N. Steinhard - Eu Insumi Si Alti Cativa

Colecţia DISCOBOLUL Coordonator ŞTEFAN BORBELY

Coperta de ULLANA BOLBOACĂ

N. STETNHARDT

Descrierea

CIP

a Bibliotecii Naţionale STEINARDT N.Eu însumi şi alţi câţiva / N. Steinhardt, Cluj-Napoca: Dacia 2001 p. 352, 20,5 cm (Discobolul)ISBN 973-35-1182-X821.135.1.4© Editura DaciaCluj-Napoca, 3400, Calea Dorobanţilor nr. 3 et. IVtel. 0264/45 21 78, O.P. 1, CP. 160e-mail: office@edituradacia.ro, www.edituradacia.ro Bucureşti, of. poştal 16, sector 6str. General Medic Emanoil Severin nr. 14tel. 01/315 89 84, fax: 01/315 89 85 Satu Mare, 3600, B-dul Lalelei R13 et. VI ap. 18tel. 061/76 91 11; fax: 061/76 91 12Căsuţa poştală 509; Piaţa 25 octombrie nr. 12www.multiarea.ro Baia Mare, 4800, str. Victoriei nr. 146tel./fax: 062/21 89 23Redactor şi tehnoredactor: MONICA MĂRIA CREMENE Comanda nr. 4201

In atenţia difuzorilor de carte.

Timbrul literar se virează la Uniunea Scriitorilor din România, cont 2511.1-171.1 ROL, BCR Unirea

Lucrare

apărută cu

sprijinul

Ministerului Culturii şi

Cultelor

EU ÎNSUMI ŞI ALŢI CÂŢIVA

(eseuri noi şi vechi)

Ediţie alcătuită şi îngrijită de IOAN PINTEA

Editura Dacia Cluj-Napoca, 2001

Mulţumiri pentru ajutorul acordat în editarea acestei cărţi

domnilor

Nicolae Grigorescu, Dumitru Găvan, Luca Iancu Mihai şi Vasile Cioarba

CUPRINS

Cuvânt înainte.............................................................................70 problemă literară....................................................................11 Neoclasicism? Neotradiţionalism?.............................................17Un mare critic burghez: Eugen Lovinescu.................................26Benda, Franţa şi Bizanţul...........................................................31Romanul-fluviu al lui Georges Duhamelsau limitele moderaţiunii......................................................48Flaubert sau romancierul..........................................................64în jurul lui Proust.......................................................................70Elementele operei lui Proust.....................................................75Personalitatea lui Andre Gide....................................................93Andre Gide ca romancier..........................................................110Huxley - teist şi romancier......................................................127Andre Suarez contra barbarilor................................................140Thomas Mann sau unde e locul artistului................................148O problemă socială şi mondenă: Gambetta..............................155Lion Feuchwanger despre clica national-socialistă...................169Ştefan Zweig şi dictatura..........................................................176Franţa vie: Peguy.....................................................................194„Les Fossoyeurs".....................................................................207Diavolul prezent sau Malaparte în faţa războiului...................213Ultima piesă a lui Giraudoux...................................................225Cu privire la Benjamin Constant..............................................231Umbra lui Brutus.....................................................................235Liberalism................................................................................250 Note din

Revista Fundaţiilor Regale

........................................273Bucureştiul nostru .........................................................273

Icoana Maicii Domnului .................................................275 Numele străzilor ............................................................277Monotonie şi exageraţie ................................................278Ludovic al XlV-lea pe ecran.............................................280în tovărăşia marilor gânditori.........................................282Arta, totală sau parţială...................................................285Romancierul I. Peltz........................................................287Philipps Oppenheim........................................................289Un scriitor, un om............................................................290Poeziile d-nei Hana Kawa................................................292Proust şi teoreticienii......................................................294Pronosticuri academice franceze....................................296în preajma unei premiere de Cocteau............................298Teoria nebuniei după Chesterton....................................300Toscanini în Manhattan...................................................302Amintirea lui Pitoeff........................................................304înfrângerea radical-socialiştilor.......................................305Pseudo-ştiinţa socială a literaţilor...................................307La Bruyere (1645-1696)..................................................309Pascal sau Voltaire..........................................................311Glorie veşnică lui Clemenceau........................................313„Procesul" lui Kafka........................................................315 Nuvelele d-lui Ştefanopol.................................................319Citind pe Courteline........................................................321Slove de martiri...............................................................323ADENDA Notiţă autobiografică..............................................................327Pictura europeană la începutul veacului: Fernand Khnopff ...331Turgheniev..............................................................................335Fundoianu redivivus................................................................337Domnişoara Nastasia: o justificare.........................................339Citind despre pictura murală în epoca lui Matei Basarab......341O pictură fenomenologică.......................................................344Vraja lemnului.........................................................................347

CUVÂNT ÎNAINTE

Dintr-o „Notiţă autobiografică", destinată

Dicţionarului scriitorilor evrei din România,

apărută la Tel-Aviv, pe care o publicăm în

Adenda

la volumul de faţă, aflăm că N. Steinhardt este colaborator al

Revistei Fundaţiilor Regale

într-o primă perioadă - 1936-1939 - când, de fapt, îşi face şi debutul,sprijinit de Camil Petrescu, cu eseul „Elementele operei lui Proust", şi redevine într-o a doua perioadă- în 1945 - ca în 1946 să fie numit de Al. Rosetti în comisia pentru premierea tinerilor scriitori. Estedat afară de la „cea mai bună revistă interbelică a noastră", cum el însuşi o numeşte, la cererea luiGeorge Călinescu, în noiembrie 1947. N. Steinhardt şi-a dorit foarte mult, încă din timpul vieţii, să-şi vadă retipărite textele publicate în

Revista Fundaţiilor Regale. Dar

n-a fost să fie aşa. Sau a fost, însă pe jumătate. în 1988, EdituraEminescu a alcătuit prin grija şi strădania (de preţuit şi invidiat, îmi spunea Steinhardt) poetei ViolaVancea, o ediţie de „eseuri vechi şi noi", ciopârţite în fel şi chip de cenzură, sub titlul „Prin alţii spresine". Un titlu fericit, dar cu un sumar nefericit (nu din pricina lectorului, se-nţelege) lipsit - o,tempora, o mores - de orice semnificaţie, în primul rând pentru autor, şi nu în cele din urmă pentrucititor. Această carte, cu toată bunăvoinţa şi strădania editorilor, a fost pentru Steinhardt un şocnefericit: prilej de mâhnire, stupoare, supărare şi amărăciune. Spune Viola Vancea (în revista „22"):„Apariţia în această formă „prescurtată" cred că i-a accelerat sfârşitul. N. Steinhardt şi-a renegat cartea

confesându-se celor apropiaţi".

Depun această mărturie pentru că i-am fost aproape autorului, înainte şi după apariţia acestui tom, careare totuşi cel puţin două calităţi: provocarea poftei nesăţioase după un scriitor interbelic de excepţie şi promovarea într-o lumină bună şi clară a câtorva din eseurile noi risipite prin cărţi şi reviste şi, de data

aceasta, antologate sub numele lui N. Steinhardt.în autograful dat mie, pe 18 decembrie 1988, N. Steinhardt scria întristat şi profund supărat, printrealte complimente: „Lui loan Pintea [...] această carte slută pe care o reneg. Cu gratitudine, ciudă şiafecţiune, smeritul necăjit autor, persecutat de zânele cele rele ale tiparului".Cu mult timp înainte de apariţia volumului „Prin alţii spre sine", smeritul „necăjit autor" era, cel puţinîn faţa mea, fericit. Fericit că, în sfârşit, textele aproape uitate de mulţi cititori, dar pe care cel ce lescrisese le iubea atât de mult, vor fi retipărite, îmi spunea, în desele noastre întâlniri de la Rohia şi întainicele plimbări înspre Poiana Lighetului, că nădăjduia pentru ele o prefaţă de la Constantin Noica(care, din păcate, n-a mai fost scrisă, C. Noica trecând la cele veşnice între timp) şi că le găsise şi untitlu pe măsură: „Eu însumi şi alţi câţiva". Din textul Violei Vancea, publicat în revista „22", aflu căacest titlu a devenit nume de capitol şi în cele din urmă a fost scos definitiv din carte.Fireşte, ediţia pregătită de N.Steinhardt pentru Editura Eminescu avea un alt sumar. Acest sumar numai poate fi respectat acum pentru că multe din textele cenzurate, după 1989 au apărut cu generozitateîn alte volume, în alte culegeri de eseuri.După apariţia cărţii la Editura Eminescu, evident cu titlul schimbat, nu l-am mai întrebat de ce titluliniţial dispăruse cu desăvârşire, pentru că îmi era de ajuns amărăciunea (pe care i-o împărtăşeam) provocată de extirparea şi „fragmentarea" foarte multor „eseuri vechi", publicate de către N. Steinhardtnu numai în

Revista Fundaţiilor Regale,

dar şi în revista burgheză,

Universul Literar

ori

Libertatea.

în mod paradoxal, apariţia acestei cărţi i-a adus fericitului monah nenumărate momente de ofuscare şirevoltă. Nici vorbă de întristata fericire, cum se spune la Pateric, ci mai degrabă înverşunare, silă şinemulţumire.Am considerat de datoria noastră să redăm cititorului, ştiind prea bine suferinţele autorului şi periplultextelor interbelice, această ediţie restrânsă, care cuprinde în mare parte eseuri, recenzii şi note,apărute în

Revista Fundaţiilor Regale.

Excepţie fac: „Un mare critic burghez: Eugen Lovinescu"(„Revista burgheză"), „O problemă socială şi mondenă: Gambetta" („Libertatea"), „în jurul luiProust"(„Universul literar"). Am introdus şi o

Adenda,

necesară, credem noi, cititorului, în măsura încare acesta are răgazul să mediteze asupra scriiturii (şi de ce nu, biografiei) dinainte şi după intrarea înmonahismul ortodox al

luiN. Steinhardt..

în final, spun cum am spus şi la editarea romanului „Călătoria unui fiu risipitor" (1995) că avem de-aface în această carte cu un alt fel de Steinhardt. Nu cu Părintele Nicolae, nici cu monahul Delarohia, ci pur şi simplu cu eseistul deplin, împătimit de operă, autor, împrejurări politice, felurite ideologii şidictaturi, preocupat mereu de relaţia - plină de învăţăminte folositoare, mai ales pentru vremea noastră- a insului, fie el scriitor sau personaj, cu istoria.

IO AN PINTEA

mai, 2001, Chintelnic

O PROBLEMA LITERARA

Există în literatura universală o problemă care nu poate scăpa nici unui cititor atent, care-1 urmăreştede mult şi pe scriitorul acestor rânduri. Ea se aşează într-un domeniu deosebit de gingaş şi foarteobscur: acel al raporturilor dintre creator şi personaje. Cercetătorii misterelor literare ştiu de mult cămarii scriitori susţin realitatea unei dependenţe aproape totale a lor faţă de ceea ce vulgul crede că efabricat de ei după bunul lor plac şi la libera lor voinţă. Punctul de vedere al artiştilor e că personajeleli se impun, că firile şi reacţiunile lor sunt autonome şi că doar angrenarea lor într-un complex numit

acţiune

sau

analiză

intră sub discreţionarul lor control. Romancierul, în acest sistem, ar fi gata săcreadă că eroii săi trăiesc în lumea imaginară o viaţă proprie. Din acea lume n-ar fi exclus să treacăîntr-a noastră, aşa cum vrea anecdota după care un glumeţ, anunţând lui Balzac, cufundat în lucru,vizita d-nei Mortsauf, s-a ales cu răspunsul calm: „Să poftească".Problema de care e vorba aici e mai complexă, pentru că se referă la o evoluţie a raporturilor dintrecreator şi creaţie. Dacă artistul e obligat să se supună particularităţilor personajului său, putem presupune, cel puţin, că îl cunoaşte dintr-un început; că va fi silit să se abţină de a-i impune gesturicare nu se încadrează firesc în caracterul lui, dar că ştie cu cine are de a face. Cu toate acestea vedemcazuri ilustre în care, pentru însuşi creator, creaţia constituie o surpriză în care creatorul, în cele dinurmă, trebuie să-şi schimbe părerea; în care se produce o adevărată răsturnare a poziţiei iniţiale şi aînsăşi intenţiilor autorului. Cititorul în aceste cazuri, niţel buimăcit, nu poate să nu surâdă, înduioşatomeneşte, dar şi înfricoşat. îşi dă seama că se află în pragul lumii aceleia tenebroase a creaţiei, în faţacăreia se

Category:	Uncategorized.
Rating:
Upload Date:	04/28/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	This document has no tags.

Documents

People