• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
De ce Maria?
Motto:
 Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.
(
 Lc
2,51)Sfânta Fecioară Maria, mama Cuvântului Întrupat, a reprezentat unul dintre pilonii credinţeicreştine, fiind obiectul unui cult liturgic special, În termeni teologici, cinstirea pe care o dămcelei mai sfinte dintre femei se numeşte
hiperdulie
sau
 supravenerare
(sau
preacinstire
), spredeosebire de cinstirea pe care o dăm celorlalţi sfinţi şi pe care o numim, simplu,
dulie
sau
venerare
(
cinstire
). Dar de ce acest respect deosebit faţă de o femeie? De ce Maria?Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său (
Gal 
4, 4), dar, pentru a-i „întocmi un trup” (
 Evr 
10,5), Ela voit libera cooperare a unei făpturi. De aceea, din iubirea sa negrăită şi veşnică, Dumnezeu aales să fie Mama Fiului său
o fiică a lui Israel 
, o tânără evreică din Nazaretul Galileei,
o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria
(
 Lc
1,26-27). Părintele îndurărilor a voit ca Întruparea să fie precedată de consimţământulcelei predestinate să fie mamă, astfel încât, după cum o femeie a contribuit la venirea morţii,tot o femeie să contribuie la dăruirea vieţii (cf 
 LG
56,61).De-a lungul Vechiului Legământ, misiunea Mariei a fost pregătită de aceea a femeilor sfinte. La început este Eva: în ciuda neascultării ei, primeşte făgăduinţa unei descendenţe care-l va învinge pe cel Viclean şi pe aceea de a fi mamă a tuturor celor vii. În virtutea acesteifăgăduinţe Sara zămisleşte un fiu, în ciuda vârstei sale înaintate. Împotriva oricărei aşteptăriomeneşti, Dumnezeu alege ceea ce era considerat neputincios şi slab pentru a-şi arătafidelitatea faţă de făgăduinţă: Ana, mama lui Samuel, Debora, Ruth, Iudita şi Estera şi multealte femei. Maria „se află în fruntea celor smeriţi şi săraci ai Domnului care nădăjduiesc de laEl cu încredere mântuirea şi o primesc. Cu ea, fiica Sionului prin excelenţă, după îndelungaaşteptare a făgăduinţei, se împlinesc timpurile şi se instaurează noua economie”.Evangheliile canonice nu dau prea multe amănunte despre viaţa Fecioarei Maria. Ea estefiica unică a lui Ioachim şi a Anei, care o consacră serviciului religios din Templu. Originarădin Nazaret, în Galileea (
 Lc
1,26-27), ea este logodită cu Iosif, nume menţionat in genealogiaredată de Evanghelia după Matei (1,16), cu scopul de a arăta că Isus aparţine după nasterea Safizică poporului iudeu, înscriindu-Se în linia descendentă davidică. Din cauza acestei logodne,Isus a fost considerat fiul lui Iosif şi al Mariei (
 Lc
3, 23;4,24;
 In
6,24), deşi Iosif are o paternitate legală asupra Lui, nu una fizică (
Mt 
1,20-25). Aici primeşte vestea cea bună de laîngerul Gabriel (
 Lc
1,26-38), fiind salutată apoi de Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul (
 Lc
1,42-45). După naşterea Fiului său, cel Unul-Născut, în Betleem (
 Lc
2,4-16), ea este alături deIsus în toate marile momente ale vieţii şi activităţii Lui: tăierea-împrejur, prezentarea la1
 
Templu, fuga în Egipt, predica din Templu, minunea din Cana (
 In
2,1), în timpul Patimilor,după care Fecioara este incredinţată apostolului Ioan (
 In
19,25). După înălţarea la cer a lui Isus(
 Fap
1,14), Fecioara impreună cu „fraţii” lui Isus şi femeile care l-au urmat pe Cristos fac parte din cercul Bisericii apostolice.„Fecioara Maria a fost prezentată din diferite perspective, dar putem individua figuraevanghelică a Mariei în câteva trăsături legate de marile virtuţi teologale (speranţa, credinţa şiiubirea). Ea este o femeie care iubeşte şi pe care toţi o simt alături, aproape de ei în oriceîncercare şi căreia i se adresează cu încredere, uneori cu o nostalgie de iubire, pentru a stabilicu ea o comuniune ce dă sens vieţii şi dă speranţă întregii noastre existenţe de fiecare zi”.S-ar putea naşte câteva întrebări, fireşti pentru acela care doreşte să o înţeleagă pe MamaCerească în complexitatea harurilor cu care a fost înzestrată:1. Maria ne conduce la Dumnezeu. De ce Isus a voit să ne încredinţeze în mod deosebitMamei sale?Pentru că „Maria ne conduce la Dumnezeu mai ales prin viaţa ei. Ea este modelulfundamental care atrage la sine şi conduce la Dumnezeu. Cine priveşte la Maria, vede iubirealui Dumnezeu care s-a realizat în ea, în plinătate absolută şi în desăvârşirea cea mai frumoasă,dar vede şi iubirea umană, iubirea care se dăruieşte pe sine lui Dumnezeu, o iubire primită şirestituită, o iubire dăruită în totalitate, fără să ţină cont de niciun sacrificiu atunci când vrea săcorespundă la iubirea primită. În Maria vedem Fecioara iubirii, a bucuriei, Fecioara care spune„da” la Bunavestire, dar ea este şi Fecioara iubirii lângă Cruce, a jertfei împărtăşită alături deFiul, în sfâşierea inimii, fără să se îndoiască nicio clipă de fidelitatea lui Dumnezeu şi a iubiriisale”.2. Maria s-a apropiat de oameni, în decursul timpurilor, mai ales prin fenomenul apariţiilor şi prin alte semne, precum cel al lacrimilor. De ce această cale?Biserica crede acestea sunt manifestări foarte rare. Sf. Fecioară este întotdeauna alăturide noi, chiar dacă noi nu o vedem. Marele sfânt Gherman al Constantinopolului ne spune că eatrăieşte mereu alături de noi pentru că este Mamă şi prin urmare, aceste manifestări externesunt lucruri mărunte, care au desigur importanţa lor, dar sensul cel mai profunde este impactulconstant al comuniunii pe care Duhul Sfânt o cultivă în inimi. De aceea, apariţiile sunt semnecare întăresc experienţa cotidiană pe care fiecare dintre noi o simte dar nu o poate descrie înmod precis. Naşterea Preacuratei face parte din planul divin al mântuirii omenirii întregi şi de aceea esteun
mister 
. Ca să-i înţelegem valoarea şi măreţia, va trebui oare să o comparăm cu naşterea luiIsus sau cu cea a sfântului Ioan Botezătorul? Naşterea lui Isus a fost prea dumnezeiască pentru puterile minţii noastre de a o înţelege. Sfânta Scriptură o compară cu cea a unui soare carerăsare din înălţime (cf.
 Lc
1,79), adică lumină din lumină. Naşterea lui Ioan Botezătorul esteminunată: este prevestită de arhanghelul Gabriel tatălui său, Zaharia, asigurându-l că va fimotiv de bucurie nu numai pentru familia lui, ci şi pentru mulţi alţii (cf.
Lc
1,11-15); vestea i2
 
se pare lui Zaharia atât de minunată că nici nu o poate crede şi de aceea rămâne mut (
 Lc
1,20); pruncul tresare de bucurie în sânul Elisabetei şi se umple de Duhul Sfânt la vizita preacuratei(
 Lc
1,40-41); acum, când minunea se înfăptuieşte şi pruncul se naşte, bucuria lui Zaharia esteatât de mare că i se dezleagă limba pentru a-i da numele de Ioan (
 Lc
1,64). Isus însuşi vorbeştedespre naşterea lui Ioan Botezătorul, afirmând că nu s-a născut om mai mare din femeie ca el,fiind mai mare decât oricare al profet, că este îngerul Tatălui ceresc trimis să-i pregăteascăterenul pentru opera mântuirii (
 Lc
7,24-28). Putem compara naşterea preacuratei cu cea a luiIoan Botezătorul?Dacă vrem să descriem în cuvinte omeneşti valoarea şi măreţia naşterii Fecioarei Maria, ar trebui să ne folosim de cuvintele inspirate ale Sfintei Scripturi, prin care să demonstrăm că oîntrece pe cea a lui Ioan Botezătorul
. Dar Scriptura tace
. De ce?Când cuvintele omeneşti sunt incapabile de a ne reda măreţia unui lucru, Scriptura
tace
. Deexemplu: Isus a venit să ne vestească împărăţia lui Dumnezeu, măreţia şi fericirea ei, dar niciodată n-a încercat să ne-o descrie în cuvinte, fiind imposibil de redat ceea ce Dumnezeu a pregătit acelora care îl iubesc (cf.
1Cor 
2,9). Întrezărim măreţia naşterii Fecioarei Maria dincâteva cuvinte ale lui Isus spuse unei femei entuziasmate ascultându-i predica, fericind peaceea care l-a născut şi crescut. Mântuitorul îi spune: Fericiţi sunt mai curând cei care ascultăcuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc (
 Lc
11,27-28).De aici deducem că cel mai fericit dintre toţi este Isus însuşi, fiindcă, ascultând cuvântulTatălui, a devenit Cuvântul lui Dumnezeu, născut din veci din Tatăl, rămânând în veci cel maicredincios păstrător al acestui cuvânt părintesc din care s-a născut şi cu care s-a identificat, caapoi să devină Cuvântul întrupat.Preacurata Fecioară Maria, aleasă din veci în planul Tatălui ca să devină mamă a Fiului său pe pământ, mama Cuvântului Întrupat, s-a născut ca o consecinţă a ascultării lui Isus faţă deTatăl. Fecioara Maria spune că toate neamurile o vor numi fericită. De ce? Fiindcă s-a născutdin fericita ascultare a Fiului lui Dumnezeu.O astfel de naştere întrece în măreţie creaţia întregului univers, a tuturor celor văzute şinevăzute, este unică şi nu are termen de comparaţie. Or, o astfel de măreţie este imposibil deredat în cuvinte omeneşti, ba cred că nici în cuvinte îngereşti, ci doar dumnezeieşti: Maria s-anăscut ca urmare a ascultării lui Isus faţă de cuvântul dumnezeiesc al Tatălui veşnic, Cuvântuliubirii infinite prin care şi pentru care toate au luat fiinţă (
 In
1,3-4). Naşterea lui IoanBotezătorul se poate descrie, fiind consecinţa naturală a unor evenimente mai puţin minunate, pe când Maria s-a născut din ascultarea Fiului dumnezeiesc faţă de Tatăl ceresc, înainte ca easă-l nască pe Fiul lui Dumnezeu ca Fiu al Omului.Semnificaţia istorică a acestei minuni o putem afirma în cuvinte. Naşterea Fecioarei Mariaeste preludiul naşterii lui Isus, fiindcă o dată cu apariţia ei în această lume începe să serealizeze planul lui Dumnezeu pentru o minune şi mai mare: întruparea Fiului său divin. ÎnFecioara din Nazaret Cel Preaînalt ne pregăteşte mama şi regina. Mama şi regina prevesteşteapariţia Regelui regilor, ne spune că Fiul lui Dumnezeu este gata vă vină, să răsară ca un soare3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...