xdx.
Solut ie. Funct ia f(z) = e
z
2
este olomorfa n ntreg planul, prin urmare
integrala sa pe orice contur este nula.
Considerand conturul din enunt si trecand la limita pentru R ,
obt inem
lim
R
_
R
R
e
x
2
dx + lim
R
_
II
e
z
2
dz+
lim
R
_
R
R
e
(x+i
k
a
)
2
dx + lim
R
_
IV
e
z
2
dz = 0,
unde II si IV reprezinta laturile dreptunghiului paralele cu axa imaginara
situate de o parte si de alta a ei la distant a R.
A doua si a patra integrala este egala cu zero pentru ca modulul inte-
grantului tinde la zero cand R si din egalitatea de mai sus rezulta
(6.22).
Dar egalitatea (6.22) se poate scrie n forma
2
_
+
e
x
2
dx = e
k
2
a
2
_
+
e
x
2
e
2i
k
a
x
dx. (6.23)
Daca t inem seama de faptul ca
_
+
0
e
x
2
dx =
2
si ca e
i
= cos
i sin, din (6.23) deducem
_
+
e
x
2
cos
2k
a
xdx =

e
k
2
a
2
. (6.24)
Aceasta integrala va folosita n unul din capitolele urmatoare.
188 Ion Craciun
Exercit iul 6.2.1 Sa se calculeze integrala
I =
_
z
z
2
1
dz,
unde este cercul cu centrul n origine si raza a ,= 1, parcurs n sens pozitiv.
Solut ie. Funct ia f(z) =
z
z
2
1
este olomorfa pe domeniul triplu conex
D 1, 1.
Daca a < 1, funct ia f(z) este olomorfa pe domeniul simplu conex a
carui frontiera este cercul . Conform primei teoreme a lui Cauchy, I = 0.
Daca a > 1, domeniul nchis nu mai este un domeniu de olomore
pentru funct ia f.

In aceasta situat ie, consideram cercurile
1
si
2
, incluse
n , de raze r
1
< 1 si r
2
< 1. Notam cu
1
si
2
discurile marginite de
1
si
2
si e
1
si
2
nchiderile acestor discuri.
Domeniul
1

2
si frontiera sa sunt incluse n D, deci putem
aplica Teorema 6.2.4 si folosi relat ia (6.21) a acesteia. Obt inem
I =
_
z
z
2
1
dz =
_
1
z
z
2
1
dz +
_
2
z
z
2
1
dz,
unde contururile
1
si
2
sunt parcurse n sens pozitiv.
Cum
z
z
2
1
=
1
2
_
1
z 1
+
1
z + 1
_
, avem
I
1
=
_
1
z
z
2
1
dz =
1
2
_
1
1
z 1
dz +
1
2
_
1
1
z + 1
dz.
In conformitate cu (6.12) prima integrala din exprimarea lui I

1
este egala
cu 2i. A doua este nula deoarece
1
este inclus n domeniul de olomore
al funct iei z f
1
(z) =
1
z + 1
, deci I
1
= i.
Analog se dovedeste ca I
2
=
_
2
z
z
2
1
dz = i, prin urmare I = I
1
+I
2
=
2i, pentru orice a > 1.
6.3 Integrala nedenita
Rezultatul demonstrat mai jos este o consecint a a teoremelor lui Cauchy.
Fie f(z) o funct ie olomorfa pe un domeniu simplu conex D din planul
complex (z). Fixam un punct z
0
D si notam
_
z
z
0
f() d
integrala dea lungul unei anumite curbe situata n ntregime n D si care
leaga punctele z
0
si z.

In baza teoremei lui Cauchy, aceasta integrala este
independenta de curba de integrare din domeniul D, deci este o funct ie
uniforma de limita superioara de integrare z denita pe D. Notand aceasta
funct ie cu (z), avem
_
z
z
0
f() d = (z). (6.25)
Teorema 6.3.1 Daca funct ia f(z), denita si continua n domeniul simplu
conex D, are proprietatea ca integrala acesteia pe orice contur , nntregime
inclus n D, este egala cu zero, atunci funct ia (z) din (6.25) este olomorfa
n D,
(z) = f(z) si
(z) este funct ie continua pe D.

Demonstrat ie. Evaluam raportul incrementar al funct iei (z) n vecina-
tatea punctului z
(z + z) (z)
z
=
1
z
_
_
z+z
z
0
f()d
_
z
z
0
f()d
_
=
1
z
_
z+z
z
f()d.
Deoarece integralele care apar sunt independente de drum, alegem drept
curba ce uneste punctele z si z +z segmentul de dreapta de extremitat i z
si z + z.
In baza relat iei evidente

_
z+z
z
d = z, putem scrie
(z + z) (z)
z
f(z)
=
1
[z[
_
z+z
z
(f() f(z))d
.
Aplicand proprietatea (6.9), gasim
(z + z) (z)
z
f(z)
max
[z,z+z]
[f() f(z)[.
In baza continuitat ii funct iei f n punctul z, pentru orice numar pozitiv

exista > 0 astfel ncat [z[ < implica max
[z,z+z]
[f() f(z)[ < , astfel
ca pentru orice > 0 exista > 0 cu proprietatea
(z + z) (z)
z
f(z)
< , pentru 0 < [z[ < .

Din aceasta inegalitate rezulta ca exista limita n z = 0 a raportului in-
crementar al funct iei (z) n vecinatatea punctului z si aceasta limita este
f(z). Prin urmare, putem scrie
lim
z0
(z + z) (z)
z
=
(z) = f(z),
190 Ion Craciun
ce arata ca (z) este o funct ie olomorfa n domeniul D,
(z) = f(z) si
derivata sa este funct ie continua pe D deoarece f este continua pe D.
Teorema 6.3.1 sugereaza introducerea not iunii de integrala nedenita a
unei funct ii complexe de o variabila complexa.
Denit ia 6.3.1 O funct ie olomorfa (z) se numeste primitiva funct iei
f(z) n domeniul D daca n acest domeniu are loc relat ia
(z) = f(z).
Este evident ca funct ia f(z) are o innitate de primitive si oricare doua
asemenea primitive difera printro constanta.
Denit ia 6.3.2 Mult imea tuturor primitivelor funct iei f(z) se numeste in-
tegrala nedenita a funct iei f(z).
La fel ca n cazul funct iilor reale, are loc relat ia
_
z
2
z
1
f() d = F(z
2
) F(z
1
),
unde F(z) este o primitiva a lui f(z).
Intr-adevar, integrala din membrul drept este independenta de calea de

integrare si drept urmare
_
z
2
z
1
f(z)dz =
_
z
2
z
0
f(z)dz
_
z
1
z
0
f(z)dz, (6.26)
unde z
0
este un punct arbitrar din domeniul D. Conform relat iei (6.25),
ecare din integralele din membrul doi a egalitat ii (6.26) este o primitiva a
funct iei f(z).
Deoarece oricare doua primitive ale funct iei f(z) difera printro con-
stanta, nu are important a care primitiva este folosita n (6.26).
Exemplul 6.3.1 Un exemplu de interes pentru mai tarziu este funct ia de-
nita prin integrala
f(z) =
_
z
1
d
. (6.27)
Solut ie. Sa observam ca integrantul lui (6.27) este o funct ie analitica (olo-
morfa si cu derivata funct ie continua) n ntreg planul complex, cu except ia
punctului z = 0. Curba pe care se face integrarea n (6.27) nu trebuie sa
cont ina originea care este pol simplu pentru funct ia de integrat.

In orice
domeniu care nu cont ine originea, funct ia f(z) este uniforma iar integrala
din membrul doi al relat iei (6.27) nu depinde de drumul de integrare. Pentru
a se realiza aceasta vom considera planul complex (z) caruia i sa efectuat
o taietura, care ar putea semiaxa reala nepozitiva.
Prin urmare, domeniul maxim D n care funct ia f(z) din (6.27) poate
denita este < Arg z < . Vom presupune ca drumul de integrare
n (6.27) se aa n ntregime n domeniul de mai sus, deci nu intersecteaza
taietura si nici nu trece prin origine.
Alegand drept cale de integrare segmentul [1, x], avem
f(x) =
_
x
1
dt
t
= lnx (6.28)
si deci pentru valori pozitive ale argumentului, funct ia f(z) coincide cu func-
t ia logaritm natural de o variabila reala. Prin urmare, pentru funct ia (6.27)
denita n domeniul < Arg z < , avem
Log z =
_
z
1
d
. (6.29)
Egalitatea (6.29) poate considerata denit ia ramurii principale a func-
t iei logaritmice n complex.

In baza relat iei (6.25) avem
(Log z)
=
1
z
. (6.30)
Asadar, n domeniul < Arg z < , derivata funct iei logaritmice are
aceeasi expresie cu cea a funct iei reale lnx, cu deosebirea ca se nlocuieste
x cu z.
6.4 Integrala Cauchy
Teoremele lui Cauchy dau posibilitatea stabilirii unei relat ii numita formula
integrala a lui Cauchy.
6.4.1 Deducerea formulei integrale a lui Cauchy
Fie funct ia complexa de variabila complexa f, olomorfa ntrun domeniu
simplu conex D, conturul situat n D si z un punct interior domeniului
D de frontiera . Sa consideram integrala
_
f()
z
d, (6.31)
192 Ion Craciun
unde variabila complexa de integrare descrie ntreg conturul . Privita ca
funct ie de , expresia de sub semnul integralei (6.31) este olomorfa n , cu
except ia punctului = z unde devine innita daca f(z) ,= 0. Izolam punctul
z cu un cerc de raza sucient de mica astfel ncat sa nu existe puncte
comune cu . Atunci, Teorema 6.2.3 ne da
_
f()
z
d =
_
f()
z
d. (6.32)
Pentru > 0 exista r > 0 sucient de mic pentru ca sa nu intersecteze
cercul , astfel ncat () sa avem
f() = f(z) +(, z), [(, z)[ <

2
, () , (6.33)
ceea ce este posibil, caci f(z) este olomorfa, deci continua pe mult imea .
Avem
_
f()
z
d =
_
f(z) +(, z)
z
d = f(z)
_
d
z
+
_
(, z)
z
d. (6.34)
Dar
_
d
z
= 2i,
(, z)
z
d
<

2
[2i[ = . (6.35)
Deoarece n (6.35) se poate alege oricat de mic, urmeaza
_
(, z)
z
= 0. (6.36)
Folosind (6.35) si (6.36) n (6.34), deducem
_
f()
z
d = 2if(z),
din care rezulta formula integrala a lui Cauchy
f(z) =
1
2i
_
f()
z
d, (6.37)
fundamentala n teoria funct iilor analitice.
Formula (6.37) arata ca daca se stiu valorile funct iei f() pe conturul ,
iar funct ia f() este olomorfa ntrun domeniu simplu conex D care cont ine
n interior pe , valoarea funct iei f este determinata n orice punct z interior
lui .
Observat ia 6.4.1

In (6.37) integrarea se face dea lungul conturului n
ntregime situat n domeniul de olomore al funct iei f() si care cont ine
punctul z. Daca se impune si condit ia de continuitate a lui f n domeniul
nchis D = D D, n baza Teoremei 6.2.2 rezult a o formula similara celei
din (6.37), dar n care integrarea se face dea lungul conturului C al dome-
niului simplu conex D. Asadar
f(z) =
1
2i
_
C
f()
z
d. (6.38)
Observat ia 6.4.2 Considerat iile de mai sus raman valabile si n cazul unui
domeniu multiplu conex D avand frontiera exterioara C
0
si frontierele inte-
rioare curbele nchise, netede pe port iuni C
1
, C
2
, . . . , C
n
, disjuncte doua cate
doua si n ntregime situate n interiorul lui C
0
. Cu condit ia suplimentara
de continuitate a funct iei f pe nchiderea domeniului D, are loc formula
f(z) =
1
2i
_
_
C
0
f()
z
d
_
C
1
f()
z
d
_
C
n
f()
z
d
_
. (6.39)
Exercit iul 6.4.1 Se cere valoarea integralei
I =
_
z cos z
z
2
1
dz,
unde este o curba simpla nchisa, neteda sau neteda pe port iuni, care nu
cont ine punctele 1 si 1.
Solut ie. Fie domeniul marginit care are ca frontiera curba . Se disting
cazurile:
1. nu cont ine nici unul din punctele 1 si 1.

In acest caz, =
este inclus n domeniul de olomore al funct iei z
z cos z
z
2
1
, deci
I = 0;
2. 1 iar 1 / . Funct ia f
1
cu valorile f
1
(z) =
z cos z
z + 1
este olo-
morfa pe si, conform formulei integrale a lui Cauchy,
I =
_
f
1
(z)
z 1
dz = 2if
1
(1) = i;
3. 1 , 1 / . Funct ia f
2
(z) =
z cos z
z 1
este olomorfa pe , deci
I =
_
f
2
(z)
z + 1
dz = 2if
2
(1) = i;
194 Ion Craciun
4. 1 , 1 .

In acest caz, consideram discurile
1
si
2
de centre
1, respectiv 1 si de raze sucient de mici astfel ncat
1

2

si cercurile frontiera
1
=
1
,
2
=
2
sa nu aiba puncte comune.
Conform Teoremei 6.2.4, are loc o egalitate de forma (6.21)
_
z cos z
z
2
1
dz =
_
1
z cos z
z
2
1
dz +
_
2
z cos z
z
2
1
dz,
cele doua integrale din membrul doi ncadranduse n cate unul din
cazurile precedente si deci I = 2i.
6.4.2 Consecint e ale formulei lui Cauchy
Exista remarci importante referitoare la formula integrala a lui Cauchy scrisa
sub forma (6.38) sau sub forma (6.39), dupa cum domeniul D este simplu
sau multiplu conex.
O integrala de forma
_
f()
z
d dea lungul unui contur situat n
ntregime n domeniul de olomore D al funct iei complexe f are sens pentru
orice punct z situat n planul complex si care nu este pe frontiera domeniului.
Daca z se aa n interiorul domeniului limitat de curba nchisa si neteda
pe port iuni , atunci valoarea integralei este 2if(z); daca z este situat
n afara conturului , valoarea integralei este zero, deoarece n acest caz
integrantul este funct ie olomorfa pe domeniul si, conform Teoremei 6.2.2,
integrala este nula. Astfel, avem
1
2i
_
f()
z
d =
_
_
_
f(z), daca z ,
0, daca z / .
(6.40)
Pentru z integrala I(z) =
_
f()
z
d nu exista n snsul obisnuit;
totusi, n condit ii suplimentare asupra comportarii funct iei f() pe conturul
, acestei integrale i se poate atribui o valoare. Astfel, daca pe conturul
funct ia f() satiface condit ia Holder
[f(
1
) f(
2
)[ [
1

2
[
, 0 < < 1,
atunci integrala I(z) exista n sensul valorii principale a lui Cauchy:
V P I(z) = lim
0
1
2i
_
f()
z
d
unde
este port iunea din , exterioara cercului [z[ < . Se demonstreaza

ca
V P I(z) =
1
2
f(z)
si prin urmare (6.40) devine
1
2i
_
f()
z
d =
_
_
f(z), daca z ,
0, daca z / ,
1
2
f(z), daca z .
(6.41)
Exercit iul 6.4.2 Sa se calculeze integrala I(a) =
_
z
n
z a
dz, n IN, pe
cercul cu centrul n origine si raza egala cu 1 si din rezultatul gasit sa
se deduca valoarea principal a n sensul lui Cauchy pentru doua integrale
improprii reale cu singularitatea n intervalul de integrare.
Solut ie. Conform (6.41), avem
I(a) =
_
0, daca [a[ > 1,
2ia
n
, daca [a[ < 1.
In cazul cand [a[ = 1, rezulta ca a si integrala se calculeaza n sensul

valorii principale a lui Cauchy. Prin urmare, scriem scrie
V P I(a) = V P
_
z
n
z a
dz = ia
n
.
Daca punem n evident a partea reala si partea imaginara a ultimei inte-
grale, din ultimul rezultat putem deduce valoarea principala n sens Cauchy
pentru alte doua integrale reale.
Pentru aceasta, e [0, 2] argumentul numarului complex a ,
deci a = e
i
. Parametrizam cercul prin z = e
i
, [0, 2] si ultima
integrala devine V P
_
2
0
e
in
e
in
e
in
e
i
d = e
in
. Dar,
e
in
e
in
e
in
=
1
1 e
i()
=
1
2
_
1 +i
cos

2
sin

2
_
,
astfel ca , introducand n egalitatea de mai sus, rezulta
1
2
_
2
0
e
in
d +
i
2
_
2
0
cos

2
sin

2
e
in
d = e
in
.
196 Ion Craciun
Prima integrala este nula. Egaland part ile reale si imaginare, obt inem
V P
_
2
0
cos

2
sin

2
cos n d = 2 sinn,
V P
_
2
0
cos

2
sin

2
sinn d = 2 cos n,
care sunt valorile principale n sens Cauchy pentru doua integrale improprii
cu singularitatea n punctul = .
O alta consecint a a formulei integrale a lui Cauchy este formula valorii
medii care exprima valoarea unei funct ii olomorfe n centrul unui cerc ca o
medie (o integrala) a valorilor sale pe frontiera cercului. Sa deducem aceasta
formula.
Fie f(z) o funct ie olomorfan domeniul simplu conex D si e z
0
un punct
oarecare al acestui domeniu. Fiind un punct interior, se poate descrie cercul
C
R
0
de raza R
0
cu centrul n z
0
care sa e n ntregime situat n D. Folosind
formula integrala a lui Cauchy, obt inem
f(z
0
) =
1
2i
_
C
R
0
f(z)
z z
0
dz.
Deoarece pe cercul C
R
0
avem z = z
0
+R
0
e
i
, obt inem relat ia
f(z
0
) =
1
2
_
2
0
f(z
0
+R
0
e
i
)d,
care se mai scrie n forma
f(z
0
) =
1
2R
0
_
C
R
0
f(z)ds, (6.42)
unde ds = R
0
d este elementul de arc al cercului.
Relat ia (6.42) se numeste formula valorii medii.
6.5 Integrale depinzand de parametru
Funct ia de integrat din formula lui Cauchy (6.39) depinde de doua variabile:
variabila de integrare apart inand unei curbe C pe care se face integrarea
si z D, unde D este un domeniu oarecare iar C este o curba oarecare.
Astfel, integrala Cauchy este o integrala depindzand de parametrul z.
Sa studiem proprietat ile generale ale integralei Cauchy.
Fie data o funct ie complexa de doua variabile complexe (z, ) unic
denita pentru valorile variabilei complexe z = x +iy dintrun domeniu D
si pentru valorile unei variabile complexe = +i care apart ine unei curbe
netede pe port iuni C.
Pozit iile domeniului D si curbei C pot oricare.
Sa presupunem ca sunt satisfacute urmatoarele condit ii:
1. Pentru orice valoare a lui C, funct ia (z, ) este analitica n dome-
niul D, adica (z, ) este funct ie olomorfa n raport cu variabila z si
z
(z, ) este funct ie continua pe mult imea D C;
2. Funct iile (z, ) si

z
(z, ) sunt continue de variabilele z, luate m-
preuna pentru o variat ie arbitrara a lui z n domeniul D si al lui pe
curba C.
Condit ia a doua semnica faptul ca part ile reala si imaginara a derivatei
de mai sus sunt continue n raport cu variabilele x, y, , .
Cu presupunerile facute, integrala funct iei (z, ) dea lungul curbei C
exista pentru orice z D si aceasta integrala este o funct ie de variabila z,
F(z) =
_
C
(z, ) d. (6.43)
Prezentam o proprietate fundamentala a funct iei F(z) denita n (6.43).
Teorema 6.5.1 Funct ia F(z) denita de (6.43) este olomorfa n domeniul
D si derivata sa se poate calcula derivand funct ia de sub semnul integral a
n raport cu variabila z.
Demonstrat ie. Sa notam cu u(x, y, , ) si v(x, y, , ) part ile reala si imag-
inara ale funct iei (z, ). Atunci partea reala a funct iei F(z) este integrala
curbilinie reala de spet a a doua
U(x, y) =
_
C
u(x, y, , ) d v(x, y, , ) d.
Deoarece am presupus ca funct iile u si v poseda derivate part iale conti-
nue, derivatele part iale ale funct iei U(x, y) exista si pot calculate derivand
sub semnul integral:
U
,x
(x, y) =
_
C
u
,x
d v
,x
d; U
,y
(x, y) =
_
C
u
,y
d v
,y
d.
198 Ion Craciun
Aceste derivate sunt, la randul lor, funct ii continue de variabilele x si y
n domeniul D.
In baza proprietat ilor similare ale funct iei V (x, y) si t inand cont ca
(z, ) satisface condit iile CauchyRiemann, obt inem:
V
,y
(x, y) =
_
C
v
,y
d +u
,y
d =
_
C
u
,x
d v
,x
d = U
,x
V
,x
(x, y) =
_
C
v
,x
d +u
,x
d =
_
C
u
,y
d v
,y
d = U
,y
.
Aceste relat iil arata ca F(z) satisface condit iile CauchyRiemann ceea ce
demonstreaza ca funct ia F(z) este olomorfa n domeniul D. Sa observam ca
F
(z) = U
,x
(x, y) +iV
,x
(x, y) =
=
_
C
u
,x
d v
,x
d +i
_
C
v
,x
d +u
,x
d =
_
C
z
(z, ) d.
Asadar, este posibil sa calculam derivata integralei derivand part ial n
raport cu paramterul sub integrala, iar daca

z
satisface cele doua condit ii
de mai sus, F
(z) este funct ie olomorfa n domeniul D.

6.6 Expresia derivatelor unei funct ii olomorfe
Proprietatea stabilita n Teorema 6.5.1 permite calculul derivatelor unei
funct ii olomorfe si stabilirea unei proprietat i importante ale acestor derivate.
Dupa cum am vazut, valoarea funct iei f(z), olomorfa ntrun anumit
domeniu D marginit de conturul C si continua penchiderea acestui domeniu
pot exprimate n punctele interioare ale acestui domeniu n funct ie de
valorile funct iei pe contur:
f(z) =
1
2i
_
C
f()
z
d. (6.44)
Sa consideram un subdomeniu nchis D
al domeniului D ale carui puncte,

inclusiv cele de pe frontiera, au proprietatea ca distant a pana la punctele
frontierei C sunt mai mari sau egale cu numarul pozitiv d. Prin urmare,
avem [z [ d.
Atunci, funct ia (z, ) =
f()
z
este o funct ie de z olomorfa n dome-
niul D
si

z
=
f()
( z)
2
este o funct ie continua de argumentele sale n
D
.

In baza proprietat ilor generale ale integralelor depinzand de parametru,
derivata f
(z) se poate reprezenta n punctele interioare ale domeniului D
n forma
f
(z) =
1
2i
_
C
f()
( z)
2
d. (6.45)
Integrala (6.45) este tot o integrala care depinde de un parametru si funct ia
de integrat are aceleasi proprietat i ca si integrala (6.44).
In consecint a, f
(z)
este o funct ie analitica n domeniul D
si are loc formula

f
(z) =
2
2i
_
C
f()
( z)
3
d. (6.46)
Deoarece pentru orice punct z D se poate construi un subdomeniu de
forma D
, formulele (6.45) si (6.46) sunt adevarate n orice punct z D.

In
teorema de mai jos enunt am rezultatul general.
Teorema 6.6.1 Fie f(z) o funct ie olomorfa n domeniul D si continua n
domeniul nchis D C, unde C este frontiera lui D. Atunci exista derivata
de orice ordin a funct iei f(z) n punctele lui D si are loc
f
(n)
(z) =
n!
2i
_
C
f()
( z)
n+1
d, () n IN, () z D. (6.47)
Demonstrat ie. Relat ia (6.47) se obt ine prin repetarea rat ionamentului
precedent care nea condus la expresiile primelor doua derivate ale funct iei
f(z).
Asadar, daca f(z) este olomorfa n domeniul D, atunci f(z) are derivate
continue de orice ordin n acel domeniu. Aceasta proprietate a unei funct ii
de variabila complexa o distinge n mod esent ial de o funct ie de o variabila
reala care are prima derivata continua ntrun anumit domeniu.

In cazul
funct iilor de o variabila reala, existent a derivatelor de ordin superior nu
rezulta din existent a primei derivate.
Teorema 6.6.2 (Teorema lui Morera) Daca f este o funct ie complexa
continua ntrun domeniu simplu conex D si are proprietatea ca integrala
sa pe orice contur inclus n D este nula, atunci f este funct ie olomorfa pe
D.
Demonstrat ie.

In ipotezele acestei teoreme, sa demonstrat ca funct ia
F(z) =
_
z
z
0
f() d, unde z
0
si z sunt puncte arbitrare din D si integrala
este considerata pe orice drum cu extremitat ile z
0
si z care este n ntregime
200 Ion Craciun
situat n D, este o funct ie olomorfa n D si F
(z) = f(z).

Insa, derivata
unei funct ii olomorfe este o funct ie olomorfa, ceea ce nseamna ca exista o
derivata tot continua a funct iei F
(z), si anume funct ia F
(z) = f
(z).
Observat ia 6.6.1 Teorema 6.6.2 este, ntrun anumit sens, inversa Teo-
remei lui Cauchy. Ea poate generalizata pentru domenii multiplu conexe.
Teorema 6.6.3 (Teorema lui Liouville) Daca f(z) este funct ie olomorfa
n planul complex si modulul ei este uniform marginit, atunci f(z) este iden-
tic egala cu o constanta.
Demonstrat ie. Din ipoteza rezulta ca exista M > 0 astfel ncat n toate
punctele z ale planului sa avem
[f(z)[ M. (6.48)
Folosind formula (6.45), obt inem
f
(z) =
1
2i
_
C
R
f()
( z)
2
d, (6.49)
unde C
R
este cercul [ z[ = R. A plicand (6.42), deducem
f
(z) =
1
2R
2
_
C
R
f() ds, (6.50)
unde ds este elementul de arc al cercului C
R
.
Aplicand proprietatea (6.8) si folosind (6.48), din (6.50) obt inem:
[f
(z)[
1
2R
2
_
C
R
[f()[ ds
M
R
. (6.51)
Deoarece am considerat ntreg planul, raza R se poate alege oricat de
mare si aceasta alegere nu depinde de funct ia f(z) si nici de derivata sa.
Rezulta astfel ca [f
(z)[ = 0. Cum z este arbitrar, deducem ca f
(z) 0
n ntreg planul complex. Deci f(z) este funct ia constanta deoarece aceasta
este singura funct ie denita n ntreg planul care are derivata identic nula.
Am introdus funct iile trigonometrice si am demonstrat ca ele sunt func-
t ii analitice n ntreg planul complex.

In baza Teoremei 6.6.3 ele nu pot
uniform marginite n planul complex caci daca ar astfel, ecare din ele ar
funct ia constanta.
Rezulta ca exista valori ale lui z astfel ncat [ sinz[ > 1.
Prin urmare, funct iile trigonometrice de o variabila complexa difera e-
sent ial de funct iile corespunzatoare din real.
Capitolul 7
Serii de funct ii analitice n
complex
In acest capitol se vor examina unele proprietat i ale seriilor de funct ii ale
caror termeni sunt funct ii complexe de o variabila complexa. Un rol special
n teoria funct iilor de variabila complexa l au seriile de funct ii analitice si,
n particular, seriile de puteri
n=0
c
n
(z z
0
)
n
,
unde c
n
sunt numere complexe cunoscute iar z
0
este un punct xat din
planul complex. Studiul acestor serii este important atat pentru stabilirea
unor proprietat i ale funct iilor complexe de o variabila complexa cat si n
aplicat ii.
7.1 Funct ii analitice
Denit ia 7.1.1 Funct ia complexa de variabila complexa f T(D, | C) se
numeste funct ie analitica n domeniul D | C daca f(z) este olomorfa si
derivata f
(z) este continua n D.

Observat ia 7.1.1 O condit ie necesara si sucienta pentru ca funct ia com-
plexa de variabila complexa f(z) = u(x, y)+iv(x, y) sa e analitica n dome-
niul D | C este existent a derivatelor part iale continue ale funct iilor u(x, y)
201
202 Ion Craciun
si v(x, y) care sa satisfaca condit iile CauchyRiemann
_
_
u
x
(x, y) =
v
y
(x, y)
u
y
(x, y) =
v
x
(x, y).
(7.1)
Vom vedea ca not iunea de funct ie analitica este fundamentala n teoria
funct iilor complexe de o variabila complexa datorita rolului important n
rezolvarea multor probleme de matematica pura si n diverse aplicat ii ale
funct iilor complexe de o variabila complexa.
Relat ile CauchyRiemann (7.1) se pot da si sub alta forma.
Deoarece numarul complex z = x + iy D se poate scrie sub forma
exponent iala z = re
i
, unde r = [z[ si = Arg z, rezulta ca valorile funct iei
f(z) se pot da astfel ncat part ile reala si imaginara sa depinda de r si ,
adica
f(z) = u(r, ) +iv(r, ).
Cunoscand legaturile ntre r, si x, y
_
x = r cos
y = r sin
(7.2)
si folosind derivarea funct iilor compuse, din (7.1) si (7.2) obt inem o alta
forma a condit iilor CauchyRiemann
_
_
u
r
=
1
r
v
1
r
u
=
v
r
.
(7.3)
Daca valoarea funct iei f ntrun punct oarecare z al domeniului D n
care este analitica se scrie n forma f(z) = R(x, y) e
i(x,y)
, atunci condit iile
CauchyRiemann sunt
_
_
R
x
= R

y
,
R
y
= R

x
,
(7.4)
unde R(x, y) si (x, y) sunt modulul si respectiv argumentul lui f(z).
Capitolul 7 Serii de funct ii analitice n complex 203
Daca funct ia f(z) este analitica n domeniul D, atunci pentru f
(z) pot
date urmatoarele patru expresii:
f
(z) =
u
x
(x, y) +i
v
x
(x, y);
(7.5)
f
(z) =
v
y
(x, y) +i
v
x
(x, y); (7.6)
f
(z) =
1
i
_
u
y
(x, y) +i
u
x
(x, y)
_
; (7.7)
f
(z) =
1
i
_
u
y
(x, y) +i
v
y
(x, y)
_
. (7.8)
Din Denit ia 7.1.1 si Denit ia 5.5.1 rezulta ca funct iile analitice sunt
olomorfe, prin urmare proprietat ile funct iilor olomorfe sunt adevarate si
pentru funct iile analitice.
7.2 Serii de funct ii de o variabila complexa, uni-
form convergente
Consideram sirul de funct ii complexe de variabila complexa (u
n
), unde u
n

T(D, | C) sunt funct ii uniforme denite pe domeniul D si seria de funct ii
asociata acestui sir
n=1
u
n
. (7.9)
Observat ia 7.2.1 O serie de funct ii complexe uniforme este ansamblul
seriilor de numere complexe
n=1
u
n
(z), (7.10)
unde z este un punct oarecare al lui D.
In cele ce urmeaza, o serie de funct ii complexe va notata e n forma

(7.9), e n forma (7.10).
Denit ia 7.2.1 Seria de funct ii complexe de variabila complexa (7.9) se
numeste convergenta n domeniul D daca pentru orice z D seria de
numere complexe (7.10) este convergenta.
204 Ion Craciun
Daca seria(7.9) este convergenta n domeniul D, atunci n D se poate deni
o funct ie complexa uniforma f a carei valoare n ecare punct z D este
suma seriei numerice (7.10). Aceasta funct ie se numeste suma seriei (7.9) n
domeniul D.
In baza denit iei convergent ei unei serii, pentru orice punct xat z D
si pentru orice numar pozitiv exista un numar natural N, care depinde de
si z, astfel ncat
[f(z)
n
k=1
u
k
(z)[ < , pentru orice n > N(, z).
La fel ca n cazul seriilor de funct ii reale de variabila reala, not iunea de
convergent a uniforma joaca un rol important n teoria funct iilor de variabila
complexa.
Denit ia 7.2.2 Daca pentru orice numar pozitiv exista un numar natural
N care sa depinda numai de astfel ncat pentru orice n > N() inegalitatea
[f(z)
n
k=1
u
k
(z)[ < (7.11)
sa e satisfacuta pentru toate punctele z D, seria (7.9) se numeste uni-
form convergenta n domeniul D.
Daca r
n
(z) =
n+1
u
k
(z), restul de ordin n al seriei (7.10), condit ia (7.11)
se poate scrie n forma
[r
n
(z)[ < , () n > N(), si z D. (7.12)
Prezentam unele proprietat i remarcabile ale seriilor uniform convergente
de funct ii complexe care sunt asemanatoare seriilor de funct ii reale de vari-
abila reala uniform convergente.
Teorema 7.2.1 (Criteriul lui Weierstrass) Daca tot i termenii seriei de
funct ii complexe (7.10) satisfac condit ia
[u
n
(z)[ [a
n
[, () z D, (7.13)
si seria de numere reale
n=1
a
n
este absolut convergenta, atunci seria (7.9)
este uniform convergenta pe domeniul D.
Demonstrat ie. Din denit ia seriei absolut convergente, rezulta ca seria
numerica
n=1
[a
n
[ este o serie convergenta, deci pentru orice > 0 exista
N() IN astfel ncat
k=n+1
[a
k
[ < pentru n > N().

Insa, din (7.13)
si criteriul lui Cauchy de convergent a a unei serii numerice rezulta ca n
domeniul D au loc inegalitat ile
k=n+1
u
k
(z)
k=n+1
[u
k
(z)[
k=n+1
[a
k
[ < , () n > N(),
care demonstreaza convergent a uniforma a seriei (7.9) n domeniul D.
Dupa cum se constata, criteriul lui Weierstrass este o condit ie sucienta
pentru uniforma convergent a a unei serii de funct ii complexe.
Teorema 7.2.2 (Criteriul lui Cauchy) O condit ie necesara si sucienta
de convergent a uniforma a seriei (7.9) ntrun domeniu D este ca pentru
orice > 0 sa existe un numar natural N() astfel ncat n toate punctele
lui D
[S
n+m
(z) S
n
(z)[ < , () n > N(), m IN
, (7.14)
unde S
n
(z) =
n
k=1
u
k
(z) este suma part iala de rang n a seriei.
Demonstrat ie. Necesitatea. Din convergent a uniforma a seriei (7.9) re-
zulta ca () > 0 exista un rang N() astfel ncat n toate punctele z D
au loc inegalitat ile
[f(z) S
n
(z)[ <

2
, [f(z) S
n+m
(z)[ <

2
(7.15)
pentru orice n > N() si pentru orice numar natural m. Pe de alta parte,
[S
n+m
(z) S
n
(z)[ [S
n
(z) f(z)[ +[f(z) S
n+m
(z)[. (7.16)
Folosind (7.15) si (7.16), deducem (7.14).
Sucient a. Din relat ia (7.14) rezulta ca pentru orice z D xat, sirul
de numere complexe (S
n
(z)) este convergent. Aceasta nseamna ca seria de
numere complexe (7.10) este convergenta si are suma
f(z) = lim
n
S
n
(z).
206 Ion Craciun
Prin trecere la limita pentru m n (7.14) se obt ine
lim
m
[S
n+m
(z) S
n
(z)[ = [f(z) S
n
(z)[ < , () n > N(), z D.
Aceasta demonstreaza ca seria de funct ii (7.10) este uniform convergenta
n domeniul D.
Corolarul 7.2.1 Daca o serie de funct ii este uniform convergenta, ter-
menul ei general tinde la zero.
Sa examinam unele proprietat i generale ale seriilor de funct ii complexe uni-
form convergente.
Teorema 7.2.3 Daca funct iile u
n
T(D, | C) sunt continue n domeniul
D, iar seria de funct ii complexe
n=1
u
n
converge uniform n acest domeniu
si are suma f(z), atunci f(z) este o funct ie continua n domeniul D.
Demonstrat ie. Pentru studiul continuitat ii funct iei f ntrun punct oare-
care z D, evaluam expresia [f(z + z) f(z)[, unde z + z apart ine
domeniului D.
In baza uniformei convergent e a seriei
n=1
u
n
(z) n domeniul D, pentru
orice > 0 se gaseste un rang N = N() IN
astfel ncat pentru toate

punctele z, z + z D au loc inegalitat ile:
f(z + z)
N
k=1
u
k
(z + z)
<

3
;
f(z)
N
k=1
u
k
(z)
<

3
. (7.17)
Cum funct iile u
k
(z) sunt continue n orice punct z D, pentru > 0
arbitrar si un numar natural N, exista > 0 astfel ncat
k=1
u
k
(z + z)
N
k=1
u
k
(z)
k=1
[u
k
(z + z) u
k
(z)[ <

3
,
(7.18)
pentru [z[ < . Din (7.17), (7.18) si din faptul ca valoarea absoluta a sumei
nu ntrece suma valorilor absolute a termenilor ei, rezulta ca pentru orice
> 0 exista un > 0 astfel ncat [f(z + z) f(z)[ < pentru [z[ < ,
ceea ce demonstreaza continuitatea funct iei f n domeniul D.
Teorema 7.2.4 Daca seria de funct ii continue (7.9) este uniform conver-
genta pe un domeniu D si are suma f(z), atunci f(z) este funct ie integrabila
pe orice curba neteda pe port iuni C D si
_
C
f() d =
n=1
_
C
u
n
() d, (7.19)
sau
_
C
n=1
u
n
() d =
n=1
_
C
u
n
() d. (7.20)
Demonstrat ie. Din convergent a uniforma a seriei (7.10) rezulta ca pentru
orice > 0 exista un numar N() astfel ncat pentru toate punctele D
[r
n
()[ <

L
, pentru n N(),
unde L este lungimea curbei C. Atunci,
_
C
f() d
n
k=1
_
C
u
k
()d
_
C
r
n
() d

_
C
[r
n
()[ds < ,
unde ds este elementul de arc al curbei. Asadar seria de numere complexe din
membrul drept al egalitat ii (7.19) este convergenta si are suma
_
C
f() d.
Egalitatea (7.20) arma ca, n ipotezele Teoremei 7.2.4, integrala seriei
este egala cu seria integralelor.
Proprietat ile seriilor complexe uniform convergente formulate n Teore-
ma 7.2.3 si Teorema 7.2.4 sunt asemanatoare proprietat ilor corespunzatoa-
re ale seriilor de funct ii reale de o variabila reala, demonstrat iile acestor
teoreme ind aceleasi.
Vom da o proprietate remarcabila a seriilor de funct ii complexe uniform
convergente.
Teorema 7.2.5 (Prima Teorema a lui Weierstrass) Daca funct iile u
n
sunt analitice n domeniul D, iar seria de funct ii
n=1
u
n
este uniform con-
vergenta pe orice subdomeniu nchis D
D si are suma f, atunci:

1. f este funct ie analitica n domeniul D;
2. f
(k)
(z) =
n=1
u
(k)
n
(z), () z D;
208 Ion Craciun
3. seria
n=1
u
(k)
n
(z) este uniform convergent a n orice subdomeniu nchis
D
D.
Demonstrat ie.
1. Consideram un punct arbitrar z
0
D si construim un domeniu simplu
conex D
D astfel ncat z
0
D
. Conform Teoremei 7.2.3, f(z) este o

funct ie continua n D. Consideram integrala funct iei f(z) dea lungul unui
contur C D
.

In baza Teoremei 7.2.4, aceasta integrala se poate calcula
integrand termen cu termen seria (7.10) si, deoarece funct iile u
n
(z) sunt
funct ii analitice, obt inem
_
C
f() d =
n=1
_
C
u
n
() d = 0.
Conform Teoremei lui Morera, f(z) este funct ie analitica ntro vecinata-
te a punctului z
0
. Deoarece alegerea punctului z
0
este arbitrara, f(z) este
analitica n domeniul D. De asemeni, funct ia
r
n
(z) =
j=n+1
u
j
(z) = f(z)
n
j=1
u
j
(z)
este analitica n D ca suma nita de funct ii analitice n D.
2. Fixam un punct z
0
D si alegem un contur C D
care sa nconjure
punctul z
0
. Fie d distant a dintre punctul z
0
si conturul C si seria
f(z)
(z z
0
)
k+1
=
n=1
u
n
(z)
(z z
0
)
k+1
. (7.21)
Deoarece min
zC
[z z
0
[ = d > 0, aceasta serie este convergenta uniform pe
C n baza ipotezelor teoremei. Prin urmare, integrand termen cu termen
egalitatea (7.21) dea lungul conturului C si t inand cont de formulele lui
Cauchy care exprima derivatele unei funct ii analitice n funct ie de integrala
Cauchy, obt inem
f
(k)
(z
0
) =
n=1
u
(k)
n
(z
0
).
Deoarece z
0
D este arbitrar, concluzia (2) este demonstrata.
3. Consideram un subdomeniunchis D
D si construim un contur C D,
care sa e situat n exteriorul lui D
. Trasarea conturului C se face astfel

ncat punctele sale sa e la distant a d de domeniul nchis D
ceea ce se
traduce prin inegalitatea [z [ d > 0. Deoarece restul de ordin n al seria
(7.10), notat cu r
n
(z), este funct ie analitica n D, rezulta ca pentru orice
punct z D
avem relat ia
k!
2i
_
C
r
n
()
( z)
k+1
d = r
(k)
n
(z),
membrul doi al egalitat ii ind restul de ordin n al seriei
n=1
u
(k)
n
(z). Din
convergent a uniforma a seriei (7.10) rezulta ca pentru > 0 exista N()
IN
astfel ncat pe conturul C si pentru n N are loc evaluarea uniforma

[r
n
()[ <
2d
k+1
k!L
,
unde L este lungimea conturului C. Atunci
r
(k)
n
(z)

k!
2
_
C
[r
n
()[
[ z[
k+1
ds < , () z D
,
ceea ce demonstreaza si a treia concluzie a teoremei.
Observat ia 7.2.2 Demonstrat ia teoremei sa facut n cazul cand domeniul
D este simplu conex, nsa nu este dicila demonstrat ia sa n cazul unui
domeniu multiplu conex.
Sa observam ca aceasta metoda de demonstrat ie permite stabilirea uni-
formei convergent e a seriei derivatelor numai n domenii nchise arbitrare
D
D, chiar daca seria init iala (7.10) este uniform convergenta n dome-
niul nchis D. Uniforma convergent a a seriei (7.10) pe domeniul nchis D nu
implica uniforma convergent a pe D a seriei derivatelor de un anumit ordin.
Exemplul urmator dovedeste armat ia.
Exemplul 7.2.1 Seria de funct ii
n=1
z
n
n
2
este uniform convergenta n discul
nchis cu centrul n origine de raza 1, iar seria derivatelor de primul ordin
n=1
z
n1
n
nu este uniform convergenta pe acest disc.
Solut ie.

Intr-adevar, n punctele discului nchis [z[ 1 termenii u
n
(z) ai
seriei date satisfac [u
n
(z)[
1
n
2
.
210 Ion Craciun
Pe de alta parte, se stie ca seria numerica cu termeni pozitivi
n=1
1
n
2
este convergenta, ind seria armonica generalizata cu exponentul = 2 >
1. Conform criteriului lui Weierstrass, seria de funct ii data este uniform
convergenta n discul nchis [z[ 1. Seria derivatelor,
n=1
z
n1
n
, nu poate
converge uniform n discul nchis deoarece este divergenta n punctul z = 1
(seria armonica
n=1
1
n
este divergenta).
Observat ia 7.2.3 Cand sa demonstrat Teorema 7.2.5, am presupus uni-
forma convergent a a seriei ntrun subdomeniu nchis arbitrar D
D. Cu
o modicare care se va vedea n teorema urmatoare, concluziile teoremei
raman valabile si n cazul uniformei convergent e a seriei (7.10) n domeniul
nchis D.
Teorema 7.2.6 (A doua Teorema a lui Weierstrass) Daca funct iile
u
n
(z) sunt analitice ntrun domeniu D si continue pe nchiderea D si seria
(7.10) converge uniform pe frontiera a acestui domeniu, atunci seria este
uniform convergenta n D.
Demonstrat ie. Diferent a a doua sume part iale ale seriei date, S
n+p
(z)
S
n
(z), ind o suma nita de funct ii analitice, este o funct ie analitica pe D
si continua pe D. Din uniforma convergent a pe rezulta
[S
n+p
() S
n
()[ = [u
n+1
() +u
n+2
() + +u
n+p1
() +u
n+p
()[ <
pentru orice numar natural n N(), pentru orice numar natural p si pentru
toate punctele . Conform principiului maximului, care arma ca daca
f(z) este o funct ie analitica ntrun domeniu D si continua pe domeniul
nchis D, atunci sau [f(z)[ constant sau [f(z)[ si atinge valoarea maxima
pe frontiera domeniului, rezulta ca
[S
n+p
(z) S
n
(z)[ < , () n > N(), () p IN
, () z D.
Astfel, pentru seria data este satisfacuta ipoteza din Teorema 7.2.2, deci
seria este uniform convergenta n D.
7.3 Serii de puteri n complex
7.3.1 Teorema lui Abel
In paragraful precedent sau considerat serii generale de funct ii complexe

de forma (7.9) fara a se specica forma funct iilor u
n
(z). Vom acorda interes
seriilor de puteri, adica acele serii de forma (7.10) n care
u
n
(z) = c
n
(z z
0
)
n
,
unde c
n
| C si z
0
este un punct xat al planului complex. Se obisnuieste sa
se spuna ca seria de puteri este centrata n z
0
. Termenii seriei de puteri
n=0
c
n
(z z
0
)
n
(7.22)
sunt funct ii analiticenntreg planul complex si deci teoremele din paragraful
precedent pot aplicate acestor serii. Dupa cum sa vazut, multe proprieta-
t i importante ale seriilor de funct ii sunt consecint e ale uniformei convergent e
ale seriilor respective astfel ca pentru seria de puteri (7.22) este important
sa stabilim domeniul de uniforma convergent a. Este evident ca domeniul
de convergent a a unei serii de puteri este determinat de forma coecient ilor
c
n
. De exemplu, seria de puteri n complex
n=0
n!(z z
0
)
n
converge doar
n punctul z
0
deoarece raportul a doi termeni consecutivi a seriei modulelor
u
n+1
u
n
= (n+1)[z z
0
[ > 1 pentru orice valoare xata a lui z diferita de z
0
si pentru orice n IN
ncepand de la un numar natural N(z).

In schimb,
seria de puteri n complex
n=0
(z z
0
)
n
n!
, n baza criteriului lui DAlembert,
este convergenta n ntreg planul complex.
Teorema de mai jos este fundamentala pentru determinarea domeniului
de convergent a a unei serii de puteri.
Teorema 7.3.1 (Abel) Daca seria de puteri (7.22) converge ntrun punct
z
1
,= z
0
, atunci ea este absolut convergenta n toate punctele z care satisfac
condit ia [z z
0
[ < [z
1
z
0
[, iar n discul nchis de raza < [z
1
z
0
[ si
centrul n z
0
seria este uniform convergenta.
Demonstrat ie. Sa luam un punct arbitrar z care satisface condit ia [z
z
0
[ < [z
1
z
0
[ si sa consideram seria
n=0
c
n
(z z
0
)
n
. (7.23)
212 Ion Craciun
Condit ia pe care o satisface z implica existent a unui numar pozitiv subunitar
q < 1 cu proprietatea [z z
0
[ = q[z
1
z
0
[. Cum seria
n=0
c
n
(z
1
z
0
)
n
este
convergenta, conform criteriului general al lui Cauchy, termenul ei general
tinde la zero cand n .

In consecint a, exista o constanta M astfel ncat
[c
n
[ [z
1
z
0
[
n
M, de unde
[c
n
[
M
[z
1
z
0
[
n
.
Seria (7.23) este atunci absolut convergenta deoarece valoarea absoluta a
termenilor sai satisface inegalitatea
[c
n
[ [z z
0
[
n
M
z z
0
z
1
z
0
n
iar seria geometrica
n=0
q
n
, cu rat ia q =
z z
0
z
1
z
0
< 1 este convergenta.

Pentru a demonstra uniforma convergent a a seriei (7.22) n discul
[z z
0
[ < [z
1
z
0
[,
este sucient, conform criteriului lui Weierstrass (Teorema 7.2.1), sa con-
struim o serie majoranta de numere reale care sa e convergenta. Este
evident ca aceasta serie este
M
n=0
n
[z
1
z
0
[
n
. (7.24)
Seria (7.24) este majoranta pentru seria (7.22) n domeniul considerat si, to-
todata, este convergenta ind serie geometrica cu rat ia subunitara. Teorema
este astfel demonstrata.
Din Teorema lui Abel se deduc unele corolarii (consecint e) care sunt utile
n studiul seriilor de puteri n complex. Prezentam n continuare sase astfel
corolarii.
Corolarul 7.3.1 Daca seria de puteri (7.22) este divergenta ntrun punct
z
1
, atunci ea este divergenta n toate punctele z care satisfac inegalitatea
[z z
0
[ > [z
1
z
0
[.
Demonstrat ie. Presupunand contrariul, gasim ca n baza Teoremei lui
Abel seria (7.22) ar trebui sa e convergenta n orice disc cu centrul n z
0
si
raza < [z z
0
[ si n particular n punctul z
1
, care apart ine discului, ceea
ce contrazice ipoteza.
Consideram marginea superioara R a distant elor [z z
0
[ cu proprietatea
ca seria de funct ii corespunzatoare
n=0
c
n
(z z
0
)
n
este convergenta.
Daca R < +, atunci n toate punctele z
cu [z
z
0
[ > R, seria de puteri
corespunzatoare este divergenta. Daca R > 0, atunci discul [z z
0
[ < R
este domeniul maxim de convergent a al seriei de puteri (7.22) si seria este
divergenta n punctele exterioare discului nchis de raza R cu centrul n z
0
.
Pe frontiera discului, deci n punctele z cu proprietatea [z z
0
[ = R, seria
de puteri corespunzatoare poate convergenta sau divergenta. Domeniul
[z z
0
[ < R se numeste discul de convergent a al seriei de puteri (7.22), iar
numarul R este raza de convergent a.
Am stabilit astfel
Corolarul 7.3.2 Pentru orice serie de puteri exista un numar R 0 astfel
nc at n discul deschis de raza R cu centrul n z
0
, seria de puteri (7.22) este
convergenta, iar n exteriorul discului nchis de raza R cu centrul n z
0
seria
este divergenta.
Corolarul 7.3.3 Suma unei serii de puteri este o funct ie analitica pe discul
de convergent a.
Demonstrat ie. Termenii seriei de puteri (7.22) sunt funct ii analitice n
ntreg plnul complex; seria este uniform convergenta n orice subdomeniu
nchis inclus n discul de convergent a. Deci, dupa prima teorema a lui Weier-
strass, suma seriei este o funct ie analitica.
Corolarul 7.3.4

In interiorul discului de convergent a, o serie de puteri
poate integrata si derivata termen cu termen ori de cate ori, razele de
convergent a ale seriilor de puteri obt inute ind egale cu raza de convergent a
a seriei init iale.
Demonstrat ie. Armat iile acestui corolar sunt consecint e directe ale teo-
remelor lui Abel si Weierstrass.
Corolarul 7.3.5 Coecient ii seriei de puteri (7.22) se exprima cu ajutorul
funct iei suma f(z) prin formulele
c
n
=
1
n!
f
(n)
(z
0
). (7.25)
214 Ion Craciun
Demonstrat ie. Sa notam cu f(z) suma seriei de puteri (7.22) n discul
deschis cu centrul n z
0
si raza r, B(z
0
, R) = z | C : [z z
0
[ < R. Luand
z = z
0
n expresia
f(z) =
n=0
c
n
(z z
0
)
n
, (7.26)
obt inem f(z
0
) = c
0
.
Derivand termen cu termen seria (7.26), gasim
f
(z) =
n=1
nc
n
(z z
0
)
n1
, z B(z
0
, R) (7.27)
din care, punand z = z
0
, obt inem f
(z
0
) = c
1
.
In mod analog, daca punem z = z

0
n egalitatea
f
(k)
(z) =
n=1
n(n 1)(n 2) (n k + 1)c
n
(z z
0
)
nk
, (7.28)
obt inuta efectuand derivarea termen cu termen de (k 1) ori n (7.27) si
adevarata pentru z B(z
0
, R), gasim f
(k)
(z
0
) = c
k
k!. Procedeul poate
continua obt inanduse astfel derivata de orice ordin.
Analiza rezultatelor demonstreaza corolarul.
Corolarul 7.3.6 Raza de convergent a R a seriei de puteri (7.22) este de-
terminata de relat ia
1
R =
1
, unde = limsup
n
_
[c
n
[, (7.29)
unde prin limita superioar a a sirului (
n
_
[c
n
[) nt elegem cel mai mare punct
limita
2
al sirului.
Demonstrat ie. Sa notam = limsup
n
_
[c
n
[ si sa presupunem ca 0 < <
. Trebuie sa aratam ca n orice punct z
1
care satisface condit ia [z
1
z
0
[ <
1
, seria de puteri (7.22) este convergenta, iar n orice punct z

2
pentru care
[z
2
z
0
[ >
1
, seria de puteri (7.22) este divergenta.

Deoarece este marginea superioara a sirului (
n
_
[c
n
[), pentru orice > 0
exista un numar natural N() cu proprietatea
n
_
[c
n
[ < + . Pe de alta
1
Aceasta relat ie se numeste formula CauchyHadamard.
2
Elementul a IR = [, +] se numeste punct limita al sirului (a
n
) daca exista un
subsir (a
k
n
) al sirului dat care are limita a.
parte, pentru acelasi este posibil sa gasim o innitate de termeni ai sirului
(
n
_
[c
n
[) care sa e mai mari ca . Consideram un punct arbitrar z
1
ce
satisface inegalitatea [z
1
z
0
[ < 1 si luam ca valoare pentru numarul real
1 [z
1
z
0
[
2[z
1
z
0
[
> 0. Atunci
n
_
[c
n
[ [z
1
z
0
[ < ( +)[z
1
z
0
[ =
1 +[z
1
z
0
[
2
= q < 1,
de unde rezulta ca seria
n=0
c
n
(z
1
z
0
)
n
este majorata de seria geometrica
n=0
q
n
cu rat ia q numar pozitiv subunitar. Aceasta demonstreaza conver-
gent a seriei de puteri (7.22) n punctul z
1
. Lu and acum un punct z
2
care
satisface inegalitatea [z
2
z
0
[ > 1 si alegand =
[z
2
z
0
[ 1
[z
2
z
0
[
> 0, ob-
t inem
n
_
[c
n
[ [z
2
z
0
[ > ( )[z
2
z
0
[ = 1
pentru o innitate de valori ale lui n. De aici rezulta [c
n
(z
2
z
0
)
n
[ > 1 si,
n baza condit iei necesare de convergent a a unei serii, seria
n=1
c
n
(z
2
z
0
)
n
este divergenta.
Consideram cazurile extreme ale lui .
Pentru = 0 seria
n=0
c
n
(z z
0
)
n
converge n orice punct z, adica R =
.

Intr-adevar, n acest caz, pentru orice > 0 exista un numar N()
astfel ncat
n
_
[c
n
[ < pentru n sucient de mare. Luand =
q
[z z
0
[
,
unde z este un punct arbitrar din planul complex si 0 < q < 1, obt inem
[c
n
(z z
0
)
n
[ < q
n
. Aceasta dovedeste convergent a seriei
n=0
c
n
(z z
0
)
n
.
Pentru = seria
n=0
c
n
(z z
0
)
n
diverge n orice punct z ,= z
0
, adica
R = 0.

Intr-adevar, n acest caz, pentru orice numar M exista o innitate
de coecient i c
n
astfel ncat
n
_
[c
n
[ > M. Sa consideram un punct arbitrar
z ,= z
0
si sa alegem M astfel ncat M[z z
0
[ = q > 1. Atunci o innitate de
termeni ai seriei
n=0
c
n
(z z
0
)
n
satisface condit ia [c
n
(z z
0
)
n
[ > 1, ceea ce
demonstreaza ca seria
n=0
c
n
(z z
0
)
n
este divergenta.
216 Ion Craciun
Astfel, formula CauchyHadamard R =
1
, unde = limsup
n
_
[c
n
[, are
loc pentru orice valoare a lui .
Exemplul 7.3.1 Seria geometrica
n=0
(z z
0
)
n
este convergenta n discul
deschis de raza 1 cu centrul n z
0
si are suma f(z) =
1
1 (z z
0
)
.
Solut ie.

Intr-adevar, t inand ca n aceasta serie de puteri c
n
= 1 si aplicand
formula CauchyHadamard, gasim R = 1 si deci seria geometrica data este
convergenta n discul B(z
0
, 1) = z | C : [z z
0
[ < 1 si are suma funct ia
analitica f(z). Pentru a determina aceasta funct ie, aplicam denit ia sumei
unei serii de funct ii ca limita a sirului sumelor part iale:
f(z) = lim
n
S
n
(z) = lim
n
n
k=0
(z z
0
)
n
=
= lim
n
1 (z z
0
)
n
1 (z z
0
)
=
1
1 (z z
0
)
.
(7.30)
Sa folosit atat avantajul calculului sumei primelor n+1 termeni ai unei
progresii geometricen complex, aceeasi can real, cat si posibilitatea trecerii
la limita la numaratorul unei fract ii al carui numitor este nenul.
Din (7.30) rezulta ca suma unei progresii geometrice de numere complexe
cu rat ia n modul subunitara cont inand o innitate de termeni se determina
ca n real.
Observat ia 7.3.1 Studiul seriilor de puteri se poate efectua direct pe seria
centrata n origine
n=1
c
n
z
n
. (7.31)
Trecerea de la (7.31) la cazul general (7.22) se face cu substitut ia z = z
0
,
deci printro translat ie.
Teorema 7.3.2 Fie R raza de convergent a a seriei de puteri
n=1
c
n
z
n
. Daca
exista n IR limita
lim
n
c
n
c
n+1
=
1
, (7.32)
atunci raza de convergent a este de R =
1
.
Demonstrat ie. Asociem seriei de puteri (7.31) seria numerica cu termeni
pozitivi
n=0
[c
n
[r
n
, (7.33)
cu r > 0 si notam cu A mult imea valorilor lui r pentru care aceasta serie
este convergenta. Atunci, marginea superioara a mult imi A, pe intervalul
[0, ], este tocmai raza de convergent a R a seriei de puteri (7.31). Conform
criteriului raportului al lui DAlembert, seria (7.33) este convergenta daca
lim
n
[c
n+1
[r
n+1
[c
n
[r
n
< 1. (7.34)
Din (7.34) rezulta r
1
1
< 1 si deci r <
1
. Evident, marginea superioara a
numerelor r cu proprietatea de mai sus este
1
si deci raza de convergent a
este R =
1
.
Exercit iul 7.3.1 Sa se determine razele de convergent a ale seriilor de pu-
teri:
n=1
z
n
n
;
n=1
z
n
n
2
;
n=1
z
n
n!
;
n=1
n! z
n
.
Solut ie. Pentru primele doua serii se foloseste faptul ca lim
n
n
n = 1 si deci
= 1, iar din formula CauchyHadamard deducem ca raza de convergent a
este R = 1 pentru ambele serii.
Pentru a treia serie aplicam Teorema 7.3.2 si gasim R = .
Pentru ultima serie se deduce ca R = 0.
Exercit iul 7.3.2 Sa se ae mult imea de convergent a a seriilor de puteri:
1
0
.
n=0
(cos in)z
n
; 2
0
.
n=0
(1 +i)
n
(z 2)
n
(n + 1)(n + 2)
; 3
0
.
n=1
3
n
(z 1 +i)
n
(3n 2)2
n
.
Solut ie. Determinam mai ntai numerele nenegative R
1
, R
2
, R
3
, razele de
convergent a ale respectiv celor trei serii de puteri.
Aplicand, dupa caz, una din formulele de calcul a razei de convergent a
(7.29) si (7.32), gasim:
R
1
=
1
e
; R
2
=
1
2
; R
3
=
2
3
.
218 Ion Craciun
Atunci, discurile de convergent a ale celor trei serii de puteri sunt respec-
tiv
B
1
_
0,
1
e
_
=
_
z | C : [z[ <
1
e
_
,
B
2
_
2,
1
2
_
=
_
z | C : [z 2[ <
1
2
_
,
B
3
_
1 i,
2
3
_
=
_
z | C : [z (1 i)[ <
2
3
_
.
Cel de al treilea disc de convergent a are centrul n punctul z
0
= 1 i si
raza R
3
=
2
3
.
Exercit iul 7.3.3 Pentru urmatoarele patru serii de puteri, sa se determine
respectivele funct ii suma f
1
(z), . . . , f
4
(z) pe mult imile lor de convergent a:
(i)
n=1
nz
n
; (ii)
n=1
z
n
n
; (iii)
n=2
n(n 1)z
n2
; (iv)
n=0
(1)
n
z
2n
2n + 1
.
Solut ie. Seria de puteri
n=0
z
n
este seria geometrica cu primul termen 1 si
rat ia z. Conform Exemplului 7.3.1 suma seriei este funct ia f(z) =
1
1 z
ce
este olomorfa n discul cu centrul n origine si raza 1.
Pe discul de convergent a se poate scrie egalitatea
1
1 z
=
n=0
z
n
. Apli-
cand teorema de derivabilitate termen cu termen a unei serii de puteri, pe
acelasi disc are loc egalitatea
1
(1 z)
2
=
n=1
nz
n1
.
Inmult ind n ambii membri cu z se obt ine

f
1
(z) =
n=1
nz
n
=
z
(1 z)
2
, z B(0, 1) = z | C : [z[ < 1.
Prima serie poate integrata termen cu termen pe orice curba neteda
pe port iuni inclusa n discul de raza 1 si centrul n origine. Presupunand ca
aceasta curba are originea n z = 0 si extremitatea ntrun punct oarecare
z cu [z[ < 1, obt inem
_
z
0
n=0
n
d =
n=0
_
z
0
n
d =
_
z
0
d
1
=
n=0
z
n+1
n + 1
=
n=1
z
n
n
.
Insa, o primitiva a funct iei

1
1
este Log (1 ), unde pentru funct ia
logaritm am luat determinarea fundamentala (principala) si deci funct ia
f
2
(z) = Log (1 z).
Funct ia f
3
(z) este suma seriei de puteri obt inuta prin derivarea de doua
ori a seriei
n=0
z
n
. Prin urmare,
f
3
(z) =
2
(1 z)
3
.
Din f
4
(z) =
n=0
(1)
n
z
2n
2n + 1
deducem zf
4
(z) =
n=0
(1)
n
z
2n+1
2n + 1
, iar
prin derivare obt inem
(zf
4
(z))
n=0
(1)
n
z
2n
=
1
1 +z
2
.
Integrand egalitatea
(f
4
())
n=0
(1)
n
2n
=
1
1 +
2
pe o curba neteda ce are ca extremitat i originea si un punct arbitrar z,
deducem zf
4
(z) = arctg z, de unde f
4
(z) =
arctg z
z
.
7.3.2 Serii Taylor
O serie de puteri denesten discul de convergent a o funct ie analitica numita
suma sa. Apare n mod natural urmatoarea problema inversa: data o func-
t ie analitica pe un disc, putem asocia o serie de puteri convergenta n acel
disc si avand ca suma funct ia data? Teorema urmatoare raspunde acestei
ntrebari.
Teorema 7.3.3 (Taylor) O funct ie complexa de variabila complexa f(z),
analitica n discul B(z
0
, R) = z | C : [z z
0
[ < R, se poate reprezenta
n mod unic prin seria de puteri
f(z) =
n=0
c
n
(z z
0
)
n
, unde c
n
=
f
(n)
(z
0
)
n!
, z B(z
0
, R),
convergenta n discul B(z
0
, R).
220 Ion Craciun
Demonstrat ie. Alegem un punct arbitrar z n discul B(z
0
, R) si construim
un cerc C
de raza cu centrul n z
0
care sa l cont ina pe z, construct ie
posibila deoarece distant a de la punctul z la frontiera discului este pozitiva.
Deoarece z este un punct n domeniul de contur C
, din formula integrala

a lui Cauchy rezulta ca
f(z) =
1
2i
_
C
f()
z
d. (7.35)
Sa observam ca o parte a integrantului din (7.35) se poate scrie n forma
1
z
=
1
z
0
1
1
z z
0
z
0
=
1
z
0
n=0
(z z
0
)
n
( z
0
)
n
, (7.36)
deci sub forma unei serii geometrice de rat ie q =
z z
0
z
0
< 1.
Pentru C
, seria (7.36) este uniform convergenta ind majorata de

seria numerica
n=0
[z z
0
[
n
n+1
, cu [z z
0
[ < .
Folosind (7.36) n (7.35) si integrand termen cu termen, obt inem
f(z) =
n=0
_
1
2i
_
C
f() d
( z
0
)
n+1
_
(z z
0
)
n
. (7.37)
Cu notat ia
c
n
=
1
2i
_
C
f()
( z
0
)
n+1
d, (7.38)
egalitatea (7.37) devine o serie de puteri, convergenta n punctul z conside-
rat.
Prin urmare, putem scrie
f(z) =
n=0
c
n
(z z
0
)
n
. (7.39)
In baza teoremei lui Cauchy, n formula (7.38), cercul C
se poate nlocui
cu orice contur situat n domeniul [z z
0
[ < R care sa cont ina n interior
punctul z
0
.
Deoarece z este arbitrar, rezulta ca seria (7.39) este convergentan discul
[z z
0
[ < R, uniform convergenta pe discul nchis [z z
0
[ < R si are
suma f(z) pe domeniul de convergent a.
Prin urmare, funct ia f(z) poate dezvoltata ntro serie de puteri cen-
trata n z
0
, serie care este convergenta pe un disc cu centrul n z
0
si raza R.
Suma acestei serii de puteri este funct ia f(z).
In baza formulei (6.47), coecient ii (7.38) ai dezvoltarii sunt

c
n
=
1
2i
_
C
f()
( z
0
)
n+1
d =
f
(n)
(z
0
)
n!
. (7.40)
Ramane sa demonstram unicitatea dezvoltarii (7.39). Presupunem ca avem
si dezvoltarea
f(z) =
n=0
c
n
(z z
0
)
n
(7.41)
unde cel put in un coecient c
n
,= c
n
. Seria de puteri (7.41) este convergenta
n discul [z z
0
[ < R si, n baza formulei (7.25), coecient ii acesteia sunt
c
n
=
f
(n)
(z
0
)
n!
. De aici si din (7.40) rezulta c
n
= c
n
. Aceasta demonstreaza
unicitatea dezvoltarii (7.39).
Aceasta teorema stabileste o corespondent a biunivoca ntre o funct ie
analitica ntro vecinatate a unui punct z
0
si o serie de puteri centrata n
acest punct. Aceasta nseamna ca not iunea de funct ie analitica ca funct ie
innit derivabila este echivalenta cu o funct ie ce poate reprezentata n
forma sumei unei serii de puteri.
Sa observam ca daca funct ia f(z) este analitica n domeniul D si z
0
D,
atunci raza de convergent a a seriei Taylor f(z) =
n=0
f
(n)
(z
0
)
n!
(z z
0
)
n
a
acestei funct ii este cel mult egala cu distant a de la punctul z
0
la frontiera
domeniului D.
Denit ia 7.3.1 Dezvoltarea unei funct ii analitice, n discul [z z
0
[ < R,
n seria de puteri (7.39) se numeste dezvoltarea Taylor n jurul punctului
z
0
, iar seria (7.39) se numeste seria Taylor a funct iei f(z).
Exercit iul 7.3.4 Sa se dezvolte n serie Taylor funct ia
f(z) =
1
1 +z
2
n vecinatatea originii si n vecinatatea punctului z
0
= 1.
Solut ie. Aceasta funct ie este analitica n tot planul complex cu except ia
punctelor z
1,2
= i care sunt poli simpli ai funct iei.
222 Ion Craciun
In baza Teoremei lui Taylor, funct ia f(z) poate dezvoltata n serie

Taylor n orice disc al planului complex care nu cont ine polii z
1
= +i si
z
2
= i.
Daca dorim sa determinam dezvoltarea funct iei f(z) n serie Taylor n
vecinatatea originii atunci, aceasta dezvoltare trebuie cautata n discul [z[ <
1, deoarece pe aceasta mult ime f(z) este funct ie analitica.
In acest disc, funct ia f(z) poate privita ca suma unei progresii geo-
metrice cu rat ia z
2
, subunitara n modul, deci putem scrie
1
1 +z
2
=
n=0
(1)
n
z
2n
. (7.42)
Raza de convergent a a seriei (7.42) este R = 1 si reprezinta distant a de
la centrul discului la frontiera domeniului n care funct ia f(z) =
1
1 +z
2
este
analitica.
Raza maxima a unui disc cu centrul n z
0
= 1 n care funct ia f(z) este
analitica este

2 si prin urmare trebuie sa determinam dezvoltarea n serie
Taylor a funct iei date n discul [z 1[ <
2.
Pentru aceasta t inem cont ca funct ia f(z) se descompunen fract ii simple
n complex astfel
f(z) =
1
1 +z
2
=
1
2i
_
1
z i

1
z +i
_
Folosind formula de calcul a derivatei de ordin n a funct iei rat ionale
1
z a
si nlocuind n (7.40), gasim ca n discul [z 1[ <
2 are loc dezvoltarea

1
1 +z
2
=
n=0
(1)
n
1
2i
_
1
(1 i)
n+1

1
(1 +i)
n+1
_
(z 1)
n
. (7.43)
Cu formele exponent iale ale lui 1 i si 1 + i, adica 1 i =

2e
i
4
si
1 +i =

2e
i
4
, (7.43) se scrie
1
1 +z
2
=
n=0
(1)
n
sin(n + 1)
4
2
n + 1
2
(z 1)
n
. (7.44)
Raza de convergent a a seriei obt inute este R =

2 si poate determinata
si folosind formula CauchyHadamard.
Exemplul 7.3.2 Dezvoltarea n serie Taylor ntro vecinatate a punctului
z = 1 a funct iei complexe Log z, analitica n discul [z 1[ < 1, este
Log z =
n=1
(1)
n1
(z 1)
n
n
(7.45)
raza de convergent a a seriei ind 1.
Solut ie.

Intr-adevar, daca se calculeaza coecient ii, se gaseste
c
n
=
1
n!
(1)
n1
(n 1)!
z
n
z=1
= (1)
n1
1
n
, n = 2, 3, . . .
si c
0
= Log 1 = 0, c
1
=
1
z
z=1
= 1.
Exemplul 7.3.3 Funct ia exponent iala f(z) = e
z
este analitica pe | C, deci
se poate dezvolta n serie Taylor pe orice disc de centru z
0
si raza oricat de
mare. Derivatele funct iei f(z) = e
z
n z
0
ind f
(n)
(z
0
) = e
z
0
, rezulta ca
seria Taylor n jurul punctului z
0
a funct iei exponent iale este
e
z
= e
z
0
_
1 +
z z
0
1!
+
(z z
0
)
2
2!
+ +
(z z
0
)
n
n!
+
_
, () z | C.
In particular, pentru z
0
= 0,
e
z
= 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+ +
z
n
n!
+ , () z | C.
Exemplul 7.3.4

In orice vecinatate a originii au loc dezvoltarile:
sinz =
z
1!

z
3
3!
+ + (1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
+ , () z | C;
cos z = 1
z
2
2!
+
z
4
4!
+ + (1)
n
z
2n
(2n)!
+ , () z | C.
Exercit iul 7.3.5 Sa se arate ca are loc egalitatea
1 z
2
1 2tz +z
2
= T
0
+ 2
n=1
T
n
(t)z
n
, (7.46)
unde [t[ < 1 si T
n
(t) = cos (narc cos t).
224 Ion Craciun
Solut ie.

In fract ia din membrul ntai a relat iei (7.46) punem t = cos si
apoi o descompunem n fract ii simple. Obt inem
1 z
2
1 2z cos +z
2
= 1 +
1
1 z e
i
+
1
1 z e
i
.
In locul fract iilor din membrul doi scriem (pentru xat si [z[ < 1)
seriile geometrice dupa puterile lui z.
Avem
1 z
2
1 2z cos +z
2
= 1 + 2
n=1
z
n
cos n. (7.47)
Comparand (7.46) cu (7.47) rezulta T
n
(t) = cos n = cos (narc cos t).
Observat ia 7.3.2 Pornind de la identitatea evidenta
cos n + cos (n 2) = 2 cos (n 1) cos
se poate arata ca are loc relat ia de recurent a
T
n
(t) = 2tT
n1
(t) T
n2
(t) (7.48)
pe care o verica funct iile T
n
(t) = cos (narc cos t). Folosind apoi un rat io-
nament prin induct ie completa se arat a ca funct ia T
n
(t) este polinomul de
gradul n
T
n
(t) = 2
n1
t
n
+a
1
t
n2
+a
2
t
n4
+ , (7.49)
numit polinomul lui Cebasev de spet a ntai.
Polinoamele Cebasev avand gradele de la 1 pana la 4 sunt
T
1
(t) = cos (arc cos t) = 2
0
t,
T
2
(t) = cos (2 arc cos t) = 2 cos
2
cos (arc cos t) 1 = 2t
2
1,
T
3
(t) = 4t
3
3t,
T
4
(t) = 8t
4
8t
2
+ 1.
De altfel, se poate arata ca T
n
(t) este solut ia ecuat iei diferent iale ordinare
de ordinul doi cu coecient i variabili
(1 t
2
)T
n
tT
n
+n
2
T
n
= 0.
Capitolul 8
Serii Laurent
In acest capitol se va studia comportarea unei funct ii analitice univalente

n vecinatatea punctelor singulare izolate. Cunoasterea acestei comportari
permite o aprofundare a naturii funct iilor analitice.
In capitolul precedent am pus n evident a rolul pe care l au seriile de pu-

teri, n particular seriile Taylor, n studiul funct iilor analitice ntrun dome-
niu unde nu exista puncte singulare ale funct iilor.
Un rol asemanator l au si seriile Laurent.
8.1 Domeniul de convergent a al seriei Laurent
Denit ia 8.1.1 Se numeste serie Laurent centrata n z
0
o serie de
forma
n=
c
n
(z z
0
)
n
, (8.1)
unde z
0
este un punct xat din planul complex, c
n
sunt numere complexe,
iar sumarea se face dupa toate valorile ntregi ale indicelui n.
Pentru a determina domeniul de convergent a al seriei (8.1), o aranjam
n forma
n=
c
n
(z z
0
)
n
=
n=0
c
n
(z z
0
)
n
+
n=1
c
n
(z z
0
)
n
. (8.2)
Domeniul de convergent a al seriei (8.1) va intersect ia domeniilor de
convergent a ale seriilor de funct ii din membrul doi al egalitat ii (8.2), care se
numesc respectiv partea tayloriana sau partea regulata si partea principala
ale seriei Laurent.
225
226 Ion Craciun
Denumirea de serie data expresiei (8.1) se justica daca analizam mem-
brul al doilea din (8.2) unde avem o suma de doua serii de funct ii, prima
ind o serie de puteri de tipul celor studiate n capitolul precedent.
Domeniul de convergent a al seriei Taylor din (8.2) este discul deschis
B(z
0
, R
1
) de raza R
1
[0, +] si centrul n punctul z
0
, iar daca f
1
(z) este
suma acesteia atunci, pe discul de convergent a, are loc
f
1
(z) =
n=0
c
n
(z z
0
)
n
, z B(z
0
, R
1
) [z z
0
[ < R
1
. (8.3)
Pentru a determina domeniul de convergent a al seriei de funct ii care
reprezinta partea principala a seriei Laurent, efectuam schimbarea de vari-
abila =
1
z z
0
.
Aceasta serie va deveni serie de puteri centrata n originea planului com-
plex () deci o serie de forma
n=1
c
n
n
.
Daca 1/R
2
este raza de convergent a a acestei serii de puteri si () suma
sa pe discul de convergent a
B
_
0,
1
R
2
_
=
_
: [[ <
1
R
2
_
,
atunci putem scrie
() =
n=1
c
n
n
, [[ <
1
R
2
. (8.4)
Revenind la variabila init iala z si punand ((z)) = f
2
(z), obt inem
f
2
(z) =
n=1
c
n
(z z
0
)
n
, [z z
0
[ > R
2
. (8.5)
Prin urmare, domeniul de convergent a al seriei de funct ii care reprezinta
partea principala a seriei Laurent (8.1) este exteriorul cercului [z z
0
[ = R
2
,
unde R
2
[0, ].
Astfel, seria Laurent (8.1) este convergenta pe domeniul obt inut prin
intersect ia domeniilor de convergent a ale seriilor din membrul doi al relat iei
(8.2) si suma sa va o funct ie analitica pe acest domeniu.
Daca R
2
< R
1
, intersect ia domeniilor de convergent a ale celor doua serii
este coroana circulara R
2
< [z z
0
[ < R
1
si seria Laurent (8.1) are suma
f(z) = f
1
(z) +f
2
(z), R
2
< [z z
0
[ < R
1
. (8.6)
Capitolul 8 Serii Laurent 227
Deoarece seriile (8.3) si (8.4) sunt serii de puteri, rezulta ca n domeniul
de convergent a al seriei Laurent funct ia suma f(z) are proprietat ile sumei
seriilor de puteri.
In concluzie, seria Laurent (8.1) este convergenta n coroana circular a

R
2
< [z z
0
[ < R
1
si suma sa f(z) este o funct ie analitica n aceasta
coroana.
8.2 Dezvoltarea unei funct ii analitice ntro serie
Laurent
Sa cercetam daca este posibil sa asociem unei funct ii analitice ntro coroana
circulara o serie Laurent convergentan aceasta coroana si care sa aiba drept
suma funct ia data.
In acest sens, de ajutor este teorema urmatoare.

Teorema 8.2.1 Funct ia f(z), analitica n coroana circulara R
2
< [zz
0
[ <
R
1
, se reprezenta n mod unic n coroana printro serie Laurent convergent a
n acea coroana.
Demonstrat ie. Fixam un punct arbitrar z n coroana circulara R
2
<
[z z
0
[ < R
1
si construim cercurile concentrice C
R
1
si C
R
2
cu centrul n z
0
si raze care satisfac condit iile
R
2
< R
2
< R
1
< R
1
, R
2
< [z z
0
[ < R
1
.
Conform formulei integrale a lui Cauchy pentru un domeniu multiplu
conex, avem
f(z) =
1
2i
_
C
R
1
f()
z
d +
1
2i
_
C
2
f()
z
d. (8.7)
La fel ca n cazul seriei Taylor, observam ca
1
z
=
1
( z
0
) (z z
0
)
=
1
z
0
1
1
z z
0
z
0
=
1
z
0
n=0
_
z z
0
z
0
_
n
.
Observand ca pe cercul C
R
1
are loc inegalitatea
z z
0
z
0
q < 1 si
folosind integrarea termen cu termen ntro serie de puteri, rezulta
f
1
(z) =
1
2i
_
C
R
1
f()
z
d =
n=0
c
n
(z z
0
)
n
, (8.8)
228 Ion Craciun
unde
c
n
=
1
2i
_
C
R
1
f()
( z
0
)
n+1
d, n 0. (8.9)
Deoarece pe cercul C
R
2
are loc inegalitatea
z
0
z z
0
< 1, iar
1
z
=
1
z z
0
n=0
_
z
0
z z
0
_
n
,
din aceleasi considerente ca mai sus, obt inem
f
2
(z) =
1
2i
_
C
2
f()
z
d =
n=1
c
n
(z z
0
)
n
, (8.10)
unde
c
n
=
1
2i
_
C
2
f()( z
0
)
n1
d. (8.11)
Schimband orientarea curbei de integraren (8.11), gasim o alta expimare
pentru c
n
, si anume
c
n
=
1
2i
_
C
R
2
f()( z
0
)
n1
d. (8.12)
Sa observam ca funct iile de integrat din (8.9) si (8.12) sunt funct ii ana-
litice n coroana circulara R
2
< [z z
0
[ < R
1
.
In baza Teoremei lui Cauchy, valorile integralelor din formulele (8.9) si

(8.12) nu se schimba la o deformare a contururilor de integrare n domeniu
de analiticitate ale funct iilor de integrat.
Aceasta observat ie permite combinarea formulelor (8.9) si (8.12) ntro
singura expresie
c
n
=
1
2i
_
C
f()
( z
0
)
n+1
d, n = 0, n = 1, n = 2, , (8.13)
unde C este un contur arbitrar nchis situat n coroana circulara R
2
<
[z z
0
[ < R
1
.
Revenind la (8.7), obt inem
f(z) =
n=0
c
n
(z z
0
)
n
+
n=1
c
n
(z z
0
)
n
=
n=
c
n
(z z
0
)
n
, (8.14)
unde coecient ii c
n
se determina prin formula unitara (8.13).
Deoarece z este un punct arbitrar n coroana circulara R
2
< [zz
0
[ < R
1
,
rezulta ca seria (8.14) este convergenta si are suma f(z) n aceasta coroana,
iar n orice coroana nchisa, concentrica si inclusa n coroana R
2
< R
2

[z z
0
[ R
1
< R
1
, seria (8.14) este uniform convergenta si are suma f(z).
Ramane sa demonstram unicitatea dezvoltarii (8.14).
Presupunem ca mai avem si o alta dezvoltare
f(z) =
n=
c
n
(z z
0
)
n
unde cel put in unul din coecient i c
n
,= c
n
. Atunci, oriunde n interiorul
coroanei R
2
< [z z
0
[ < R
1
, avem egalitatea
n=
c
n
(z z
0
)
n
=
n=
c
n
(z z
0
)
n
. (8.15)
Sa consideram un disc B(z
0
, R), de raza R, cu R
2
< R < R
1
, cu centrul n
z
0
. Seriile de funct ii din (8.15) sunt uniform convergente pe discul B(z
0
, R).
Inmult im ambii membri ai lui (8.15) cu (z z

0
)
m1
, unde m este un
ntreg xat pentru care c
m
,= c
m
si integram apoi termen cu termen.
Vomntalni termeni care cont in integrale de forma
_
C
R
(z z
0
)
nm1
dz.
Avand n vedere ca pe C
R
avem ca z z
0
= Re
i
, unde [0, 2],
obt inem
_
C
R
(z z
0
)
nm1
dz = i R
nm
_
2
0
e
i(nm)
d =
_
_
_
0, n ,= m
2i, n = m.
(8.16)
Luand n considerat ie (8.16), dupa efectuarea integrarii egalitat ii (8.15),
gasim ca seriile numerice care apar n cei doi membri au ecare doar cate
un termen diferit de zero, si anume c
m
, respectiv c
m
.
Asadar, c
m
= c
m
.
Cum numarul ntreg m l-am ales arbitrar, rezulta ca c
n
= c
n
pentru tot i
ntregii n, ceea ce dovedeste unicitatea dezvoltarii (8.14).
Exercit iul 8.2.1 Fie funct ia f(z) =
z
(z + 1)(z 1)
3
care, n planul com-
plex la distant a nita, are singularitat ile 1 si 1, primul pol simplu, iar al
doilea pol triplu. Se cer dezvoltarile n serie Laurent
a) n jurul punctului z
0
= 1;
b) n exteriorul discului nchis B(1, 2) = z | C : [z 1[ 2.
230 Ion Craciun
Solut ie. a) Izolam punctul z
0
= 1 cu un cerc
1
cu centrul n z
0
= 1 si cu
raza R
1
, unde 0 < R
1
< 2.
Acest cerc, mpreuna cu cercul
2
cu acelasi centru si cu raza R
2
, ales
asa fel ncat R
1
< R
2
< 2, determina o coroana circulara care, mpreuna cu
frontiera sa
1

2
, este inclusa n domeniul de olomore al funct iei f.
Izolam factorul care da singularitatea lui f, punand
f(z) =
1
(z 1)
3
g(z), unde g(z) =
z
z + 1
si dezvoltam n serie Taylor funct ia g(z) n jurul punctului z
0
= 1. Avem
g(z) =
z
z + 1
= 1
1
z + 1
= 1
1
2 + (z 1)
= 1
1
2

1
1 +
z 1
2
.
In ipoteza ca
z 1
2
< 1, ultima fract ie este suma unei serii geometrice

cu rat ia subunitara q =
z 1
2
, serie care este convergenta pe discul deschis
[z 1[ < 2, deci putem scrie egalitatea
1
1 +
z 1
2
= 1
z 1
2
+
(z 1)
2
2
2
+ (1)
n
(z 1)
n
2
n
+
Folosind aceasta egalitate, exprimarea lui g(z) devine
g(z) = 1
1
2
n=0
(1)
n
(z 1)
n
2
n
care, nlocuita n f(z) conduce la dezvoltarea n serie Laurent a acestei func-
t ii n coroana circulara 0 < [z 1[ < 2,
f(z) =
1
2
1
(z 1)
3
+
1
2
2
1
(z 1)
2

1
2
3
1
(z 1)
+
+
1
2
4

z 1
2
5
+ + (1)
n
(z 1)
n
2
n+4
+
Partea principala a dezvoltarii cont ine un numar nit de termeni. Cel mai
mic exponent este 3, iar 3 este ordinul polului n jurul caruia sa facut
dezvoltarea n serie Laurent.
b) Coroana circulara va avea centrul tot n z
0
= 1, raza R
2
> 2, iar R
1
> R
2
poate oricat de mare.
Coroana circulara, mpreuna cu frontiera sa
1
2
, este inclusan dome-
niul de analiticitate al funct iei f.
Cu notat iile de mai sus,
g(z) =
z
z + 1
= 1
1
2 + (z 1)
= 1
1
z 1

1
1 +
2
z 1
.
Pentru [z 1[ > 2, urmeaza
2
z 1
< 1 si ultima fract ie din expresia

funct iei g(z) este suma unei serii geometrice cu rat ia q =
2
z 1
. Deci,
g(z) = 1
1
z 1
_
1
2
z 1
+
2
2
(z 1)
2
+ (1)
n
2
n
(z 1)
n
+
_
.
In acest mod, se obt ine dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f(z)
f(z) =
1
(z 1)
3

1
(z 1)
4
+
2
(z 1)
5
+ (1)
n+1
2
n
(z 1)
n+4
+
pentru orice numar complex z care satisfac condit ia [z 1[ > 2.
Partea principala a seriei Laurent n coroana innita [z 1[ > 2 are o
innitate de termeni, iar partea Tayloriana nu exista.
Exercit iul 8.2.2 Sa se dezvolte n serie Laurent funct ia
f(z) =
1
z(z 1)(z 2)
n urmatoarele coroane circulare:
(K
1
) : 0 < [z[ < 1; (K
2
) : 1 < [z[ < 2; (K
3
) : 2 < [z[ < .
Solut ie. Funct ia f(z) este analitica n ntreg planul complex cu except ia
punctelor z = 0, z = 1 si z = 2 care sunt poli simpli. Fiind o funct ie
rat ionala, funct ia f(z) admite descompunerea n fract ii simple
f(z) =
1
2

1
z

1
z 1
+
1
2

1
z 2
. (8.17)
In ecare din coroanele de mai sus funct ia considerata este dezvoltabila n

serie Laurent dupa puterile ntregi ale lui z.
232 Ion Craciun
Sa remarcam can orice coroana ne-am plasa cu punctul z, primul termen
este deja o funct ie dezvoltata n serie de puteri ale lui z, din tot i termenii
seriei ramanand doar cel cu coecientul c
1
=
1
2
.
Considerand ca ne aam n coroana K
1
, al doilea termen al descom-
punerii n fract ii simple a funct iei f(z) este suma unei serii geometrice cu
rat ia z
1
z 1
=
1
1 z
= 1 +z +z
2
+ +z
n
+ =
n=0
z
n
.
Cel de al doilea factor din termenul al treilea al descompunerii n fract ii
simple a funct iei f(z) este de asemeni suma unei serii de puteri, si anume
1
z 2
=
1
2

1
1
z
2
=
n=0
1
2
n+1
z
n
.
Sumand cele doua serii, nmult ite n prealabil cu factorii ce se impun,
obt inem dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f(z) n coroana circulara K
1
f(z) =
1
2

1
z
+
n=0
_
1
1
2
n+2
_
z
n
.
Pentru dezvoltarea n serie Laurent n coroana K
2
vom folosi din nou
descompunerea (8.17), pe care o vom scrie n forma
f(z) =
1
2

1
z

1
z

1
1
1
z
1
4

1
1
z
2
. (8.18)
Deoarece n coroana circulara K
2
,
1
z
< 1 si
z
2
< 1, factorii secunzi

din termenii al doilea si al treilea ai descompunerii (8.18) sunt sumele unor
progresii geometrice convergente cu rat iile q =
1
z
si respectiv q =
z
2
.
Dupa reducerea termenilor asemenea, seria Laurent a funct iei f(z) n
coroana K
2
se scrie n forma
f(z) =
1
2

1
z

n=2
1
z
n

n=0
z
n
2
n+2
.
Intro maniera similara, luand n considerat ie ca [z[ > 2, se constata ca

n coroana K
3
dezvoltarea Laurent nu cont ine decat puteri negative ale lui
z. Pentru a ajunge la aceasta dezvoltare, scriem
1
z 1
=
1
z

1
1
1
z
=
n=0
1
z
n+1
;
1
z 2
=
1
z

1
1
2
z
=
n=0
2
n
z
n+1
.
Folosind aceste dezvoltari, constatam ca seria Laurent a funct iei f(z) n
coroana K
3
este
f(z) =
n=2
_
2
n1
1
_
1
z
n+1
.
Exercit iul 8.2.3 Sa se deduca dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f(z)
de la Exercit iul 8.2.2 dupa puterile lui z 1.
Indicat ie. Funct ia f(z) este analitica n coroana circulara cu centrul n
z
0
= 1, raza interioara R
2
= si raza exterioara R
1
= 1. Prin urmare, se
poate deduce seria Laurent a funct iei f(z) dupa puterile lui z 1.
Exercit iul 8.2.4 Fie funct ia f(z) =
1
(z 1)(z 2)
. Sa se dezvolte aceasta
funct ie n serie Laurent:
1. n discul [z[ < 1;
2. n coroana circulara 1 < [z[ < 2;
3. n jurul punctului de la innit.
Solut ie. Avem f(z) =
A
z 1
+
B
z 2
, unde A = 1 si B = 1.
1.

In discul [z[ < 1, funct ia f(z) este suma seriei de puteri
f(z) =
1
1 z

1
2 z
=
n=0
z
n
1
2
n=0
z
n
2
n
=
n=0
_
1
1
2
n+1
_
z
n
,
Se observa ca pe acest disc dezvoltarea funct iei este tayloriana deoarece
f(z) este funct ie analitica n discul [z[ < 1.
2. Sunt evidente egalitat ile
f(z) =
1
2

1
1
z
2
1
z

1
1
1
z
=
1
2
n=0
z
n
2
n

1
z
n=0
1
z
n
.
234 Ion Craciun
Prima serie ind convergenta pentru [z[ < 2, iar a doua pentru [z[ > 1, re-
zulta ca dezvoltarea n serie Laurent are loc n coroana circulara 1 < [z[ < 2.
3. f(z) =
1
z

1
1
2
z
1
z

1
1
1
z
=
n=1
2
n1
z
n

n=1
1
z
n
=
n=1
(2
n1
1)
1
z
n
.
Dezvoltarea determinata este n jurul punctului de la innit deoarece
[z[ > 2.
8.3 Clasicarea punctelor singulare izolate
Denit ia 8.3.1 Un punct singular al funct iei f(z) care nu este pol se nu-
meste punct singular esent ial.
Denit ia 8.3.2 Un punct singular z
0
este punct singular izolat al func-
t iei f(z) daca f(z) este o funct ie univalenta si analitica n coroana circulara
0 < [z z
0
[ < R
1
.
Reamintim ca polii unei funct ii sunt puncte singulare izolate. Deci, daca
o singularitate izolata z
0
nu este pol, atunci z
0
este un punct singular esent ial
izolat. Daca z
0
este o singularitate neizolata, atunci z
0
este un punct singular
esent ial neizolat.
Admitem situat ia n care funct ia f(z) nu este denita n punctul z
0
si
studiem comportarea lui f(z) n vecinatatea lui z
0
.

In baza celor prezen-
tate n paragraful precedent, ntro vecinatate a lui z
0
funct ia f(z) poate
dezvoltata ntro serie Laurent de forma (8.14), convergenta n coroana
circulara 0 < [z z
0
[ < R
1
.
Sunt posibile urmatoarele trei cazuri:
(1) Seria Laurent rezultata nu are parte principala, prin urmare nu
cont ine termeni cu puteri negative ale lui (z z
0
);
(2) Seria Laurent cont ine un numar nit de termeni n partea principala;
(3) Seria Laurent cont ine un numar innit de termeni n partea princi-
pala.
In cazul (1), seria Laurent a funct iei f(z) este f(z) =
n=0
c
n
(z z
0
)
n
.
In acest caz funct ia f(z) are limita n z

0
si anume lim
zz
0
f(z) = c
0
.
Daca f nu a fost denita n z
0
, atunci se prelungeste funct ia prin conti-
nuitate adaugand f(z
0
) = c
0
.
Daca se ntampla ca valoarea lui f sa fost specicata n z
0
, dar sa nu
coincida cu c
0
, modicam valoarea funct iei n z
0
punand f(z
0
) = c
0
.
Funct ia f(z) astfel denita va analitica pe discul [z z
0
[ < R
1
. Astfel
sa nlaturat discontinuitatea funct iei f n punctul z
0
.
Denit ia 8.3.3 O singularitate izolata z
0
a lui f(z) pentru care dezvoltarea
Laurent n jurul punctului z
0
nu cont ine termeni cu puteri negative ale lui
(z z
0
) se numeste singularitate removabila.
Rat ionamentul de mai sus, la care adaugam ultima denit ie, a demonstrat
Teorema 8.3.1 Daca z
0
este o singularitate removabila a unei funct ii ana-
litice f(z), atunci exista o valoare limita lim
zz
0
f(z) = c
0
, unde [c
0
[ < .
Observat ia 8.3.1

In vecinatatea unei singularitat i removabile funct ia f(z)
este marginit a si poate reprezentata n forma
f(z) = (z z
0
)
m
(z), m IN, (z
0
) ,= 0. (8.19)
Daca n singularitatea removabil a limita funct iei f(z) este zero, atunci n
reprezentarea (8.19) m IN
si m determina ordinul lui z

0
ca zerou al
funct iei f(z).
Are loc si armat ia inversa celei din Teorema 8.3.1. Prin urmare putem
formula
Teorema 8.3.2 Daca o funct ie f(z), analitica n coroana circulara 0 <
[z z
0
[ < R
1
, este marginita, deci exista M > 0 astfel ncat
[f(z)[ < M, pentru 0 < [z z
0
[ < R
1
,
atunci punctul z
0
este o singularitate removabila a lui f(z).
Demonstrat ie. Dezvoltam funct ia f(z) n seria Laurent (8.14) si con-
sideream expresia (8.13) pentru coecient ii seriei, adica
c
n
=
1
2i
_
C
f()
( z
0
)
n+1
d.
Sa luam drept contur de integrare cercul C de ecuat ie [ z
0
[ = . Atunci,
din ipotezele teoremei rezulta
[c
n
[ < M
n
. (8.20)
236 Ion Craciun
Vom considera coecient ii c
n
. Deoarece valoarea coecient ilor c
n
nu de-
pinde de , din (8.20) obt inem c
n
= 0 pentru n < 0, ceea ce demonstreaza
teorema.
Cazul (2) n care se poate plasa o dezvoltare Laurent a unei funct ii f(z)
n vecinatatea punctului z
0
este analizat n teorema urmatoare.
Teorema 8.3.3 O funct ie f are n punctul z
0
un pol de ordin p daca si
numai daca dezvoltarea n serie Laurent sa n jurul lui z
0
are forma
f(z) =
c
p
(z z
0
)
p
+
c
p+1
(z z
0
)
p1
+ +
c
1
z z
0
+c
0
+c
1
(zz
0
)+c
2
(zz
0
)
2
+
(8.21)
cu coecientul c
p
,= 0.
Demonstrat ie. Daca funct ia f(z) are dezvoltarea din enunt pentru 0 <
[z z
0
[ < R
1
, funct ia denita prin
(z) = c
p
+c
p+1
(z z
0
) + +c
0
(z z
0
)
p
+c
1
(z z
0
)
p+1
+
este analitica pe discul [z z
0
[ < R
1
indca pe acest disc (z) se reprezinta
ca o serie Taylor. Prin urmare, z
0
este punct ordinar pentru funct ia (z) si
(z
0
) ,= 0. Dar (z) = (z z
0
)
p
f(z). Conform denit iei polului de ordin p
al unei funct ii, rezulta ca z
0
este pol de ordin p pentru funct ia f(z).
Reciproc, daca z
0
este un pol de ordin p al funct iei f : D | C, exista o
funct ie : Dz
0
| C care are n z
0
un punct ordinar si (z
0
) ,= 0, astfel
ncat
f(z) =
1
(z z
0
)
p
(z), () z D.
Dar funct ia admite o dezvoltare Taylor n jurul punctului z
0
(z) =
0
+
1
(z z
0
) + +
n
(z z
0
)
n
+
cu
0
= (z
0
) ,= 0, deci funct ia f admite o dezvoltare n serie Laurent de
forma
f(z) =

0
(z z
0
)
p
+

1
(z z
0
)
p1
+ +
p
+
p+1
(z z
0
) +
cu
0
,= 0. Teorema este demonstrata.
Sa revenim asupra singularitat ilor posibile ale unei funct ii, eliminand din
discut ie punctele critice care pot exista doar pentru funct ii multiforme si sa
analizam punctele singulare esent iale si pe cele singulare esent iale izolate.
Recunoasterea unui punct singular esent ial izolat z
0
al funct iei uniforme
f(z) se obt ine cand ne situam n cazul (3) al dezvoltarii n serie Laurent a
funct iei f(z). Conform ultimei teoreme, z
0
este un punct singular esent ial
al funct iei f(z) daca si numai daca partea principala a dezvoltarii cont ine
o innitate de termeni.
Exemplul 8.3.1 Funct ia f(z) = e
1
z
are n z
0
= 0 un punct singular esent ial
izolat.
Solut ie. Funct ia considerata admite urmatoarea dezvoltare Laurent n jurul
punctului z
0
= 0
e
1
z
= 1 +
1
1!

1
z
+
1
2!

1
z
2
+ +
1
n!

1
z
n
+ .
Partea principala a acestei dezvoltari are o innitate de termeni, deci
z
0
= 0 este un punct singular care este si izolat deoarece, cu except ia lui z
0
,
toate punctele oricarei vecinatat i a originii sunt puncte ordinare.
Fie f o funct ie complexa de o variabila complexa denita pe o mult ime
deschisa D, cu valori n planul complex (z) = | C. Asociem funct iei f, funct ia
cu valori n planul complex ntreg si denita pe mult imea D
=
_
| C :
=
1
z
, z D
_
prin () = f
_
1
_
, unde D
.
Denit ia 8.3.4 Vom spune ca z = este punct ordinar al funct iei f
daca = 0 este punct ordinar al funct iei . Daca = 0 este un punct
singular al funct iei vom spune ca f(z) are n punctul de la innit un
punct singular de aceeasi natura.
Observat ia 8.3.2 Conform Denit iei 8.3.4 si a Exemplului 8.3.1, rezulta
ca funct ia exponent iala z e
z
are n punctul de la innit un punct singular
esent ial izolat.
De altfel, natura punctului de la innit al unei funct ii f(z) se poate
stabili pornind de la dezvoltarea funct iei n seria Laurent
f(z) =
n=
c
n
z
n
, (8.22)
convergenta n coroana circulara R < [z[ < .
Distingem urmatoarele cazuri:
238 Ion Craciun
(1) Punctul z = se numeste singularitate removabila a funct iei f(z)
daca dezvoltarea (8.22) nu are termeni cu puteri pozitive ale lui z, adica are
forma
f(z) =
n=0
c
n
z
n
= c
0
+
n=1
c
n
z
n
,
ceea ce este tot una cu a spune ca exista limita nita a funct iei cand z .
Aceasta limita nu depinde de drumul pe care z se duce catre innit si are
valoarea c
0
. Daca
c
0
= c
1
= c
2
= = c
m+1
= 0, c
m
,= 0,
atunci punctul de la innit este un zerou de ordin m al funct iei f(z).
(2) Punctul z = este un pol de ordin m al funct iei f(z) daca dez-
voltarea (8.22) cont ine un numar de m termeni cu puteri pozitive ale lui z,
adica,
f(z) =
m
n=
c
n
z
n
=
1
n=
c
n
z
n
+c
0
+c
1
z +c
2
z
2
+ +c
m
z
m
,
ceea ce este echivalent cu a spune ca modulul valorilor funct iei creste ne-
marginit atunci cand z .
(3) Punctul z = se numeste singularitate esent iala a funct iei f(z)
daca dezvoltarea (8.22) cont ine o innitate de termeni cu puteri pozitive ale
lui z, sau daca oricare numar complex w sar alege, gasim un sir de puncte
n planul complex (z
n
) cu proprietatea lim
n
f(z
n
) = w.
Exemplul 8.3.2 Funct ia complexa de variabila complexa
f : | C 0 | C, f(z) =
1
sin
1
z
,
are n punctul z
0
= 0 un punct singular esent ial neizolat.
Solut ie.

Intr-adevar, zerourile funct iei sin sunt zeroruri simple, deci
k
= k, unde k ZZ, sunt poli simpli pentru funct ia
1
sin
. Funct ia f
are poli simpli dat i de
1
z
k
= k, k ZZ, adica z
k
=
1
k
, k ZZ. Observam ca
z
0
= 0 este un punct de acumulare al mult imii polilor (n orice vecinatate a
acestui punct exista cel put in un pol al funct iei f), deci z
0
= 0 este punct
singular esent ial neizolat pentru funct ia f.
Denit ia 8.3.5 Funct ia f : D | C se numeste funct ie meromorfa pe
domeniul D | C daca n acest domeniu f nu are alte singularitat i decat
poli.
De exemplu, funct iile rat ionale (n particular polinoamele) sunt funct ii mero-
morfe pe | C. Funct iile z tg z, z cot z, z tanhz, z cothz sunt
meromorfe pe orice domeniu D | C.
Urmatoarele proprietat i ale funct iilor meromorfe sunt evidente si doar le
enumeram.
1) Daca o funct ie f este meromorfa pe un domeniu D, mult imea polilor
sai cont inut i n D nu poate avea un punct de acumulare n D. De aici rezulta
ca o funct ie meromorfa pe un domeniu marginit D nu poate avea n D decat
un numar nit de poli.
2) Daca f este o funct ie meromorfa pe un domeniu D, atunci f(z) admite
o dezvoltare n serie de puteri centrata n orice punct z
0
D, de forma
f(z) =
n=m
c
n
(z z
0
)
n
, m ZZ.
Daca z
0
este un punct ordinar al funct iei f, atunci m IN. Daca z
0
este un
pol de ordin p al funct iei f, atunci m = p si c
p
,= 0.
3) Suma, produsul si catul a doua funct ii meromorfe pe un domeniu D
sunt funct ii meromorfe pe D.
Denit ia 8.3.6 O funct ie complexa de o variabila complexa se numeste
funct ie ntreaga daca este analitica n ntreg planul complex | C.
De exemplu: polinoamele, funct ia exponent iala, funct iile circulare z sinz,
z cos z, funct iile hiperbolice z shz, z chz sunt funct ii ntregi.
Evident, seria Taylor a unei funct ii ntregi, n jurul oricarui punct z
0
| C,
are raza de convergent a R = .
Inncheiere vom da doua teoreme referitoare la comportarea unei funct ii

ntregi n punctul de la innit.
Teorema 8.3.4 O funct ie ntreaga are n punctul de la innit un punct
singular esent ial izolat daca si numai daca este diferita de un polinom.
Demonstrat ie. Dezvoltarea n serie Taylor a unei funct ii ntregi f,
f(z) = c
0
+c
1
z +c
2
z
2
+ +c
n
z
n
+ ,
240 Ion Craciun
are loc pentru [z[ < R, cu R oricat de mare. Funct ia , cu valorile () =
f
_
1
_
, are dezvoltarea n serie Laurent
() = c
0
+
c
1
+
c
2
2
+ +
c
n
n
+
pentru [[ > =
1
R
, cu arbitrar de mic, deci o dezvoltare n jurul lui
0
= 0. Punctul de la innit este punct singular esent ial izolat al funct iei
f daca si numai daca
0
= 0 este un punct singular esent ial izolat pentru
funct ia .

Insa, partea principala a dezvoltarii n serie Laurent a funct iei
cont ine o innitate de termeni daca si numai daca f nu este polinom.
Teorema este demonstrata.
De exemplu, funct iile z e
z
, z sinz, z cos z, z shz, z chz
au n punctul de la innit un punct singular esent ial izolat.
Teorema 8.3.5 Daca o funct ie ntreaga f : | C | C are n punctul de la
innit un punct ordinar, atunci f se reduce la o constanta.
Demonstrat ie. Daca f are n punctul de la innit un punct ordinar, func-
t ia , cu valorile () = f
_
1
_
, are n
0
= 0 un punct ordinar, deci seria
Laurent
() = c
0
+
c
1
+
c
2
2
+ +
c
n
n
+
trebuie sa aiba partea principala nula. Rezulta c
n
= 0, () n IN
si ramane
() = c
0
, () | C, deci f(z) = c
0
, () z | C.
Ca aplicat ie imediata a acestei teoreme se poate demonstra
Teorema 8.3.6 (Teorema lui DAlembert si Gauss) Orice polinom P
de grad n 1 are cel put in un zerou n mult imea | C.
Demonstrat ie. Daca P(z) ,= 0, () z | C, atunci funct ia f, cu valorile
f(z) =
1
P(z)
este o funct ie ntreaga, care, n punctul de la innit are un
punct ordinar, deci f, ca si P, se reduc la cate o constanta. Acest lucru
contrazice nsa ipoteza.
Exercit iul 8.3.1 Sa se determine seria Laurent corespunzatoare ramurii
principale a funct iei complexe de variabila complexa f(z) =
1
1 +z
2
n
coroana circulara 1 < [z[ < .
Solut ie. Funct ia f(z) =
1
1 +z
2
are doua ramuri, iar ramura care este o
continuare analitica directa a funct iei reale f(x) =
1
1 +x
2
, denita pentru
x > 1, este ramura principala sau determinarea principala.
Aceasta funct ie complexa are, n coroana circulara 1 < [z[ < , numai
puncte ordinare.
Sa construim seria Laurent a acestei funct ii n jurul punctului z = .
Pentru aceasta, punem =
1
z
si astfel coroana innita de mai sus se
transforma n discul de raza unitate si centrul n
0
= 0, iar punctul z =
trece n punctul = 0.
Dezvoltam funct ia
() =
1
1 +
1
2
=

_
1 +
2
ntro serie Taylor n vecinatatea punctului ordinar
0
= 0.
Sa observam ca funct ia () este derivata funct iei () =
_
1 +
2
.
Alegerea ramurii funct iei multiforme este determinata de alegerea ra-
murii funct iei f(z) si evident ca este vorba de acea ramura a funct iei pentru
care (0) = +1. Pentru simplicare, notam w =
2
si consideram funct ia
(w) =

1 +w.
Pentru dezvoltarea n serie Taylor a funct iei n vecinatatea lui w = 0
avem nevoie de valorile derivatelor
(n)
(0).
Se gaseste
(n)
(0) = (1)
n1
(2n 2)!
2
2n1
(n 1)!
Astfel, dezvoltarea ramurii alese a funct iei () n discul [w[ < 1 este
(w) =

1 +w = 1 +
n=1
1
n!
(1)
n1
(2n 2)!
2
2n1
(n 1)!
w
n
.
In felul acesta, pentru funct ia () si pentru [[ < 1, obt inem

() =
_
1 +
2
= 1 +
n=1
1
n!
(1)
n1
(2n 2)!
2
2n1
(n 1)!

2n
,
iar pentru funct ia () se obt ine
() =
() =

_
1 +
2
=
n=0
(1)
n
(2n)!
2
2n
(n!)
2

2n+1
.
242 Ion Craciun
In nal, pentru ramura aleasa a funct iei f(z), n coroana nemarginita

1 < [z[ obt inem dezvoltarea Laurent
f(z) =
1
1 +z
2
=
n=0
(1)
n
(2n)!
2
2n
(n!)
2

1
z
2n+1
.
Deci, punctul de la innit este punct ordinar pentru funct ia f.
Exercit iul 8.3.2 Se considera funct ia
f(z) =
z(z
2
+ 1) 4(z
2
1)
z
3
6z
2
+ 11z 6
.
Sa se dezvolte n serie n jurul punctelor z
0
= 0, z
0
= 1, z
0
= 2, z
0
= 3.
Solut ie. Funct ia f(z) admite punctele z
0
= 1, z
0
= 2, z
0
= 3 ca poli simpli
si se poate scrie:
f(z) =
1
z 1
+
z
z 2

1
z 3
.
In discul [z[ < 1, funct ia f este analitica si are dezvoltarea Taylor

f(z) =
2
3

n=1
_
1 +
1
2
n

1
3
n+1
_
z
n
.
Pentru a dezvolta funct ia n serie n jurul punctului z = 1 scriem funct ia
f(z) sub forma:
f(z) =
1
z 1

z 1
1 (z 1)

1
1 (z 1)
+
1
2

1
1
z 1
2
.
In discul [z 1[ < 1, avem dezvoltarile Taylor:

1
1 (z 1)
=
n=0
(z 1)
n
;
1
1
z 1
2
=
n=0
(z 1)
n
2
n
si deci dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f n coroana circulara 0 <
[z 1[ < 1 are forma
f(z) =
1
z 1

1
2
+
n=1
_
1
2
n+1
2
_
(z 1)
n
.
Vom scrie acum expresia funct iei f(z) sub forma
f(z) =
1
1 + (z 2)
+ 1 +
2
z 2
+
1
1 (z 2)
.
Primul si ultimul termen din aceasta expresie sunt sume de serii geomet-
rice convergente n discul [z 2[ < 1, dupa cum urmeaza:
1
1 + (z 2)
=
n=0
(1)
n
(z 2)
n
;
1
1 (z 2)
=
n=0
(z 2)
n
.
Cu acestea, am determinat dezvoltarea Laurent a funct iei f(z)n coroana
0 < [z 2[ < 1
f(z) =
2
z 2
+ 3 + 2
n=1
(z 2)
2n
.
Pentru a obt ine dezvoltarea n serie a funct iei f(z) n jurul punctului
z = 3, vom scrie valorile acesteia n forma
f(z) =
1
2

1
1 +
z 3
2
+
z 3
1 + (z 3)
+
3
1 + (z 3)

1
z 3
si, procedand ca mai sus, se obt ine dezvoltarea n serie Laurent
f(z) =
1
z 3
+
7
2
+
n=1
(1)
n
_
2 +
1
2
n+1
_
(z 3)
n
n coroana circulara < [z 3[ < 1.
Din ultimele trei dezvoltari ale funct iei f(z), rezulta ca punctele z = 1,
z = 2 si z = 3 sunt poli simpli ai funct iei f.
Exercit iul 8.3.3 Se considera funct ia f(z) = Log
1 z
1 +z
, unde pentru loga-
ritm se considera determinarea care se anuleaza n origine. Sa se dezvolte
n serie de puteri ale lui z n discul deschis [z[ < 1 si n coroana nemarginita
[z[ > 1.
Solut ie. Funct ia f(z) are punctele critice z = 1. Determinarea considerata
este uniforma n domeniile considerate.
In discul [z[ < 1, avem:

Log (1 z) =
z
1
+
z
2
2
+ +
z
n
n
+
Log (1 +z) =
z
1

z
2
2
+ + (1)
n+1
z
n
n
+
244 Ion Craciun
si deci, n discul [z[ < 1, are loc dezvoltarea
f(z) = Log (1 z) Log (1 +z) =
n=1
z
2n
n
.
Cu transformarea z =
1
, [z[ > 1 se transforma n [[ < 1, iar funct ia

devine
() = f
_
1
_
= Log
1
+ 1
= i + Log
1
1 +
.
Folosind rezultatul precedent, putem scrie
() = i +
n=1
2n
n
.
Rezulta ca pentru funct ia f(z) avem
f(z) = i +
n=1
1
n

1
z
2n
.
Remarcam ca partea principala a acestei serii Laurent are o innitate de
termeni, deci z = este o singularitate removabila a funct iei.
Exercit iul 8.3.4 Sa se dezvolte n serie n jurul lui z = 1 funct ia
f(z) = sin
z 2
z 1
.
Solut ie. Se scrie funct ia n forma
f(z) = sin
_
1
1
z 1
_
= sin1 cos
1
z 1
cos 1 sin
1
z 1
si se t ine cont de dezvoltarile n serie ale funct iilor sin si cos
sin =
n=0
(1)
n
(2n + 1)!

2n+1
, cos =
n=0
(1)
n
(2n)!

2n
.
Revenind la variabila z, gasim ca dezvoltarea Laurent a funct iei f(z) n
coroana circulara [z 1[ < R este
f(z) =
n=0
(1)
n
(2n)!
_
sin1
cos 1
2n + 1

1
z 1
_
1
(z 1)
2n
.
Partea principala a acestei dezvoltari are o innitate de termeni, prin
urmare, funct ia f(z) are n z = 1 un punct singular esent ial izolat.
Capitolul 9
Teoria reziduurilor si
aplicat iile ei
9.1 Reziduul funct iei analitice ntrun punct sin-
gular izolat
Fie z
0
un punct singular izolat (pol sau punct singular esent ial) al unei func-
t ii complexe f(z), univalente si analitice pe un domeniu D. Presupunem ca
domeniul de analiticitate al funct iei f(z) are proprietatea ca exista contururi
incluse n D astfel ncat z
0
sa e un punct interior al domeniului de
frontiera .
Conform celor prezentate n capitolul precedent, funct ia f(z) este dez-
voltabilan mod unicntro serie Laurent convergenta pe o coroana circulara
cu centrul n z
0
inclusa n domeniul D si suma acestei serii, pe domeniul ei
de convergent a, este funct ia f(z). Prin urmare,
f(z) =
n=
c
n
(z z
0
)
n
,
unde coecient ii c
n
ai seriei Laurent sunt
c
n
=
1
2i
_
C
f()
( z
0
)
n+1
d
n particular,
c
1
=
1
2i
_
C
f() d, (9.1)
iar C este orice contur inclus n coroana de convergent a R
1
< [z z
0
[ < R
2
.
245
246 Ion Craciun
Denit ia 9.1.1 Se numeste reziduul funct iei analitice f : D | C ntro
singularitate izolata z
0
a sa, numarul complex
1
2i
_
f() d n care inte-

grala se ia pe sensul pozitiv al unui contur arbitrar care nconjura punctul
z
0
, situat n ntregime n D.
Pentru reziduul unei funct ii f(z) n punctul singular al ei z
0
vom folosi
notat ia Rez [f(z), z
0
].
Observat ia 9.1.1 Daca z
0
este un punct ordinar sau o singularitate re-
movabila a funct iei f(z), reziduul acestei funct ii ntrun asemenea punct
este zero.
Observat ia 9.1.2 Din (9.1) si Denit ia 9.1.1 rezulta
Rez [f(z), z
0
] = c
1
.
Exercit iul 9.1.1 Sa se determine reziduurile funct iei f(z) = z
k
e
1
z
, k ZZ,
n punctele singulare izolate ale sale.
Solut ie. Deoarece intuim ca unicul punct singular al funct iei este z
0
= 0,
dezvoltam funct ia f(z) n serie Laurent n jurul originii. Ne folosimn acest
scop de dezvoltarea n serie Taylor a funct iei e
= 1 +

1!
+

2!
+ +

n
n!
+
care este convergenta n ntreg planul complex. Punand =
1
z
obt inem
dezvoltarea n serie Laurent n coroana nemarginita [z[ > 0
e
1
z
=
n=0
1
n!

1
z
n
.
Inmult ind n ambii membri ai acestei dezvoltari cu z

k
gasim dezvoltarea
n serie Laurent a funct iei date n coroana nemarginita [z[ > 0
f(z) = z
k
n=0
1
n!

1
z
n
=
n=0
1
n!

1
z
nk
.
Deoarece partea principala a dezvoltarii are, indiferent de k ZZ, o
innitate de termeni, punctul z = 0 este un punct singular esent ial izolat
Capitolul 9 Teoria reziduurilor si aplicat iile ei 247
al funct iei f(z). Atunci, reziduul funct iei n punctul z
0
= 0 este coecientul
lui
1
z
din aceasta dezvoltare. Acest termen se obt ine pentru n = k + 1.
Cum n > 0 pentru k < 1, coecientul lui
1
z
este nul, iar pentru k 1
coecientul lui
1
z
este
1
(k + 1)!
. Deci
Rez [f(z), 0] =
_
_
0, pentru k < 1
1
(k + 1)!
, pentru k 1.
9.2 Formule de calcul ale reziduurilor
Pentru a calcula reziduul funct iei f(z) ntro singularitate izolata, putem
folosi formula (9.1). Deci, putem scrie
Rez [f(z), z
0
] =
1
2i
_
C
f() d = c
1
. (9.2)
Exista cazuri particulare n care se pot stabili formule de calcul mai
simple ale reziduului unei funct ii f(z) ntrun punct singular izolat al ei.

In
aceste formule, integrarea din (9.2) se nlocuieste cu calculul unor derivate
n punctul z
0
.
Sa examinam astfel de cazuri.
(1) Presupunem ca z
0
este un pol simplu al funct iei f(z). Atunci, f(z)
admite dezvoltarea n serie Laurent
f(z) =
c
1
z z
0
+c
0
+c
1
(z z
0
) +c
2
(z z
0
)
2
+ +c
n
(z z
0
)
n
+ . (9.3)
ntro coroana circulara centrata n z
0
.
Inmult ind ambii membri ai egalitat ii (9.3) cu (z z

0
) si trecand la limita
pentru z z
0
, obt inem
c
1
= lim
zz
0
(z z
0
)f(z). (9.4)
In plus, din (9.3) observam ca ntro vecin atate a punctului z

0
funct ia
f(z) poate reprezentata n forma unui raport de doua funct ii analitice
f(z) =
(z)
(z)
, (9.5)
248 Ion Craciun
unde (z
0
) ,= 0 si z
0
este un zerou de ordin 1 al funct iei (z).
Asadar, dezvoltarea n serie Taylor a funct iei ntro vecinatate a punc-
tului z
0
are forma
(z) = (z z
0
)
(z
0
)+
(z
0
)
2!
(z z
0
)
2
+ +
(n)
(z
0
)
n!
(z z
0
)
n
+ , (9.6)
n care
(z
0
) ,= 0. Atunci, din (9.4) (9.6) obt inem
c
1
=
(z
0
)
(z
0
)
. (9.7)
Prin urmare, din (9.2) si (9.7) rezulta ca formula de calcul al reziduului
unei funct ii f(z) ntrun pol simplu z
0
al ei este
Rez [f(z), z
0
] =
(z
0
)
(z
0
)
. (9.8)
Subliniem ca n cazul discutat mai sus funct ia f(z) are expresia (9.5),
funct iile (z) si (z) sunt funct ii analitice ntro vecinatate a punctului z
0
,
iar z
0
este un zerou de ordinul ntai al funct iei (z).
(2) Sa consideram cazul n care z
0
este un pol de ordin p pentru funct ia
f(z). Din capitolul precedent stim ca ntro coroana circulara centrata n z
0
are loc dezvoltarea
f(z) =
c
p
(z z
0
)
p
+ +
c
1
z z
0
+c
0
+c
1
(zz
0
)+ +c
n
(zz
0
)
n
+ (9.9)
Conform relat iei (9.2), pentru a calcula reziduul funct iei n punctul z
0
trebuie sa determinam coecientul c
1
al dezvoltarii (9.9).

In acest scop,
nmult im ambii membri ai egalitat ii (9.9) cu (z z
0
)
p
si obt inem
(z z
0
)
p
f(z) = c
p
+c
p+1
(z z
0
) + +c
1
(z z
0
)
p1
+c
0
(z z
0
)
p
+ .
Pentru a determina coecientul c
1
trebuie sa derivam aceasta egalitate
de (p 1) ori si apoi sa facem pe z sa tinda la z
0
. Odata determinat c
1
avem si reziduul funct iei f(z) n punctul singular z
0
.
Asadar, formula de calcul al reziduului unei funct ii f(z) n punctul sin-
gular z
0
de tip pol de ordin p este
Rez [f(z), z
0
] =
1
(p 1)!
lim
zz
0
d
p1
dz
p1
_
(z z
0
)
p
f(z)
_
. (9.10)
Cum funct ia careia i se calculeaza limita n (9.10) este continua n punc-
tul z
0
, deci limita sa pentru z z
0
este egala cu valoarea funct iei n z
0
,
formula de calcul (9.10) poate scrisa si n forma
Rez [f(z), z
0
] =
1
(p 1)!

_
d
p1
dz
p1
_
(z z
0
)
p
f(z)
__
z=z
0
. (9.11)
Formula (9.8) este un caz particular al formulei (9.10).
Exercit iul 9.2.1 Sa se determine reziduurile funct iilor f
1
(z), f
2
(z), f
3
(z),
f
4
(z) denite prin
f
1
(z) =
z
z
n
1
; f
2
(z) = e
iz
tg z;
f
3
(z) =
z
(z + 1)(z 1)
3
; f
4
(z) =
1
(z
2
+ 1)
n
,
unde n 1 din expresiile funct iilor f
1
si f
4
este un numar natural arbitrar.
Solut ie. Funct ia f
1
(z) are punctele singulare
z
k
=
n
1 = e
i
2k
n
= cos
2k
n
+i sin
2k
n
(k = 0, 1, . . . , n 1),
si toate aceste n puncte sunt poli simpli situat i pe cercul de raza unitate cu
centrul n origine. Conform formulei (9.8), reziduul funct iei f
1
(z) n polul
simplu z
k
este
Rez [f
1
(z), z
k
] =
z
k
n z
n1
k
=
1
n
z
2
k
=
1
n
e
i
4k
n
=
1
n
_
cos
4k
n
+i sin
4k
n
_
.
Sa determinam punctele singulare izolate ale funct iei f
2
(z).
In acest sens observam ca funct ia se scrie sub forma f

2
(z) =
e
iz
sinz
cos z
si
deci este de tipul (9.5), unde (z) = cos z are o innitate de zerouri simple
z
k
=

2
+k, unde k ZZ.
Aplicand formula (9.8), obt inem
Rez [f
2
(z), z
k
] =
_
e
iz
sinz
(cos z)
z=z
k
=
_
e
iz
sinz
sinz
_
z=z
k
= e
iz
k
= (1)
k+1
.
250 Ion Craciun
Funct ia f
3
(z) are polul simplu z
1
= 1 si polul triplu z
2
= 1. Pentru
calculul reziduului n polul simplu folosim (9.8) si gasim
Rez [f
3
(z), z
1
] =
z
_
(z + 1)(z 1)
3
_
z=1
=
=
_
z
(z 1)
3
+ 3(z + 1)(z 1)
2
_
z=1
=
1
8
.
Pentru calculul reziduului n punctul z
2
= 1 aplicam formula (9.11). Avem
Rez [f
3
(z), z
2
] =
1
2!
_
d
2
dz
2
_
(z1)
3
f
3
(z)
__
z=1
=
1
2
_
d
2
dz
2
_
z
z + 1
__
z=1
=
1
8
.
Cea de a patra funct ie are punctele singulare z
1,2
= i; ambele puncte
sunt poli multipli de ordin n. Vom calcula reziduul funct iei f
4
(z) n ecare
din aceste puncte folosind formula (9.11). Obt inem
Rez [f
4
(z), i] =
1
(n 1)!

_
d
n1
dz
n1
_
(z i)
n
1
(z
2
+ 1)
n
__
z=i
.
Dupa simplicarea cu (z i)
n
se obt ine
Rez [f
4
(z), i] =
1
(n 1)!

_
d
n1
dz
n1
_
1
(z +i)
n
__
z=i
.
Efectuand derivata de ordinul (n 1), gasim
Rez [f
4
(z), i] = (1)
n1
n(n + 1) (2n 2)
(n 1)!

1
(z +i)
2n1
z=i
.
Folosind articii simple de calcul, reziduul funct iei f
4
(z) n punctul singular
z
1
= i este
Rez [f
4
(z), i] = i
(2n 2)!
2
2n1
[(n 1)!]
2
.
In mod analog, se gaseste ca Rez [f

4
(z), i] = i
(2n 2)!
2
2n1
[(n 1)!]
2
.
9.3 Teorema reziduurilor
In cele ce urmeaza vom stabili cateva aplicat ii importante ale not iunilor
introduse mai sus.
Teorema care urmeaza este esent iala n diverse cercetari teoretice si
aplicat ii practice.
Fie | C un domeniu marginit de frontiera . Reuniunea acestui dome-
niu cu frontiera sa este nchiderea domeniului , notata cu ; prin urmare,
= .
Presupunem can mult imea se aa o mult ime nita de puncte distincte
S = z
1
, z
2
, . . . , z
N
care sunt poli sau puncte singulare esent iale izolate ale
unei funct ii analitice pe un domeniu D.
Teorema 9.3.1 (Teorema reziduurilor a lui Cauchy) Daca funct ia
f(z) este analitica n domeniul D si daca S D, atunci
_
f() d = 2i
N
k=1
Rez [f(z), z
k
], (9.12)
unde conturul este parcurs n sens pozitiv.
Demonstrat ie. Amintim ca daca o funct ie f(z) este analitica n domeniul
nchis S, atunci toate punctele frontierei sunt puncte regulate ale lui
f(z).
Izolam ecare din punctele singulare z
k
ale funct iei f(z) printrun contur
k
care sa cont ina numai punctul z
k
. Consideram domeniul nchis multiplu
conex marginit de conturul si de contururile
k
. Atunci, funct ia f(z) este
analitica n tot interiorul acestui domeniu. Prin urmare, conform Teoremei
lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe, avem
_
f() d +
N
k=1
_
k
f() d = 0. (9.13)
Trecand suma din (9.13) n membrul al doilea si folosind Denit ia 9.1.1
obt inem (9.12) si teorema este demonstrata.
Important a practica a formulei (9.12) consta n faptul ca n multe cazuri
este mai simplu sa evaluam reziduurile unei funct ii f(z) n singularitat ile
situate n interiorul domeniului limitat de un contur decat sa calculam
direct integrala funct iei f(z) pe conturul , egalitatea ntre rezultate ind
asigurata de teorema reziduurilor.
Mai tarziu vom prezenta unele aplicat ii importante ale acestei formule.
Aplicarea teoremei reziduurilor poate deveni laborioasa daca numarul N
al punctelor singulare este mare.

In unele situat ii aceasta dicultate poate
nlaturata folosind reziduul funct iei f n punctul de la innit si o teorema
pe care o vom prezenta mai jos.
252 Ion Craciun
Denit ia 9.3.1 Fie f(z) o funct ie analitica n exteriorul discului nchis
B(0, R
0
), cu centrul n origine si raza R
0
, astfel ncat punctul de la in-
nit este pentru f(z) punct ordinar, pol sau punct singular esent ial izolat.
Reziduul funct iei f(z) n punctul de la innit, notat cu Rez [f(z), ],
este numarul complex
Rez [f(z), ] =
1
2i
_
C
+
f() d, (9.14)
unde C
+
este un contur arbitrar inclus n exteriorul discului B(0, R
0
), par-
curs n sens pozitiv si n exteriorul caruia funct ia f(z) nu cont ine alte puncte
singulare cu except ia eventuala a punctului de la innit.
Din aceasta denit ie rezulta, n particular, ca daca punctul z =
este o singularitate removabila sau punct ordinar, atunci este posibil ca
Rez [f(z), ] sa e nenul, n timp ce reziduul funct iei f(z) ntrun punct
singular removabil sau ordinar este ntotdeauna egal cu zero.
Observat ia 9.3.1 Pentru calcularea Rez [f(z), ] dezvoltam n serie Lau-
rent funct ia f(z) n coroana circulara nemarginita cu centrul n origine
R
0
< [z[ care sa nu cont ina singularitat ile funct iei f(z) situate la distant a
nita. Avem
f(z) =
n=
c
n
z
n
, c
n
=
1
2i
_
C
+
f()
n+1
d.
Folosind aceasta dezvoltare si (9.14), deducem Rez [f(z), ] = c
1
.
Formulele (9.12) si (9.14) fac posibila demonstrarea teoremei anunt ate
mai sus.
Teorema 9.3.2 Daca funct ia f(z) este analitica n ntreg planul complex,
cu except ia unui numar nit de puncte singulare izolate z
k
(k = 1, 2, . . . , N),
care include si z = (z
N
= ), atunci
N
k=1
Rez [f(z), z
k
] = 0. (9.15)
Demonstrat ie. Sa consideram un contur C care sa cont inan interior toate
cele N1 singularitat i z
k
situate la distant a nita. Conform formulei (9.12)
din Teorema 9.3.1, avem
1
2i
_
C
+
f() d =
N1
k=1
Rez [f(z), z
k
]. (9.16)
Insa, n baza relat iei (9.14), integrala din membrul stang al egalitat ii
(9.16) este, cu semn contrar, reziduul funct iei f(z) n punctul de la innit.
Aceasta demonstreaza teorema.
Teorema 9.3.2 permite, ocazional, simplicarea calculului unor integrale
pe un contur, asa cum se constata din exercit iul care urmeaza.
Exercit iul 9.3.1 Sa se calculeze integrala I =
_
1
1 +z
2
sin

z
dz, unde
este elipsa de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0, n urmatoarele cazuri: 0 < b < 1,
b > 1.
Solut ie. Funct ia f, cu valorile f(z) =
1
1 +z
2
sin

z
, are singularitat ile:
z
0
= 0 punct singular esent ial; z
1
= i si z
2
= i poli simpli.
Pentru calculul reziduului funct iei f n origine, dezvoltam funct ia f n
serie Laurent n jurul punctului z
0
= 0.
Pentru aceasta, folosim dezvoltarile Laurent ale celor doi factori ai ex-
presiei funct iei n coroana 0 < [z[ < 1. Astfel, f(z) devine
f(z) = (1 z
2
+z
4
z
6
+ )
_
1
1!
z

1
3!
3
z
3
+
1
5!
5
z
5

_
.
Coecientul termenului n
1
z
din produsul acestor serii este seria nu-
merica
1!
+

3
3!
+

5
5!
+
care este convergenta si are suma sh. Asadar, Rez [f(z), 0] = sh.
Pentru calculul reziduurilor n polii simpli z
1
= i si z
2
= i, aplicam
formula (9.8) si gasim:
Rez [f(z), i] =
_
_
_
sin

z
2z
_
_
_
z=i
=
sin(i)
2i
=
1
2
sh;
Rez [f(z), i] =
_
_
_
sin

z
2z
_
_
_
z=i
=
sin(i)
2i
=
1
2
sh.
Cand 0 < b < 1, doar punctul singular z
0
= 0 se aa n domeniul a carui
frontiera este elipsa .
254 Ion Craciun
Folosind teorema reziduurilor, avem
I = 2i Rez [f(z), 0] = 2i sh.
Cand b > 1, toate cele trei puncte singulare se aa n domeniul limitat
de elipsa si prin urmare
I = 2i
_
Rez [f(z), 0] + Rez [f(z), i] + Rez [f(z), i]
_
= 0.
In al doilea caz se poate obt ine valoarea integralei I folosind numai

reziduul funct iei n punctul de la innit deoarece I = 2i Rez [f(z), ].
Pentru a calcula reziduul funct iei f(z) n punctul de la innit, dezvoltam
f(z) n serie Laurent n [z[ > 1.

In acest sens, scriem f(z) n forma
f(z) =
1
z
2

1
1 +
1
z
2
sin

z
Deoarece fract ia
1
1 +
1
z
2
, n domeniul considerat, este suma unei serii geo-
metrice cu rat ia
1
z
2
funct ia are dezvoltarea
f(z) =
1
z
2
_
1
1
z
2
+
1
z
4
+
__
1
1!
z

1
3!
3
z
3
+
1
5!
5
z
5

_
.
Dar produsul dupa Cauchy al celor doua serii nu are termen n
1
z
si deci
c
1
= 0, ceea ce implica Rez [f(z), ] = 0. Regasim I = 0.
9.4 Calculul unor integrale reale folosind teorema
reziduurilor
Teoremele paragrafului precedent si gasesc aplicat ii nu numai n calculul
integralelor din funct ii complexe de o variabila complexa dar si n calculul
unor integrale denite din funct ii reale de o variabila reala. Uneori, este mai
convenabil sa folosim metode ale funct iilor complexe pentru a gasi valoarea
unor astfel de integrale.
In cele ce urmeaza, vom considera tipuri de integrale denite sau impro-

prii carora li se pot aa mai usor valorile folosind teorema reziduurilor.
_
2
0
1(sin , cos ) d
Consideram integrala proprie pe compactul [0, 2] a unei funct ii rat ionale n
argumentele sin si cos , deci o integrala de forma
I =
_
2
0
1(sin, cos ) d. (9.17)
Acest tip de integrala se reduce la integrala unei funct ii complexe daca
se face schimbarea de variabila z = e
i
.
Avem
d =
dz
iz
si
_
_
sin =
e
i
e
i
2
=
1
2i
_
z
1
z
_
=
z
2
1
2iz
cos =
e
i
+e
i
2
=
1
2
_
z +
1
z
_
=
z
2
+ 1
2z

Cand parcurge intervalul [0, 2], variabila complexa z parcurge n sens
pozitiv cercul [z[ = 1, ecuat ia caruia se poate scrie si n forma z = e
i
.
Astfel, integrala (9.17) se transforma n
I =
1
i
_
|z|=1
1
_
z
2
1
2iz
,
z
2
+ 1
2z
_
dz
z
. (9.18)
In baza proprietat ilor generale ale funct iilor analitice, integrantul din
(9.18), care este o funct ie rat ionala de forma
1(z) =
a
0
+a
1
z +a
2
z
2
+ +a
n
z
n
b
0
+b
1
z +b
2
z
2
+ +b
m
z
m
, (9.19)
este funct ie analitica n discul nchis [z[ 1, cu except ia eventuala a unui
numar nit N m de puncte singulare z
k
, cu [z
k
[ < 1, care sunt zerourile
numitorului din (9.19).
Prin urmare, dupa Teorema 9.3.1,
I = 2
N
k=1
Rez [
1(z), z
k
]. (9.20)
Punctele z
k
sunt polii funct iei

1(z).
Daca
k
este ordinul polului z
k
, atunci
N
k=1
k
m. Situat ia
N
k=1
k
< m
corespunde cazului n care numitorul funct iei

1(z) are si radacini situate n
exteriorul discului [z[ 1.
256 Ion Craciun
In baza formulei (9.10), valoarea integralei (9.17) este data de

I = 2
N
k=1
1
(
k
1)!

_
d
k
1
dz
k
1
_
(z z
k
)
k
1(z)
_
_
z=z
k
. (9.21)
Exercit iul 9.4.1 Sa se calculeze integralei I =
_
2
0
d
a + sin
, a > 1.
Solut ie. Notand z = e
i
, se obt ine egalitatea
I =
_
|z|=1
1
a +
z
2
1
2iz
dz
iz
=
_
|z|=1
2
z
2
+ 2aiz 1
dz.
Unicul pol simplu al funct iei

1(z) =
2
z
2
+ 2aiz 1
, cont inut n discul [z[ =
1, este z
1
= i
_
a
2
+ 1 a
_
si reziduul acestei funct ii n acest pol se poate
calcula cu formula (9.8), deci Rez [
1(z), z
1
] =
1
z
1
+ia
=
1
i
a
2
1
.
Obt inem
I =
_
2
0
dx
a + sinx
= 2i Rez [
1(z), z
1
] =
2
a
2
1
.
Exercit iul 9.4.2 Sa se calculeze integralele:
I
1
=
_
2
0
cos n
1 2a cos +a
2
d, I
2
=
_
2
0
sinn
1 2a cos +a
2
d
unde a IR, [a[ < 1.
Solut ie. Determinam cele doua integrale simultan considerand combinat ia
I
1
+iI
2
=
_
2
0
cos n +i sinn
1 2a cos +a
2
d =
_
2
0
(cos +i sin)
n
1 2a cos +a
2
d.
Efectuand schimbarea de variabil a z = e
i
, se obt ine
I
1
+iI
2
=
_
|z|=1
z
n
1 a
z
2
+ 1
z
+a
2
dz
iz
= i
_
|z|=1
z
n
az
2
(1 +a
2
)z +a
dz.
In acest caz,

1(z) = i
z
n
az
2
(1 +a
2
)z +a
.
Aceasta funct ie rat ionala are un singur pol n discul de raza unitate
cu centrul n origine, si anume z
1
= a, iar reziduul funct iei n acest pol,
determinat cu ajutorul formulei (9.8), este
Rez [
1(z), z
1
] = i
z
n
1
2az
1
(1 +a
2
)
= i
a
n
a
2
1
.
Conform Teoremei reziduurilor,
I
1
+iI
2
= 2i i
a
n
a
2
1
=
2a
n
1 a
2
.
Separand partea reala si partea imaginara, gasim:
I
1
=
2a
n
1 a
2
; I
2
= 0.
Remarcam ca daca se doreste determinarea separata a celor doua inte-
grale, calculele sunt foarte dicile.
De exemplu, cu schimbarea z = e
i
, integrantul lui I
1
este funct ia
rat ionala
1(z) =
i(1 +z
2n
)
2z
n
[az
2
(1 +a
2
)z + 1]
si are pe z
1
= a pol simplu si pe z
2
= 0 pol de ordin n.
Calculul reziduului acestei funct ii n z
1
este usor de efectuat, n schimb
pentru a aa reziduul n punctul z
2
ar trebui gasita derivata de ordin (n1)
a raportului
1 +z
2n
az
2
(1 +a
2
)z + 1
,
care necesita multe calcule.
Exercit iul 9.4.3 Sa se calculeze urmatoarele integrale:
1
0
.
_
2
0
1 + cos
5 + 4 cos
d; 2
0
.
_
2
0
1 + cos
5 + 4 sin
d;
3
0
.
_
2
0
1 + sin
(5 4 cos )
2
d.
258 Ion Craciun
Solut ie. Ne vom ocupa doar de a treia integrala.
_
2
0
1 + sin
(5 4 cos )
2
d =
1
2
_
|z|=1
(z +i)
2
(2z 1)
2
(z 2)
2
dz.
Trebuie sa calculam reziduul funct iei f(z) =
1
2
(z +i)
2
(2z 1)
2
(z 2)
2
n po-
lul dublu z
1
= 1/2 care se aa n discul de raza 1 cu centrul n origine.
Gasim
Rez [f(z), z
1
] =
1
8
_
d
dz
_
z +i
z 2
_
2
_
z=1/2
=
5i
27
si integrala are valoarea
10
27
.
_
2
0
d
1 +a cos
, unde a
IR, [a[ < 1.
Solut ie. Punand z = e
i
, obt inem
I =
1
i
_
|z|=1
1
1 +
a(z
2
+ 1)
2z
dz
z
=
2
i
_
|z|=1
dz
az
2
+ 2z +a
.
Zerourile numitorului z
1,2
=
1
a

_
1
a
2
1 sunt poli simpli pentru funct ia
de integrat. Deoarece z
1
z
2
= 1, numai unul din acesti poli se aa n discul
de raza 1 cu centrul n origine, iar acesta este z
1
=
1
a
+
_
1
a
2
1.
Conform Teoremei reziduurilor,
I = 4Rez
_
1
az
2
+ 2z +a
, z
1
_
= 4
1
a(z z
2
)
z=z
1
=
2
1 a
2
.
Exercit iul 9.4.5 Sa se calculeze integrala proprie I =
_
2
0
1 + 2 cos
5 + 4 sin
d.
Solut ie. Cu z = e
i
, se obt ine I =
_
C
z
2
+z + 1
z(2z
2
+ 5iz 2)
dz, unde C este
cercul de ecuat ie [z[ = 1. Integrantul are polii simpli z
0
= 0, z
1
= 1/2,
z
3
= 2isi numai primii doi se gasesc n discul [z[ < 1. Reziduurile funct iei
f(z) n acesti doi poli sunt
Rez [f(z), 0] =
_
z
2
+z + 1
2z
2
+ 5iz 2
_
z=0
=
1
2
;
Rez [f(z),
1
2
] =
_
z
2
+z + 1
z(4z + 5i)
_
z=
1
2
=
1
2

1
3
i,
deci
I = 2i
_
Rez [f(z), 0] + Rez
_
f(z),
1
2
__
=
2
3
.
_

f(x) dx
Vom vedea cum se aplica teoria reziduurilor pentru a evalua integrala im-
proprie convergenta
_

f(x) dx.
Sa presupunem ca funct ia f(x) este denita pentreaga axa reala si poate
prelungita prin analiticitate n semiplanul superior astfel ncat funct ia ob-
t inuta sa satisfaca unele condit ii suplimentare cuprinse ntro teorema care
va demonstrata mai jos.
Lema 9.4.1 Fie f(z) o funct ie analitica n semiplanul superior Imz > 0, cu
except ia unui numar nit de puncte singulare izolate. Presupunem ca exista
numerele pozitive R
0
, M si astfel ncat pentru toate punctele semiplanului
superior care satisfac condit ia [z[ > R
0
are loc marginirea
[f(z)[ <
M
[z[
1+
. (9.22)
Atunci
lim
R
_
C
R
f() d = 0, (9.23)
unde conturul de integrare C
R
este semicercul [z[ = R, Imz > 0, R > R
0
,
situat n semiplanul superior al planului complex (z).
Demonstrat ie.

In baza unei proprietat i a integralelor n complex referi-
toare la modulul unei integrale dintro funct ie complexa pe o curba neteda
pe port iuni, pentru R > R
0
, avem
_
C
R
f() d

_
C
R
[f()[ ds <
MR
R
1+
=
M
R
0, cand R
260 Ion Craciun
si aceasta demonstreaza lema.
Observat ia 9.4.1 Daca ipotezele Lemei 9.4.1 sunt satisfacute ntrun sec-
tor de cerc
1
< arg z <
2
din planul complex (z), atunci formula (9.23)
este adevarata cu precizarea ca domeniul de integrare este arcul din cercul
C
R
cuprins n sectorul dat.
Observat ia 9.4.2 Ipotezele Lemei 9.4.1 sunt evident satisfacute daca func-
t ia f(z) este analitica ntro vecinatate a punctului de la innit si acest
punct este un zerou de cel put in ordinul al doilea al funct iei.
Intr-adevar, n acest caz, dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f(z) n ve-
cinatatea lui z = este
f(z) =
c
2
z
2
+
c
3
z
3
+ =
(z)
z
2
,
unde funct ia (z) este astfel ncat [(z)[ < M, ceea ce nseamna ca are loc
estimarea (9.22) cu = 1.
Teorema 9.4.1 Daca funct ia reala de variabila reala f, denita pe ntreaga
axa reala (, ), poate prelungita prin analiticitate la semiplanul Imz
0 si daca prelungirea sa analitica f(z) satisface condit iile Lemei 9.4.1 si
nu are singularitat i pe axa Ox, atunci integrala improprie
_

f(x) dx este
convergenta si
_

f(x) dx = 2i
N
k=1
Rez [f(z), z
k
], (9.24)
unde z
k
sunt singularitat ile funct iei f(z) din semiplanul superior.
Demonstrat ie. Prin ipoteza, funct ia f(z), denita n semiplanul superior,
are un numar nit de singularitat i z
k
pentru care [z
k
[ < R
0
.
Consideram un contur nchis compus din segmentul de dreapta R
x R (R > R
0
) si semicercul C
R
din semiplanul superior.
Conform Teoremei reziduurilor
_
R
R
f(x) dx +
_
C
R
f(z) dz = 2i
N
k=1
Rez [f(z).z
k
]. (9.25)
Fiind satisfacute condit iile Lemei 9.4.1, limita termenului al doilea din
membrul stang al relat iei (9.25) este zero cand R , n timp ce membrul
doi este independent de R pentru R > R
0
.
Rezulta ca limita lui (9.25) exista si obt inem (9.24).
Exercit iul 9.4.6 Sa se calculeze integralele improprii
I
1
=
_

x
2
1 +x
4
dx; I
2
=
_

dx
1 +x
4
.
Solut ie. Prelungirile analitice n semiplanul superior ale funct iilor de inte-
grat satisfac ipotezele Teoremei 9.4.1. Punctele singulare ale acestor funct ii,
situate n semiplanul superior, de tip pol simplu, sunt
z
1,2
= e
i
+ 2k
4
(k = 0, 1) = z
1
= e
i
4
, z
2
= e
i
3
4
.
Prin urmare
I
1
= 2i
_
Rez [f
1
(z), z
1
]+Rez [f
1
(z), z
2
]
_
,
I
2
= 2i
_
Rez [f
2
(z), z
1
] + Rez [f
2
(z), z
2
]
_
.
Reziduurile celor doua funct ii n respectiv cei doi poli simpli se calculeaza
cu (9.8). Avem
Rez [f
1
(z), z
1
] =
1
4z
3
1
=
1
4
e
i
3
4
;
Rez [f
1
(z), z
2
] =
1
4z
3
2
=
1
4
e
i
9
4
=
1
4
e
i
4
;
Rez [f
2
(z), z
1
] =
z
2
1
4z
3
1
=
1
4
e
i
4
;
Rez [f
2
(z), z
2
] =
z
2
2
4z
3
2
=
1
4
e
i
3
4
.
Cu aceste reziduuri si t inand cont ca e
i
= cos +i sin, se gaseste
I
1
= I
2
=

2
2
.
Observat ia 9.4.3 Daca f(x) din egalitatea (9.24) este o funct ie para si
satisface ipotezele Teoremei 9.4.1, atunci
_

0
f(x) dx = i
N
k=1
Rez [f(z), z
k
], (9.26)
unde z
k
sunt singularitat ile funct iei f(z) din semiplanul superior.
262 Ion Craciun
Intr-adevar, daca f(x) este funct ie para, atunci

_

0
f(x) dx =
1
2
_

f(x) dx. (9.27)

Din (9.24) si (9.27) rezulta (9.26).
Observat ia 9.4.4 O teorema similara Teoremei 9.4.1 are loc n cazul cand
exista o prelungire analitica a funct iei f(x) n semiplanul inferior care sa
satisface ipotezele Lemei 9.4.1.
Exercit iul 9.4.7 Sa se determine valorile integralelor improprii de prima
spet a:
I
1
=
_

dx
x
4
x
2
+ 1
; I
2
=
_

0
dx
(x
2
+ 1)
2
; I
3
=
_

0
dx
x
8
+ 1
;
I
4
=
_

x
2
dx
x
6
+ 1
; I
5
=
_

0
(x
2
+ 2)dx
(x
4
+ 16)
2
; I
6
=
_

0
x
2
+ 1
x
4
+ 1
dx.
_

0
x
1(x) dx, (1, 0) (0, 1)

Fie 1(x) =
P(x)
Q(x)
o funct ie rat ionala care satisface condit iile:
Q(x) ,= 0, () x [0, ); + 1 + gr (P) < gr (Q),
unde gr (P) si gr (Q) sunt gradele polinoamelor P(x) si Q(x).
Astfel, integrala I este convergenta si putem scrie
I = lim
0
1(x) dx.
Dorim sa vedem cum se aplica teorema reziduurilor pentru calculul aces-
tui tip de integrale improprii de prima spet a.
Pentru aceasta, avem nevoie de doua leme.
Precizam ca S
0
este sectorul circular cu varful n z
0
si raza R
0
,
S
0
= z = z
0
+re
i
[ 0 < r < R
0
,
1

2
, 0 <
2

1
2,
Frontiera lui S
0
este o port iune din cercul de raza R
0
si centrul n punctul
z
0
la care se adauga doua raze ale cercului, care fac cu axa Ox unghiurile
1
si
2
.
Lema 9.4.2 Fie f o funct ie continua pe sectorul circular S
0
cu varful n
punctul xat z
0
. Daca lim
zz
0
,zS
0
[(z z
0
)f(z)] = 0, atunci lim
0
_
f(z) dz = 0,
unde S
0
este un arc de cerc de raza si cu centrul n punctul z
0
.
Demonstrat ie. Continuitatea funct iei f pe sectorul S
0
asigura existent a
integralei pe . Prin ipoteza lim
zz
0
,zS
0
[(z z
0
)f(z)] = 0, deci () > 0,
() () > 0 astfel ncat
[(z z
0
)f(z)[ < , () z S
0
cu [z z
0
[ < ().
Alegand < (), avem
f(z) dz
(z z
0
)f(z)
z z
0
dz
<

L(),
unde L() este lungimea arcului de cerc .
Deoarece L() 2, rezulta ca < () implica
f(z) dz
< 2 si
lema este demonstrata.
Lema 9.4.3 Daca f(z) este o funct ie continu a pe mult imea
S
0
= z = z
0
+r e
i
[ r > R
0
,
1

2
si daca lim
|zz
0
|,zS
0
[(z z
0
)f(z)] = 0, atunci lim
f(z) dz = 0, unde
S
0
este un arc de cerc de raz a si cu centrul n punctul z
0
.
Demonstrat ie. La fel ca mai sus, existent a integralei pe orice arc de cerc
S
0
este asigurata de continuitatea funct iei f pe mult imea S
0
. Din ipoteza
rezulta ca oricare ar > 0, exista numarul () > 0 astfel ncat pentru
orice z S
0
cu [z z
0
[ > (), avem [(z z
0
)f(z)[ < .
In particular, pentru
> (), [(z z
0
)f(z)[ < , () z .
Din aceleasi considerente can lema anterioara, avem ca > () implica
f(z) dz
(z z
0
)f(z)
z z
0
dz
<

2 = 2,
deci lim
f(z) dz = 0.
Consideram acum funct ia multiforma z z
1(z), taietura
T = z | C, z = x +iy[ y = 0, x 0
264 Ion Craciun
si sa notam D = | C T. Alegem una din ramurile acestei corespondent e,
denite pe D, de exemplu f : D | C, cu valorile
f(z) = e
(ln r+i)
1(z),
unde r si sunt modulul si respectiv argumentul numarului complex z; prin
urmare z = r e
i
.
Funct ia f(z) astfel introdusa nu are alte puncte singulare pe domeniul
D decat polii funct iei rat ionale 1(z).
Fie = z = r e
i
[ < r < , 0 < < 2, deci coroana circulara cu
centrul n origine, cu raza interioara si cu raza exterioara , din care sa
scos segmentul [, ] T. Evident, D.
Aplicam teorema reziduurilor funct iei f prelungita prin continuuitate pe
cele doua borduri ale taieturii T. Vom lua sucient de mic si sucient de
mare astfel ncat sa cont ina tot i polii funct iei f.
T inand seama ca pentru = 0 avem
z = x, r = x, e
(lnx+i)
= e
ln x
= x
,
iar pentru = 2 avem
z = x, r = x, e
(ln x+i)
= e
(ln x+2i)
= x
e
2i
,
integrala dea lungul frontierei are valoarea
_
f(z) dz =
_

1(x) dx +
_
f(z) dz +e
2i
_

1(x) dx
_
f(z) dz,
(9.28)
unde este cercul de raza cu centrul n origine, iar este un cerc de raza
concentric cu primul din care sau nlaturat punctele de pe axa Ox.
Ambele cercuri sunt parcurse n sens pozitiv (semnul minus din fat a
ultimei integrale se datoreaza faptului ca sa schimbat orientarea cercului
).
Din teorema reziduurilor, rezulta
_
f(z) dz = 2i
N
k=1
Rez [f(z), z
k
]. (9.29)
Sa demonstram ca
lim
0
_
f(z) dz = 0; lim
f(z) dz = 0.
Pentru aceasta sa vericam daca sunt satisfacute ipotezele Lemei 9.4.2
si Lemei 9.4.3.
Avem
[zf(z)[ =
[z[
+1
[P(z)[
[Q(z)[
.
Dar, prin ipoteza, > 1, deci +1 > 0 si lim
z0
[zf(z)] = 0. De asemenea,
deoarece + 1 + gr (P) < gr (Q), obt inem lim
z
[zf(z)] = 0.
Asadar, se poate aplica Lema 9.4.2 si Lema 9.4.3.
Folosind eceste leme si trecand la limita n relat ia (9.28), cu luarea n
considerat ie a relat iei (9.29), obt inem
(1 e
2i
)
_

0
x
1(x) dx = 2i
N
k=1
Rez [f(z), z
k
], (9.30)
de unde se poate deduce valoarea integralei I.
Exercit iul 9.4.8 Sa se calculeze integralele improprii de prima spet a:
I
1
=
_

0
x
a
2
+x
2
dx, a > 0, (1, 1); I
2
=
_

0
x
1 +x
3
dx.
Solut ie. Ambele integrale se ncadreaza n tipul studiat mai sus. Pentru
I
1
, ramura principala a prelungirii analitice a funct iei de integrat este
f(z) =
1
a
2
+z
2
e
(lnr+i)
, unde z = r e
i
.
Reziduurile funct iei f(z) n polii ei z
1
= ia si z
2
= ia sunt
Rez [f(z), z
1
] =
_
1
2z
e
(ln r+i)
_
z=z
1
=
a
1
2i
e
i
2
,
Rez [f(z), z
2
] =
_
1
2z
e
(ln r+i)
_
z=z
2
=
a
1
2i
e
i
3
2
.
Conform formulei (9.30), avem
(1 e
2i
)I
1
= a
1
_
e
i
2
e
i
3
2
_
.
Insa, 1 e
2i
= 1 cos 2 i sin2 = 2i sine
i
, astfel ca
putem scrie
2i sine
i
I
1
= a
1
_
e
i
2
e
i
3
2
_
.
266 Ion Craciun
Inmult im n ambii membri cu e

i
si obt inem
I
1
2i sin =
1
2i sin

2
de unde
I
1
=

1
2 cos

2
Pentru calculul integralei I

2
putem aplica teorema reziduurilor funct iei
g(z) =
r e
i
2
1 +z
3
, cu z = r e
i
,
si domeniului din Lema 9.4.3. Funct ia g are polii simpli
z
k
= e
i
_
3
+k
2
3
_
, k = 0, 1, 2.
Procedand ca mai sus, se obt ine I
2
=

3
.
Exercit iul 9.4.9 Sa se calculeze integralele
I
1
=
_

0
3
x
(x + 1)
2
dx; I
2
=
_

0
x
2
2
x
2
+ 4
dx; I
3
=
_

0
3
x
2
1 +x
2
dx.
_

e
i x
f(x) dx. Lema lui Jordan
Calculul unei importante clase de integrale improprii prin intermediul teo-
remei reziduurilor se bazeaza pe lema lui Jordan.
Lema 9.4.4 (Lema lui Jordan) Daca funct ia f(z) este analitica n semi-
planul superior Imz > 0, exceptand un numar nit de puncte singulare izo-
late, si tinde la zero uniform n raport cu arg z cand z , atunci pentru
> 0
lim
R
_
C
R
e
i
f()d = 0, (9.31)
unde C
R
este un arc din cercul [z[ = R din semiplanul Imz > 0.
Demonstrat ie. Ipoteza ca f(z) tinde la zero cand z , uniform n
raport cu argumentul lui z, implica evaluarea
[f(z)[ <
R
, pentru [z[ = R, (9.32)
unde
R
0 cand R . Pentru a folosi (9.32) efectuam schimbarea de
variabila = Re
i
si luam n calcul faptul ca
sin
2
pentru 0

2
(9.33)
Obt inem
_
C
R
e
i
f() d

R
R
_

0
[e
i
[ d =
R
R
_

0
e
Rsin
d. (9.34)
Dar,
_

0
e
Rsin
d = 2
_
2
0
e
Rsin
d. (9.35)
Folosind (9.33), obt inem majorarea
_
2
0
e
Rsin
d <
_
2
0
e
2R
d =

2R
(1 e
R
). (9.36)
Din (9.34) (9.36) rezulta
_
C
R
e
i
f() d
<

R
R
(1 e
). (9.37)
Trecand la limita n (9.37) pentru R , obt inem (9.31) si lema este
demonstrata.
Lema lui Jordan se foloseste la calculul unor integrale improprii de al
doilea tip.
Teorema 9.4.2 Daca funct ia f(x), denita pe ntreaga axa a numerelor
reale, poate prelungita prin continuuitate n semiplanul superior Imz
0 si prelungirea sa f(z) este funct ie analitica, satisface ipotezele lemei lui
Jordan n semiplanul superior si nu are singularitat i pe axa reala, atunci
integrala improprie de prima spet a
_

e
ix
f(x) dx, > 0, exista si este
egala cu
_

e
ix
f(x)dx = 2i
N
k=1
Rez [e
iz
f(z), z
k
], (9.38)
unde z
k
sunt singularitat ile funct iei f(z) situate n semiplanul superior.
268 Ion Craciun
Demonstrat ie. Punctele singulare z
k
, k 1, N, ale prelungirii analitice
a funct iei f ind la distnt a nita de origine rezulta ca ele satisfac con-
dit ia [z
k
[ < R
0
. Consideram conturul din semiplanul superior Imz 0
compus din segmentul [R, R] de pe axa reala Ox si semicercul C
R
de e-
cuat ie [z[ = R, Imz 0, unde raza acestuia este astfel ncat R > R
0
. Dupa
teorema reziduurilor,
_
R
R
e
ix
f(x) dx +
_
C
R
e
i
f() d = 2i
N
k=1
Rez [e
iz
f(z), z
k
]. (9.39)
Folosind Lema lui Jordan, deducem ca limita pentru R al celui de
al doilea termen din membrul ntai al relat iei (9.39) este zero, primul termen
avand limita egala cu integrala din (9.38).
Observat ia 9.4.5 Daca f(x) din (9.38) este funct ie para si satisface ipo-
tezele Teoremei 9.4.2, atunci pentru > 0
_

0
f(x) cos xdx = Re
_
i
N
k=1
Rez [e
iz
f(z), z
k
]
_
=
= Im
N
k=1
Rez [e
iz
f(z), z
k
].
(9.40)
Observat ia 9.4.6 Daca f(x) este funct ie impara si satisface ipotezele Teo-
remei 9.4.2, atunci pentru > 0
_

0
f(x) sinxdx = Re
_
N
k=0
Rez [e
iz
f(z), z
k
]
_
. (9.41)
Exercit iul 9.4.10 Sa se arate ca au loc egalitatat ile:
_

0
cos ax
(x
2
+b
2
)(x
2
+c
2
)
dx =

2bc(b
2
c
2
)
(b e
ac
c e
ab
);
_

0
x sinax
(x
2
+b
2
)(x
2
+c
2
)
dx =

2(b
2
c
2
)
(e
ac
e
ab
).
(9.42)
Solut ie. Funct iile f
1
(z) si f
2
(z) din Observat ia 9.4.5 si respectiv Observat ia
9.4.6 sunt:
f
1
(z) =
1
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
; f
2
(z) =
z
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
.
Pentru ambele funct ii, N = 2, z
1
= ib si z
2
= ic. Reziduurile n z
1
si z
2
ale
funct iilor:
e
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
;
z e
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
sunt
Rez
_
e
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
_
=
_
e
iaz
(z +ib)(z
2
+c
2
)
_
z=z
1
=
e
ab
2ib(c
2
b
2
)
,
Rez
_
e
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
_
=
_
e
iaz
(z
2
+b
2
)(z +ic)
_
z=z
2
=
e
ac
2ic(b
2
c
2
)
Rez
_
ze
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
_
=
_
ze
iaz
(z +ib)(z
2
+c
2
)
_
z=z
1
=
e
ab
2(c
2
b
2
)
,
Rez
_
ze
iaz
(z
2
+b
2
)(z
2
+c
2
)
_
=
_
ze
iaz
(z
2
+b
2
)(z +ic)
_
z=z
2
=
e
ac
2(b
2
c
2
)
.
Daca aplicam formulele (9.40) si (9.41), se obt ine (9.42).
_

0
sinx
x(x
2
+a
2
)
2
dx, > 0.
Solut ie. Scriem I =
_

0
sinx
x(x
2
+a
2
)
2
dx =
1
2
_

sinx
x(x
2
+a
2
)
2
dx si alegem
funct ia ajutatoare f(z) =
e
iz
z(z
2
+a
2
)
2
. Conturul de integrare va format
din doua semicercuri concentrice cu centrul n origine, situate n semiplanul
superior, primul de raza r notat cu , al doilea de raza R > r, notat cu , la
care se adauga segmentele de dreapta [R, r] si [r, R]. Sensul de parcurs
al conturului este cel pozitiv.

In interiorul conturului se aa polul dublu
z
1
= ia avand reziduul
Rez [f(z), z
1
= ia] =
1
1!
_
(z ia)f(z)
_
z=ia
=
=
_
e
iz
z(z +ia)
2
_
z=ia
=
2 +a
4a
4
e
a
.
270 Ion Craciun
Folosind teorema reziduurilor, scriem
_
R
r
e
ix
dx
x(x
2
+a
2
)
2
+
_
e
iaz
dz
z(z
2
+a
2
)
2
+
_
r
R
e
ix
dx
x(x
2
+a
2
)
2
+
_
e
iaz
dz
z(z
2
+a
2
)
2
=
= 2i Rez [f(z), ia].
(9.43)
Suma integralelor pe cele doua segmente de pe axa reala este
_
R
r
e
ix
e
ix
x(x
2
+a
2
)
2
dx = 2i
_
R
r
sinx
x(x
2
+a
2
)
2
dx.
Pe semicercul , funct ia g(z) =
1
z(z
2
+a
2
)
satisface inegalitatea [g(z)[
1
R(R
2
b
2
)
2
si tinde la zero, uniform n raport cu argumentul lui z, cand
R .

Intrucat > 0, potrivit lemei lui Jordan,
lim
R
_
e
iz
dz
z(z
2
+a
2
)
2
= 0.
In ultima integrala din (9.43) consideram seria Laurent a funct iei f(z) n
jurul punctului z = 0
f(z) =
1
a
4

1
z
e
ix
_
1 +
z
2
a
2
_
2
=
=
1
a
4

1
z
_
1 +
iz
1!
+
(iz)
2
2!
+
__
1
2
1!
z
2
a
2
+
2 3
2!
z
4
a
4
+
_
pe care o scriem sub forma
f(z) =
1
a
4

1
z
+
1
a
4
(z),
unde (z) = i
_
2
2
+
2
a
2
_
z + este o funct ie analitica ntro vecinatate
a originii. Pe semicercul avem z = re
i
, cu [, 0], si
_
f(z) dz =
1
a
4
_
dz
z
+
1
a
4
_
(z) dz =
i
a
4
_
0
d +
ir
a
4
_
0
(re
i
)e
i
d,
de unde
lim
r0
_
f(z) dz =
i
a
4
.
Trecand la limita n (9.43) pentru R si r 0, obt inem
2i
_

0
sinx
x(x
2
+a
2
)
2
dx
i
a
4
= 2i Rez [f(z), z
1
= ia] = 2i
2 +a
4a
4
e
a
,
de unde, dupa mpart irea cu 2i, deducem
_

0
sinx
x(x
2
+a
2
)
2
dx

2a
4
=
2 +a
4a
4
e
a
.
Prin urmare, valoarea integralei date este
_

0
sinx
x(x
2
+a
2
)
2
dx =

4a
4
_
2 (2 +a)e
a
_
.
Exercit iul 9.4.12 Folosind metoda de la exercit iul precedent, sa se arate
ca au loc urmatoarele egalitat i:
_

0
sinx
x
dx =

2
, (Integrala lui Dirichlet);
_

0
x
2
a
2
x
2
+a
2

sin x
x
dx =
_
e
a
1
2
_
, > 0, a > 0;
_

0
cos ax cos bx
x
2
dx =

2
(b a), a 0, b 0.
_
+
xcos x
x
2
6x + 13
dx.
Solut ie. Observam ca
I = '
_
_
+
xe
ix
x
2
6x + 13
dx
_
si integrala din membrul drept se ncadreaza n tipul celor studiate de Te-
orema 9.4.2, unde f(z) =
z
z
2
6z + 13
si = 1. Singurul punct singular
al funct iei f(z) situat n semiplanul superior este polul simpluz
1
= 3 + 2i.
Conform relat iei (9.41),
_
+
xe
ix
x
2
6x + 13
dx = 2iRez [e
iz
f(z), z
1
].
272 Ion Craciun
Calculam
Rez [e
iz
f(z), z
1
] =
ze
iz
(z
2
6z + 13)
z=z
1
=
ze
iz
2z 6
z=z
1
=
=
1
i4e
2
(3 cos 3 2 sin3 +i(2 cos 3 + 3 sin3)).
Rezulta
_
+
xe
ix
x
2
6x + 13
dx =

2e
2
(3 cos 3 2 sin3 +i(2 cos 3 + 3 sin3)),
de unde
I =

2e
2
(3 cos 3 2 sin3).
Odata cu valoarea lui I mai obt inem
J =
_
+
xsinx
x
2
6x + 13
dx =

2e
2
(2 cos 3 + 3 sin3).
_

0
x
1(x) ln xdx, cu (1, 1)
In integrala I, 1(x) este o funct ie rat ionala al carei numitor Q(x) nu se

anuleaza pe intervalul real [0, ). Pentru convergent a integralei improprii
I, presupunem
1 + + gr (P) < gr (Q),
unde P(x) este numaratorul funct iei rat ionale 1(x).
Integrala I se calculeaza folosind teorema reziduurilor pentru domeniul
de la calculul integralelor de forma
_

0
x
1(x) dx si funct ia f : D | C,
denita prin
f(z) = 1(z)(lnr +i)e
(ln r+i)
, z = r e
i
, (9.44)
ramura principala pe domeniul D (determinarea fundamentala) a corespon-
dent ei z 1(z)e
Log z
Log z. Trecand la limita n (9.28), n care f(z) este
funct ia (9.44), se obt ine
_

0
x
1(x) lnxdx e
2i
_

0
x
1(x)(lnx + 2i)dx =
= 2i
N
k=0
Rez [f(z), z
k
],
(9.45)
unde z
k
sunt tot i polii funct iei f(z).
Din compararea part ilor reale si imaginare din cei doi membri ai ultimei
egalitat i, se obt ine atat I cat si o integrala de tipul
_

0
x
1(x) dx.
Exercit iul 9.4.14 Sa se calculeze integrala improprie I =
_

0
xlnx
x
2
+a
2
dx.
Solut ie. Aplicam formula (9.45) n care =
1
2
si 1(x) =
1
x
2
+a
2
, ceea ce
nseamna ca funct ia f(z) are expresia
f(z) =
1
z
2
+a
2
e
_
1
2
(lnr +i)
_
(lnr +i), z = r e
i
.
Avem
_

0
xlnx
x
2
+a
2
dx e
i
_

0
x(lnx + 2i)
x
2
+a
2
dx =
= 2i
_
Rez [f(z), ia] + Rez [f(z), ia]
_
(9.46)
Daca se efectueaza calculele n (9.46), se gaseste
2I + 2i
_

0
x
x
2
+a
2
dx =

2a
( + 2 lna + 2i),
din care va rezulta atat valoarea integralei I cat si a unei alte integrale
I =

2a
_
2
+ lna
_
;
_

0
x
x
2
+a
2
dx =

2a
.
Exercit iul 9.4.15 Sa se calculeze integralele improprii:
I
1
=
_

0
dx
x
4
+ 1
; I
2
=
_

0
lnx
x
4
+ 1
dx.
Solut ie. Am putea sa aplicam formula (9.45) care presupune calculul
reziduurilor funct iei f(z) n cei patru poli simpli. Este nsa mai simplu
daca reducem conturul la primul cadran, caci funct ia
f(z) =
lnr +i
z
4
+ 1
, z = r e
i
274 Ion Craciun
va avea doar un singur pol n domeniul
0
limitat de contur, si anume
z
1
= e
i
4
=
2
2
(1 + i). Conturul domeniului
0
este segmentul [, ] de pe
axa Ox, reunit cu sfertul de cerc de ecuat ie z = e
i
, [0, /2], cu
segmentul de dreapta [, ] de pe axa Oy si cu sfertul de cerc de ecuat ie
z = e
i
, unde [/2, 0].
Teorema reziduurilor pentru funct ia f(z) si domeniul
0
, conduce la
_

lnx
x
4
+ 1
dx+
_
f(z) dz+i
_

lny +i
2
y
4
+ 1
dx+
_
f(z) dz = 2i Rez [f(z), z

1
].
(9.47)
Deoarece lim
z0
(zf(z)) = 0 si lim
z
(zf(z)) = 0, armat ii usor de demon-
strat n baza Lemelor 9.4.2 si 9.4.3, rezulta:
lim
0
_
f(z) dz = 0; lim
f(z) dz = 0.
(9.48)
Daca trecem la limita n (9.47) pentru 0 si si t inem cont de
(9.48), obt inem
(1 i)I
2
+

2
I
1
= 2i Rez [f(z), z
1
].
Dar reziduul funct iei f(z) n polul simplu z
1
este
Rez [f(z), z
1
] =
_
lnr +i
4z
3
_
z=z
1
=
i
16
e
i
3
4
=
2
32
i(1 +i)
si egalitatea (9.47) devine I
2
+

2
I
1
i I
2
=

2
2
16
(1 + i). de unde gasim
I
1
=

2
4
; I
2
=
2
16
.
Exercit iul 9.4.16 Folosind (9.45), sa se determine valoarea integralei
I =
_

0
x lnx
(1 +x)
2
dx.
Indicat ie. Se considera funct ia complexa multiforma f(z) =
z Log z
(1 +z)
2
n
care pentru radical si logaritm se iau determinarile principale. Se efectueaza
integrarea pe frontiera coroanei circulare cu centrul n origine avand razele
si din care se scoate segmentul de dreapta [, ] de pe axa Ox. Rezulta
I = .
Capitolul 10
Serii trigonometrice si serii
Fourier
10.1 Serii trigonometrice
Denit ia 10.1.1 Se numeste serie trigonometrica, seria de funct ii reale
a
0
+
k=1
(a
k
cos kt +b
k
sinkt), (10.1)
unde , a
0
, a
k
, b
k
sunt constante reale, iar t este o variabila reala.
Deoarece funct iile cos x si sinx sunt periodice de perioada 2, funct iile
cos t si sint au perioada T =
2
. Vericarea este imediata

cos t = cos (t + 2) = cos (t +
2
);
sint = sin(t + 2) = sin(t +
2
).
La fel se arata ca funct iile cos kt si sinkt, k numar natural, au o
aceeasi perioada T
k
=
T
k
=
1
k
2
.
Observat ia 10.1.1 Cea mai mare dintre perioadele funct iilor
cos kt, sinkt, k IN,
notata cu T, este perioada seriei trigonometrice. Prin urmare, T =
2
.
275
276 Ion Craciun
T inand seama de aceasta observat ie, putem arma ca daca seria trigono-
metrica este convergenta ntrun punct t
0
, iar suma sa este S(t
0
), seria va
convergenta si n punctele t
0
+nT, n ZZ, si avem
S(t
0
+nT) = S(t
0
).
De aici rezulta ca este sucient sa cunoastem natura seriei ntrun in-
terval [, +T] pentru a putea spune care este natura seriei pentru orice t
real.
In ipoteza ca a
1
si b
1
nu sunt simultan nuli, suma seriei
S(t) = a
0
+
k=1
(a
k
cos kt +b
k
sinkt)
este o funct ie periodica de perioada T =
2
, denita pe toata axa reala.

Constanta se numeste pulsat ie.
10.2 Seria Fourier a unei funct ii periodice
Seriile trigonometrice se ntalnesc n studiul fenomenelor periodice din acus-
tica, electrotehnica, vibrat ia sistemelor mecanice etc., unde se pune deseori
problema reprezentarii unei funct ii periodice f(t) printro serie trigonome-
trica
f(t) = a
0
+
k=1
(a
k
cos kt +b
k
sinkt). (10.2)
Daca perioada funct iei f(t) este T, atunci pulsat ia este =
2
T
. Se ridica
doua probleme:
1.

In ipoteza ca f(t) este egala cu suma unei serii trigonometrice, sa se
determine coecient ii a
0
, a
k
, b
k
.
2. Precizarea unor condit ii n care f(t) poate dezvoltatan serie trigono-
metrica de forma (10.2).
Ne vom ocupa ntai de prima problema.

In acest sens presupunem ca
funct ia f(t) este integrabila Riemann pe intervalul [, +T] si ca seria (10.2)
poate integrata termen cu termen. Avem
_
+T
f(t)dt = a
0
_
+T
dt +
k=1
_
a
k
_
+T
cos ktdt +b
k
_
+T
sinktdt
_
.
Capitolul 10 Serii trigonometrice si serii Fourier 277
Insa,
_
+T
cos kt dt = 0,
_
+T
sinkt dt = 0; k IN
, astfel ca daca
folosim aceste rezultate n egalitatea de integrale de mai sus, obt inem
_
+T
f(t) dt = a
0
T. (10.3)
Inmult ind ambii membri ai egalitat ii (10.2) cu cos pt, unde p este un
numar natural oarecare, si integrand pe intervalul [, +T], obt inem
_
+T
f(t) cos pt dt =
T
2
a
p
. (10.4)
Pentru determinarea coecient ilor b
k
se nmult este egalitatea (10.2) cu
sinpt, unde p este un numar natural oarecare si se integreaza apoi termen
cu termen pe intervalul [, +T]. Se gaseste
_
+T
f(t) sinpt dt =
T
2
b
p
. (10.5)
Din (10.3) (10.5), cu o schimbare de notat ie, avem
_
_
a
0
=
1
T
_
+T
f(t) dt,
a
k
=
2
T
_
+T
f(t) cos kt dt
b
k
=
2
T
_
+T
f(t) sinkt dt, k IN
.
(10.6)
Aceste egalitat i se numesc formulele lui Euler si Fourier.
Fie f(t) o funct ie periodica de perioada T, integrabila Riemann pe in-
tervalul [, +T].
Denit ia 10.2.1 Constantele a
0
, a
k
, b
k
, determinate de integralele denite
(10.6), se numesc coecient ii Fourier ai funct iei f(t), iar seria trigono-
metrica (10.1), cu acesti coecient i, se numeste seria Fourier atasata
funct iei f(t) chiar daca seria (10.1) nu este convergenta n nici un punct
sau, convergenta ind, suma sa nu este egala cu f(t) pentru nici o valoare
a lui t.
In formulele (10.6), integralele nu depind de , fapt care rezulta din

teorema urmatoare.
278 Ion Craciun
Teorema 10.2.1 Daca F(t) este o funct ie periodica de perioada T, inte-
grabila pe orice interval marginit, integrala acestei funct ii pe orice interval
de lungime egala cu perioada este aceeasi,
_
+T
F(t) dt =
_
+T
F(t) dt. (10.7)

Demonstrat ie.

In egalitatea evidenta
_
+T
F(t) dt =
_

F(t) dt +
_
+T
F(t) dt +
_
+T
+T
F(t) dt, (10.8)
ultima integrala se mai poate scrie
_
+T
+T
F(t) dt =
_

F( +T) d =
_

F() d =
_

F(t) dt, (10.9)

ca urmare a faptului ca sa facut schimbarea de variabila t = + T si sa
t inut cont de periodicitatea funct iei F(t).
Avand n vedere (10.9), prima si ultima integrala din membrul al doilea
a egalitat ii (10.8), se reduc si obt inem (10.7).
Fie f(t) o funct ie denita pe un interval [a, b], exceptand eventual un
numar nit de puncte din acest interval, cu ment iunea ca funct ia poate
prelungita dandui valori arbitrare.

In urma acestei operat ii de prelungire
coecient ii Fourier ai funct iei raman neschimbat i.
Denit ia 10.2.2 Se spune ca f(t) satisface condit iile lui Dirichlet pe
intervalul [a, b] daca :
1. f(t) este marginit a si are cel mult un numar nit de puncte de discon-
tinuitate n [a, b];
2. intervalul [a, b] poate mpart it ntrun numar nit de subintervale
astfel nc at, pe ecare subinterval, f(t) sa e monotona.
Observat ia 10.2.1 Discontinuit at ile funct iei f(t) n intervalul [a, b] nu pot
decat de prima spet a.
Referitor la cazul n care seria Fourier a unei funct ii f(t) este convergenta
si are suma f(t), vom da (fara demonstrat ie) o teorema n care se prezinta
condit ii suciente ce trebuie sa le satisface funct ia.
Teorema 10.2.2 (Dirichlet) Daca funct ia f(t), periodica de perioada T,
satisface condit iile lui Dirichlet pe un interval de lungime perioada [, +T],
seria sa Fourier este convergenta pentru orice t.
Suma S(t) a seriei Fourier este egala cu f(t) n toate punctele n care
f(t) este continua.

Intrun punct de discontinuitate, c [a, b], S(c) este
egala cu media aritmetica a celor doua limite laterale ale funct iei f(t) n
punctul c,
S(c) =
f(c 0) +f(c + 0)
2
.
Determinarea seriei Fourier a unei funct ii f(t) se reduce la calculul coe-
cient ilor dat i de formulele (10.6). Teorema 10.2.2 constituie un criteriu dupa
care se poate reprezenta o funct ie prin seria sa Fourier sau, altfel spus, de a
dezvolta o funct ie n serie Fourier.
In unele aplicat ii este necesar sa derivam sau sa integram funct ia f(t) si

seria sa Fourier. Teorema urmatoare, pe care o dam tot fara demonstrat ie,
este utila n acest sens.
Teorema 10.2.3 Seria Fourier a unei funct ii f(t) converge uniform catre
f(t) pe orice interval nchis pe care f(t) este continua.
Observat ia 10.2.2

In condit iile Teoremei 10.2.3, seria Fourier poate in-
tegrata termen cu termen.
Exemplul 10.2.1 Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia periodica f(t), de
perioada , denita pe intervalul (0, ) prin f(t) = e
at
.
Solut ie. Mai ntai prelungim funct ia prin periodicitate, noua funct ie ind
notata cu acelasi simbol. Daca presupunem a > 0, atunci funct ia f(t) este
strict descrescatoare pe orice interval (k, (k +1)). Exista puncte din IRn
care f(t) nu este denita; acestea sunt de forma k, unde k ZZ.

In aceste
puncte atribuim funct iei f(t) valoarea
f(k) =
1 +e
a
2
care coincide cu media aritmetica a limitelor laterale n punctul k a funct iei
f(t). Se vede ca funct ia f(t) astfel construita satisface condit iile lui Dirichlet,
deci seria sa Fourier este convergenta pentru orice t IR si are suma egala
cu f(t) pentru toate valorile lui t.
280 Ion Craciun
Deoarece T = , =
2
T
= 2, avem
f(t) = a
0
+
k=1
(a
k
cos 2kt +b
k
sin2kt),
coecient ii a
0
, a
k
, b
k
ind dat i de formulele (10.6). Mai ntai
a
0
=
1
_

0
e
at
dt =
1
a
(1 e
a
).
Apoi, integralele care dau coecient ii a
k
si b
k
,
a
k
=
2
_

0
e
at
cos 2kt dt, b
k
=
2
_

0
e
at
sin2kt dt,
pot calculate mpreuna
a
k
ib
k
=
2
_

0
e
(a+2ki)t
dt =
2
1
a + 2ki
(1 e
(a+2ki)
) =
2
a 2ki
a
2
+ 4k
2
(1 e
a
),
de unde
a
k
=
2a

1 e
a
a
2
+ 4k
2
, b
k
=
4

(1 e
a
)k
a
2
+ 4k
2
.
Dezvoltarea n serie Fourier a funct iei date este
f(t) =
1 e
a
_
1
a
+ 2
k=1
a cos 2kt + 2k sin2kt
a
2
+ 4k
2
_
.
Aceasta serie Fourier este convergenta pe IR si suma sa este f(t).
Exemplul 10.2.2 Sa se reprezinte printro serie Fourier funct ia f(t), pe-
riodica de perioad a 2, denita prin
f(t) =
_
1, pentru t (0, )
1, pentru t (, 2).
Solut ie. Pulsat ia este =
2
T
= 1. Seria Fourier a funct iei f(t) este de
forma
a
0
+
k=1
(a
k
cos kt +b
k
sinkt).
Coecient ii a
0
, a
k
si c
k
se calculeaza cu formulele (10.6)
a
0
=
1
2
_
2
0
f(t)dt =
1
2
_
_

0
dt +
_
2
(1)dt
_
= = 0,
a
k
=
1
_
2
0
f(t) cos ktdt =
1
2
_
_

0
cos ktdt +
_
2
(1) cos ktdt

_
= 0,
b
k
=
1
_
2
0
f(t) sinktdt =
1
2
_
_

0
sinktdt +
_
2
(1) sinktdt
_
=
=
_
1
k
(1 cos k) +
1
k
(cos 2k cos k)
_
=
2
1 (1)
k
k
.
Expresia lui b
k
se mai poate scrie n forma
b
k
=
_
_
0, pentru k = 2n
4
1
2n 1
, pentru k = 2n 1.
Atunci, seria Fourier a funct iei f(t) este
4
n=1
sin(2n 1)t
2n 1
=
4
_
sint
1
+
sin3t
3
+
sin5t
5
+ +
sin(2n 1)t
2n 1
+
_
.
Conform Teoremei 10.2.2, acesta serie este convergenta pentru toate valorile
lui t si suma este egala cu f(t) pentru orice t ,= k, unde k este orice numar
ntreg.
In punctele t = k funct ia f(t) nu a fost denita. Daca luam f(0) =

f() = 0, datorita periodicitat ii, f(k) = 0 pentru orice k ntreg, iar suma
seriei va egala cu f(t) si n punctele de discontinuitate. Deci, oricare ar
t IR, avem
f(t) =
4
_
sint
1
+
sin3t
3
+
sin5t
5
+ +
sin(2n 1)t
2n 1
+
_
.
Seria Fourier a funct iei f(t) este o serie trigonometrica numai de sinusuri.
Exemplul 10.2.3 Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia periodic a F(t), de
perioada 2, denita pe intervalul [0, 2) prin
F(t) =
_
t, pentru t [0, ]
2 t, pentru t (, 2).
282 Ion Craciun
Solut ie. Observam ca pentru t ,= k, k ZZ, F
(t) = f(t), unde f(t) este

funct ia din exemplul precedent. Integrand seria corespunzatoare lui f(t)
termen cu termen, e n intervalul (0, ), e n intervalul (, 2), obt inem
F(t) = C
4
n=1
cos(2n 1)t
(2n 1)
2
.
Deoarece F(
2
) =

2
si cos (2n 1)t = 0, rezulta C =

2
. Deci,
F(t) =

2

4
n=1
cos(2n 1)t
(2n 1)
2
.
Seria Fourier obt inuta este o serie trigonometrica numai de cosinusuri.
Observat ia 10.2.3

In cele de mai sus, funct ia f(t) poate si una cu valori
complexe, deci de forma f(t) = (t) +i(t).
Teorema 10.2.4 Pentru funct ia f(t) cu patrat integrabil pe [, + T] are
loc egalitatea
1
T
_
+T
f
2
(x)dx = a
2
0
+
1
2
n=1
(a
2
n
+b
2
n
), (10.10)
unde a
0
, a
n
, b
n
sunt coecient ii Fourier ai funct iei f(t).
Relat ia (10.10) se numeste formula lui Parseval.
Exercit iul 10.2.1 Sa se gaseasca seria Fourier a funct iei periodice f(x) =
2 sinh
e
t
denita pe intervalul (, ] de perioada T = 2. Tinand seama
de seria obt inuta si si folosind formula lui Parseval sa se determine sumele
seriilor numerice
n=1
(1)
n
1 +n
2
,
n=1
1
1 +n
2
.
Solut ie. Se constata ca
a
0
=
1
2
, a
n
=
(1)
n
1 +n
2
, b
n
=
(1)
n+1
n
1 +n
2
.
Seria Fourier este
f(t) =
1
2
+
n=1
(1)
n
1 +n
2
cos nt +
n=1
(1)
n+1
n
1 +n
2
sinnt. (10.11)
Pentru a aa suma primei serii numerice luamn (10.11) t = 0 si obt inem
n=1
(1)
n
1 +n
2
=
sinh
2 sinh
.
Suma celei de a doua serii numerice rezulta din formula lui Parseval
1
2
_

2
4 sinh
2
e
2t
dt =
1
4
+
1
2
n=1
_
1
(1 +n
2
)
2
+
n
2
(1 +n
2
)
2
_
,
de unde
n=1
1
1 +n
2
=
cosh sinh
2 sinh
.
10.3 Seriile Fourier ale funct iilor pare si impare
Funct iile pare si funct iile impare au proprietatea ca seriile lor Fourier iau
forme particulare.
Denit ia 10.3.1 O funct ie F(t), denita pe un interval cu centrul n ori-
gine, se numeste funct ie para daca F(t) = F(t).
In cazul cand F(t) = F(t), funct ia F(t) se numeste impara.

Observat ia 10.3.1 Gracul unei funct ii pare este simetric n raport cu axa
ordonatelor, iar gracul unei funct ii impare este simetric fat a de originea
reperului.
Teorema 10.3.1 Daca F(t) este o funct ie para si integrabil a pe intervalul
[, ], atunci
_

F(t)dt = 2
_

0
F(t)dt. (10.12)
Daca F(t) este impara pe [, ] si integrabila pe acest interval,
_

F(t)dt = 0. (10.13)
Demonstrat ie. Avem
_

F(t)dt =
_
0
F(t)dt +
_

0
F(t)dt. (10.14)
284 Ion Craciun
Cu schimbarea de variabila t = , prima din integralele membrului drept
a egalitat ii (10.14) devine
_
0
F(t)dt =
_
0
F()d =
_

0
F()d =
_

0
F(t)dt.
De aici rezulta urmatoarele: daca F(t) este o funct ie para,
_
0
F(t)dt =
_

0
F(t)dt, (10.15)
iar daca F(t) este impara, atunci
_
0
F(t)dt =
_

0
F(t)dt. (10.16)
Din (10.15) si (10.14) rezulta (10.12) iar (10.13) se obt ine daca nlocuim
(10.16) n (10.14).
In cele ce urmeaza vom considera ca intervalul pe care sunt denite

funct iile pare sau funct iile impare este de forma [
T
2
,
T
2
].
Teorema 10.3.2 Daca f(t) este o funct ie para, seria sa Fourier este
a
0
+
k=1
a
k
cos kt,
unde
a
0
=
2
T
_ T
2
0
f(t) dt, a
k
=
4
T
_ T
2
0
f(t) cos kt dt.
Seria Fourier a unei funct ii impare f(t) este
k=1
b
k
sinkt,
unde
b
k
=
4
T
_ T
2
0
f(t) sinkt dt.
Demonstrat ie. Mai ntai, n formulele (10.6) de calcul a coecient ilor, vom
lua drept interval de integrare pe [
T
2
,
T
2
].
Cu aceasta alegere, avem
a
0
=
1
T
_ T
2
T
2
f(t) dt, a
k
=
2
T
_ T
2
T
2
f(t) cos kt dt,
b
k
=
2
T
_ T
2
T
2
f(t) sinkt dt.
Daca f(t) este o funct ie para, f(t) cos kt este para, iar f(t) sinkt este
funct ie impara.
In baza Teoremei 10.3.1, rezulta

a
0
=
2
T
_ T
2
0
f(t)dt, a
k
=
4
T
_ T
2
0
f(t) cos ktdt, b
k
= 0.
Daca f(t) este funct ie impara, atunci funct ia f(t) cos kt este impara,
iar f(t) sinkt este funct ie para.
In baza aceleiasi teoreme, avem

a
0
= 0, a
k
= 0, b
k
=
4
T
_ T
2
0
f(t) sinkt dt
si teorema este complet demonstrata.
Exemplul 10.3.1 Sa se reprezinte printro serie Fourier funct ia f(t) =
[ sint[.
Solut ie. Funct ia data este para, are perioada T = , este continua si condi-
t iile lui Dirichlet sunt satisfacute. Prin urmare seria Fourier a funct iei f(t)
este convergenta, este o serie numai de cosinusuri si are suma egala cu f(t)
pentru orice t real. Avem
a
0
=
2
_
2
0
sint dt =
2
, b
k
= 0,
a
k
=
4
_
2
0
sint cos 2kt dt =
2
_
2
0
(sin(1 + 2k)t + sin(1 2k)t)dt =
=
2
_
cos (1 + 2k)t
1 + 2k
+
cos (1 2k)t
1 2k
_
2
0
=
4
1
(2k 1)(2k + 1)
.
Deci seria Fourier a funct iei f(t) = [ sint[ este
[ sint[ =
4
_
1
2

cos 2t
1 3

cos 4t
3 5

cos 6t
5 7

cos 2nt
(2n 1)(2n + 1)

_
286 Ion Craciun
sau
[ sint[ =
4
_
1
2

n=1
cos 2nt
(2n 1)(2n + 1)
_
.
Cum era de asteptat, seria Fourier a funct iei f(t) = [ sint[ este o serie
trigonometrica numai de cosinusuri.
Exemplul 10.3.2 Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia periodica de pe-
rioada T = 2a, unde a > 0, denita prin
f(t) =
_
t, daca t (a, a)
0, daca t = a.
Solut ie. Funct ia data satisface condit iile lui Dirichlet.

In punctele de dis-
continuitate, funct ia ia valoarea data de media aritmetica a limitelor sale
laterale. Pentru toate valorile lui t, seria Fourier a funct iei f(t) este conver-
genta si are suma egala cu f(t).
Deoarece funct ia este impara si =

a
avem dezvoltarea
f(t) =
k=1
b
k
sink
a
t,
cu coecient ii
b
k
=
2
a
_
a
0
t sink
a
t dt =
2
a
_
a
k
t cos k
a
t
_
a
0
+
+
2
a
a
k
_
a
0
cos k
a
t dt =
2a
k
(1)
k+1
.
Seria Fourier a funct iei date este
f(t) =
2a
n=1
(1)
n+1
1
n
sinn
a
t.
Am obt inut o serie trigonometrica numai n sinusuri si aceasta pentru
ca funct ia data este impara.
10.4 Forma complexa a seriei Fourier
Fie f(t) o funct ie reala sau complexa, periodica de perioada T, integrabila
pe intervalul [, +T]. Seria sa Fourier,
a
0
+
k=1
(a
k
cos kt +b
k
sinkt), =
2
T
, (10.17)
este determinata, coecient ii a
0
, a
k
, b
k
ind dat i de formulele (10.6).
Folosind formulele lui Euler
cos kt =
e
ikt
+e
ikt
2
, sinkt =
e
ikt
e
ikt
2i
,
seria Fourier (10.17) devine
a
0
+
k=1
_
a
k
ib
k
2
e
ikt
+
a
k
+ib
k
2
e
ikt
_
. (10.18)
Cu notat iile
c
0
= a
0
, c
k
=
a
k
ib
k
2
, c
k
=
a
k
+ib
k
2
,
(10.19)
seria (10.18) se poate scrie
c
0
+
k=1
(c
k
e
ikt
+c
k
e
ikt
). (10.20)
Folosind (10.19) si (10.6) constatam ca obt inem
c
0
=
1
T
_
+T
f(t) dt,
c
k
=
1
T
_
+T
f(t)(cos kt i sinkt)dt =
1
T
_
+T
f(t) e
ikt
dt,
c
k
=
1
T
_
+T
f(t)(cos kt +i sinkt)dt =
1
T
_
+T
f(t) e
ikt
dt.
Observam ca tot i acesti coecient i se pot obt ine din
c
n
=
1
T
_
+T
f() e
in
d, n = 0, 1, 2, . . . ,
288 Ion Craciun
pentru n = 0, n = k si n = k. Deci seria Fourier (10.20) a funct iei f(t) se
mai scrie
c
0
+
k=1
(c
k
e
ikt
+c
k
e
ikt
)
sau nca
n=
c
n
e
int
, c
n
=
1
T
_
+T
f() e
in
d.
Aceasta este forma complexa a seriei Fourier.
Daca f(t) satisface condit iile lui Dirichlet si daca n ecare punct de
discontinuitate valoarea funct iei este egala cu media aritmetica a limiteleor
sale laterale n acel punct, atunci
f(t) =
1
T
n=
_
+T
f() e
in(t)
d. (10.21)
Exercit iul 10.4.1 Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia periodica f(t), de
perioada 2, denita pe intervalul [, ) prin
f(t) =
_
_
0, t
_
,
2
_
2
,
_
t +

2
, t
_

2
, 0
_
t +

2
,
_
0,

2
_
.
Indicat ie. Funct ia este para si se obt ine: a
0
=

8
, a
n
=
2

1 cos n
2
n
2
.
Deci
f(t) =

8
+
2
_
cos t
1
2
+
2 cos 2t
2
2
+
cos 3t
3
2
+
cos 5t
5
2
+
2 cos 6t
6
2
+
_
.
Seria obt inuta cont ine numai cosinusuri deorece f(t) este funct ie para.
Exercit iul 10.4.2 Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia
f() =
sin
13 12 cos
.
Indicat ie. Se va calcula a
k
+ib
k
folosind teorema reziduurilor. Se va obt ine
f() =
1
6
k=1
_
2
3
_
k
sink,
deci o serie numai de sinusuri, lucru previzibil deoarece funct ia f() este
impara.
Capitolul 11
Integrala Fourier si
transformate Fourier
11.1 Forma complexa a integralei Fourier
Sa consideram o funct ie neperiodica f(t), reala sau complexa, denita pe
toata axa reala. Evident, funct ia f(t) nu mai poate dezvoltata n serie
Fourier.

In schimb, n anumite condit ii, care vor prezentate n teorema ur-
matoare, f(t) poate reprezentata printro integrala dubla improprie care
este oarecum analoga cu seria Fourier.
Denit ia 11.1.1 Se numeste integrala Fourier a funct iei f : IR
IR( | C), integrala dubla improprie pe ntreg planul IR
2
depinzand de parame-
trul t
1
2
__
IR
2
f()e
iu(t)
dud =
1
2
_
+
du
_
+
f() e
iu(t)
d. (11.1)
Teorema 11.1.1 Daca funct ia reala sau complexa f(t) are proprietat ile:
1. satisface condit iile lui Dirichlet n orice interval de lungime nita;
2. n ecare punct c de discontinuitate, valoarea funct iei este egala cu
media aritmetica a limitelor laterale (nite) n acel punct,
f(c) =
1
2
[f(c 0) +f(c + 0)];
289
290 Ion Craciun
3. este absolut integrabila pe intervalul (, ), adica integrala im-
proprie de spet a ntai
_
+
[f(t)[ dt este convergenta,

atunci are loc identitatea
f(t) =
1
2
_
+
du
_
+
f() e
iu(t)
d. (11.2)
Demonstrat ie. Vom schit a calea pe care, plecand de la forma complexa a
seriei Fourier (10.21), se poate ajunge la egalitatea (11.2).
Fie F(t) o funct ie periodica, de perioada 2, denita prin
F(t) = f(t), t [, ]. (11.3)
Aceasta funct ie ndeplineste condit iile lui Dirichlet, deci poate dez-
voltata n serie Fourier.
Vom folosi dezvoltarea sub forma (10.21),
F(t) =
1
2
+
n=
_

F() e
in(t)
d, =
2
T
=
2
2
=

.
sau, t inand seama de (11.3), n forma
F(t) =
1
2
+
n=
_

f() e
in(t)
d. (11.4)
Egalitatea (11.3) are loc pe un interval oricat de mare se doreste deoarece
valoarea pozitiva a lui poate aleasa oricat de mare. Este de asteptat ca
din (11.4) sa obt inem o reprezentare a funct iei f(t) trecand la limita pentru
.
Cu notat ia n = u
n
, pentru un dat, integrala denita din (11.4) este
o funct ie de doua variabile
(u
n
, t) =
_

f() e
iu
n
(t)
d.
Apoi, t inand seama ca =
2
T
=
2
2
, avem
1
2
=
1
2
, = n (n 1) = u
n
u
n1
Capitolul 11 Integrala Fourier si transformate Fourier 291
si (11.4) devine
F(t) =
1
2
+
n=
(u
n
, t) (u
n
u
n1
).
Aceasta serie este asemanatoare cu sumele folosite n denirea integralei
Riemann ale funct iei (u, t) pe compactul [, ], n care t se considera ca
parametru. Cand , u
n
u
n1
= 0. Este plauzibil sa consideram
ca , trecand la limita pentru , ultima egalitate devine
f(t) =
1
2
_
+
(u, t) du,
unde
(u, t) =
_
+
f() e
iu(t)
d,
deci tocmai formula (11.2) si teorema demonstrata
Denit ia 11.1.2 Egalitatea (11.2) se numeste formula lui Fourier.
Exemplul 11.1.1 Sa se reprezinte printro integrala Fourier funct ia
f(t) =
_
_
1, pentru [t[ < a,
1
2
, pentru t = a,
0, pentru [t[ > a,
unde a este un numar pozitiv. Aceast a funct ie se numeste factorul discon-
tinuu al lui Dirichlet.
Solut ie. Se observa ca toate condit iile din Teorema 11.1.1 sunt satisfacute,
deci se poate aplica formula lui Fourier. Avem
_
+
f() e
iu(t)
d =
_
a
a
e
iu(t)
d =
1
iu
e
iu(t)
=a
=a
=
2
u
e
iut
sinau.
Introducand n (11.2), obt inem
f(t) =
1
_
+
sinau
u
e
iut
du.
292 Ion Craciun
Daca se nlocuieste e
iut
= cos ut +i sinut, f(t) se poate scrie ca o suma de
doua integrale
f(t) =
1
_
+
sinau cos ut
u
du +
i
_
+
sinau sinut
u
du.
Cum integrantul primei integrale este funct ie para n u, iar al doilea este
funct ie impara n raport cu aceeasi variabila, rezulta
f(t) =
2
_
+
0
sinau cos ut
u
du.
11.2 Forma reala a integralei Fourier
Deoarece
e
iu(t)
= cos u(t ) +i sinu(t ),
formula lui Fourier se poate scrie n forma
f(t) =
1
2
_
+
du
_
+
f() cos u(t ) d+

+
i
2
_
+
du
_
+
f() sinu(t ) d.
(11.5)
Observam ca funct iile
g(u, t) =
_
+
f() cos u(t ) d ; h(u, t) =

_
+
f() sinu(t ) d
au proprietat ile
g(u, t) = g(u, t), h(u, t) = h(u, t),
deci
_
+
g(u, t) du = 2
_
+
0
g(u, t) du,
_
+
h(u, t) du = 0
si (11.5) se reduce la
f(t) =
1
_
+
0
du
_
+
f() cos u(t ) d. (11.6)

Denit ia 11.2.1 Relat ia (11.6) se numeste forma reala a formulei lui
Fourier.
Denit ia 11.2.2 Integrala dubla improprie din membrul drept al formei
reale a formulei lui Fourier se numeste forma reala a integralei Fourier.
Denumirile: forma reala, respectiv forma complexa a integralei Fourier,
sunt justicate numai n cazul cand f(t) este o funct ie reala; totusi acestea
se folosesc si n cazul cand f(t) este o funct ie complexa. Aceasta observat ie
este valabila si pentru seriile Fourier.
Observat ia 11.2.1 Deoarece ultima integrala din (11.5) este egal a cu zero,
egalitatea (11.2) se poate nlocui prin
f(t) =
1
2
_
+
du
_
+
f() e
iu(t)
d. (11.7)
Deoarece cos u(t ) = cos ut cos u + sinut sinu, egalitatea (11.6) se
mai poate scrie
f(t) =
1
_
+
0
cos ut du
_
+
f() cos u d+
+
1
_
+
0
sinut du
_
+
f() sinu d.
(11.8)
Daca notam
A(u) =
1
_
+
f() cos u d, B(u) =

1
_
+
f() sinu d,
avem
f(t) =
_
+
0
_
A(u) cos ut +B(u) sinut
_
du.
Analogia cu seria Fourier este evidenta.
11.3 Integralele Fourier ale funct iei pare respectiv
impare
Sa vedem ce devine integrala Fourier n cazul cand f(t) este o funct ie para,
respectiv impara.
294 Ion Craciun
Teorema 11.3.1 Daca f(t) este o funct ie para, formula lui Fourier se re-
duce la
f(t) =
2
_
+
0
cos ut du
_
+
0
f() cos u d. (11.9)
Daca f(t) este impara, atunci
f(t) =
2
_
+
0
sinut du
_
+
0
f() sinu d. (11.10)
Demonstrat ie.

Intradevar, daca f(t) este o funct ie para, atunci funct ia
f() cos u este para n raport cu , iar f() sinu este impara si avem
_
+
f() cos u d = 2
_
+
0
f() cos u d,
_
+
f() sinu d = 0.
Cu aceste relat ii, egalitatea (11.8) se reduce la (11.9).
Analog se arata ca pentru f(t) funct ie impara avem egalitatea (11.10).
Pentru a vedea utilitatea formulelor (11.9) si (11.10) n simplicarea
calculelor, este sucient sa se reia Exemplul 11.1.1. Funct ia pe care am
numito factorul discontinuu al lui Dirichlet este o funct ie para.
In exemplul urmator vom considera o funct ie impara.

Exemplul 11.3.1 Sa se reprezinte printro integrala Fourier funct ia
f(t) =
_
sint, [t[ n,
0, [t[ > n,
n ind un numar natural.
Solut ie. Funct ia f(t) satisface condit iile Teoremei 11.1.1, deci poate
reprezentata printro integrala Fourier.
Vom folosi formula (11.10). Avem
_
+
0
f() sinu d =
_
n
0
sin sinu d.
Pentru calculul integralei din membrul drept, transformam produsul de si-
nusuri n diferent a de cosinusuri, integralele astfel aparute ind imediate.
Gasim
_
+
0
f() sinud =
(1)
n
sinnu
u
2
1
.
Cu aceasta, egalitatea (11.10) da
f(t) =
2(1)
n
_
+
0
sinnu sinut
u
2
1
du.
11.4 Transformata Fourier
Integrala Fourier are aplicat ii variate. Unele din acestea sunt legate de
not iunea de transformata Fourier.
Fie f(t) o funct ie care poate reprezentata prin integrala Fourier (11.2).
Pentru aceasta, funct ia f(t) trebuie sa satisfaca ipotezele Teoremei 11.1.1.
Egalitatea (11.2) se mai scrie
f(t) =
1
2
_
+
e
iut
du
_
+
f() e
iu
d. (11.11)
Daca notam
g(u) =
1
2
_
+
f() e
iu
d =
1
2
_
+
f(t) e
iut
dt,
atunci (11.11) se scrie n forma
f(t) =
1
2
_
+
g(u) e
iut
du.
Denit ia 11.4.1 Funct iile
g(u) =
1
2
_
+
f(t) e
iut
dt, f(t) =
1
2
_
+
g(u) e
itu
du (11.12)
se numesc una, transformata Fourier a celeilalte.
Am vazut ca integrala Fourier mai poate scrisa si sub forma (11.7).
Pornind de la aceasta, se obt in funct iile
g(u) =
1
2
_
+
f(t) e
iut
dt, f(t) =
1
2
_
+
g(u) e
iut
du
ca transformate Fourier una a celeilalte. Prin urmare cele doua funct ii au
roluri simetrice.
296 Ion Craciun
Analog, daca n egalitatea (11.9) se noteaza
g(u) =
_
2
_
+
0
f() cos u d =
_
2
_
+
0
f(t) cos ut dt,
aceasta egalitate devine
f(t) =
_
2
_
+
0
g(u) cos tudu,
iar daca n (11.10) se noteaza
g(u) =
_
2
_
+
0
f() sinu d =
_
2
_
+
0
f(t) sinut dt,
egalitatea (11.10) se scrie
f(t) =
_
2
_
+
0
g(u) sintudu.
g(u) =
_
2
_
+
0
f(t) cos ut dt,
f(t) =
_
2
_
+
0
g(u) cos tudu
(11.13)
se numesc una, transformata Fourier prin cosinus a celeilalte.
g(u) =
_
2
_
+
0
f(t) sinut dt,
f(t) =
_
2
_
+
0
g(u) sintudu
(11.14)
se numesc una, transformata Fourier prin sinus a celeilalte.
Sa consideram, de exemplu, a doua egalitate din (11.12)
1
2
_
+
g(u) e
iut
du = f(t), (11.15)
unde f(t) este o funct ie data care satisface condit iile Teoremei 11.1.1. Aceas-
ta egalitate este o ecuat ie n care funct ia necunoscuta gureaza sub semnul
de integrare. Solut ia ei este data de prima din egalitat ile (11.12).
Denit ia 11.4.4

In general, daca ntro ecuat ie funct ia necunoscut a gu-
reaza sub semnul de integrare, se spune ca acea egalitate este o ecuat ie
integrala.
Denit ia 11.4.5 Ecuat ia integrala (11.15) se numeste ecuat ie integrala
de tip Fourier.
Tot ecuat ii integrale de tip Fourier sunt si ecuat iile:
_
2
_
+
0
g(u) cos tudu = f(t);
(11.16)
_
2
_
+
0
g(u) sintudu = f(t),
(11.17)
cu f(t) denita pentru t > 0 si ndeplinind condit iile cerute de prima teorema
referitoare la integrala Fourier. Solut iile acestor ecuat ii integrale sunt func-
t iile g(u) din (11.13)
1
, respectiv (11.14)
1
.
Observat ia 11.4.1 Daca funct iile g(u) si f(t) sunt denite pe axa reala,
relat iile (11.13) cer ca g(u) si f(t) sa e funct ii pare. De asemenea, relat iile
(11.14), cu f(t) si g(u) denite pe toata axa reala, nu pot satisfacute decat
pentru f(t) si g(u) funct ii impare. Spre exemplu, daca funct ia f(t) este
denita numai pentru t > 0, aceasta nu poate prelungita pentru t 0 dec at
ntrun singur fel daca vrem ca (11.13) sau (11.14) sa existe.

In primul caz
se prelungeste prin relat ia f(t) = f(t) (deci prin paritate), n al doilea caz
prelungirea se face prin relat ia f(t) = f(t) (deci prin imparitate).
Exemplul 11.4.1 Sa se determine transformatele Fourier prin cosinus si
prin sinus ale funct iei f(t) = e
at
, unde t (0, ) iar a > 0.
Solut ie. Pentru ca transformatele Fourier prin sinus si cosinus sa funct i-
oneze oricare ar t real, funct ia f(t) se prelungeste n intervalul (, 0]
astfel:
n cazul transformatei prin cosinus,
f(t) =
_
e
at
, t > 0
e
at
, t 0;
298 Ion Craciun
n cazul transformatei prin sinus,
f(t) =
_
_
e
at
, t > 0
0, t = 0
e
at
, t < 0.
In ambele cazuri, funct ia f(t) poate reprezentata ca o integrala Fourier.

Fie g
c
(u) transformata Fourier prin cosinus si g
s
(u) transformata Fourier
prin sinus,
g
c
(u) =
_
2
_
+
0
e
at
cos ut dt, g
s
(u) =
_
2
_
+
0
e
at
sinut dt.
Aceste integrale se pot calcula simultan, luand
g
c
(u) +ig
s
(u) =
_
2
_
+
0
e
at
(cos ut +i sinutdt =
=
_
2
_
+
0
e
(aiu)t
dt =
=
_
2
1
a iu
(e
(aiu)t
)
+
0
=
_
2
a +iu
a
2
+u
2
,
de unde rezulta
g
c
(u) =
_
2
a
a
2
+u
2
, g
s
(u) =
_
2
u
a
2
+u
2
.
Introducand aceste funct ii n (11.13) si (11.14), se obt in formulele
_
+
0
cos tu
a
2
+u
2
du =

2a
e
at
,
_
+
0
u sintu
a
2
+u
2
du =

2
e
at
care se numesc integralele lui Laplace.
Exercit iul 11.4.1 Sa se calculeze transformata prin cosinus a funct iei
f(x) =
1
(1 +x
2
)
2
si din rezultatul obt inut sa se deduca relat ia
_
+
0
x sinux
(1 +x
2
)
2
dx =
ue
u
4
. (11.18)
Solut ie. Transformata Fourier prin cosinus a funct iei f(x) este
F
c
(u) =
_
2
_
+
0
cos ux
(1 +x
2
)
2
dx.
Pentru calculul integralei de aici, putem folosi teorema reziduurilor
_
+
0
f(x) cos uxdx = Re
_
i
N
k=1
Rez [e
iuz
f(z), z
k
]
_
,
unde z
k
sunt polii funct iei f(z) situat i n semiplanul superior.
Cum unicul punct singular este z
1
= i, care este pol dublu, avem
Rez [e
iuz
f(z), z] =
_
e
iuz
(z +i)
2
_
z=i
=
1 +u
4i
e
u
.
Rezulta F
c
(u) =

2
1 +u
4
e
u
, de unde deducem
_
+
0
cos ux
(1 +x
2
)
2
dx =
1 +u
4
e
u
.
Membrul stang al acestei egalitat i este o integrala improprie simpla de-
pinzand de parametrul u. Aplicand teorema de derivare a acestui tip de
integrala depinzand de un parametru, se obt ine relat ia (11.18).
Exercit iul 11.4.2 Sa se rezolve ecuat ia integrala
_
+
0
g(u) cos tudu =
_
_
_
1 t, pentru 0 < t 1
0, pentru t > 1.
Solut ie. Ecuat ia data este de forma
_
2
_
+
0
g(u) cos tudu = f(t),
unde
f(t) =
_
_
_
2
(1 t), pentru 0 < t 1

0, pentru t > 1.
300 Ion Craciun
Solut ia acestei ecuat ii este data de prima egalitate (11.13). Avem
g(u) =
_
2
_
1
0
f(t) cos ut dt +
_
2
_
+
1
f(t) cos ut dt.
Deoarece f(t) = 0 pentru t > 1, a doua integrala este nula. Asadar,
g(u) =
2
_
1
0
(1 t) cos ut dt =
2
1 cos u
u
2
.
Exercit iul 11.4.3 Sa se reprezinte printro integrala Fourier funct ia
f(t) =
_
_
0, pentru [t[ 1
1, pentru t (a, 0)
1, pentru t (0, a),
si care ia valorile f(0) = 0, f(a) =
1
2
, f(a) =
1
2
.
Indicat ie. Funct ia este impara. Se obt ine
f(t) =
4
_
+
0
sintu
u
sin
2
au
2
du.
Observam ca, pana la un factor, f(t) este o transformata Fourier prin
sinus.
Exercit iul 11.4.4 Sa se determine funct ia f(t) care satisface ecuat ia
_
+
0
f(t) cos txdt =
1
x
2
+a
2
, x 0,
unde a este o constanta reala pozitiva.
Solut ie. Se aplica a doua formula din (11.12) si avem
f(t) =
2
_
+
0
cos tx
x
2
+a
2
dx.
Integrala se poate calcula e utilizand teorema reziduurilor e folosind
integralele lui Laplace. Se obt ine f(t) =
1
a
e
at
.
Exercit iul 11.4.5 Sa se rezolve ecuat iile integrale:
2
_
+
0
g(u) sintudu =
_
sint, pentru t (0, )
0, pentru t ;
4
_
+
0
h(u) cos tudu =
_
_
2 cos t, pentru t (0, )
0, pentru t >
, pentru t = .
Indicat ie. Se aplica teoria de la ultimul paragraf si se gaseste
g(u) =
sinu
1 u
2
, h(u) =
u sinu
1 u
2
.
Exercit iul 11.4.6 Sa se determine solut ia ecuat iei integrale de tip Fourier
_
+
f(t)e
iut
dt =
_
_
[u[, pentru u (1, 1)
1
2
, pentru u = 1
0, pentru [u[ > 1.
Solut ie. Exceptand factorul
_
1
2
si schimband ntre ele atat variabilele u
si t cat si funct iile f si g, rezulta ca ecuat ia integrala din enunt este de forma
celei de a doua din egalitat ile (11.12).
Solut ia acestei ecuat ii integrale este data de prima egalitate (11.12).
Avem
f(t) =
1
2
_
0
1
(u)e
iut
dt +
1
2
_
1
0
ue
iut
dt =
1
_
1
0
u cos ut du.
Se obt ine f(t) =
2
t
2
_
t cos
t
2
sin
t
2
_
sin
t
2

11.5 Proprietat i ale transformatei Fourier
Prezentam mai jos principalele proprietat i ale transformatelor Fourier. Pen-
tru a se urmari mai usor rat ionamentele, notam cu F(u) transformata
Fourier a funct iei f(t), t IR. Folosind prima egalitate din (11.12), avem
F : IR IR, F(u) =
1
2
_
+
f(t) e
iut
dt. (11.19)
302 Ion Craciun
Denit ia 11.5.1 Funct ia f : IR IR din (11.19) se numeste original.
Teorema 11.5.1 Daca f : IR IR este funct ie absolut integrabila, funct ia
F(u), transformata Fourier a funct iei f(t), este o funct ie continua.
Demonstrat ie. Proprietatea enunt ata se verica imediat cu ajutorul unui
criteriu de convergent a pentru integrala improprie de prima spet a depinzand
de parametrul u din (11.19).
Teorema 11.5.2 Daca funct iile t
k
f(t), k 0, 1, 2, . . . , n, unde f : IR
IR, sunt absolut integrabile, atunci transformata Fourier a funct iei f, denita
de (11.19), este derivabila de n ori si
F
(k)
(u) =
(i)
k
2
_
+
t
k
f(t) e
iut
dt, k 1, 2, . . . , n. (11.20)
Demonstrat ie. Integrala improprie (11.19) depinde de parametrul real u.
In baza unui criteriu de convergent a uniforma al integralelor de acest tip,

rezulta ca integralelor din (11.19) si (11.20), unde k 1, n 1, li se poate
aplica formula de derivare a lui Euler si obt inem (11.20).
Teorema 11.5.3 Daca primele r 1 derivate ale funct iei f : IR IR tind
la zero cand [t[ iar f
(r)
(t) este absolut integrabila, atunci
1
2
_
+
d
r
f
dt
r
(t) e
iut
dt = (iu)
r
F(u). (11.21)
Demonstrat ie. Sa notam cu F
r
(u) transformata Fourier a funct iei
d
r
f
dt
r
(t)
F
r
(u) =
1
2
_
+
d
r
f
dt
r
(t) e
iut
dt. (11.22)
Integrand prin part i n (11.22), t inand cont ca
lim
|t|
d
r1
f
dt
r1
(t) = 0
si ca funct ia complexa e
iut
este marginita (are modulul egal cu 1), se
gaseste urmatoarea relat ie de recurent a
F
r
(u) = (iu) F
r1
(u).
Daca la aceasta relat ie de recurent a adaugam faptul ca F
0
(u) = F(u), ob-
t inem
F
r
(u) = (iu)
r
F(u). (11.23)
Egalitatea (11.21) rezulta din (11.22) si (11.23).
Teorema 11.5.4 Daca f : IR IR este absolut integrabila, iar
lim
|t|
_
t
0
f() d = 0, (11.24)
atunci are loc egalitatea
1
2
_
+
_
_
t
0
f() d
_
e
iut
dt =
1
iu
F(u). (11.25)
Demonstrat ie. Integrand prin part i n membrul ntai din (11.24) si t inand
cont de faptul ca
d
dt
_
t
0
f() d = f(t),
obt inem
1
2
_
+
_
_
t
0
f() d
_
e
iut
dt =
=
1
2
_
1
iu
e
iut
_
t
0
f() d
_
+
t=
+
1
iu
_
+
f(t) e
iut
dt.
(11.26)
Daca se t ine seama de ipoteze, din (11.26) se obt ine (11.25).
Observat ia 11.5.1 Transformata Fourier a derivatei de ordin r a funct iei
original f(t) este egala cu produsul dintre funct ia complexa (iu)
r
si trans-
formata Fourier F(u) a funct iei f(t).
Observat ia 11.5.2 Transformata Fourier a integralei din funct ia f() pe
intervalul compact variabil [0, t] este egala cu raportul dintre transformata
Fourier F(u) a funct iei f(t) si funct ia complex a (iu).
Analiza ultimelor doua observat ii conduce la ideea reducerii unor ope-
rat ii complicate ale analizei matematice la simple operat ii algebrice asupra
transformatelor funct iilor, cu inversarea n nal a rezultatului dupa formula
f(t) =
1
2
_
+
F(u)e
itu
du.
Aceasta idee sta la baza calculului operat ional.
304 Ion Craciun
Denit ia 11.5.2 Funct ia
_
+
f()g(t )d, notata f g, se numeste

produsul de convolut ie al funct iilor f si g pe intervalul (, +).
Prin urmare, putem scrie
(f g)(t) =
_
+
f()g(t )d. (11.27)

Exercit iul 11.5.1 Sa se arate ca daca F(u) si G(u) sunt transformatele
Fourier ale funct iilor f(t) si g(t), atunci
(f g)(t) =
_
+
F(u)G(u)e
iut
du. (11.28)
Solut ie. Avem succesiv
_
+
F(u)G(u)e
iut
du =
1
2
_
+
G(u)e
iut
du
_
+
f()e
iu
d =
=
1
2
_
+
f()d
_
+
G(u)e
iu(t)
du =
_
+
f()g(t )d.
Rezultatul la care am ajuns, mpreuna cu (11.27), conduce la (11.28).
Observat ia 11.5.3 Deoarece integrala
_
+
F(u)G(u) e
iut
du nu se modi-
ca cand schimbam ntre ele funct iile F(u) si G(u) rezulta ca f g = g f.
Exercit iul 11.5.2 Folosind relat ia (11.28), sa se obt ina egalitatea
_
+
F(u)e
a
2
u
2
x
e
iut
du =

2
_
+
f(t + 2a
xz)e
z
2
dz. (11.29)
Solut ie.

In relat ia (11.28) punem G(u) = e
a
2
u
2
x
, de unde rezulta ca func-
t ia g(t) corespunzatoare este
g(t) =
1
2
_
+
e
a
2
u
2
x
e
iut
du. (11.30)
Dar, e
iut
= cos ut +i sinut iar funct ia e
a
2
u
2
x
sinut este impara. Atunci,
din (6.24) si (11.30) rezulta
g(t) =
1
2
_
+
e
a
2
u
2
x
cos ut du =
1
a
2x
e
t
2
4a
2
x
.
Folosind aceasta expresie a lui g(t) n (11.27) si efectuand apoi schim-
barea de variabila
t
2a
x
= z, se obt ine egalitatea (11.29).
Exemplul 11.5.1 (Coarda elastica) Fie o coarda elastica sucient de
lunga ncat sa se poata presupune ca are lungime innita. Sub act iunea
unor factori externi, coarda vibreaza. La momentul t = 0 congurat ia corzii
este gracul funct iei f(x) denita pe ntreaga axa real a. La momentul t > 0,
datorita vibrat iilor, congurat ia corzii este alta, sa zicem u(x, t). Funct ia
u = u(x, t) se numeste sageata. Presupunem ca se cunoaste viteza g(x) cu
care se schimba forma corzii la momentul t = 0, deci cunoastem valoarea n
punctul (x, 0) a derivatei part iale n raport cu variabila temporara t a func-
t iei u(x, t). Din teoria elasticitat ii se stie ca legea dupa care vibreaza coarda
este
1
a
2
2
u
t
2
=

2
u
x
2
.
(11.31)
Sa se determine pozit ia corzii la orice moment si n orice punct al ei.
Solut ie. Problema pusa se reduce la determinarea acelei solut ii u(x, t) a
ecuat iei (11.31) care satisface condit iile init iale
u(x, 0) = f(x), x (, ), (11.32)
u
t
(x, 0) = g(x), x (, ).
(11.33)
Astfel, avem de rezolvat o problema de tip Cauchy pentru ecuat ia dife-
rent iala (11.31) cu condit ii init iale (11.32) si (11.33).
Pentru aceasta, vom nmult i ecuat ia cu e
ix
dupa care integram n
raport cu x de la la +.
Derivarea part iala n raport t comuta cu integrarea n raport cu x, astfel
ca putem scrie
1
a
2
2
t
2
_
+
u(x, t) e
ix
dx =
_
+
2
u
x
2
(x, t) e
ix
dx. (11.34)
In membrul drept al relat iei (11.34) se aplica Teorema 11.5.3, astfel ncat
se obt ine ecuat ia
1
a
2
d
2
U
dt
2
(, t) +
2
U(, t) = 0, (11.35)
unde funct ia U(, t) este transformata Fourier a funct iei u(x, t).
306 Ion Craciun
In felul acesta, cu ajutorul transformatei Fourier amnlocuit ecuat ia dife-

rent iala cu derivate part iale (11.31) cu ecuat ia diferent iala ordinara (11.35).
Condit iile init iale (11.32) si (11.33) se transforma respectiv n
U(, 0) =
1
2
_
+
f(x) e
ix
dx = F(); (11.36)
dU
dt
(, 0) =
1
2
_
+
g(x) e
ix
dx = G(). (11.37)
Astfel, avem de rezolvat o problema de tip Cauchy pentru ecuat ia dife-
rent iala ordinara de ordinul doi, liniara, (11.35) cu condit iile init iale (11.36)
si (11.37).
Un sistem fundamental de solut ii al ecuat iei (11.35) cont ine funct iile
U
1
(, t) = cos at, U
2
(, t) = sinat.
Atunci, solut ia generala a ecuat iei (11.35) este
U(, t) = C
1
U
1
(, t) +C
2
U
2
(, t) = C
1
cos at +C
2
sinat
unde constantele de integrare C
1
si C
2
sunt funct ii de .

Insa,
U(, 0) = C
1
() = F(),
dU
dt
(, 0) = aC
2
() = G().
Daca folosim relat iile lui Euler, rezulta ca expresia lui U(, t) este
U(, t) =
1
2
F()(e
iat
+e
iat
) +
G()
2ia
(e
iat
e
iat
). (11.38)
Aplicand transformarea Fourier inversa funct iei U(, t), obt inem
u(x, t) =
1
2
_
+
U(, t) e
ix
d. (11.39)
Inlocuind n (11.39) pe U(, t) din (11.38) si t inand cont de rezultatele

1
2
_
+
F() e
i(xat)
d = f(x at), g(u) =
1
2
_
+
G()e
iu
d,
_
x+at
xat
g(u) du =
1
2
_
+
G()
_
_
x+at
xat
e
iu
du
_
d =
=
1
2
_
+
G()
i
_
e
i(x+at)
+e
i(xat)
_
d,
gasim
u(x, t) =
1
2
(f(x +at) +f(x at)) +
1
2a
_
x+at
xat
g(u) du,
ceea ce arata ca problema considerata are solut ie unica.
Bibliograe
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Forth ed., Addison
Wesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis, A Brief
Course for Engineering Students, Mir Publishers, Moscow 1986.
[3] Branzanescu, V., Stanasila, O. Matematici speciale. Teorie, exemple,
aplicat ii, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[4] Bucur, Gh., Campu, E., Gaina, S. Culegere de probleme de calcul
diferent ial si integral Vol. III, Editura Tehnica, Bucuresti 1967.
[5] Budak, B., M., Fomin, S., V. Multiple integrals, eld theory and series.
An advanced course in Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscou,
1973.
[6] Chiorescu, Gh. Matematici speciale. Culegere de aplicat ii n mecanica,
Editura Gh. Asachi Iasi, 1995.
[7] Crstici, B. (coordonator) Matematici speciale, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[8] Ciobanu, Gh., Chiorescu, Gh., Sava, V. Capitole de matematici spe-
ciale, Rotaprint, Universitatea Tehnica Gh. Asachi Iasi, Facultatea
de Electronica si Telecomunicat ii, Catedra de Matematica, 1998.
[9] Craiu, M., Rosculet , M., N. Ecuat ii diferent iale aplicative. Probleme
de ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1971.
[10] Enescu, I., Sava, V. Matematici speciale, Institutul Politehnic Iasi,
Facultatea de Mecanica, Rotaprint, 1981.
307
308 Ion Craciun
[11] Evgrafov, M., Bejanov, K., Sidorov, Y., Fedoruk, M., Chabounine, M.
Recueil de problèmes sur la theorie des fonctions analytiques, Deuxième
edition,

Editions Mir, Moscou, 1974.
[12] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul
diferent ial si integral Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti 1966
[13] Nicolescu, L., J., Stoka, M., I. Matematici pentru ingineri. Vol. I,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1969.
[14] Radu, C., Dragusin, C., Dragusin, L. Aplicat ii de algebra, geometrie
si matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
1991.
[15] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome II,

Editions
Mir Moscou, 1972.
[16] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome III, Deuxième
partie,

Editions Mir, Moscou, 1972
[17] Sabac, I., Gh. Matematici speciale, Vol. I, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1981.
[18] Sabac, I., Gh. Matematici speciale, Vol. II, Editura Didactica si Ped-
agogica, Bucuresti, 1965.
[19] Sabac, I., Gh., Cocarlan, P., Stanasila, O., Topala, A. Matematici
speciale, Vol. II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[20] Sveshnikov, A., Tikhonov, A. The theory of functions of a complex
variable, Mir Publishers, Moscou, 1978.
[21] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry,
7th Edition, AddisonWesley Publishing Company 1988
[22] Zeldovitch, I., Mychkis, A.

Elements de mathematiques appliquees,
Editions Mir Moscou, 1974.

Matematici Speciale

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Matematici Speciale

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Ion CR

1(x) dx, (1, 0)

In baza relat iilor (1.4) si (1.5), egalitatea

In orice x [a, b] egalitatea (1.23) si cele obt inute derivand de (n 1)

Insa, determinantul sistemului (1.25) n necunoscutele C

In particular, sistemul (1.24) este adevarat pentru x = x

este liniar independent.

[a, b] si oricare ar numerele reale y

), este diferit de zero

Inlocuind acestea n (1.8) si t inand cont ca L(y

= u, obt inem o ecuat ie

In ecuat ia diferent iala (1.32), y C

In paragraful precedent am demonstrat ca solut ia generala y

In aceasta ecuat ie, Y (x)

In continuare vom analiza diverse cazuri n care se pot plasa radacinile

In acest caz, solut ia generala a ecuat iei (1.47) este

Inmult ind aceste solut ii cu constante oarecare si adunandule deducem

Inmult irea solut iilor fundamentale (1.71) cu constante reale oarecare,

Intrucat tabloul de funct ii (1.83) formeaza un sistem fundamental de

Impart ind polinomul caracteristic prin (r + 2)

In cazul general, cand f(x) este o funct ie continua oarecare, pentru a

In acest caz, se cauta o solut ie particulara y

+y = 0. Aceasta ecuat ie este o ecuat ie diferent iala liniara

+y = 0 este format din solut iile y

In ipotezele ment ionate pentru funct iile f

In baza existent ei si unicitat ii unei solut ii a sistemului (2.1) care trece

Inlocuindul n primele n 1 ecuat ii ale sistemului (2.1) obt inem un sistem

In cele ce urmeaza consideram ca numarul variabilelor este n si ca sunt

+e(A(x)Y ) = f (x), (2.43)

(x) +e(A(x)(x)) = f (x), () x [a, b],

Intr-adevar, din (2.46) rezulta

In particular, (2.50) are loc pentru x

(x) + A(x)(x) = O, () x [a, b]. (2.53)

(x) = (x) C, x [a, b], (2.54)

(x) +o(), x [a, b],

(x) = tr A(x) W(x), x [a, b],

Intr-adevar, se stie ca ntrun spat iu liniar n dimensional exista o innitate

+e(A(x)Y ) = f (x), (2.66)

(x) = F(x), x [a, b]. (2.69)

Inlocuind (2.71) n (2.67), obt inem solut ia generala a sistemului neo-

In acest caz, solut ia generala a sistemului (2.75) este combinat ia liniara

In cele ce urmeaza vom presupune ca funct iile X

D n care matricea jacobiana J

. Fie ca acest minor este

Inmult ind acum rapoartele cu c, a si b si adunand iarasi numaratorii si

In general, n problemele practice, nu intereseaza solut ii arbitrare a ecuat iei

In anumite condit ii impuse funct iilor X

In cele ce urmeaza ne vom ocupa de determinarea efectiva a solut iei

Inmult ind primul raport cu y, al doilea cu x si efectuand suma numa-

In cele ce urmeaza vom presupune ca funct ia f este continua pe D si

(0) se numeste derivata campului scalar f, dupa direct ia s, n punc-

In consecint a, putem scrie (pentru simplicare, omitem variabila x):

In cele ce urmeaza, vom presupune ca funct ia vectoriala care deneste

In concluzie, coordonatele acestor doi vectori directori trebuie sa e

Inmult im primul raport cu x, al doilea cu

In aceste condit ii, funct ia

(n w) d se numeste uxul total

este aria suprafet ei (); M este

In cazul ment ionat de (4.59) si (4.60), reducerea unei integrale de su-

In aceste ipoteze are loc formula integrala GaussOstrogradski

In particular, considerand pe rand: v

In aceste relat ii, X X

Insa, din (4.73) rezulta ca funct ia este continua n h = x x

In acest scop, transformam raportul /S ntrun raport dintre un ux pe