3
Eseu
Dac
ă
,
ast
ă
zi
, cartea important
ă
atest
ă
rebeliunea spiritului contra barbarieicotidiene
ş
i a maleficelor campanii de siluirea con
ş
tiin
ţ
ei, cum sus
ţ
ine
Norman Manea
,atunci, noua scriere a lui
Mihai Sin
ocup
ă
locul c
ă
r
ţ
ilor importante.
Marea miz
ă
nu î
ş
i biciuie
ş
te cititorul, anun
ţ
ând dispari
ţ
iafastuoas
ă
a literaturii. Cunoscând, desigur,dezbaterea în jurul ideii de
dezvr
ă
jire
aliteraturii, Mihai Sin învinge tonul deceptiv, prefigurând viitorul apropiat în care se vor scrie c
ă
r
ţ
ile mari ale literaturii („c
ă
l
ă
uze”),în care romanul românesc nu va fi anemiat.În analiza cre
ş
terii
ş
i descre
ş
terii romanului, pe care o ini
ţ
iaz
ă
Mihai Sin, dintr-oîn
ţ
elegere superioar
ă
a fenomenului, mareamiz
ă
îi apar
ţ
ine romanului recuperator
ş
irecept
ă
rii responsabile a acestuia. Romanulva ie
ş
i din „fund
ă
turi”, acceptând mizemajore, cum ar fi, bun
ă
oar
ă
, con
ş
tientizareatragicului cotidian.Privirea lucid
ă
a parcursuluiromanului se interfereaz
ă
, în
Marea miz
ă
,cu abilitatea de a evalua dac
ă
mitul mareluiroman mai este obsesia scriitorului
ş
i acititorului. În derizoriul divertismentului, înagita
ţ
ia furibund
ă
a timpului comercial,omul va fi redescoperit, iar romanul va fichemat s
ă
autentifice ie
ş
irea omului dinstupizenie. Omul
ş
i romanul sunt teritorii derecucerit; povestirea poate fi reinventat
ă
;dup
ă
ce romanul a fost o
aventur
ă
a scriiturii
, prin confesiuni
înfumurate
ş
itehnici
îmbârligate
, cum consemna acad.
Eugen Simion.
Departe de extravagan
ţ
ele critice, profesând m
ă
sura spiritului critic, Mihai Sindeschide „teritorii” care au fost privite cu prea mult
ă
superficialitate, furie chiar,arogan
ţă
ş
i rea-credin
ţă
, dar care î
ş
i a
ş
teptauun comentariu inteligent :
coexisten
ţ
a func
ţ
iei oficiale a scriitorului cu latura subversiv
ă
a operei, de ce a ocolit romancierul român tragicul, când
ş
i cum a fost împiedicat
ă
cre
ş
terea romanuluiromânesc, de ce romanul românesc a fost lipsit de anvergur
ă
ş
i cât i-a d
ă
unat letargiamimetic
ă
a rolului de subaltern al marilor literaturi, de ce dorin
ţ
a de universalizare aromanului românesc a r
ă
mas incoerent
ă
,nefiind o ac
ţ
iune de durat
ă
( a ispr
ă
virii!) ,de ce romanul românesc a fost într-o permanent
ă
criz
ă
a timpului propriu, cât denociv
ă
este pentru romancier insuficienta structurare a institu
ţ
iilor
ş
i demagogiaacestora, ce rol are con
ş
tiin
ţ
a artistic
ă
superioar
ă
în na
ş
terea grandorii unei opereliterare, ca cea scris
ă
de Liviu Rebreanu.
Travaliul
lui Rebreanu, în literatur
ă
ş
i învia
ţă
, îi este lui Mihai Sin subiect predilect;
ş
i fascinant, într-un model de
descoperire
aoperei. Mihai Sin sus
ţ
ine ideea deexemplaritate a operei rebrenienefundamentate pe o con
ş
tiin
ţă
scriitoriceasc
ă
superioar
ă
ş
i o
con
ş
tiin
ţă
a seriozit
ăţ
ii
umane. Buim
ă
ceala Bucure
ş
tiului în careajunge, pe când romanul românesc era unteritoriu de cucerit, nu-l face s
ă
selamenteze. Rebreanu supune meschin
ă
ria,cu distinc
ţ
ia unui „senator roman”, cutenacitate
ş
i con
ş
tiin
ţ
a superioar
ă
deîntemeietor. Prin el, improviza
ţ
ia esteînlocuit
ă
cu proiectul
de curs
ă
lung
ă
, cu„matca echilibrului”
ş
i povara ctitorului.Singularitatea lui Rebreanu este de neegalat.F
ă
r
ă
complexe occidentale, romancierul nua fost prins în capcana „gândirii subalterne”,demolatoare
ş
i perfide, întrucât a împinstalente române
ş
ti în zonele mediocre alemimetismului. Cu toate acestea, afirm
ă
Mihai Sin, opera lui Rebreanu nu s-a
Leave a Comment