Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
3. Actor Rational Si Postul Rationalitatii

3. Actor Rational Si Postul Rationalitatii

Ratings:
(0)
|Views: 85|Likes:
:)
:)

More info:

Categories:Types, Research
Published by: Andreea Maria Ungureanu on Jun 14, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/04/2014

pdf

text

original

 
3. Definiti conceptual de actor rational si dati exemple de teorii din stiintele administrative bazate pe postul rationalitatii. Actorul rational este un actor
homo economicus
care vizeaza maximizarea beneficiile (interesul, preferinte, utilitatea) cu costul cel mai mic. Rationalitatea actorului este un postulat, o presupunere, o conventie acceptata. Este o constructie mentala, o abstractie, un model referitor la un tip de comportament. Noi presupunem (admitem de la inceput) ca un actor vizeaza intotdeauna maximizarea preferintelor, utilitatilor, cu alte cuvinte, ca el este rational, iar demonstratia urmeaza metoda axiomatica. Din teoriile economice, acest postulat a devenit principiu explicativ in studiile decizionale, strategice.Teoria rationalitatii derivata din economie si-a gasit o larga aplicatie in analiza politicilor publice si in acest caz vorbim de teoria alegerii publice (public choice). Succesul paradigmei alegerilor rationale in acest domeniu se explicaprin faptul ca analiza politicilor publice nu a constituit monopolul politologilor ci a fost de asemenea un domeniu privilegiat de investigatie al economistilor. Nu e deci surprinzator ca instrumentele si modurile de rationament predominante in stiinta economica au fost larg utilizate mai intii de economisti si apoi depolitologi. Acest « economism » e departe de a face unanimitate, inclusiv in rinduleconomistilor insisi. Totusi, numerosi economisti s-au aventurat in analiza comportamentului politic sau de politici publiceLa rindul lor, numerosi politologi au fost sedusi de acest demers deductiv plecind de la axiomele stiintei economice. Unul din exemplele cele mai cunoscute de aplicatie a teoriei economice la analiza actiunilor umane este cel al lui Olson in Logica actiunii colective (La logique de l
action collective, PUF, Paris, 1978).Fenomenul « pasagerului clandestin » (free rider) analizat de Olson este un comportament ipotetic de tip axiomatic bazat pe postulatul rationalitatii individului.Modelul actiunii colective elaborat de Olson, construit pe paradigma individualist- utilitarista bazata pe postulatul rationalitatii individuale, este o explicatie logica si teoretica a comportamentului grupurilor si organizatiilor. Olsonidentifica paradoxul actiunii colective, adica contradictia dintre interesul individual si interesul colectiv : marile grupuri sociale, cele compuse din indivizi rationali, nu actioneaza in interesul grupurilor. Daca bunurile colective sintdisponibile pentru anumiti indivizi din grup, ele devin accesibile tuturor, incluviv celor care nu au contribuit la crearea lor. Motivat de calculul interesului, orice individ rational va prefera sa profite fara sa plateasca costul. Este un « pasagerul clandestin » (calatorul fara bilet, free rider). Deci, conform logiciiactiunii colective, cea mai mare parte a actiunilor colective sint fie non-logice (dat fiind postulatul rationalitatii), fie ne-colective (individul rational nu se angajeaza in actiuni colective, conform aceluiasi postulat al rationalitatii). Olson aplica modelul sau de analiza pentru a explica o serie de fenomene sociale : organizarea si functionarea sindicatelor, a grupurilor de interes, a claselor sociale, a partidelor politice, a Statului, ca actori sociali producatori si distribuitori de bunuri colective si deci supusi paradoxului actiunii colective. Cu ajutorul teoriei sale, Olson a reinterpretat anumite analize clasice, ca de exemplu teoria marxista a luptei de clasa. Clasele sociale sint, in viziunea lui Olson, grupuri a caror actiune este supusa acestui paradox al actiunii colective : ele sint fundamental incapabile sa intreprinda o actiune colectiva (luptade clasa) care vizeaza promovarea interesului comun, Aceasta explica de ce luptaproletariatului nu s-a dezvoltat si raspindit, asa cum Marx a prezis-o.Si teoria jocurilor adopta demersul deductiv formal. Teoria jocurilor pune in evidenta importanta structurarii cimpului de actiune asupra comprtamentului politic. In aceasta viziune, actori independenti care urmaresc interese comune si caresint inspirati de aceiasi logica rationala adopta comportamente care fac imposibila cooperarea optimala intre ei. Modelul cel mai cunoscut in aceasta perspectiva este cel al « dilemei prisonierului ».Doi prizonieri, acuzati de aceiasi crima pentru care politia nu dispune de dovezi si care sint izolati unul de altul, nu au decit doua strategii pentru a scapa: fie sa nege faptele, fie sa arunce responsabilitatea asupra celuilalt. In prim

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->