Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
34 - Anexa NT Rev

34 - Anexa NT Rev

Ratings: (0)|Views: 47 |Likes:
Published by R.R

More info:

Published by: R.R on Apr 26, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/09/2013

pdf

text

original

 
2
 DV 
2.
3
Cf.
 Ef 
1,4-5.
4
 DV 
2.
5
S
F
. I
RINEU
,
 Adversus Haereses
3, 20, 2; cf., deexemplu, 3, 17, 1; 4, 21, 3.
32
 DV 
2.
33
S
F
. I
OANAL
C
RUCII
,
Urcarea Carmelului
2, 22.
R
EVELAÞIA LUI
D
UMNEZEU
 Dumnezeu reveleazã„planul bunãvoinþei sale”
51
„I-a plãcut lui Dumnezeu, în bunã-tatea ºi înþelepciunea sa, sã se dezvãluieºi sã facã cunoscut misterul voinþei sale:prin Cristos, Cuvântul fãcut trup, oame-nii pot ajunge la Tatãlîn Duhul Sfânt ºise fac pãrtaºi la firea dumnezeiascã
2
”.
52
Dumnezeu care „locuieºte într-oluminã de nepãtruns” (
1Tim
6, 16) vreasã-ºi împãrtãºeascã propria viaþã divinãoamenilor creaþi de el în mod liber, pen-tru a face din ei fii adoptivi, în Fiul sãuunic
3
. Revelându-se pe sine, Dumnezeuvrea sã-i facã pe oameni în stare sã-irãspundã, sã-l cunoascã ºi sã-l iubeascã,mai mult decât ar fi ei în stare prin pro-priile puteri.
53
Planul divin al Revelaþiei se reali-zeazã „prin fapte ºi cuvinte legate strânsîntre ele ºi care se lumineazã reciproc”
4
.El comportã o „pedagogie divinã” speci-alã: Dumnezeu se comunicã treptatomului, îl pregãteºte în etape sã pri-meascã Revelaþia supranaturalã pe careo face despre sine însuºi ºi care culmi-neazã în persoana ºi misiunea Cuvântuluiîntrupat, Isus Cristos.
Sfântul Irineu de Lyon vorbeºte în repe-tate rânduri despre aceastã pedagogiedivinã prin imaginea obiºnuirii reciproceîntre Dumnezeu ºi om:„Cuvântul lui Dumnezeu a locuit în omºi s-a fãcut Fiul Omului pentru a-l obiº-nui pe om sã-l atingã pe Dumnezeu ºipentru a-l obiºnui pe Dumnezeu sã locu-iascã în om dupã buna plãcere a Tatãlui
5
”.
Cristos Isus – „Mijlocitorul ºi plinãtatea întregii Revelaþii
32
a) Dumnezeu a spus totul în Cuvântul sãu
65
Dupã ce în trecut a vorbit în multerânduri ºi în multe moduri pãrinþilornoºtri prin profeþi, Dumnezeu, în acestezile din urmã, ne-a vorbit nouã prin Fiul,pe care l-a pus moºtenitor a toate, princare a fãcut ºi veacurile” (
 Evr
1,1-2).Cristos, Fiul lui Dumnezeu fãcut om, esteCuvântul unic, desãvârºit ºi definitiv alTatãlui. În el Tatãl spune totul ºi nu vamai exista alt cuvânt decât acesta. Sfân-tul Ioan al Crucii, dupã atâþia alþii, expri-mã acest lucru în mod luminos comen-tând
 Evr
1,1-2:
De vreme ce ni l-a dat pe Fiul, care esteCuvântul sãu, Dumnezeu nu mai are altcuvânt sã ne dea. El ne-a spus totul deo-datã în acest singur Cuvânt...; cãci ceeace spunea fragmentar profeþilor a spus înîntregime în Fiul sãu, dãruindu-ne acestTot, care este Fiul sãu. Iatã de ce acelacare ar vrea acum sã-l întrebe, sau ar dorio vedenie sau o revelaþie, nu numai cã arface o nebunie, dar l-ar jigni pe Dumnezeu,neîndreptându-ºi ochii numai spreCris-tos fãrã a cãuta altceva sau ceva nou
33
.
ÎNVÃÞÃTURA MAGISTERIULUI DESPRE REVELAÞIE
(din
Catehismul Bisericii Catolice
partea I, secþiunea I, capitolul II)
 
b) Nu va mai fi altã Revelaþie
66
„Economia creºtinã a mântuirii,fiind legãmânt nou ºi definitiv, nu vatrece niciodatã ºi nu mai este de aºteptatnici o nouã revelaþie publicã înainte dearãtarea în glorie a Domnului nostruIsus Cristos
34
”. Totuºi, chiar dacãRevelaþia s-a încheiat, ea nu a fost încãpe deplin explicitatã; credinþei creºtine îiva rãmâne misiunea sã-i descoperetreptat întreaga adâncime de-a lungulveacurilor.
67
Pe parcursul istoriei au existat reve-laþii zise „private”, dintre care unele au fostrecunoscute de autoritatea Bisericii. Ele nufac parte, însã, din tezaurul credinþei. Rolullor nu este de a „îmbunãtãþi” sau de a„completa” Revelaþia definitivã a lui Cris-tos, ci de a-i ajuta pe oameni sã o trãiascãmai viu într-o anumitã perioadã a istoriei.Cãlãuzit de magisteriul Bisericii, simþulcredincioºilor ºtie sã discearnã ºi sã pri-meascã ceea ce în aceste revelaþii constituieo chemare autenticã a lui Cristos sau asfinþilor lui adresatã Bisericii.Credinþa creºtinã nu poate accepta „reve-laþii” care pretind sã depãºeascã sau sãcorecteze Revelaþia a cãrei împlinire esteCristos. Este cazul anumitor religii necreº-tine, precum ºi al anumitor secte recentecare se bazeazã pe astfel de „revelaþii”.
T
RANSMITEREA
R
EVELAÞIEI DIVINE
74
Dumnezeu „vrea ca toþi oamenii sãse mântuiascã ºi sã ajungã la cunoaºtereaadevãrului” (
1Tim
2, 4), adicã a luiCristos Isus
37
. Deci Cristos trebuie sã fievestit tuturor popoarelor ºi tuturor oame-nilor ºi astfel Revelaþia sã ajungã pânã lamarginile lumii:
Ceea ce Dumnezeu a revelat pentrumântuirea tuturor neamurilor, a hotãrâtîn marea sa bunãtate sã se pãstreze nea-tins în veci ºi sã se transmitã tuturor ge-neraþiilor
38
.
Tradiþia apostolicã
75
„Cristos Domnul, în care îºi gãseºteîmplinirea întreaga Revelaþie a Dum-nezeului preaînalt, a dat poruncã apos-tolilor sã predice tuturor, împãrtãºindu-ledarurile divine, ca pe izvorul oricãruiadevãr mântuitor ºi al oricãrei disciplinemorale, evanghelia fãgãduitã odinioarãprin profeþi ºi pe care a împlinit-o el însuºiºi a vestit-o cu gura sa
39
”.a) Propovãduirea apostolicã...
76
Transmiterea Evangheliei, conformporuncii Domnului, s-a fãcut în douã feluri:
Oral
„de apostoli, care, prin propovã-duirea lor oralã, prin exemplul dat ºi prininstituþii, au transmis ceea ce primiserãdin gura lui Cristos, din trãirea lor înapropierea lui ºi din faptele lui, precum ºiceea ce învãþaserã sub inspiraþia DuhuluiSfânt”;
 În scris
„de apostoli ºi oameni dinpreajma apostolilor, care, tot sub inspira-þia Duhului Sfânt, au consemnat în scrisvestea mântuiriii
40
”.b) ...continuatã în succesiunea apostolicã
77
„Pentru ca evanghelia sã se pãstre-ze de-a pururi întreagã ºi vie în Bisericã,apostolii i-au lãsat ca urmaºi pe episcopi,încredinþându-le «propria misiunede aînvãþa»”
41
. Într-adevãr, „propovãduireaapostolicã, ce este exprimatã în moddeosebit în cãrþile inspirate, trebuia sã se
34
 DV 
4.
37
Cf.
 In
14,6.
38
 DV 
7.
39
 DV 
7.
40
 DV 
7.
41
 DV 
7.
734
Învãþãtura magisteriului despre Revelaþie
 
pãstreze printr-o succesiune neîntreruptãpânã la sfârºitul veacurilor
42
”.
78
 Aceastã transmitere vie, sãvârºitãîn Duhul Sfânt, este numitã Tradiþieîntrucât e distinctã de Sfânta Scripturã,deºi e strâns legatã de ea. Prin ea, „Bise-rica, în învãþãtura, în viaþa ºi în cultulsãu, perpetueazã ºi transmite tuturorgeneraþiilor tot ceea ce este ea însãºi, totceea ce crede
43
”. „Afirmaþiile sfinþilor pã-rinþi atestã prezenþa dãtãtoare de viaþã aacestei Tradiþii, ale cãrei bogãþii se revar-sã în practica ºi în viaþa Bisericii care credeºi se roagã
44
”.
79
 Astfel, comunicarea de sine fãcutãde Tatãl prin Cuvântul sãu în Duhul Sfântrãmâne prezentã ºi lucrãtoare în Bise-ricã: „Dumnezeu, care a vorbit odinioarã,vorbeºte fãrã întrerupere cu Mireasa Fiu-lui sãu iubit, iar Duhul Sfânt, prin careglasul viu al evangheliei rãsunã în Bise-ricã ºi, prin ea, în lume, îi cãlãuzeºte pecredincioºi la tot adevãrul ºi face sã locu-iascã în ei cu îmbelºugare cuvântul luiCristos
45
”.
 Raportul între Tradiþie ºi Sfânta Scripturã
a) Un izvor comun...
80
„Sfânta Tradiþie ºi Sfânta Scripturãsunt strâns legate ºi comunicã între ele.Cãci amândouã, curgând din acelaºi izvordivin, devin, într-un fel, o unitate ºi tindspre acelaºi scop
46
”. ªi una ºi cealaltã facprezent ºi rodnic în Bisericã misterul luiCristos care a fãgãduit cã va rãmâne cu aisãi „în toate zilele, pânã la sfârºitullumii” (
 Mt
28, 20).b) ...douã moduri distincte de transmitere
81
Sfânta Scripturã
este cuvântul luiDumnezeu întrucât este scrisã sub inspi-raþia Duhului dumnezeiesc”.
Sfânta Tradiþie
transmite integralurmaºilor apostolilor cuvântul lui Dum-nezeu încredinþat apostolilor de CristosDomnul ºi de Duhul Sfânt, pentru caaceºti urmaºi, cãlãuziþi de lumina Duhu-lui adevãrului, sã-l pãstreze cu fidelitate,sã-l explice ºi sã-l rãspândeascã prinpropovãduire”.
82
Biserica, deci, cãreia îi este încredin-þatã transmiterea ºi interpretarea Reve-laþiei, „nu-ºi dobândeºte certitudinea cuprivire la toate lucrurile revelate numai dinSfânta Scripturã. De aceea, atât Scrip-tura cât ºi Tradiþia trebuie primite ºi vene-rate cu egalã iubire ºi consideraþie
47
”.c) Tradiþie apostolicã ºi tradiþii bisericeºti
83
Tradiþia despre care vorbim aici vinede la apostoli ºi transmite ceea ce ei au pri-mit din învãþãtura ºi exemplul lui Isus ºi ceeace au învãþat prin Duhul Sfânt. Într-adevãr,prima generaþie de creºtini nu avea încã unNou Testament scris, ºi însuºi Noul Testa-ment atestã procesul Tradiþiei vii.Trebuie sã distingem de aceasta„tradiþiile” teologice, disciplinare, liturgicesau devoþionale nãscute în decursultimpului în Bisericile locale. Ele constituieforme particulare în care marea Tradiþiecapãtã expresii adaptate diferitelor locuri ºitimpuri. În lumina Tradiþiei apostoliceaceste „tradiþii” pot fi pãstrate, modificatesau pãrãsite, sub cãlãuzirea magisteriuluiBisericii.
42
DV 8.
43
DV 8.
44
DV 8.
45
DV 8.
46
DV 9.
47
DV 9.
735
Învãþãtura magisteriului despre Revelaþie

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->