• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAULCÃTRE TIMOTEI
INTRODUCERE
 Autorul
. Pânã în sec. al XVIII-lea nimeni nu a pus la îndoialã fap-tul cã sfântul Paul este autorul scrisorilor pastorale (
1Tim
,
 2Tim
ºi
Tit
). Datoritã unor elemente teologice ºi pastorale care vor fi apãrateºi dezvoltate în special în Biserica Catolicã (organizarea bisericeascã,principiul succesiunii apostolice, unitatea organicã între componentainstituþionalã ºi cea carismaticã, credinþa înþeleasã mai mult în sensobiectiv decât subiectiv etc.), unii exegeþi au negat originea paulinãa acestor scrisori. Însã examinarea învãþãturii teologice, densitateagândirii, profunzimea religioasã, pe care le întâlnim, nu pot fi atribu-iteîn mod logic unei alte persoane.
 Forma literarã ºi stilul.
Genul literar al scrisorilor pastorale diferãde cel al marilor scrisori pauline, fiind mai degrabã o corespondenþãprivatã cu multe informaþii cu caracter autobiografic ºi sfaturi per-sonale. Stilul este lent, monoton ºi difuz, fãrã izbucniri pasionale, fãrãforþa de sintezã ºi varietatea tematicã a celorlalte scrisori. În loculstilului profetului înflãcãrat întâlnim un stil moralist. Vocabularuleste caracterizat prin multe cuvinte rare.
Scopul ºi destinatarii.
Timotei („Cinstitor de Dumnezeu”) este celmai cunoscut dintre colaboratorii lui Paul, discipol de încredere pecare Apostolul îl menþioneazã în adresa din 6 scrisori. Paul l-a cunos-cut la Listra, în Licaonia. Tatãl sãu era grec, iar mama, evreicã. S-aconvertit împreunã cu mama, Eunice, ºi bunica, Lois, ºi a fost circum-cisde Paul pentru a putea intra în sinagogi. L-a însoþit pe Apostol înultimele cãlãtorii misionare, a participat la înfiinþarea comunitãþilorcreºtine din Filipi ºi Tesalonic ºi a fost lãsat ca episcop misionar laEfes, unde, conform unei tradiþii târzii, ar fi murit în anul 97. SfântulPaul îi scrie pentru a-l încuraja pe discipolul iubit, neexperimentatºi timid, la începutul misiunii sale pastorale în Efes.
Structura.
Dupã salutul de început (1,1-2), sfântul Paul îi amin-teºte lui Timotei responsabilitatea pe care o are de a vesti evangheliaîn mijlocul pericolelor pe care le prezintã doctrinele false ale oameni-lor care aleargã dupã
mituri ºi genealogii
(1,3-20). În continuare, Apostolul stabileºte normele pentru organizarea cultului: rugãciu-nea universalã ºi þinuta bãrbaþilor ºi a femeilor în adunãrile liturgice
 
(2,1-15). Apoi sunt prezentate slujirile în Bisericã: însuºirile bunerecerute pentru episcop (3,1-7) ºi diaconi (3,8-13) ca ºi funcþiile lorspecifice. Se reia o polemicã împotriva învãþãtorilor falºi (4,1-16) ºise fixeazã reguli pentru comportamentul diferitelor categorii de per-soane: creºtini în general, vãduve, prezbiteri, sclavi (5,1–6,2). În con-cluzie, Apostolul insistã asupra adevãratei evlavii, a profesiunii decredinþã a omului autentic al lui Dumnezeu ºi sunt avertizaþi bogaþiisã utilizeze corect bunurile (6,3-19). Scrisoarea se încheie cu salutulfinal în care i se cere lui Timotei sã pãstreze depozitul credinþei,ferindu-se de
 ºtiinþa greºitã
(6,20-21).
 Locul ºi data
. Scrisoarea nu poate fi datatã din perioada celordouã cãlãtorii misionare, întrucât Timotei îl însoþea pe Paul. Deºi
 Faptele Apostolilor
nu ne prezintã o pauzã în detenþia Apostolului laRoma, este posibil sã fi existat o perioadã de libertate între prima ºio a doua detenþie, timp în care sfântul Paul a putut vizita unele dintrecomunitãþile creºtine. În acest caz,
Scrisoarea întâi cãtre Timotei
,dupã majoritatea exegeþilor, ar fi fost redactatã în Macedonia ºitrimisã la Efes între 63-65, înaintea
Scrisorii a doua cãtre Timotei.Teologia
. Þinând cont de genul literar al scrisorii ºi de caracterulei pastoral, putem sublinia unele teme teologice.În privinþa „cristologiei”, sfântul Paul aratã cã voinþa salvificãgratuitã ºi eficace a lui Dumnezeu se manifestã în Isus Cristos, „mis-terul evlaviei”, care s-a arãtat în trup, a fost justificat în DuhulSfânt, le-a apãrut îngerilor, a fost predicat naþiunilor pãgâne (3,14-16).Isus Cristos a venit în lume pentru mântuirea celor pãcãtoºi, întrecare Paul se considerã primul (1,15). Planul salvific al lui Dumnezeuse extinde la toþi oamenii (2,3-7). În acest context cristologic, Apostolul defineºte Biserica drept
 casa lui Dumnezeu
,
 coloana ºi suportul adevãrului
. Aceasta este structuratã ierarhic ºi sfântulPaul traseazã caracteristicile pãstorului ideal. Ceea ce impre-sioneazã în alegerea responsabililor comunitãþii este maturitateaumanã ºi spiritualã, definitã nu numai prin autocontrol ºi modera-þie, ci ºi prin capacitatea de a stabili relaþii juste (3,1-7). Pãstorul,modelul celor care cred, trãieºte cu coerenþã ºi curaj mãrturia cre-dinþei în aºteptarea arãtãrii Domnului nostru Isus Cristos. Normelestabilite pentru pãstor sunt valabile ºi pentru alte categorii de sluji-tori ai Bisericii. Viaþa comunitãþii este caracterizatã de relaþii deiubire frãþeascã. Grija comunitãþii faþã de cei sãraci ºi bolnavi seexprimã prin activitatea devotatã a vãduvelor (5,3-16). De fapt,iubirea frãþeascã este mãrturia credibilã faþã de adevãr pe care o dãcomunitatea creºtinã înaintea ambientului extern.478
 
SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAULCÃTRE TIMOTEI
Destinatar ºi salut
1
1
Paul, apostol al lui Cristos Isus, dupã porunca lui Dumnezeu,mântuitorul nostru, ºi a lui Cristos Isus, speranþa noastrã,
2
luiTimotei
a
, adevãrat fiu în credinþã, har, îndurare ºi pace de la Dum-nezeu Tatãl ºi de la Cristos Isus Domnul nostru.
I. RESPONSABILITATEA LUI TIMOTEIFAÞÃ DE EVANGHELIE Avertisment împotriva învãþãturii false
3
Dupã cum te-am rugat când am plecat spre Macedonia, rãmâi laEfes ca sã le porunceºti unora sã nu rãspândeascã învãþãturi greºite
4
ºi nici sã nu se ocupe cu mituri ºi genealogii
b
fãrã capãt. Acesteaaduc mai degrabã controverse decât [slujesc] planul lui Dumnezeu
c
în credinþã.
5
Însã scopul poruncii este iubirea dintr-o inimã curatã,
Col 
1,27
 Fap
16,1
Tit 
1,4
 Fil 
2,22
 Fap
20,14,7
Tit 
1,14
Tit 
3,9
a
În greacã,
Timótheos
înseamnã „celcare îl cinsteºte pe Dumnezeu”, numefoarte frecvent în lumea greacã (chiardin sec. al IV-lea î.C.). S-a nãscut laListra, în Licaonia, dintr-o mamã evrei-cã ºi un tatã grec de rang înalt. Timoteidevine discipol al sfântului Paul în 45,în prima cãlãtorie misionarã a Aposto-lului, ºi-l însoþeºte în a doua ºi a treiacãlãtorie. Ales episcop de Efes, a fostprobabil martorul ridicãrii la cer aMaicii Domnului la Efes, martor la mar-tirizarea sfântului Paul la Roma în 67.Dupã tradiþie, a murit martir în 97,sub împãratul Nerva. Sãrbãtoarea lui,în Biserica Orientalã, este la 22 ianua-rie; în Biserica Catolicã, la 26 ianuarie.
b
Prin
mituri
se înþeleg poveºtile iu-daice fantastice despre personaje impor-tantedin VT, teme preferate de obicei.
Genealogiile
erau liste cu strãmoºicare ajungeau chiar pânã la Moise,princare rabinii, în special, încercau sã-ºi justifice propria autoritate. Atât mitu-rile, cât ºi genealogiile pun în eviden-þã obiceiul rabinilor din Efes, conver-tiþi la creºtinism, de a prezenta în moddenaturat VT într-o formã mai multfilozoficã decât doctrinarã, preocupaþimai mult de subtilitãþi decât de sensulprofund al Scripturii.
c
Termenul grec
 oikonomia
înseam-nã în primul rând amenajarea uneilocuinþe. Este folosit de sfântul Paulcu douã semnificaþii: 1) este planul demântuire a lui Dumnezeu în Cristos(
 Ef 
1,10; 3,9); 2) este misiunea de arãspândi acest plan de mântuire prinapostolii ºi miniºtrii comunitãþilorcreºtine (
1Cor
9,17;
 Ef 
3,2;
Col
1,25).
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...