Cu certitudine, geto-dacii (ramura nordic a marelui neam tracic) au avut ca simbol "draco": un cap de lup cu botul deschis, continuat

cu un corp de sarpe, realizat din metal (bronz) si care se termina cu o serie de fsii din pnz. Acest "draco" era nfipt n vrful unei hampe; purtat n galopul calului n timpul luptelor, "draco" scotea un suierat datorit aerului care intra prin gura deschis a animalului si iesea printr-un "fluier" din lemn prins la coad. "Draco" nu a fost o "inventie" geto-dacic, el fiind preluat de la popoarele de clreti de origine iranian cunoscute sub numele generic de sciti. Oricum, prima atestare a utilizrii unui "draco" de ctre geto-daci dateaz din sec.IV a.ch., o schitare a unui astfel de steag fiind scrijelat n pasta crud a unui vas local, lucrat cu mna, descoperit n asezarea getic de la Budureasa, jud.Prahova. n scenele sculptate ale Columnei lui Traian, rzboinicii daci apar purtnd deseori astfel de simboluri, ele regsindu-se redate si pe monumente funerare ale unor ostasi romani de origine dacic stationati n Britania. Singurul exemplar pstrat - numai partea metalic - a fost descoperit n Germania, fr s se poat spune dac piesa respectiv reprezint un "trofeu" cstigat de o unitate militar roman n timpul luptelor purtate n Dacia si dislocat apoi pe limes-ul de pe Rin, o pies capturat de la alte neamuri scitice, care o aveau ca simbol sau un "steag" al unei unitti militare auxiliare romane recrutat dintre geto-daci si care, conform practicii curente romane, si pstrau armamentul specific. Roma, ca stat, nu a avut un steag anume. Fiecare legiune roman si avea "steagul" specific, "sigmum", care era o reprezentare plastic turnat n bronz (acvil, leu s.a.m.d.), nfipt n vrful unei hampe, pe aceasta din urm fiind fixate si diversele "decoratii" (phalerae) pe care respectiva legiune le cptase.
1

Dup formarea poporului romn, n secolele IX-X, odat cu constituirea celor dinti formatiuni de tip statal att la sud, ct si la nord de Dunre, apar si primele nsemne heraldice romnesti si, odat cu acestea, lacunare si disparate informatii privind "steagul cel mare" care, n limbajul vremii, desemna simbolul vexilologic al statului. n afara "steagului cel mare" existau si diferite steaguri ale cetelor boieresti, fiecare n culori si cu reprezentri heraldice specifice iar, mai trziu, existau diferite drapele si stindarde ale unittilor militare. Uneori, domnitorii si aveau propriul lor steag care mbina elemente ale stemei personale cu stema trii. "Steagurile cele mari" au reprezentate pe pnz elemente heraldice ale stemei, brodate sau pictate. Culoarea de baz a steagului Moldovei este, n general, rosu, iar cea a trii Romnesti alb sau o culoare deschis (alb-glbui), dar exist si exceptii. O astfel de exceptie o reprezint chiar prima stire scris, n care este descris un astfel de steag de pe vremea domnitorului Vlad Vintil de la Slatina (1532-1535) n care ni se spune c pnza era din mtase rosie pe care era brodat reprezentarea heraldic a stemei: pasre (cioar?) cu capul conturnat, avnd o cruce n cioc si stnd pe un pisc de munte. Si steagul Moldovei, n perioada domniei lui Stefan cel Mare, era tot rosu, avnd capul de bour cu stea ntre coarne si flancat de soare si lun. Din aceeasi perioad avem si imaginea steagului domnesc al lui Stefan n gravura rednd btlia de la Baia din 1467: flamur lung si ngust, avnd redate benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) si capul de bour pe restul jumttii pnzei.

Dup o relatare contemporan, delegatia marilor boieri moldoveni prezenti la ncoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei (1574) avea un steag de culoare albastr pe care era redat bourul cu stea ntre coarne. n jur de 1600, steagul trii Romnesti sub domnia lui Mihai Viteazul era alb avnd pictat un corb ce tine n cioc o cruce dubl, stnd deasupra unei ramuri de ienupr verde, n timp ce steagul Moldovei sub Ieremia Movil era rosu, cu bourul avnd stea ntre coarne si flancat de dou semilune, pictate galben; marginea steagului era bordisit cu galben si avea nscris numele si titulatura voievodului si data cnd a fost fcut. Din steagurile datate n secolul al XVII-lea nu s-a mai pstrat nici unul "al trii". n schimb, exist un interesant steag domnesc din vremea lui Mihnea al III-lea (1658-1659): pe fondul rosu nchis, pictat cu aur, vulturul bicefal bizantin purtnd coroan princiar, avnd ca suporti doi lei rampanti, totul ncoronat cu o coroan arhiducal sustinut de doi ngeri; la partea superioar a pnzei era scris numele si titulatura. "IO MIHAIL RADU CU MILA LUI DUMNEZEU DOMN AL UNGROVLAHIEI SI AL PRTILOR MEGIESITE ARHIDUCE" Un alt steag domnesc este cel al lui Constantin Brncoveanu, care este posibil s fi slujit si ca steag al trii. Pe o fat a pnzei era brodat stema trii Romnesti flancat de sfintii mprati Constantin si Elena cu inscriptia: "KONSTANTINUS BRANCOVAN, VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS, ANNO DOMINI 1698" iar pe cealalt fat era scena Botezului Domnului. n perioada domniilor fanariote apar, pentru prima dat, mbinate pe un steag si simbolurile heraldice ale celor dou principate romnesti; asa
3

cum este cazul cu steagul din vremea lui Constantin Ipsilanti care, pentru scrut vreme (decembrie 1806-august 1807), a domnit n ambele tri; mtasea steagului era de culoare alb. Si steagul folosit de Tudor Vladimirescu n timpul miscrii revolutionare din 1821 a fost fcut pe modelul steagurilor ostsesti ale evului mediu. Pnza, din mtase alb, avea pictat, central, Sfnta Treime, flancat de doi sfinti militari (Sf.Mucenic Gheorghe si Sf.Theodor Tiron). Sub Sf.Treime, ntr-o cunun oval din frunze de laur, era acvila cruciat a trii Romnesti si, la stnga si la dreapta stemei, erau scrise, cu litere chirilice versurile: "Tot norodul romnesc Pe tine te proslvesc Troit de o fiint Trimite-mi ajutorint. Cu puterea ta cea mare Si n bratul tu cel tare Ndejde de dreptate Acum s am si eu parte". Sub stem era nscris data cnd a fost citit Proclamatia de la Islaz, socotit ca moment "oficial" al declansrii miscrii initiate de slujerul Tudor Vladimirescu. Pe lng flamura propriu-zis sunt de amintiti si ciucurii care erau atrnati de hamp, sub ogiv; erau trei grupe de ciucuri, fiecare din acestea formate din fire mpletite mai lungi, acoperite pn la jumtate de fire mai scurte. Fiecare din acesti ciucuri erau colorati bicolor:
4

rosu/albastru, galben/albastru si galben/rosu, ansamblul lor crend impresia tricolorului. Prima reunire a celor trei culori, ca benzi separate de culoare, ca simbol vexilologic nu al principatului trii Romnesti, ci al unittilor militiei pmntene si al navelor comerciale, dateaz din 1834, pe timpul domniei lui Al.D.Ghica. Benzile erau dispuse pe orizontal, cu fsia rosie la partea superioar si cea albastr la partea inferioar. Pe galben, era pictat acvila cruciat, ncoronat, tinnd n ghiare un buzdugan si o spad, nconjurat de o cunun oval din frunze de stejar si laur; n colturi, erau pictate acvile. Pornindu-se de la Hatiseriful din 1834, prin care sultanul aproba cele trei culori ca simbol vexilologic, adeptii "Partidei Nationale" vor vedea n acest tricolor simbolul national al tuturor romnilor. Fr ndoial c aceast optiune a fost puternic influentat de miscarea national pe care noile forte politce ale burgheziei o promovau n ntreaga Europ, modelul vexilologic fiind cel francez: albastru, alb, rosu. Dup acest model, Belgia adopt, la proclamarea independentei sale, steagul negru, galben, rosu; revolutionarii italieni - si apoi statul italian verde, alb, rosu etc. n aceeasi perioad, a domniilor "Regulamentare", n Moldova, domnitorul Mihail Sturdza mparte si el drapele si stindarde noilor unitti ale militiei pmntene. Culorile unittilor militare moldovene sunt bicolore: pe pnza albastr sunt plasate la colturi ptrate rosii. Pe aversul pnzei, n centru, era bourul moldovenesc cu stea ntre coarne si coroana princiar, n timp ce pe revers era pictat Sf.Gheorghe clare, ucignd balaurul; pe ptratele rosii era monograma domnitorului, "M".

De notat c nici n aceast perioad nu s-a ajuns nc la instituirea unui steag al "statului", principalul steag al trii fiind cel al domnitorului. Steagul domnesc al lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) era confectionat din mtase rosie avnd marginile brodate cu flori de aur; central, un scut, timbrat cu coroana princiar, n care este acvila cruciat, scutul fiind sustinut de doi lei rampanti; n spatele scutului sunt ncrucisate o spad si un buzdugan, iar totul este plasat deasupra unei panoplii formate din steaguri, arme, tevi de tun, tobe si ghiulele. Pe reversul steagului este pictat Sf.Gheorghe clare, omornd balaurul. n contextul revolutionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri a unor state nationale, si revolutionarii romni, aflati la Paris la izbucnirea revolutiei, vor arbora drapelul albastru, galben, rosu, cu albastru la hamp. Asa va fi si consfintit, ca drapel national, prin Decretul nr.252 al guvernului provizoriu de la Bucuresti, desi, initial, apruser drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontal, asa cum fuseser ele arborate de revolutionarii romni din Ardeal la Adunarea National de la Blaj din 26 aprilie. Nu stim motivul pentru care ardelenii au ales dispunerea culorilor pe orizontal; este posibil s fi fost un mimetism dup tricolorul verde, alb, rosu al revolutionarilor maghiari. Ar mai fi de notat c, initial, tricolorul romnilor ardeleni a fost albastru, alb, rosu, cu benzile pe orizontal, pe alb fiind scris cu auriu "VIRTUS ROMANA REDIVIVA" (Virtutea roman renviat). n decursul revolutiei ns, treptat, toate drapelele romnilor vor nlocui albul cu galben. Ca drapel national, tricolorul se impune n 1859, odat cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar n varianta dispunerii orizontale a
6

benzilor de culoare. Primul steag din 1859, aflat n uz pn n 1862, a avut fsia albastr plasat sus, apoi, n a doua perioad a domniei lui Cuza, fsia rosie a fost dispus la partea superioar. Odat cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, att steagul trii ct si drapelele si stindardele unittilor militare vor avea benzile dispuse pe vertical, cu albastru lng hamp. Romnia se alinia astfel regulilor vexilologice europene pentru steaguri tricolore care au, toate, banda de culoarea cea mai nchis, culoarea "rece", lng hamp. Trebuie fcut precizarea c ntre steagul national si drapelele unittilor militare au existat ntotdeauna si peste tot n lume diferente. La noi, drapelele militare au avut redat stema trii pe centru si n colturi sigla suveranului, pe cnd steagurile nationale, ncepnd din 1872 cnd aceste aspecte sunt legiferate, nu. n 1948, regimul comunist, pentru a ncerca s ndeprteze ct mai mult din tot ce a nsemnat traditia national, a nlocuit nu numai stema trii, rezultat din mbinarea elementelor heraldice traditionale, cu una nou, de sorginte sovietic, dar a si plantat aceast nou stem pe tricolorul national. n decembrie 1989, oamenii au rupt simbolul comunismului de pe steag si s-a revenit la ceea ce fusese steagul Romniei din 1872 pn n 1947.