Vatra veche 1

Lunar de cultur

ă

editat de

ASOCIA

Ţ

IA „NICOLAE B

Ă

CIU

Ţ

” PENTRUDESCOPERIREA, SUS

Ţ

INEREA

Ş

I PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE

Ş

I PROFESIONALE * Serie veche nou

ă

* Anul I, nr. 1, martie 2009

Aceast

ă

nou

ă

„Vatr

ă

veche” aparedin dorin

ţ

a celor care, tr

ă

ind în acestspa

ţ

iu de cultur

ă

ş

i civiliza

ţ

ie, doresc s

ă

sereg

ă

seasc

ă

în paginile unei publica

ţ

ii încare s-au reg

ă

sit aproape dou

ă

decenii.

Ş

i cum acest lucru n-a mai fostposibil, din ra

ţ

iuni pe care nu merit

ă

s

ă

leanaliz

ă

m, acum

ş

i aici, am dat cursdorin

ţ

ei celor care au sentimentul c

ă

„Vatra” lui Romulus Guga le-a fostconfiscat

ă

.Le-o restituim. Restul depinde deei, de noi, care credem c

ă

provincialiterar

ă

nu e o sintagm

ă

stigmatizabil

ă

.REDAC

Ţ

IA

2

Eseu

Tinere

ţ

ea nu e o virtute, nici un p

ă

cat.Opusul p

ă

catului, spunea Kirkegaard, nu evirtutea, ci libertatea. Tinere

ţ

ea nu-i nicio scuz

ă

.E un anotimp al unui destin, unul, e adev

ă

rat,foarte important, de care depinde uneori o întreag

ă

via

ţă

. Pentru c

ă

cine i-a dat tinere

ţ

ii ce eal tinere

ţ

ii, dar nu a dat

ş

i lui Dumnezeu ce-i al luiDumnezeu, se poate trezi c

ă

a trecut tinere

ţ

ea,„ca nouri lungi pe

ş

esuri”,

ş

i c

ă

n-a l

ă

sat nici ourm

ă

, decât regrete

ş

i nostalgii, nu

ş

i putin

ţ

e. Cas

ă

nu fie r

ă

t

ă

cire, irosire, tinere

ţ

ea are nevoie demodele, de repere,

ş

i pentru a putea

ţ

inti foartedeparte, dar

ş

i pentru a cru

ţ

a timp

ş

i energii, încercându-se reinventarea ro

ţ

ii.N. Steinhardt era un model pentru tineri.Pentru cei care-l cuno

ş

teau, pentru cel care-lciteau. Pentru mine, cel tân

ă

r, a fost model

ş

i prinuna

ş

i prin alta.

Ş

i nu înceteaz

ă

s

ă

-mi fie unmodel. De credin

ţă

. De via

ţă

. De cultur

ă

.„Nicolae Steinhardt nu-

ş

i mai apar

ţ

inea. El,Sihastrul de la Rohia, era, de fiecare dat

ă

cândie

ş

ea în public, înconjurat de puzderie de lume,de prieteni sau de simpli curio

ş

i. Era o apari

ţ

ie

ş

io prezen

ţă

fascinant

ă

. P

ă

rea mai degrab

ă

r

ă

citor printre oameni, o apari

ţ

ie insolit

ă

ş

i contrariant

ă

,coborâtoare parc

ă

din alte timpuri. Mai ales tineriic

ă

utau s

ă

-i fie aproape - îl priveau

ş

i-l ascultaucu religiozitate, ca pe un sfânt. Cred îns

ă

c

ă

sentimentul era reciproc.

Ş

i N. Steinhardt îi agreape tineri.

Ş

i îi f

ă

cea bine prezen

ţ

a lor. Îi privea cubucurie

ş

i cu o anume religiozitate

ş

i el”, scriamla un moment dat.Faptul c

ă

l-am cunoscut a fost un privilegiu,chiar dac

ă

ş

ansa nu mi-a surâs pân

ă

la cap

ă

t,nereu

ş

ind niciodat

ă

, cât a tr

ă

it p

ă

rintele Nicolae,s

ă

ajung la M

ă

n

ă

stirea Rohia, acolo undemonahul s-a retras ca s

ă

fie mai aproape deDumnezeu, s

ă

fie mai aproape de Scara la Rai.Comunicarea noastr

ă

s-a rezumat la epistole

ş

i la convorbiri telefonice, dup

ă

întâlnirea noastr

ă

ultim

ă

, de la Saloanele „L. Rebreanu” de laBistri

ţ

a. Cu toate acestea, l-am sim

ţ

it mereuaproape pe p

ă

rintele Nicolae, pe c

ă

rturarul N.Steinhardt – nefiind îns

ă

vorba de dou

ă

fe

ţ

ediferite ale aceluia

ş

i Steinhardt. La un momentdat, în 26 mai 1986, mi-a trimis o scrisoare caremi s-a p

ă

rut ca o fil

ă

din „înv

ăţă

turile p

ă

rinteluiNicolae c

ă

tre ucenicul s

ă

u … Nicolae”. Iat

ă

textul:„Iubite Nicolae B

ă

ciu

ţ

, În r

ă

spunsurile mele la ultimele întreb

ă

ri cemi-a

ţ

i pus, am reluat ideea lui Maiorescu

ş

iformula lui P

ă

storel Teodoreanu, afirmând c

ă

scrisul e boierie. Poeziei îndeosebi i se aplic

ă

deminune enun

ţ

ul acesta. Dar ea nu este numaiboierie ci

ş

i produsul unei munci neplictisite,negr

ă

bite, intense. E inspira

ţ

ie, desigur, dar

ş

i îndelungat

ă

trud

ă

. Am citit multe volume depoezie în ultimii zece ani.

Ş

i am putut constatac

ă

, în ciuda bun

ă

voin

ţ

ei

ş

i prieteniei care au statla baza lecturii mele, foarte multe nu-s câtu

ş

i depu

ţ

in vrednice a se numi poezie. Superficiale,conformiste, u

ş

uratece, false, scrise la repezeal

ă

,publicate f

ă

r

ă

a fi atent rev

ă

zute

ş

i regândite,reprezint

ă

o uria

şă

mas

ă

de rebuturi.Se cere munc

ă

, r

ă

bdare,

ş

lefuire, e treab

ă

serioas

ă

ş

i nu poate fi „expediat

ă

” în tempo dehopa Mitic

ă

. A

ş

adar: aten

ţ

ie, nici o grab

ă

, nimeninu-l oblig

ă

pe om s

ă

publice o carte de versuri înfiecare an. Talentul, desigur, e prima condi

ţ

ie.Dar nu ajunge, trebuie „prelucrat”. Ca s

ă

nu maivorbim de sutele de „poe

ţ

i” care dau la tipar toatefleacurile, schi

ţ

ele, copiile, ciornele, imita

ţ

iileneru

ş

inate, lozinc

ă

riile abia camuflate… Înainte de a ne aventura în considera

ţ

iisubtile

ş

i înalte asupra poeziei – teoriei poietice –se cuvine a-i îndruma pe to

ţ

i cei ce scriu versuris

ă

fie serio

ş

i, s

ă

nu socoteasc

ă

drept Poezieorice

ş

ir de versuri (albe) aliniate la repezeal

ă

peni

ş

te coli de hârtie. Mai întâi s

ă

existe„materialul”, apoi vom începe teoretizarea. La ceidin genera

ţ

ia ’80 mi s-a p

ă

rut a vedea talent

ş

iprobitate. Apoi

ş

i har

ş

i haz; curaj

ş

i demnitateprofesional

ă

– de aceea m-am bucurat. Am v

ă

zut

ş

i la d-ta: luarea lucrurilor în serios, inspira

ţ

ie,grij

ă

pentru form

ă

. Te rog cu toat

ă

prietenia, s

ă

continui a da poeziei aten

ţ

ia cuvenit

ă

, respectulnecesar. Nu fi gr

ă

bit!

Ş

i din întreb

ă

rile d-talededuc: e

ş

ti acas

ă

în domeniul gândirii

ş

i artei. Nute l

ă

sa prins în capcan

ă

de mod

ă

, zor, mediu,exemple, cli

ş

ee (voluntare ori involuntare), fiimereu în stare de alert

ă

, treaz, de veghe! –

ş

ifoarte indulgent cu elucubra

ţ

iile

ş

i b

ă

trâne

ş

ti –copil

ă

re

ş

tile spuse ale lui N. Steinhardt.”

NICOLAE B

Ă

CIU

Ţ

3

VATRA DIALOGcuN. STEINHARDT

„S-ar zice c

ă

tr

ă

im ast

ă

zi, în lumealiterar

ă

, sub întreitul semn al însingur

ă

rii, al fricii

ş

i al g

ăş

tilorsordide

”

––

Sartre scrie: „To

ţ

i oamenii sufer

ă

defric

ă

. To

ţ

i. Cel care nu sufer

ă

de fric

ă

nu-inormal

ş

i asta n-are nimic comun cu

curajul

” (s.n.). Se dezbate frecvent problemacurajului în literatur

ă

. Ce este acesta,având în vedere afirma

ţ

ia lui Sartre?

–– Spusei lui Sartre îi al

ă

tur defini

ţ

iadat

ă

curajului de englezi (mi se pare c

ă

ampomenit de ea într-un text tip

ă

rit): curajos eomul care numai el singur

ş

tie cât îi e defric

ă

.Curajul, cea mai serioas

ă

defini

ţ

ie i-adat-o Brice Parain: e foarte simplu, dac

ă

vrei s

ă

fii liber nu trebuie s

ă

te temi demoarte; liber ca om ori ca scriitor.––

În contextul celor de mai sus, prin cecrede

ţ

i c

ă

s-ar putea manifesta curajulcriticului?

–– Foarte limpede: prin absolut

ă

sinceritate.

Ş

i aici e vorba de înfruntareaunor riscuri: sup

ă

rarea prietenilor, acolegilor, compromiterea unei situa

ţ

ii

ş

.a.m.d.N-am dat dovad

ă

de curaj

ş

i sinceritateab

ţ

inându-m

ă

de la publicarea unor cronicilaudative cu privire la volumele

Groapa

ş

i

S

ă

pt

ă

mâna nebunilor

, pe care le considerexcelente, despre care am scris cuentuziasm. Am drept circumstan

ţă

atenuant

ă

odioasa purtare a lui EugenBarbu fa

ţă

de prietenii mei din exterior,îns

ă

qua critic (nep

ă

rtinitor

ş

i neinteresatde consecin

ţ

ele textelor sale) nu m-ampurtat corect.––

În judec

ăţ

ile de valoare ale c

ă

rorcritici români contemporani crede

ţ

i? Carev

ă

repugn

ă

?

–– Am încredere în Eugen Simion,Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea,Corneliu Regman, Al. Paleologu, M.Ni

ţ

escu, Mircea Iorgulescu, GheorgheGrigurcu

ş

i mul

ţ

i al

ţ

ii. Nu-s mereu de acordcu ei dar cred c

ă

sunt de bun

ă

credin

ţă

. Cuacei de la

S

ă

pt

ă

mâna

nu prea mi seîntâmpl

ă

s

ă

fiu de acord. Nu-i cred de bun

ă

credin

ţă

.––

Care sunt (pot fi) principaleleobstacole care stau în fa

ţ

a criticului? Alecturii critice?

–– Principalele: frica, incultura, graba,spiritul de ga

ş

c

ă

, lipsa de bun gust (no

ţ

iunedelicat

ă

), necunoa

ş

terea trecutului (spre aputea determina ce este cu adev

ă

rat nou),lipsa de informa

ţ

ii, lipsa sensibilit

ăţ

iicontemporane… Nu pot fi în

ş

irate completde multe, multiple

ş

i diverse ce sunt.––

„Talentul f

ă

r

ă

con

ş

tiin

ţă

moral

ă

e untalent f

ă

r

ă

anvergur

ă

” – spune EugenSimion în

Sfidarea retoricii

. În ce ar constatalentul criticului?

–– Mai întâi s

ă

adaug la r

ă

spunsulprecedent: invidia, r

ă

utatea, complezen

ţ

a…cât prive

ş

te talentul criticului, cred c

ă

st

ă

în capacitatea de a admira (André Gide)

ş

iîn puterea discern

ă

mântului.––

Via

ţ

a noastr

ă

literar

ă

a cunoscut(mai cunoa

ş

te) fr

ă

mânt

ă

rile a dou

ă

tendin

ţ

e: sincronism

ş

i protocronism. Decare parte v

ă

situa

ţ

i? Sunt acestea ni

ş

tedirec

ţ

ii reale sau doar „biete” paravane?

–– Distinc

ţ

ia e factice, oportunist

ă

.Sincronism, protocronism: simple cuvintecare nu „acoper

ă

” întrutotul realitatea.I-am iubit deopotriv

ă

pe E. Lovinescu

ş

i peV. Pârvan. Lucrurile bune

ş

i proaste s-auscris în ambele tabere. Exager

ă

ri au venitdin ambele p

ă

r

ţ

i. Criteriul adev

ă

rat e alcalit

ăţ

ii, nu al firmei.NICOLAE B

Ă

CIU

Ţ

(Continuare în pagina 4)

Category:	Magazines/Newspapers
Rating:
Upload Date:	04/30/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	2009 nr 1 vatra veche serie noua 2009 nr 1 vatra veche serie noua (fewer)

Documents

People