Comportarea dinamica a arborilor principali cu viteze mari de rotatie

1. Notiuni introductive
La baza dinamicii stau principiile sau postulatele mecanicii: principiul ineriei(ntr-un sistem de referin fix, precum i n toate sistemele de referin n micare de translaie rectilinie uniform n raport cu sistemul fix, particula material rmne fie n repaus, fie n micare rectilinie uniform, atta timp ct aciunea altor particule nu i schimb aceast stare), principiul aciunii forei (se exprim prin relaia dintre mas, for i acceleraie: F=m*a ), principiul egalitii dintre aciune i reaciune (interaciunile reciproce dintre dou particule sunt egale i de sensuri contrare). Referindu-ne la mecanica mecanismelor, principalele probleme cu care se ocup aceasta sunt: Echilibrarea mecanismelor i a mainilor, astfel nct s se anuleze sau s se diminueze efectul forelor i a cuplurilor de inerie; Stabilirea strii de micare reale a elementelor mecanismului, sub aciunea unui sistem de fore dat; Uniformizarea micrii mecanismelor, astfel nct s satisfac anumite condiii funcionale impuse; Bilanul energetic, adic evaluarea eficienei transmiterii energiei mecanice prin intermediul mecanismelor. Elementele mobile aflate n micare de rotaie sau de oscilaie sunt surse generatoare de zgomote, vibraii, solicitri dinamice perturbatoare datorit forelor de inerie. Domeniul teoretic referitor la acest subiect utilizeaz noiunea de rotor. Rotorul este o pies aflat n micare de rotaie n jurul unei axe fixe. Dup viteza unghiular de rotaie, rotorii se mpart n rotori leni ( < 10 rad/s) i rotori rapizi ( > 10 rad/s). Dup dimensiuni, rotorii se mpart n rotori scuri (dimensiunea axial este cu cel puin un ordin de mrime sub dimensiunea transversal) i rotori lungi (dimensiunea axial i cea transversal sunt comparabile). Exemplu. Rotorul unui servomotor electric este un rotor rapid i lung, n timp ce echipajul mobil al unui aparat de msur este un rotor scurt i lent. Echilibrarea este operaia de determinare prin calcul sau prin experiment a mrimii unei mase (denumit contragreutate), ct i a locului de amplasare a acesteia, n scopul anulrii efectului perturbator al forelor masice. n Fig. 1.2.1, se prezint, n dou vederi, schia corespunztoare a unui rotor scurt 1. Schia unui rotor lung este ilustrat n Fig. 1.2.2. Cele patru mase concentrate, m1m4 sunt montate rigid pe un arbore i execut o micare de rotaie n jurul axei A - B.

Exist dou posibiliti de echilibrare a unui rotor: Echilibrarea static centrul de mas al rotorului s se gseasc pe axa de rotaie a acestuia; Echilibrarea dinamic axa de rotaie s fie axa principal de inerie pentru rotorul respectiv. Teoretic, la proiectare, calculul de echilibrare se poate face cu o precizie orict de mare. Practic ns, condiiile teoretice avute n vedere la proiectare nu se regsesc n totalitate la rotorul materializat. Aceasta pentru c rotorul se realizeaz cu anumite erori de uzinare i montaj, iar materialele nu sunt riguros omogene. Din acest motiv, echilibrarea teoretic (determinat prin calcul) trebuie urmat de o echilibrare practic. Atingerea scopului propus este posibil dac echilibrarea rotorului se face n condiii ct mai apropiate de condiiile reale de funcionare. Pentru corectarea dezechilibrului, n mod practic se folosesc dou metode: Scoaterea de material din ansamblul rotor, prin practicarea unor orificii; Adugarea de contragreuti n zone special prevzute pe rotor. Echilibrarea static a rotorului se poate realiza prin utilizarea unui montaj conform Fig. 1.2.3. Pe prismele (1), riguros paralele i orizontale se aeaz rotorul (2) (de ex.: discul de la un contor de energie electric) care necesit s fie echilibrat. Frecarea dintre prisme i axul rotorului fiind redus, poziia fireasc a rotorului (dup cteva micri oscilatorii) va fi cu centrul su de greutate sub ax, pe verticala din planul rotorului. Dup o serie de ncercri succesive se poate determina zona n care se presupune c este poziionat centrul de greutate al rotorului. Pe vertical, n poziie simetric fa de ax, se adaug o mas suplimentar pe rotor. Dac rotorul se stabilizeaz, la o ncercare urmtoare n aceeai poziie, nseamn c masa ataat este insuficient. Operaiile se repet pn cnd rotorul rmne ntr-o poziie indiferent.

In studiul dinamic al arborilor un rol important este determinarea batai (circularitati) radiale, axiale si cauza aparitiei acesteia. Una din cauzele principale ale aparitiei acestei acestor batai este jocul din rulmenti care poate proveni fie de la montaj, uzura, defecte de fabricatie sau o supraincarcare pe axiala, radiala sau pe ambele directii. Una din cauzele aparatiei supraincarcari in rulmenti poate fi un dezechilibru al arborelui. Aceasta probleme sa poate rezolva printr-o echilibrare. Inainte de a incepe procedura de echilibrare in-situ (field balancing), se recomanda a se analiza formele de unda ale vibratiei. Pe rotor sunt prezente surse diferite de vibratie care mascheaza semnalul util: dezaliniere, stare rulmenti sau cuzineti, defecte electrice.In general cand este prezent un nivel crescut de vibratie la 1x viteza de rotatie (turatia nominala a masinii studiate), cea mai buna solutie este de a echilibra rotorul. Scopul echilibrarii rotorilor este acela de a asigura un mers linistit si sigur pentru masina rotativa. Acesta se obtine cand axa de inertie este cat mai aproape de axa de rotatie, reala a rotorului. Un dezechilibru sever introduce in rotor vibratii si un nivel crescut de stres. Fortele dinamice rezultate se pot transmite la punctele de reazem (rulmenti, cuzineti) si la infrastrucura cu efecte negative majore. Cand masele nu sunt distribuite egal pe rotor, apar forte centrifuge necompensate si necesitatea echilibrarii rotorului Sursele de dezechilibru pot fi: variatii de densitate forte aerodinamice si termale deformatii elastic sau plastic pe rotor tolerante la prelucrare

1.1.

Tipuri de dezechilibru

Conform Theory of Balancing,ISO Recommendation no.1925, sunt descrise patru tipuri de conditii de dezechilibru: 1. static 2. de cuplu 3. quasi-static 4. dinamic 1.Dezechilibru static Apare in general la rotori de forma discoidala: ventilatoare inguste, pietre de rectificat, fulii de antrenare inguste, etc. Pentru echilibrare este suficient un plan de echilibrare care se afla aproximativ in centrul de greutate al rotorului.

Fig. 1 - Reprezentare dezechilibru static U m = masa de dezechilibru [gr] r = raza de echilibrare [mm] e = excentricitate [m] u = masa dezechilibru [gr] M = masa rotor [kg] U = dezechilibru [g.mm] n = viteza de rotatie F = forta centrifuga [N] U = m.r [g.mm] e = U/M =m.r/M [gmm/kg] sau micron [m] F = u.r. 2.Dezechilibru de cuplu Daca in cazul unui rotor perfect echilibrat se aplica doua dezechilibre in doua plane radiale diferite exact la 180, acestea vor constitui un dezechilibru de cuplu. Figura 2 arata ca pentru aceasta conditie axa principala de inertie intersecteaza axa de rotatie in centrul de greutate al rotorului.

Fig. 2 - Reprezentare dezechilibru de cuplu Uc Daca cele doua plane de echilibrare sunt separate prin distanta l atunci dezechilibrul de cuplu este: Uc = U*l = u*r*l [g.mm] Pentru echilibrarea dinamica a rotorului sunt necesare doua plane separate de echilibrare, care nu trebuie sa coincida obligatoriu cu planele in care se afla dezechilibrul de cuplu. 3.Dezechilibru quasi-static Daca in cazul unui rotor perfect echilibrat se aplica un dezechilibru intr-un plan care nu este situat in centrul de greutate al rotorului, acesta va constitui un dezechilibru quasi-static. Un caz simplu de dezechilibru quasi-static este acela in care dezechilibrul provine de la o semicupla montata pe rotor.

Fig. 3 - Reprezentare dezechilibru quasi-static Uc

4.Dezechilibru dinamic In general dezechilibrul unui rotor este situat in diferite locatii pozitionate de-a lungul rotorului, fiind o combinatie de dezechilibre statice si dinamice la diferite pozitii unghiulare. Pentru echilibrarea dinamica a rotorului sunt necesare cel putin doua plane separate de echilibrare, care nu trebuie sa coincida obligatoriu cu planele unde se afla dezechilibrul de cuplu. Figura 4 arata ca pentru dezechilibru dinamic axa principala de inertie nu intersecteaza axa de rotatie in centrul de greutate al rotorului.

Fig. 4 - Reprezentare dezechilibru Uc Deplasari relative Prin deplasare relativ se nelege deplasarea unui punct din poziia sa iniial n poziia pe care o ocup dup deformare. Cu referire la grinda simplu rezemat din figura 3.2a ncrcat de fora F, deplasarea relativ a punctului i din poziia iniial n poziia deformat a barei (punctul i') se poate exprima prin vectorul deplasare . n calcule practice, vectorul deplasare relativ ( ) se descompune n componentele u, v, w orientate dup axele de coordonate x, y, z (fig. 3.2b). Deoarece, componentele deplasrii relative au valori mici (1/200 -1/2000 ) n comparaie cu dimensiunile elementului, n multe calcule ele pot fi neglijate. Aceast observaie permite efectuarea calculelor pe forma nedeformat a barei i constituie ipoteza unicilor deplasri. Se remarc, c n cazul firelor deplasrile relative sunt de acelai ordin de mrime cu grosimea firului, deci ipoteza micilor deplasri nu mai este valabil.

Traductoare inductive de proximitate La fel ca traductorul capacitiv, traductorul inductiv este tot unansamblu electronic complex. Schema bloc (fig. 3), este alcatuita din: 1-fata sensibila, 2-oscilator, 3-bloc electronic, 4-bloc final de executie, 5-releu, 6-bloc de alimentare, 7- obiect metalic. Elementele 1 si 2 formeaza detectorul, iar elementele 3 si 4 formeaza adaptorul. Detectorul are rolul de a converti informatia asupra pozitiei unui obiect metalic (n raport cu fata sensibila) n semnal electric. Adaptorul prelucreaza semnalul electric de la iesirea detectorului si comanda un etaj final cu iesire pe sarcina de tip releu. Blocul de alimentare furnizeaza tensiunea necesara circuitelor electronice. Oscilatorul din cadrul traductorului ntretine un cmp electromagnetic de nalta frecventa, n jurul bobinajului. Cnd un obiect metalic (cu proprietati feromagnetice) intra n cmpul magnetic al detectorului, n masa metalului apar curenti Foucault care genereaza, la rndul lor, un cmp magnetic de sens opus cmpului principal pe care l atenueaza puternic si ca urmare blocheaza oscilatiile. Etajul electronic prelucreaza semnalul rezultat si comanda, prin intermediul amplificatorului, sarcina de tip releu.

2. Metode si principii de masura Masurarea deplasarilor cu traductoare inductive-Traductoare inductive de deplasare Principiul de funcionare a traductorului inductiv de deplasare este ilustrat in figurile de mai jos:

Traductor cu armtur mobil (pentru deplasri mici, de ordinulzecimilor de milimetru).

Traductor cu miez mobil (pentru deplasri mari) Formule si scheme folosite Deplasarea x a miezului magnetic intre cele doua bobine care constituie traductorul diferential, determina variatii in sensuri opuse ale inductivitatiilor

Tensiunea de iesire Vm, masurata pe priza mediana a traductorului este :

Deci tensiunea de iesire este direct proportionala cu deplasarea miezului magnetic, in limitele analizei de prim ordin. In realitate aceasta dependenta rezulta neliniara:

Neliniaritatea este determinata de termenul de ordinul3 si ponderea sa este mica pentru ca x/x0< 1/2. R1,R2 sunt rezistentele bobinelor determinate de pierderile magnetice si prin curenti Foucoutt.Prin deplasarea miezului magnetic aceste rezistente se modifica si ele dar acest efect

poate fi neglijat daca se alege un miez nagnetic cu un ciclu de histerezis ingust si cu rezistivitate mare. Schema bloc a circuitului este: