U N IV E R S I TAT EA

E C OLO GI CA DE

DIN

BUCURESTI

FAC U LTAT EA

PSIHOLOGIE

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA SOCIALA COMPORTAMENTUL PROSOCIAL - referat -

ZAGREAN (REBREAN) CAMELIA ELENA AN III, ZI, BISTRITA

 Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort. Din intamplare, un preot cobora pe calea aceea, si vazandu-l, a trecut pe alaturi. De asemenea, si un levit, ajungand in acel loc si vazand, a trecut pe alaturi. Iar un samaritean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin, si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti, si a purtat grija de el. Iar a doua zi, scotand doi dinari, i-a dat gazdei si i-a zis: -Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da.. Prin preluarea parabolei lui Iisus si a bunului samaritean si prin reflectarea la continutul ei, aproape am putea spune ca e o scena din zilele noastre, cu mentiunea ca acum vedem destul de rar un samaritean care, plimbandu-se, se mai si ingrijeste de ranile multimii de femei si de barbati aflati fara mijloace de existenta, fara demnitate, fara speranta i chiar tulburati psihic. Psihologii sociali si clinicieni incearca sa inteleaga din ce cauza ne vedem de drum cand altii au nevoie de noi si in ce fel se poate incuraja, la fiecare dintre noi, un comportament de sprijin, o atitudine prosociala. In timp ce unii oameni se distanteaza si se abat de la normele si valorile sociale, dezvoltand comportamente antisociale, altii se plaseaza la extremitatea opusa a acestui comportament si acestia nu doar ca nu lezeaza, ci, dimpotriva, consolideaza normele si valorile sociale. Putem spune despre aceste persoane ca dezvolta comportamente prosociale. Comportamentul prosocial este un tip de comportament, specific uman si el constituie obiectul psihosociologiei doar de doua-trei decenii. Cu toate ca el a intrat recent in vocabularul si in domeniul preocuparilor psihologiei, el a polarizat si continua sa polarizeze interesul multor cercetatori, astfel incat in momentul de fata exista un volum important de fapte de observatie, numeroase date experimentale, diverse ipoteze si teorii explicative. Sociologul polonez Janusz Reykowski, unul dintre fondatorii noii orientari de studiu defineste comportamentul prosocial ca fiind acel tip de comportament ce este orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea, dezvoltarea celorlalte persoane, fara a astepta vreo recompensa externa. Sunt si autori care considera ca acest comportament se poate defini ca fiind o actiune ce nu aduce beneficii decat celui ce primeste ajutor. In sfarsit, sunt si alti autori ce definesc comportamentul prosocial ca pe acele acte intentionate care ar putea avea consecinte pozitive pentru altii, fara a se anticipa vreo rasplata. In opinia cercetatorilor psihologi sunt necesare urmatoarele conditii pentru identificarea comportamentelor prosociale: intentia de a ajuta alte persoane libertatea alegerii, acordarea ajutorului in afara obligatiilor profesionale pe langa intentionalitatea si absenta obligatiilor de serviciu, comportamentul trebuie realizat fara asteptarea comportamentelor externe, aceasta din urma constituind a treia conditie impusa de cercetatorii psihologi. Comportamentul prosocial nu trebuie confundat cu altruismul, care nu constituie decat o subspecie a celui dintai. Altruismul este definit ca fiind acel comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale si orientat spre sustinerea, conservarea si promovarea valorilor sociale. Conceptul de comportament prosocial definit astfel capata o extensie mult mai mare si cuprinde fenomene foarte variate: ajutorarea semenilor, apararea proprietatii, jertfa de sine pentru dreptate, pentru independenta patriei. Locul central in sistemul comportamentului prosocial este ocupat de intrajutorarea, protejarea si sprijinirea dezvoltarii semenilor nostri, omul fiind valoarea sociala suprema. Nu orice comportament ce ar avea consecinte pozitive poate constitui comportament

3 prosocial, ci numai acel comportament ce are o intentionalitate de sprijinire a valorilor sociale si care este produs in mod constient. Reflectiile lui Seneca despre recunostinta din lucrarea De benefici (Despre binefaceri) sunt cat se poate de actuale pentru psihologia comportamentului prosocial:rasplata unei fapte bune este ca ai facut-o sau sunt recunoscator nu fiindca imi foloseste, ci fiindca imi face placere. Atunci cand dorim sa avem o lectura a textului, nu trebuie sa facem altceva, decat sa inlocuim termenii de fapta buna, recunostinta cu cel de comportament social. Atributele unei persoane ce dezvolta comportament prosocial: Competenta in domeniu pentru o persoana compenta in domeniu in care se solicita ajutor, costul comportamentului prosocial este mai scazut decat pentru persoanele mai putin competente, care nu stiu cum sa intervina. Competenta creste daca suntem familiarizati cu mediul social si natural in care se desfasura activitatea. Experimentele au valente nu doar explicative, ci si formative. Marirea competentelor oamenilor conduc la marirea frecventei comportamentului prosocial. Empatia - capacitatea de a te pune in locul altei persoane, de a vedea lumea asa cum o vede ea. Preluarea perspectivei persoanei datorita empatiei si atasamentul pentru persoana respectiva produc o veritabila motivatie altruista de a ajuta. Izvorul psihologic al generozitatii arata M. Ralea il regasim in impartasirea emotiva, prin transpunerea imaginativa in situatia celui ce ne solicita asistenta sociala. Intelegem sa traim o data cu el motivele suferintei ce-l chinuie. Comunicarea afectiva cu semenii asigura premisele comprehensiunii suferintei celuilat. Odata realizata empatia cu o persoana aflata in suferinta sunt declansate alte mecanisme afective, care permit instalarea unor sentimente de simpatie, compasiune, mila, ce se sustrag proceselor de judecata constienta. Empatia se constituie ca o trasatura intrinseca a personalitatii si in profesii ca: medic, psiholog, asistent social, profesor, manifestarea acesteia devine o condititie sine-qua-non pentru ca actul profesional performant sa se produca. Motivatia Prin cunoastere empatica se poate dobandi o intelegere a motivatiei celuilat, dar si o stimulare a motivatiei propriului comportament prin nevoia de intrajutorare umana. Responsabilitatea prin care vocea constiintei dicteaza persoanei sa ia deciziiin a se implica in actul de sprijinire a unei alte persoane aflate in suferinta, indiferenta i egoismul apar in unele situatii drept crime, crima de neajutorare a aproapelui. Pentru depasirea crizei, omul trebuie invatat cum sa se ajute singur, pentru a deveni astfel o persoana activa. El invata sa-si redobandeasca increderea in sine i sa se motiveze in vederea luptei pentru castigarea autonomiei i responsabilitatii de a se integra cu succes intr-o activitate pe masura aptitudinilor si comportamentelor sale sociale prin activarea propriilor resurse. Prin dezvoltarea comportamentului prosocial, valorificarea si mediatizarea acestuia atunci cand semenii nostri il manifesta, are loc un impact asupra personalitatii oamenilor ce poate avea ca efect invatarea si reproducerea acestui tip de comportament. Granita dintre ajutorul interesat si ajutorul dezinteresat este foarte greu de stabilit, dar atunci cand beneficiile celui care ajuta nu sunt directe si previzibile, cand actiunile sunt in favoarea celuilalt, comportamentele pot fi considerate prosociale. In cadrul lor, altruismul adevarat ar fi varianta maximala a dezinteresului, deoarece in acest caz, in afara unei satisfactii spirituale pure, lipsita de orice alta compensatie, alte beneficii nu exista. O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca, la fel ca si alte genuri de comportamente, cel prosocial este invatat in timpul socializarii primare. Invatarea sociala, atat prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei si reintaririi, cat si prin observarea consecintelor comportamentale ale altor persoane ce intreprind actiuni prosociale (invatarea directa, prin modele),

4 conduce la insusirea de conduite altruiste la copii. De altfel, s-a dovedit experimental ca reintarirea influenteaza substantial si comportamentele adulte de ajutorare. Comportamentele prosociale, aducand, in general, beneficii grupurilor sociale,sunt promovate la cote inalte de societate. S-au sedimentat si norme in acest sens, trei aparand mai semnificative: Norma responsabilitatii sociale pretinde ca oamenii sa-i ajute pe cei ce depind de ei: parintii pe copii, profesorii pe elevi, superiorii pe subordonati.Colectivitatile umane au dezvoltat si instante -formale si informale- care vegheaza la buna functionare a acestei norme, dintre care legile juridice si institutiile corespunzatoare sunt cele mai eficiente. Dar si religia si codul moral al oricarei culturi includ printre restrictiile fundamentale datoria de a-ti ajuta semenul, si cu atat mai mult pe cei apropiati. Iubirea aproapelui expresia superioara a prosocialului este valoarea sociala in crestinism. Norma reciprocitatii (Gouldner, 1960), cere ca, daca ai fost ajutat, sa ajuti si tu pe facatorii tai de bine, desi aici accentul se muta de pe asistenta dezinteresata situandu-ne in paradigma schimbului social avem de-a face totusi cu acte prosociale, intrucat schimbul nu este direct si imediat, nu se negociaza, si in tot cazul, norma trimite la decentrarea de pe egoismul pur. Altfel spus, teoretic, ai putea fi ajutat, fara ca, in timp, sa returnezi ajutorul. i, de fapt, cazurile de acest fel sunt multiple. Norma reciprocitatii pretinde sa-i ajuti pe cei ce te-au ajutat, chiar daca pe viitor nu vei mai avea beneficii din partea lor. O alta norma ce trimite la conduite prosociale este cea a justitiei sociale, care spune ca trebuie sa existe o distributie cinstita (justa) a resurselor si beneficiilor intre oameni si grupuri de oameni. Intr-o formula mai tehnica, ea se regaseste in principiul echitatii, (Adams, 1965) potrivit caruia starea de echitate dintre cei doi actori sociali se realizeaza atunci cand raportul dintre ceea ce da (investeste) si ceea ce primeste (castiga) a unuia e egal cu acelasi raport al celuilalt. Observatii asupra unor evenimente din derularea vietii de zi cu zi, ca si investigatii expres proiectate, au sugerat ca exista mai multe stadii in lumea hotararii de a interveni sau nu intr-o imprejurare de urgenta in care calculul costurilor si beneficiilor este doar unul. Inspirati de modelul initial al lui J. Darley i B. Latane (1968), cei mai multi autori considera ca patru mari faze pot fi desprinse in respectivul proces decizional. In legatura cu perceptia nevoii de ajutorare, de notat ca unele situatii apar clar ca solicitand asistenta urgenta (un batran ce a cazut si nu se poate ridica, un individ ce este pe punctul de a se ineca, o casa ce ia foc s.a.), in timp ce altele sunt ambigue (un zgomot de cazatura noaptea in apartamentul vecin sau pe scari). Apoi, in aceste cazuri, perceptia propriu-zisa este totdeauna insotita de interpretari si definiri ale contextului. Acordarea de asistenta celui aflat la nevoie are, in general, consecinte pozitive asupra acesteia. Dar si aici depinde mult contextul de ajutorare. In multe cazuri, cel ajutat, prin faptul ca este pus, mai mult sau mai putin explicit, intr-o situatie de inferioritate si de obligatie fata de binefacatorul sau, traieste un disconfort puternic.Disconfortul dispare sau se reduce simtitor cand ajutorul este reciproc sau cand el nu vine de la o alta persoana. Acest din urma fapt a fost dovedit experimental (Karabenik i Knapp, 1988). Niste studenti aveau de realizat sarcini dificile la computere. La jumatate dintre ei li s-a spus ca pot fi ajutati de un specialist, iar la cealalta jumatate, de catre un computer. Numai 36% din prima categorie au cerut asistenta, in vreme ce, din cea de-a doua, 86%.doua remarci generale ar merita retinute referitor la tratarea psihosociala a altruismului si conduitelor prosociale. In primul rand, manualele si tratatele de specialitate (mai ales cele americane), varietatea actiunilor prosociale este destul de mult redusa la situatiile de interventie foarte specifica de acordare de ajutor unor persoane necunoscute (bani cersetorilor, asistenta fizica unor persoane in varsta lovite etc). Aceasta, pe de o parte, pentru ca in asemenea imprejurari beneficiile directe lipsesc aproape in totalitate si suntem astfel mai aproape de altruismul autentic

5 iar, pe de alta parte, pentru ca aceste situatii pot fi mai usor proiectate experimental. Cuplarea rezultatelor strict experimentale, ce modeleaza contexte si evenimente mai particulare si mai simple, cu date privitoare la comportamente prosociale mai complexe i la scara de masa furnizate de sociologie si de antropologia culturala este un deziderat ce incepe sa fie tot mai mult onorat de specialistii in domeniu. In al doilea rand, datele empirice, cu explicatiile si interpretarile atasate lor, indica cat de variabila si de complexa este motivatia si decizia de actiona prosocial. Se subliniaza ca actele de acest fel sunt rezultanta tensiunii dintre factorii ce blocheaza actiunea i cei ce trimit inspre ea, i ca, deci, cele mai multe dintre ele sunt departe de a fi total dezinteresate. Aceste preocupari nu trebuie sa umbreasca valoarea comportamentelor prosociale. Dincolo de motivele ce le stau la baza, ele sunt in contrast cu cele antisociale, benefice si umane. Concluzii: Se impun politici sociale de educatie atat in sistemul de invatamant cat si la nivel de masa. Cercetarile au demonstrat ca in structura comportamentului prosocial sunt prezente nu doar predispozitiile innascute ale persoanei ce-l promoveaza ci si invatarea sociala. Recompensa (intarirea pozitiva) i sanctiunea (intarirea negativa) sunt consecintele sociale ale comportamentului care influenteaza probabilitatea repetarii lui. Demersul de socializare pe directia empatiei inductoare de motivatii altruiste poate folosi ca strategie actiunile de modelare a perceptiei altuia aflat in nevoie, adoptarea perspectivei acestuia, experimentarea emotiei empatice si realizarea unor comportamente prin care sa fie atinse scopuri altruiste. Cu certitudine ca unele culturi sunt mai prosociale decat altele. Practicile de crestere a copiilor, pregatirea religioasa si educatia (in sensul cel mai larg) pot determina masura in care oamenii sunt motivati sa isi ajute semenii.Interesul pur pentru altii este o floare fragila ce poate fi usor strivita de interese egoiste si ingrijita pentru a prinde rod atunci cand binele grupului este mai presus decat dorintele individualiste.

BIBLIOGRAFIE:
CHELCEA, Septimiu (1996), Comportamentul prosocial in A. Neculau (coord), Psihologie sociala.Aspecte contemporane, Iasi, Polirom MOSCOVICI, Serge (1998), Formele elementare ale altruismului in S. Moscovici (coord.), Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt, Iasi, Polirom