You are on page 1of 12

UAV ARAD FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE MASTERAT: BUGET PUBLIC, PIETE FINANCIARE SI BANCI

Prof. coordonator:

Student:

2013

1. Economii si investitii. Tipuri de investitii


In mediul financiar se face o distinctie clar si transant ntre a economisi si a investi, diferenta care apare frecvent att n opiniile si analizele prezentate n media de ctre profesionisti, ct si n discutiile directe cu reprezentantii diverselor companii care activeaz n mediul financiar (bnci, societti de brokeraj - SSIF-uri, companii care administreaz fonduri de investitii, consultanti financiari etc). Prin economisire se urmreste crearea unor rezerve de bani care s fie pstrate n conditii de risc ct mai mic (dac se poate chiar inexistent.), practic se acumuleaz un capital bnesc care este prezervat n conditii de sigurant maxim pentru a fi utilizat ulterior, fie pentru realizarea unor obiective personale pe termen mediu si lung (achizitia unei case, a unui automobil, unui computer performant etc), fie pentru a face fat unor evenimente neprevzute: o cheltuial imediat neprogramat, fie chiar pentru a investi ulterior. Cele mai potrivite instrumente pentru plasarea banilor economisiti sunt cele cu lichiditate ridicat si risc sczut. Printre instrumentele financiare care corespund acestor exigente se numr depozitele bancare, titlurile de stat (certificatele de trezorerie pentru populatie) si ntr-o oarecare msur chiar si obligatiunile municipale. Cstigul este reprezentat de o dobnd (n general fix, dar poate fi si variabil), fr a exista nici un moment pericolul ca la scadent suma obinut s fie mai mic dect cea initial. Totusi a investi presupune asumarea unui risc, scopul principal fiind acela de a realiza un profit ct mai ridicat. Nu se mai pune problema de a minimiza riscul, cum este cazul pentru sumele economisite, ci de a maximiza profitul ce poate fi obtinut n conditii acceptabile de risc.

Unii investitori sunt dispusi s riste o pierdere mai mare n speranta c totusi situatia va evolua n favoarea lor si vor avea un profit foarte ridicat, la fel cum exist si investitori care nu doresc s-si asume dect un risc mediu sau sczut si, ca atare, se vor multumi cu profituri mai modeste. A economisi si a investi sunt dou lucruri fundamental diferite. Diferentele se refer n primul rnd la:
- obiectivul avut n vedere: acumularea de capital n cazul procesului de

economisire, iar n cazul investitiilor, obtinerea de profit;


- riscul asumat: aproape zero cnd vorbim despre economii, dar n mod

cert existent n cazul investitiilor;


- randamentul posibil a fi obtinut: destul de redus (dar obligatoriu peste

rata inflatiei) pentru sumele economisite si mult mai mare n cazul investitiilor. Care ar fi alegerea cea mai potrivit pentru fiecare? S investeasc n conditii de risc sau mai bine s economiseasc n sigurant?

Cu

siguranta

amndou.

Orice

persoan

care

si

propune

s-si

mbuntteasc gradul de independent financiar, s stea pe picioarele ei, trebuie s economiseasc bani astfel nct s poat face fat unei situatii neprevzute dar si s investeasc pentru a obtine un cstig suplimentar care,

adugat la veniturile curente (salariale sau de orice alt natur), s i permit s aib o viat mai bun.

2. Stabilirea unei strategii proprii de investitii si analiz


In orice activitate uman, succesul este direct proportional cu efortul depus, deci atunci cnd vorbim despre investitii, cu ct lucrurile sunt luate mai n serios si eforturile sunt adecvate, cu att profiturile care se vor obtine sunt, n mod normal, mai ridicate. Atunci cnd vorbim de investitii la burs, strategia de plasament vizeaz n primul rnd tipurile de instrumente n care vor fi plasati banii, orizontul de timp pentru care se va face investitia respectiv, nivelul de lichiditate adecvat (adic o estimare a ct de usor va fi s se ias n totalitate din investitia respectiv si s se reintre n posesia banilor) si riscul maxim tolerat. Unii investitori vor prefera s investeasc preponderent n obligatiuni si n actiuni lichide ale unor companii care an de an pltesc dividende de o valoare semificativ. Alti investitori vor dori ns s-si asume riscuri ceva mai ridicate n speranta c si cstigurile ce le vor obtine vor fi mai importante si ca atare vor include n portofoliu numai actiuni ale unor companii cu potential ridicat de dezvoltare pe termen mediu si lung (actiuni de crestere cum sunt ele denumite de ctre specialisti). Exist investitori care cumpr cu precdere actiuni lichide la mai multe companii din domenii diferite de activitate, corect evaluate de piat, n speranta c n perioadele de crestere ale pietei acestea se vor sincroniza cu trendul general, dup cum exist investitori care vor selecta si vor include n portofoliu doar companii subevaluate semnificativ la momentul respectiv, chiar dac acestea sunt foarte putin lichide. O component important a strategiei de plasament o reprezint diversificarea portofoliului, principiu prezentat pe larg n subcapitolul urmtor. Alegerea momentelor de cumprare si de vnzare constituie un element important al strategiei. O alt variant posibil este urmrirea ciclurilor anuale ale pietei pentru a cumpra actiuni la sfrsitul primverii sau nainte de toamn cnd de regul preturile sunt mai coborte si s le vnd la final de an sau n luna ianuarie chiar cnd preturile ating maxime pentru ciclul anual respectiv.

Acestea sunt numai cteva variante principale de strategii de investitii axate att pe criterii financiare ct si de orizontul de timp. Odat stabilit strategia de investitii, rmne doar de selectat titlurile ce vor fi incluse n portofoliu, potrivit criteriilor menionate n strategie. Pentru aceasta este necesar o analiz atent a caracteristicilor companiilor vizate, a evolutiei performantelor economice ale acestora pe parcursul unei perioade mai ndelungate de timp, ncercnd s se estimeze tendinta viitoare a acestora.

3. Principii de baz: randament, risc, lichiditate, diversificare


Atunci cnd vorbim despre un plasament pe piata financiar exist cel putin 3 parametri foarte importanti pe care trebuie s-i avem n vedere si n functie de care lum sau nu decizia de a investi n instrumentul respectiv. Randamentul unui plasament se calculeaz raportnd profitul net obinut la un moment dat la capitalul investit initial.

Profitul net poate fi att ipotetic (calculat la un moment dat n functie de pretul de piat al titlurilor respective, ele fiind n continuare detinute n portofoliu) sau final (calculat la momentul vnzrii, raportat la pretul de vnzare).

Prin raportarea acestui profit net la valoarea investitiei initiale se obtine un randament procentual care apoi poate fi anualizat astfel nct el s poat fi comparat cu randamentele aduse de alte tipuri de instrumente de investitie (de exemplu, o dobnda bancar sau o dobnd pltit de obligatiuni). Anualizarea nseamn mprtirea randamentului calculat initial la numrul de zile pentru care a fost detinut plasamentul respectiv si apoi nmultirea cifrei rezultate cu 365.

Semnificatia cifrei astfel obtinute este randamentul ipotetic care ar fi putut fi obtinut dac plasamentul ar fi evoluat n conditii similare timp de un an de zile si ar fi fost pstrat pe toat aceast perioad. Riscul unui plasament este dat de posibilitatea ca valoarea acestuia s evolueze n sens negativ pe termen scurt sau chiar pe termen mediu si lung astfel c la momentul vnzrii suma obtinut s fie mai mic dect cea investit initial. Importanta determinrii riscului este n primul rnd aceea c permite o estimare a efectelor pe care le-ar resimti portofoliul n cazul n care aceast variant negativ s-ar materializa efectiv. De asemenea, este util compararea riscului cu cstigul potential asteptat pentru plasamentul respectiv. Dac riscul este semnificativ mai mare dect asteptrile de cstig, atunci probabil c plasamentul n cauz nu este chiar att de eficient. Dac ns cstigul potenial asteptat este mai mare dect riscul estimat, atunci investitia n cauz merit s fie efectuat.

Lichiditatea este o component foarte important a pietei bursiere si o caracteristic ce nu trebuie niciodat neglijat a oricrui plasament pe piata financiar. Lichiditatea este definit de ctre specialisti ca posibilitatea de a transforma n bani un plasament, ntr-un timp ct mai scurt si fr ca acest demers s conduc la scderea valorii sale. Definitia de mai sus a lichidittii se refer la plasamentele detinute n portofoliu. Termenul de lichiditate este ns adesea folosit si n legtur cu titlurile financiare tranzactionate la burs, caz n care semnificatia sa este destul de diferit. Practic, n cazul unei companii listate la burs lichiditatea este

valoarea medie a schimburilor zilnice cu actiunile companiei respective pe o perioad anume de timp (de regul cteva luni sau chiar un an). n acest caz lichiditatea arat valoarea sumelor care sunt vehiculate zilnic (n medie) pe actiunile companiei n cauz, ceea ce ofer o bun imagine asupra capitalurilor ce pot fi investite n titlurile respective fr eforturi deosebite si fr a influenta pretul. Unul din principiile de baz de la care nu trebuie s se fac niciodata rabat atunci cnd se alctuieste un astfel de portofoliu este cel al diversificrii. Prin diversificare se are n vedere plasarea banilor n ct mai multe instrumente si tipuri de active pentru a limita riscul la care se expune portofoliul. Diversificarea se face att n ceea ce priveste pietele pe care se investeste (depozite bancare, obligatiuni, fonduri de investitii, aciuni tranzactionate la burs, instrumente derivate etc) ct si pe zone geografice, sectoare de activitate economic (servicii financiare, energie, petrol, chimie, industrie grea, IT, farmaceutice, etc) sau companii.

4. Despre actiuni
Actiunile tranzactionate la burs sunt cele mai populare plasamente pe piata de capital pentru c ele reprezint un echilibru optim ntre riscul si cstigul potential a fi obtinut.

Actiunile reprezint conform celor mai uzuale definitii o participare n capitalul social al unei companii. Actionarii detin un drept de proprietate asupra activelor nete ale firmei respective, desigur proportional cu numrul de actiuni detinute. Ei au dreptul s fie informati cu privire la activitatea companiei, s participe la Adunarea General a Actionarilor si s voteze cu privire la deciziile ce

se iau n acest organism si s ncaseze dividende dac societatea a avut profit. De cealalt parte ns, dac societatea are o evolutie negativ si ajunge n incapacitate de plat (faliment), actionarii sunt ultimii care sunt despgubiti, dup ce se pltesc datoriile la stat si ctre salariati, dup rambursarea creditelor bancare si rscumprarea obligatiunilor emise. Din acest motiv se consider c gradul de risc al unei detineri de actiuni este mai mare dect n cazul cumprrii de obligatiuni pentru c n caz de faliment un detintor de obligatiuni este despgubit naintea actionarului. nainte de a cumpra actiuni ntr-o societate este necesar o informare cu privire la domeniul n care activeaz, structura actionariatului, performantele financiare, cadrul legislativ, etc. Practic, pretul de tranzactionare al actiunilor poate fi influentat de o larg gam de factori dintre care merit amintiti cel putin urmtorii: evolutia general a economiei si a pietei de capital, stirile oficiale transmise de companie (cu privire la cstigarea de noi contracte de desfacere, ptrunderea pe noi piete zonale, investitii, schimbri ale conducerii, modificarea structurii actionarilor semnificativi, profiturile obtinute, etc.), estimrile analistilor transmise prin rapoartele de analiz ntocmite de acestia si transmise clientilor institutionali sau chiar publicate, articole de pres, sentimentul general al investitorilor si psihologia pietei, semnale de analiz tehnic, etc.

5. Despre drepturile de subscriere


Uneori companiile tranzactionate la burs au nevoie s atrag fonduri bnesti suplimentare pentru a-si finanta programul de investitii n dezvoltarea capacittilor de productie sau chiar pentru a achizitiona alte companii de dimensiuni mai reduse, dar care le-ar permite s-si sporeasc semnificativ cota de piat. Un astfel de exemplu l-a constituit recent achizitia pachetului majoritar al Bncii Comerciale Romne de ctre Erste Bank. Pentru aceast achizitie banca austriac a lansat o ofert de majorare de capital prin emiterea de obligatiuni si de actiuni preferentiale. Atragerea fondurilor suplimentare se poate face att printr-o emisiune de obligatiuni corporative, ct si printr-o majorare de capital social. n functie de numrul de actiuni cu care se face majorarea de capital si de numrul de actiuni vechi detinute fiecare actionar primeste un anumit numr de

drepturi de preferint. Aceste drepturi de preferint sunt titluri de valoare, la fel ca si actiunile sau ca obligatiunile, si pot fi pstrate sau pot fi vndute, ele tranzactionndu-se la burs. Cele mai importante caracteristici ale drepturilor de preferint sunt durata de viat limitat si faptul c singurul avantaj pe care l ofer este dreptul de a subscrie un anumit numr de actiuni noi la pretul de ofert. Pretul de piat al drepturilor de subscriere este n majoritatea timpului foarte apropiat de nivelul rezultat din calculul matematic fcut pornind de la pretul de piat al actiunii respective, pretul de ofert si numrul de drepturi necesare pentru a subscrie o actiune nou. De exemplu, dac pentru a subscrie o actiune nou la pretul de 1,00 RON este necesar un singur drept de subscriere, iar pretul de piat al actiunii respective este n momentul respectiv de 1,50 RON, atunci valoarea teoretic a unui drept de preferint este egal cu 1,50 RON 1,00 RON adic 0,50 RON. Principiul care st la baza acestui calcul este acela c unui investitor ar trebui s-i fie perfect indiferent dac achizitioneaz actiunea veche de pe piat la pretul curent de cotare sau dimpotriv, cumpr dreptul de subscriere si apoi subscrie o actiune nou. Efortul financiar ar trebui s fie absolut identic, indiferent de varianta aleas. Din aceast ecuatie rezult pretul corect de piat al dreptului de subscriere.

6. Despre obligatiuni
Obligatiunile nu sunt altceva dect un mprumut acordat pentru un anumit timp bine determinat, la o dobnd fix sau variabil dar precizat clar nc din momentul emiterii obligatiunilor si care se poate transfera unui tert prin vnzare pe piata bursier. EVOLUTIA TRANZACTIILOR CU OBLIGATIUNI

Obligatiunile sunt emise de ctre companiile care au nevoie de finantare si care ncearc s o obtin mai ieftin dect s-ar putea mprumuta de la banc, evitnd astfel alternativa unei majorri de capital care ar presupune o posibil diluare a drepturilor de vot si a beneficiilor actionarilor existenti deja si n acelasi timp aparitia de noi actionari n cadrul companiei. Emitentii de obligatiuni pot fi institutii ale administratiei publice centrale sau locale (de exemplu obligatiunile de stat, cele municipale si cele emise de consiliile judetene) sau companii private, caz n care ele poart denumirea de obligatiuni corporative. Teoretic, riscul n cazul obligatiunilor emise de administratiile publice centrale si locale este foarte redus pentru c este greu de imaginat c acestea vor intra n incapacitate de plat si nu vor putea rambursa mprumutul obligatar, n timp ce obligatiunile corporative comport un risc ceva mai ridicat. Obligatiunile pot fi clasificate dup mai multe criterii. Un criteriu important se refer la datele de plat ale dobnzii si de rambursare a mprumutului obligatar. Astfel, unele emisiuni obligatare pltesc periodic cuponul de dobnd, fie trimestrial, fie semestrial. n mod similar si suma mprumutat poate fi rambursat n mai multe etape pe parcursul duratei de viat a obligatiunilor. Un alt criteriu important de clasificare a obligatiunilor este modalitatea de calcul a dobnzii. Astfel, n unele situatii dobnda este fix, indiferent de evolutia pietei monetare iar n alte situatii se practic o dobnd variabil, calculat si anunat periodic (trimestrial sau semestrial de exemplu). Pentru perioadele de crestere a dobnzii monetare, este avantajos pentru companie s se mprumute la dobnzi fixe, iar pentru detintori (investitori) aceast situatie este una nedorit. n anii n care dobnda pietei monetare cunoaste un trend descendent ns, lucrurile stau exact invers: investitorii prefer s cumpere obligatiuni cu dobnd fix, iar companiile prefer s emit obligatiuni cu dobnd variabil.

10

Exist nc multe alte criterii de clasificare a obligatiunilor. Amintim doar c unele obligatiuni sunt convertibile n actiuni la momentul la care ele ajung la maturitate.

7. Mecanismele finantrii prin piata de capital


Mecanismele finantrii prin piata de capital tin tot de cele trei tipuri de instrumente analizate anterior. O companie poate apela la o majorare de capital prin ofert public adresat tuturor celor interesati prin care investitorii cumpr cu numerar actiunile noi emise pltind n schimbul lor un pret cerut de companie si care de regul se situeaz peste valoarea contabil a unei actiuni vechi. Aceste resurse atrase sunt la prima vedere gratuite pentru c societatea n cauz nu va plti o dobnd pentru ele. Totusi actionarii noi veniti n companie vor avea inclusiv dreptul de a vota n Adunarea General a Actionarilor si de a ncasa dividend, deci la un moment dat n viitor, dac societatea va avea profit, se vor plti dividende.

Atunci cnd o majorare de capital nu este dorit de ctre actionarii existenti de teama dilurii propriilor participatii n companie sau din dorinta de a nu face prtasi la afaceri si alti actionari, se poate alege varianta unui mprumut de obligatiuni. Acesta poate fi realizat tot prin ofert public, iar caracteristicile acesteia pot fi construite exact pe nevoile si structura dorit de finantare a companiei: pe termen scurt (1-3 ani) sau mai lung (5-10 ani), cu dobnd fix sau cu dobnd variabil, cu plata integral n final sau cu rambursri periodice anticipate (trimestriale, semestriale, anuale, etc.), convertibile n actiuni la scadent sau nu, garantate cu polit de risc financiar sau nu, etc.. Avantajele finantrii prin piata de capital constau n primul rnd n costurile mai reduse comparabil cu varianta mprumutului bancar, flexibilitate ridicat,

11

timpul mai scurt necesar atragerii sumelor respective, mbunttirea imaginii companiei si cresterea notoriettii, etc.

12

You might also like